Dubluseptol 480 mg este indicat în tratamentul adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta peste 6

ani.

Trebuie să se considere recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

Medicamentul este utilizat în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:

• Infecții ale tractului urinar cauzate de tulpinile sensibile de Esherichia coli, Klebsiella spp, Enterobacter spp, Morganella morganii, Proteus mirabilis și Proteus vulgaris.

  Atenție: Infecţiile acute necomplicate ale tractului urinar trebuie mai întâi tratate cu un singur agent

  antibacterian.

• Otită acută medie cauzată de tulpinile sensibile de Streptococcus pneumoniae și Haemophylus influenzae, atunci când este demonstrată sensibilitatea la sulfametoxazol/trimetoprim şi există o motivaţie obiectivă pentru care se preferă această combinaţie unui singur agent antibacterian.

• Exacerbări acute ale bronșitei cronice cauzată de tulpinile sensibile de Streptococcus pneumoniae și Haemophylus influenzae, dacă medicul consideră că terapia combinată este mai adecvată decât monoterapia.

• Infecție gastro-intestinală cauzată de bacteria Shigella spp.

• Profilaxia şi tratamentul pneumoniei cauzate de Pneumocystis jiroveci (P.carinii), în SIDA precum şi în cazul pacienţilor al căror sistem imunitar este compromis

• Diareea călătorilor cauzată de tulpinile enteropatogene de Esherichia coli.

• Toxoplasmoză.

• Nocardioza.

Doze

Copiii cu vârsta sub 6 ani: Comprimatele nu trebuie utilizate la copii cu vârsta sub 6 ani, din cauza

riscului de înec. La copiii sub 6 ani, se utilizează medicamente cu forme farmaceutice adecvate vârstei.

Infecțiile tractului urinar, exacerbări ale bronșitei cronice, infecții ale tractului gastro-intestinal și otite

medii acute:

Adulți

Doza uzuală recomandată este de sulfametoxazol 800 mg, respectiv trimetoprim 160 mg, de două ori

pe zi, la interval de 12 ore. Durata tratamentului:

• 10-14 zile pentru infecții ale tractului urinar;

• 14 zile pentru exacerbarea bronșitei cronice;

• 5 zile pentru infecții gastro-intestinale cauzate de Shigella spp.

  Infecția tractului urinar, infecții ale tractului gastro-intestinal provocate de Shigella spp., și otita medie acută la copii:

  Copii cu vârsta peste 6 ani

  Doza uzuală este de sulfametoxazol 40 mg/kg corp şi zi, respectiv trimetoprim 8 mg/kg corp şi zi administrată în două doze divizate, luate la fiecare 12 ore.

  Durata tratamentului:

• 10 zile pentru infecții ale tractului urinar;

• 10 zile în caz de otită medie acută;

• 5 zile pentru infecții gastro-intestinale cauzate de Shigella.

Nu trebuie administrată o doză mai mare decât cea utilizată la adulți. Pneumonia cauzată de Pneumocystis jirovecii (carinii):

Adulți și copii cu vârsta peste 6 ani

Doza uzuală recomandată este de 90 până la 120 mg sulfametoxazol/trimetoprim/kg corp şi zi în 4

doze divizate administrate la fiecare 6 ore. Medicamentul este utilizat timp de 14-21 zile.

Tabelul 1. Dozele maxime în funcție de masa corporală a pacienților cu pneumonie produsă de

Pneumocystis jirovecii (carinii):

Profilaxia pneumoniei cauzate de Pneumocystis jiroveci (carinii):

Adulți

Doza uzuală recomandată este de sulfametoxazol 800 mg, respectiv trimetoprim 160 mg, o dată pe zi.

Durata tratamentul: 7 zile.

Copii cu vârsta peste 6 ani

Doza uzuală este de 900 mg sulfametoxazol/trimetoprim/m² suprafață corporală pe zi, în două doze divizate, administrate la fiecare 12 ore. Se utilizează timp de 3 zile consecutive.

Tabelul 2. Dozele recomandate copiilor pentru tratamentul profilactic împotriva pneumoniei cauzate de Pneumocystis jirovecii

Adulți

Doza uzuală recomandată este de sulfametoxazol 800 mg, respectiv trimetoprim 160 mg, o dată pe zi.

Durata tratamentul: 7 zile.

Copii cu vârsta peste 6 ani

Doza uzuală este de 900 mg sulfametoxazol/trimetoprim/m² suprafață corporală pe zi, în două doze divizate, administrate la fiecare 12 ore. Se utilizează timp de 3 zile consecutive.

Nu se utilizează mai mult de sulfametoxazol 1 600 mg, respectiv trimetoprim 320 mg pe zi.

Diareea călătorului la adulți cauzată de tulpinile enteropatogene E. coli:

Doza recomandată este de sulfametoxazol 800 mg, respectiv trimetoprim 160 mg, la fiecare 12 ore.

Pacienți cu insuficiență renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei.

• clearance al creatininei > 30 ml/min: se recomandă doza uzuală.

• clearance al creatininei între 30 – 15 ml/min: se recomandă înjumătăţirea dozei. Doza va fi administrată în priză unică.

• clearance al creatininei < 15 ml/min: nu se recomandă utilizarea medicamentului decât în caz de hemodializă. Doza uzuală recomandată trebuie înjumătăţită şi administrată după hemodializă.

Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de antibiotic.

Mod de administrare

Nu se divizează comprimatele.

Medicamentul se administrează pe cale orală, în timpul sau imediat după masă. În timpul administrării medicamentului, pacientul trebuie să bea multe lichide.

Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Insuficienţă hepatică severă sau distrugere marcată a parenchimului hepatic, icter.

Insuficienţă renală severă când nu se pot efectua măsurători repetate ale concentraţiilor plasmatice la pacienţi nedializaţi.

Afecţiuni hematologice.

Anemie cu deficiență de acid folic.

Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază. Copii mai mici de 2 luni.

Sulfametoxazol/trimetoprim nu trebuie administrat nou-născuţilor în primele 6 săptămâni.

În timpul tratamentului pot să apară foarte rar reacţii adverse severe cu potenţial letal, cum sunt necroză hepatică fulminantă, agranulocitoză, anemie aplastică, discrazie sanguină sau reacţii de hipersensibilitate severe (infiltraţiile pulmonare).

Au fost raportate reacții cutanate care pot pune viața în pericol: sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza toxică epidermică (NET) la utilizarea sulfametoxazolului.

Pacienții trebuie avertizați în privința semnelor și simptomelor și trebuie strict monitorizați pentru reacții cutanate. Primele săptămâni de tratament prezintă cel mai mare risc pentru apariția SSJ sau NET.

Dacă simptomele sau semnele SSJ sau NET (cum este erupția cutanată tranzitorie progresivă adeseori

cu vezicule sau leziuni pe mucoase) sunt prezente, tratamentul cu sulfametoxazol trebuie întrerupt. Cele mai bune rezultate în controlul SSJ sau NET se obțin prin diagnosticarea precoce și întreruperea imediată a tratamentului cu medicamentul suspectat. Întreruperea cât mai devreme este asociată cu un prognostic mai bun.

Dacă pacientul a dezvoltat sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică la utilizarea sulfametoxazolului, tratamentul cu sulfametoxazol nu mai trebuie utilizat niciodată.

Dacă în timpul tratamentului apar reacţii cutanate sau oricare din reacţiile severe menţionate (dureri inexplicabile în gât, pirexie, dureri articulare, paloare a feţii, purpură sau icter care nu pot avea alte cauze) tratamentul cu Dubluseptol trebuie întrerupt.

Tratamentul cu Dubluseptol în faringita streptococică este deseori fără succes, deoarece nu poate fi eliminat agentul patogen. De aceea Dubluseptol nu se va administra pentru tratamentul faringitelor şi tonsilitelor streptococice.

Sulfametoxazol/trimetoprim trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2), cu deficit de acid folic (de ex., vârstnici, pacienți dependenţi de alcool, cei sub tratament cu

anticonvulsivante, malnutriţi și/sau cei cu sindrom de malabsorbţie), la pacienţi cu alergie severă sau astm bronşic în antecedente.

Pacienții vârstnici sunt mult mai expuşi la apariţia reacţiilor adverse mai ales în cazul unei insuficienţe hepatice sau renale existente. Reacții severe cutanate, depresia mieloidă și trombocitopenia sunt cele mai frecvente reacții adverse. Pacienţii vârstnici sub tratament cu diuretice, în special cei care

utilizează tiazide sunt mai susceptibili la apariţia purpurei trombocitopenice.

La pacienții cu SIDA tratați cu sulfametoxazol/trimetoprim pentru infecția cu Pneumocystis jirovecii

apar frecvent reacții adverse, în special erupţii cutanate, febră, leucopenie, creșterea tranzitorie a concentraţiei plasmatice a transaminazelor, hiperkaliemie și hiponatremie.

Au fost raportate cazuri de diaree şi colită asociate cu antibioticele, inclusiv colită

pseudomembranoasă şi diaree cu Clostridium difficile, la utilizarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv sulfametoxazol/trimetoprim; manifestările pot varia ca severitate, de la uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la

pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea sulfametoxazol/trimetoprim. Dacă diareea

sau colita asociate antibitoticelor, este suspectată sau confirmată, trebuie întrerupt tratamentul curent

cu medicamente antibacteriene, inclusiv sulfametoxazol/trimetoprim şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide, electroliţi, medicamente antibacteriene cu efect bactericid asupra Clostridium difficile (metronidazol sau

vancomicină).

În plus, trebuie luate măsuri adecvate de control al infecţiei, pentru a reduce riscul de transmitere.

Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate la pacienţii care dezvoltă diaree severă.

La pacienţii cu insuficienţă renală, pacienţii infectaţi cu HIV, la pacienţii care utilizează doze mari de trimetoprim, vârstnici sau la pacienţii care utilizează alte medicamente hiperkaliemiante se recomandă monitorizarea kaliemiei.

Diuretice tiazidice

Pacienţii vârstnici care primesc în paralel diuretice, în special tiazidă, prezintă un risc crescut de trombocitopenie, cu sau fără purpură.

Anticoagulante

Sulfonamidele cresc efectul anticoagulantelor orale (de tip cumarinic) prin inhibarea stereoselectivă a metabolismului acestora. In vitro, sulfametoxazolul poate deplasa warfarina de pe situsurile de legare cu albumina plasmatică. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent din punct de vedere

al timpului de protrombină și, dacă este necesar, doza de anticoagulant trebuie ajustată la pacienții care utilizează tratament cu anticoagulante orale.

Fenitoina

În cazul administrării medicamentului concomitent cu fenitoina, timpul de înjumătăţire al acesteia creşte cu 39%, în timp ce clearance-ul scade cu 27% ceea ce favorizează creşterea toxicităţii fenitoinei. De aceea se recomandă monitorizarea atentă a simptomelor clinice și nivelul plasmatic al fenitoinei în cazul administrării concomitente a celor două medicamente.

Metotrexat

Prin scăderea capacității de legare de proteinele plasmatice și afectarea transportului renal,

sulfonamidele cresc concentraţia plasmatică a metotrexatului și riscul toxicității metotrexatului. Administrarea de acid folic poate determina scăderea riscului reacțiilor adverse hematopoietice. Trimetoprimul interferă cu dozarea plasmatică a metotrexatului în cazul metodei care utilizează dihidrofolat reductaza.

Antidiabetice orale de tip sulfoniluree

Ca şi în cazul altor sulfonamide, sulfametoxazol/trimetoprim poate potenţa acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor orale de tip sulfoniluree, de aceea se recomandă monitorizarea nivelului glucozei în sânge.

Digoxină

Concentraţia serică a digoxinei poate să crească mai ales la pacienţii vârstnici atunci când este administrată cu sulfametoxazol/trimetoprim de aceea este necesară monitorizarea concentrației plasmatice a digoxinei.

Antidepresive triciclice

Acţiunea antidepresivelor triciclice este redusă de sulfametoxazol/trimetoprim.

Ciclosporina

În cazul administrării concomitente cu ciclosporina la pacienţii cu transplant renal poate să apară o nefrotoxicitate tranzitorie. Poate determina creşterea creatininemiei şi scăderea concentraţiei

plasmatice şi a eficacităţii ciclosporinei.

Antimalarice

Asocierea cu pirimetamină în doze mai mari de 25 mg pe săptămână creşte riscul de anemie megaloblastică.

Hiperkaliemiante

Anumite medicamente sau clase terapeutice sunt susceptibile să favorizeze apariţia hiperkaliemiei: săruri de potasiu, diuretice care economisesc kaliu, inhibitori ai enzimei de conversie, inhibitori ai angiotensinei II, antiinflamatoare nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculară mică sau

nefracţionate), ciclosporină şi tacrolimus, trimetoprim.

Apariţia hiperkaliemiei poate depinde de existenţa factorilor de risc asociaţi. Riscul este major în cazul asocierii cu medicamentele mai sus menţionate. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea lor

concomitentă.

Având în vedere structura chimică, derivații de sulfonamidă prezintă similaritate chimică cu agenţii

care determină formarea guşei, cu diureticele (acetazolamida, tiazidele) şi cu hipoglicemiantele orale. Există posibilitatea unei hipersensibilități încrucişate cu aceste substanţe.

Interferență cu testele de laborator:

Trimetoprimul poate interfera cu testele de măsurare a concentraţiei metotrexatului dacă metoda utilizată este cea cu dihidrofolat reductaza pentru legarea competitivă de proteinele plasmatice.

Dubluseptol interferă cu determinarea cantitativă a creatininei prin metoda care are la bază reacţia Jaffe alcalin picrat. Interferența poate crește valorile testului cu 10%.

Sarcina

Din datele preclinice, administrarea trimetoprimului şi sulfametoxazolului în doze mai mari decât cele terapeutice a fost asociată cu apariţia unor anomalii fetale la şobolan (gura de lup), similare cu cele

apărute în urma utilizării de antagonişti ai acidului folic.

Nu sunt date suficiente privind siguranţa administrării sulfametoxazol/trimetoprim pe timpul perioadei de sarcină. Administrarea medicamentului trebuie evitată pe toată perioada de sarcină cu excepţia

situaţiilor în care beneficiile sunt superioare riscurilor fetale posibile.

Trebuie luată în considerare administrarea suplimentară de acid folic dacă este necesară administrarea

de sulfametoxazol/trimetoprim.

Alăptarea

Ambele substanțe sunt excretate în laptele matern. Dacă tratamentul este neapărat necesar pe timpul perioadei de alăptare, mama trebuie sfătuită să întrerupă alăptarea pe timpul tratamentului şi trei zile după sfârşitul acestuia, în această perioadă fiind recomandată alimentarea alternativă a nou născutului (vezi pct. 4.3).

Deoarece medicamentul poate determina ameţeli, somnolenţă, tinitus, insomnie şi halucinaţii, pacienţii trebuie să se asigure că nu sunt afectaţi înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În general reacţiile adverse cele mai frecvente care pot să apară sunt de natură gastro-intestinală (greață, diaree, vărsături) și reacţii alergice cutanate (erupții cutanate tranzitorii, urticarie).

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte

frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare ≥1/10000

și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele

disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: leucopenie, trombocitopenie.

Foarte rare: agranulocitoză, anemie (aplastică, hemolitică sau megaloblastică), methemoglobinemie,

hipoprotrombinemie, eozinofilie, neutropenie.

Tulburări ale sistemului imunitar.

Frecvente: erupții alergice.

Rare: periarterită nodoasă.

Foarte rare: boala serului, reacții anafilactice (inclusiv grave, care pot pune viața în pericol),

miocardită alergică, edem angioneurotic, febră medicamentoasă, purpură Henoch-Schönlein, lupus eritematos sistemic, frisoane, reacții de hipersensibilitate respiratorie, hiperemie conjunctivală și la nivelul sclerei.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: hipoglicemie.

Foarte rare: hiperkalemie, hiponatremie, anorexie

Tulburări psihice

Foarte rare: depresie, halucinații.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rare: cefalee, amețeli, meningită aseptică, convulsii, nevrită periferică, ataxie, tinitus, apatie,

nervozitate.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Foarte rare: dispnee, tuse, infiltrate pulmonare.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greață, cu sau fără vărsături.

Rare: dureri abdominale, glosită, stomatită, diaree.

Foarte rare: colită pseudomembranoasă, pancreatită

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: creşterea transaminazelor şi bilirubinemiei, hepatită uneori cu icter colestatic sau necroză hepatică.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Frecvente: erupții cutanate, urticarie, prurit, fotosensibilitate, dermatită exfoliativă, eritem poliform. Foarte rare: s-a raportat sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroză epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice și al țesutului conjunctiv

Foarte rare: artralgii, mialgii.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Rare: intensificarea diurezei.

Foarte rar: cristalurie, insuficiență renală, nefrită interstițială, sindrom nefrotic toxic cu oligurie sau anurie, creşterea concentraţiilor de uree şi creatinină.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cu frecvență necunoscută: slăbiciune, fatigabilitate, insomnie. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Simptomele de supradozaj pot include ameţeli, greţuri, vărsături, erupţii cutanate, dureri de cap, ataxie, somnolenţă, disurie, umflarea feţei, slăbiciune şi confuzie. Supradozajul după doze repetate poate

provoca deprimarea funcţiei hematopoetice medulare (raportată şi în unele cazuri acute de

supradozare) manifestată prin trombocitopenie, leucopenie sau printr-o altă tulburare hematologică datorată carenţei de acid folic.

Tratament

Tratamentul constă în eliminarea medicamentului din tractul gastro-intestinal (spălare gastrică sau vărsături) și administrarea unor cantități mari de lichid dacă diureza este insuficientă și rinichii

funcționează normal. În plus faţă de tratamentul simptomatic, se recomandă inducerea emezei,

spălături gastrice (deşi absorbţia din tractul gastro-intestinal este foarte rapidă şi completă în mai puţin de 2 ore) şi a diurezei forţate. Alcalinizarea urinei poate uşura eliminarea sulfametoxazolului, dar poate diminua eliminarea trimetoprimului. Ambele componente ale medicamentului pot fi parţial

eliminate prin hemodializă şi nu pot fi eliminate prin dializă peritoneală. Reacţiile de hipersensibilitate trebuie tratate cu steroizi.

Deprimarea măduvei osoase care poate să apară în urma unui tratament de lungă durată cu doze mari de sulfametoxazol/trimetoprim, va fi tratată cu leucovorin în doze zilnice de 5-15 mg până la normalizarea hematopoiezei.