APO-GO 5 mg/ml SOL. PERF. IN CARTUS
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
**: Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (**) se efectueaza pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății;
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - APO-GO 5mg/ml
APO-go este indicat la adulți.
Tratamentul fluctuațiilor motorii (fenomene de tip „on-off”) la pacienții cu boala Parkinson insuficient controlată prin administrarea orală a altor medicamente antiparkinsoniene.
Selectarea pacienților eligibili pentru APO-go:
Pacienții care au prezentat un răspuns pozitiv în perioada „on” în timpul fazei de inițiere a terapiei cu apomorfină, dar al căror control general rămâne nesatisfăcător prin utilizarea injecțiilor intermitente sau care necesită injecții multe și frecvente, pot fi transferați la administrarea prin perfuzie subcutanată continuă cu ajutorul minipompei. Pacienții care au perioade „off” frecvente, necontrolate prin medicamente cu administrare orală/transdermică pot, de asemenea, să înceapă terapia prin administrare în perfuzie subcutanată continuă, cu ajutorul minipompei, fără utilizarea prealabilă a injecțiilor intermitente.
Pacienții selectați pentru tratamentul cu APO-go trebuie să fie capabili să-și pregătească singuri sistemul de perfuzare sau să aibă un aparținător responsabil cu pregătirea sistemului de perfuzare pentru ei, atunci când este nevoie.
Pacienții tratați cu apomorfină vor trebui, de obicei, să înceapă administrarea de domperidonă cu cel puțin două zile înainte de inițierea terapiei. Doza de domperidonă trebuie ajustată treptat la cea mai mică doză eficace și administrarea trebuie oprită atunci când este posibil. Înainte de a lua decizia inițierii tratamentului cu domperidonă și apomorfină, se vor evalua cu atenție factorii de risc ai pacientului cu privire la prelungirea intervalului QT, pentru a se asigura că beneficiul depășește riscul (vezi pct. 4.4).
Terapia cu apomorfină trebuie inițiată în mediul controlat al unei clinici. Pe parcursul fazei de stabilire treptată a dozei de apomorfină, pacientul trebuie să fie supravegheat de către un profesionist din domeniul sănătății, cu experiență în tratamentul bolii Parkinson (de exemplu, un neurolog).
Tratamentul pacientului cu levodopa, cu sau fără agoniști ai dopaminei, trebuie optimizat înainte de a începe tratamentul cu APO-go.
Doze
Stabilirea dozei prag
Doza prag pentru perfuzia continuă trebuie stabilită după cum urmează: perfuzia continuă se va iniţia cu o viteză de 1 mg (0,2 ml) apomorfină per oră, viteză care este ulterior crescută în funcţie de răspunsul individual zilnic. Creșterea vitezei de perfuzare nu trebuie să depășească 0,5 mg –
1,0 mg/oră pe zi. Odată ce există un control adecvat al simptomelor motorii, viteza de perfuzare poate rămâne stabilă și va fi cuprinsă, de obicei, între 2 mg/oră și 8 mg/oră (0,4 ml și 1,6 ml). Perfuziile trebuie efectuate doar pe parcursul orelor în care pacientul este treaz. Perfuziile efectuate pe parcursul a 24 de ore nu sunt recomandate, cu excepția cazului în care pacientul prezintă probleme severe în timpul nopții (conform recomandărilor medicului). Doza zilnică totală recomandată nu trebuie să depășească 100 mg.
Pacienții pot folosi un cartuş timp de până la 48 de ore, cu condiția ca la interval de 24 de ore să utilizeze o linie nouă de perfuzare și un alt loc pentru administrarea perfuziei.
După caz, poate fi necesar ca pacienții să utilizeze doze de consolidare administrate intermitent în bolus, în plus față de perfuzia continuă, conform recomandărilor medicului curant (fără a depăși doza zilnică totală recomandată de 100 mg)
Toleranța la terapie nu pare să apară atâta timp cât există o perioadă pe timpul nopții fără tratament, de cel puțin 4 ore. În orice caz, locul în care se administrează perfuzia trebuie schimbat la interval de 24 de ore.
Stabilirea tratamentului
Se pot efectua modificări ale dozei în funcție de răspunsul pacientului.
Doza optimă de apomorfină variază de la persoană la persoană, dar, odată stabilită, ea rămâne relativ constantă pentru fiecare pacient.
Măsuri de precauție în timpul continuării tratamentului
În cadrul studiilor clinice, de obicei s-au putut reduce într-o oarecare măsură doza de levodopa și dozele altor medicamente anti-Parkinson; acest efect variază considerabil de la pacient la pacient și trebuie gestionat cu atenție de către un medic cu experiență.
Odată ce tratamentul a fost stabilit, terapia cu domperidonă poate fi redusă treptat la unii pacienți și întreruptă în totalitate, ori de câte ori este posibil.
Copii și adolescenți
APO-go este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Vârstnicii sunt bine reprezentați în rândul pacienților cu boala Parkinson și constituie o proporție mare din participanții la studiile clinice cu apomorfină. Abordarea terapeutică a pacienților vârstnici tratați
cu apomorfină nu a fost diferită de cea a pacienților mai tineri. Totuși, se recomandă precauție suplimentară în timpul inițierii terapiei la pacienții vârstnici, din cauza riscului de hipotensiune arterială ortostatică.
Insuficiență renală
O schemă terapeutică similară celei recomandate pentru adulți și vârstnici poate fi urmată la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
APO-go este pentru administrare subcutanată.
APO-go este o soluție prediluată destinată utilizării fără diluare, sub formă de perfuzie subcutanată continuă cu ajutorul minipompei. APO-go a fost conceput pentru a fi utilizat împreună cu pompa (pompă de perfuzie Crono APO-go III sau pompă de perfuzie Crono PAR4 20) și manșonul CronoBell Sleeve. Acestea sunt dispozitive medicale cu marcaj CE.
Un rezumat al instrucțiunilor pentru pregătirea perfuziei se găsește la pct. 6.6.
Apomorfina nu trebuie administrată pe cale intravenoasă.
A nu se utiliza dacă soluția a devenit de culoare verde. Soluția trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Se va utiliza doar soluția limpede, incoloră și fără particule.
La pacienții cu deprimare respiratorie, demență, tulburări psihotice sau insuficiență hepatică.
Tratamentul cu apomorfină nu trebuie administrat pacienților care au un răspuns „on” la levodopa afectat de diskinezie sau distonie severe.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Utilizarea concomitentă a apomorfinei cu medicamente din clasa antagoniștilor 5HT3 este contraindicată (inclusiv, de exemplu, ondansetron, granisetron, dolasetron, palonosetron și alosetron), vezi pct. 4.5.
APO-go este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Apomorfina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu boli renale, pulmonare sau cardiovasculare și la persoanele predispuse la greață și vărsături.
Se recomandă precauție suplimentară în timpul inițierii terapiei la pacienții vârstnici și/sau cei cu anemie.
Deoarece apomorfina poate duce la hipotensiune arterială, chiar și atunci când se administrează cu tratament preliminar cu domperidonă, trebuie procedat cu precauție la pacienții cu boli cardiace preexistente sau la pacienții care utilizează medicamente vasoactive, cum sunt cele antihipertensive, și în special la pacienții cu hipotensiune arterială ortostatică preexistentă.
Deoarece apomorfina, în special în doze mari, poate duce la prelungirea intervalului QT, trebuie procedat cu precauție în tratamentul pacienților cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor.
La utilizarea concomitentă cu domperidona, se vor evalua cu atenție factorii de risc pentru fiecare pacient. Aceasta se va face înainte de inițierea tratamentului și pe durata acestuia. Factorii de risc importanți includ afecțiuni cardiace preexistente grave, cum sunt insuficiența cardiacă congestivă,
insuficiență hepatică severă sau dezechilibru electrolitic semnificativ. De asemenea, se vor evalua medicamentele care pot afecta echilibrul electrolitic, metabolizarea prin intermediul citocromului CYP3A4 sau intervalul QT. Se recomandă monitorizarea efectului asupra intervalului QTc. Se recomandă efectuarea unei ECG:
-
înainte de tratamentul cu domperidonă
-
în timpul fazei de inițiere a tratamentului
-
conform indicațiilor clinice, ulterior.
Pacientul trebuie instruit să raporteze posibilele simptome cardiace, inclusiv palpitațiile, sincopa sau presincopa. Acesta trebuie să raporteze, de asemenea, modificările clinice care pot duce la hipokaliemie, cum sunt gastroenterita sau inițierea terapiei diuretice.
La fiecare vizită medicală, se vor reanaliza factorii de risc.
Apomorfina este asociată cu reacții subcutanate locale. Acestea pot fi reduse uneori prin schimbarea și masarea locurilor de injectare și printr-o igienă corectă a pielii.
Anemia hemolitică și trombocitopenia au fost raportate la pacienții tratați cu apomorfină. Se vor efectua teste hematologice, similare celor recomandate pentru terapia cu levodopa, la intervale periodice.
Se recomandă precauție în cazul administrării apomorfinei concomitent cu alte medicamente, în special cu cele care au un indice terapeutic îngust (vezi pct. 4.5).
Afecțiunile neuropsihice coexistă la mulți pacienți cu boala Parkinson avansată. Există dovezi că, la unii pacienți, afecțiunile neuropsihice pot fi exacerbate de apomorfină. Se recomandă precauție deosebită la utilizarea apomorfinei la acești pacienți.
Apomorfina a fost asociată cu somnolență și cu episoade de somn cu instalare subită, mai ales la pacienții cu boala Parkinson. Pacienții trebuie informați asupra acestui lucru și sfătuiți să dea dovadă de precauție în cazul în care conduc vehicule sau folosesc utilaje în timpul tratamentului cu apomorfină. Pacienții care au prezentat somnolență și/sau un episod de somn cu instalare subită trebuie să se abțină de la conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje. În plus, poate fi luată în considerare o reducere a dozei.
Tulburări de control al impulsurilor
Pacienții trebuie monitorizați periodic pentru a se depista apariția tulburărilor legate de controlul impulsurilor. Pacienții și persoanele care au grijă de aceștia trebuie informați că, la pacienții tratați cu agoniști ai dopaminei, inclusiv apomorfină, pot apărea simptome comportamentale legate de tulburări ale controlului impulsurilor, inclusiv joc de noroc patologic, creștere a libidoului, hipersexualitate, comportament compulsiv de a cheltui sau de a cumpăra, hiperfagie sau alimentație compulsivă. Se va avea în vedere reducerea dozei/oprirea treptată a administrării în cazul în care apar astfel de simptome.
Sindromul de dereglare dopaminergică (SDD) este o tulburare adictivă care determină utilizarea excesivă a medicamentului la unii pacienți tratați cu apomorfină. Înainte de inițierea tratamentului, pacienții și persoanele care au grijă de aceștia trebuie avertizați cu privire la riscul potențial de a dezvolta SDD.
APO-go conține metabisulfit de sodiu, care poate provoca rar reacții alergice severe și bronhospasm. Per cartuș, acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doza 20 ml, adică practic
„nu conține sodiu”.
Pacienții selectați pentru tratamentul cu apomorfină utilizează concomitent, aproape cu certitudine, medicamente pentru boala Parkinson. În fazele inițiale ale terapiei cu apomorfină, pacientul trebuie monitorizat în ceea ce privește reacțiile adverse neobișnuite sau semnele de potențare a efectului.
Medicamentele neuroleptice pot avea un efect antagonist, dacă sunt utilizate în asociere cu apomorfină. Există un potențial de interacțiune între clozapină și apomorfină; totuși, clozapina poate fi utilizată, de asemenea, pentru reducerea simptomelor complicațiilor neuropsihice.
Dacă la pacienți cu boala Parkinson tratați cu agoniști ai dopaminei trebuie utilizate medicamente neuroleptice, se poate avea în vedere reducerea treptată a dozei de apomorfină, atunci când administrarea se face cu ajutorul minipompei (au fost raportate rar simptome sugestive pentru sindromul neuroleptic malign, odată cu întreruperea abruptă a terapiei dopaminergice).
Pe baza rapoartelor privind hipotensiunea arterială severă și pierderea conștienței atunci când s-a administrat apomorfină concomitent cu ondansetron, utilizarea concomitentă a apomorfinei cu medicamente din clasa antagoniștilor 5HT3 este contraindicată (inclusiv, de exemplu, ondansetron, granisetron, dolasetron, palonosetron și alosetron) (vezi pct. 4.3).
Antiemeticele cu acțiuni antidopaminergice (de exemplu, haloperidol, clorpromazină, prometazină, proclorperazină, metoclopramid, levopromazină și droperidol) au potențialul de a agrava simptomele la pacienții cu boala Parkinson și trebuie evitate. În plus, utilizarea acestor antiemetice poate crește riscul de prelungire a intervalului QT, hipotensiune arterială și aritmii de tipul torsada vârfurilor.
Se recomandă precauție la administrarea apomorfinei concomitent cu alte medicamente, în special cu cele cu indice terapeutic îngust.
Medicamente antihipertensive și cu acțiune la nivel cardiac
Chiar și atunci când este administrată concomitent cu domperidona, apomorfina poate potența efectele antihipertensive ale acestor medicamente (vezi pct. 4.4).
Se recomandă evitarea administrării apomorfinei concomitent cu alte medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Sarcina
Nu există experiență privind utilizarea apomorfinei la femeile gravide.
Studiile privind funcția de reproducere efectuate la animale nu indică efecte teratogene, dar dozele maternotoxice administrate la șobolan pot duce la insuficiență respiratorie la puii nou-născuți. Vezi pct. 5.3.
APO-go nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este în mod clar necesar, și dacă este utilizat, riscul de deprimare respiratorie la nou-născuți justifică monitorizarea atentă imediat după naștere.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă apomorfina se excretă în laptele uman. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie de a continua/întrerupe terapia cu APO-go, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului cu APO-go pentru femeie.
Fertilitatea
Nu există date despre efectele APO-go asupra fertilității.
Apomorfina are influență mică sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienții tratați cu apomorfină care prezintă somnolență și/sau episoade de instalare subită a somnului trebuie să fie informați să nu conducă vehicule sau să evite să desfășoare activități în care o scădere a vigilenței i-ar putea expune, pe ei sau pe alții, la risc de vătămare corporală gravă sau deces (de exemplu, folosirea utilajelor), până când aceste episoade recurente și somnolența se remit (vezi și pct. 4.4).
| Foarte frecvente (≥1/10) |
| Frecvente (≥1/100 și <1/10) |
| Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100) |
| Rare (≥1/10000 și <1/1000) |
| Foarte rare (<1/10000) |
| Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) |
| Aparate, sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări hematolo- gice și limfatice | Anemie hemolitică, Trombocito- penie | Eozinofilie | ||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Reacții alergice (inclusiv anafilaxie și bronhospasm)1 | |||||
| Tulburări psihice | Halucinații | Afecțiuni neuropsihice (inclusiv confuzie tranzitorie ușoară și halucinațiivizuale) | Tulburări de control al impulsurilor2, agresivitate, agitație | |||
| Tulburări ale sistemului nervos | Sedare tranzitorie3, somnolență, amețeală/ senzație deleșin | Diskinezie4, episoade de somn cu instalare subită5 | Sincopă, cefalee | |||
| Tulburări vasculare | Hipotensiunearterială ortostatică6 | |||||
| Tulburări respira- torii, toracice șimediasti- nale | Căscat | Dificultăți la respirație |
| Aparate,sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări gastro-intestinale | Greață7, vărsături7 | |||||
| Afecțiuni cutanate și alețesutului subcutanat | Erupții cutanate tranzitoriilocale și generalizate | |||||
| Tulburări generale și la nivelul locului de adminis-trare | Reacții la nivelul locului de injectare8 | Necroză și ulcerație la nivelul locului de injectare | Edem periferic | |||
| Investigații diagnostice | Test Coombs pozitiv | |||||
| 1 pe seama prezenței metabisulfitului de sodiu2 include: joc de noroc patologic, libido crescut, hipersexualitate, impuls compulsiv de a cheltui sau cumpăra, hiperfagie și alimentație compulsivă), vezi pct. 4.2)8 acestea pot include noduli subcutanați, indurație, eritem, sensibilitate dureroasă, paniculită și reacții locale cum sunt iritația, pruritul, echimozele, durerea | ||||||
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Experiența clinică privind supradozajul cu apomorfină pe această cale de administrare este redusă. Simptomele de supradozaj pot fi tratate empiric, după cum se sugerează mai jos:
-
emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă
-
deprimarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă
-
hipotensiune arterială: se vor lua măsuri adecvate, de exemplu poziționarea pacientului cu picioarele ridicate față de nivelul patului
-
bradicardia poate fi tratată cu atropină.
Proprietăți farmacologice - APO-GO 5mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente anti-parkinson, agoniști de dopamină, codul ATC: N04BC07
Apomorfina este un stimulant direct al receptorilor dopaminei și, deși posedă proprietăți ale agoniștilor ambilor receptori, D1 și D2, nu are aceleași căi de transport sau metabolice cu levodopa.
Deși în cazul animalelor de studiu intacte, administrarea apomorfinei suprimă rata de activare a celulelor nigrostriate, iar în doze mici s-a constatat că produce o reducere a activității locomotorii (care se crede că reprezintă inhibarea presinaptică a eliberării dopaminei endogene), acțiunile sale asupra dizabilității motorii parkinsoniene sunt probabil mediate la nivelul situsurilor receptorilor postsinaptici. Acest efect bifazic se observă și la om.
Eficacitatea și siguranța perfuziei subcutanate continue cu apomorfină a fost evaluată în cadrul unui studiu randomizat, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, în regim dublu-orb, la pacienți cu boala Parkinson cu simptome motorii necontrolate adecvat prin medicamente cu administrare orală/transdermică. Pacienții care au fost acceptați în faza dublu-orb (FDO) a studiului au fost invitați să-și dea din nou consimțământul de a participa la faza deschisă (FD), timp de 52 de săptămâni suplimentare. În total 107 pacienți au fost randomizați la începutul FDO, iar 84 pacienți au continuat la FD.
În ambele faze, pacienții au început perfuziile cu 1 mg/oră, cu creșteri ale ratei de perfuzare de 0,5- 1,0 mg/oră pe zi, până la atingerea ratei maxime de 8 mg/oră sau până la obținerea controlului simptomelor motorii, oricare dintre acestea a avut loc mai întâi. Administrarea altor medicamente antiparkinsoniene a putut fi oprită în primele 4 săptămâni de tratament. În FDO, fiecare pacient a utilizat o doză inițială de apomorfină sau placebo sub formă de perfuzie subcutanată, cu rata de
1 mg/oră în prima zi de stabilire treptată a dozei (vizita 3, ziua 1). Debitul orar a fost ajustat prin creștere zilnică cu 0,5-1,0 mg/oră în timpul vizitei 3 (5-10 zile, pacient spitalizat sau pacient tratat în ambulatoriu) și până la vizita 6 (săptămâna 4) în cadrul tratamentului dublu-orb, până la rata de perfuzie scontată pentru atingerea stării de echilibru de 3-8 mg/oră, timp de 14-18 ore pe zi, în funcție de tolerabilitatea individuală și eficacitate.
Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost modificarea mediei pentru orele „off” pe zi înregistrate în jurnalele pacienților, conform metodei celor mai mici pătrate, comparând ziua 0 și săptămâna 12 la populația cu intenție modificată de tratament (ImDT) (n=105, 53 apomorfină și
52 placebo) folosind un model mixt cu măsurători repetate (MMMR). Analiza perioadei „off” a arătat o reducere semnificativă statistic a perioadei „off” la pacienții tratați cu apomorfină, în comparație cu cei la care s-a administrat placebo (p=0,0047), (Tabelul 1).
Aceste date au fost susținute de criteriile de evaluare secundare din FDO și la populația ImDT, privind modificarea perioadei „on” zilnice fără diskinezie deranjantă și Impresia globală a pacientului privind schimbarea (PGI-C), testate ierarhic. Scala PGI-C este cuprinsă între 1 (ameliorare foarte mare) și 7 (agravare foarte mare). Modificarea mediei pentru perioada „on” zilnică fără diskinezie deranjantă, conform metodei celor mai mici pătrate, a evidențiat o creștere semnificativă statistic la pacienții cărora li s-a administrat apomorfină, comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo (p=0,0022) (Tabelul 1), iar scorul PGI-C a fost mai mare, cu un nivel semnificativ din punct de vedere statistic în săptămâna 12 pentru apomorfină, comparativ cu placebo (p<0,0001) (Tabelul 2).
Tabelul 1: Rezumatul rezultatelor de eficacitate provenite din FDO a studiului care a comparat perfuzia subcutanată continuă cu apomorfină cu placebo
| Grup de tratament | n | Număr mediu (AS) de ore lamomentul inițial | Criteriu de evaluare Medie (AS) ore | Media CMMP (ES) amodificării ore | Media CMMP (ES) adiferenței ore | Valoare p |
| Criteriu de evaluare principal: Modificarea perioadei „off” zilnice în 24 ore | ||||||
| Apomorfină | 53 | 6,69 (2,224) | 4,06 (0,414) | -2,61(0,414) | -1,87 (0,654) | 0,0047 |
| Placebo | 52 | 6,79 (2,569) | 5,92 (0,463) | -0,75(0,463) | ||
| Criteriu de evaluare secundar: Modificarea perioadei „on” zilnice, fără diskinezie deranjantă, în 24 ore | ||||||
| Apomorfină | 53 | 8,56 (2,329) | 11,49(0,423) | 2,90 (0,423) | 2,05 (0,666) | 0,0022 |
| Placebo | 52 | 8,62 (2,477) | 9,44 (0,476) | 0,85 (0,476) | ||
Tabelul 2: Număr de pacienți după scorul PGI-C (FDO)
| Stare în săptămâna 12 comparativ cu momentul inițial | Apomorfină (n=43) | Placebo (n=34) |
| Ameliorare foarte mare | 3 (7,0%) | 0 |
| Ameliorare mare | 12 (27,9%) | 2 (5,9%) |
| Ameliorare minimă | 19 (44,2%) | 6 (17,6%) |
| Nicio schimbare | 3 (7,0%) | 12 (35,3%) |
| Agravare minimă | 2 (4,7%) | 10 (29,4%) |
| Agravare mare | 4 (9,3%) | 3 (9,7%) |
| Agravare foarte mare | 0 | 0 |
| Valoare p(Testul Wilcoxon al rangurilor pereche) | < 0,0001 |
Optzeci și patru de pacienți au fost incluși în FD, 40 din grupul de tratament cu apomorfină și 44 din grupul la care s-a administrat placebo, și tuturor li s-a administrat apomorfină începând din ziua de după vizita din săptămâna 12 din FDO, rata fiind ulterior ajustată treptat de la 1 mg/oră până la atingerea ratei maxime de 8 mg/oră sau până când simptomele motorii au fost controlate, oricare dintre acestea a avut loc mai întâi. Rezultatele sunt sintetizate în Tabelul 3 și evidențiază faptul că pacienții care fuseseră tratați cu apomorfină în FDO au continuat să aibă răspuns până la 52 săptămâni în FD, iar pacienții la care s-a administrat placebo în FDO (neexpuși anterior la apomorfină) au răspuns la terapia cu apomorfină și și-au menținut răspunsul până la 52 săptămâni. FD nu a avut o putere statistică suficientă pentru analiza statistică a acestor rezultate.
Tabelul 3: Rezumatul rezultatelor privind eficacitatea în faza deschisă
| Grup de tratament | n | Număr mediu (AS) de ore la momentul inițialal FD | Săptămâna 52 FDMedie (AS) ore | Media (AS) a modificării ore |
| Modificarea perioadei „off” zilnice în 24 ore, în săptămâna 52 din FD, comparativ cumomentul inițial al FD | ||||
| Apomorfină | 40 | 4,1 (3,6) | 3,4 (3,1) | -0,6 (3,1) |
| Neexpuși anterior laapomorfină | 44 | 6,2 (2,9) | 2,8 (2,1) | -3,6 (2,3) |
| Modificarea perioadei „on” zilnice, fără diskinezie deranjantă, în săptămâna 52 din FD, comparativ cu momentul inițial al FD | ||||
| Apomorfină | 40 | 11,3 (3,8) | 12,0 (3,3) | 0,7 (3,2) |
| Neexpuși anterior laapomorfină | 44 | 9,3 (3,7) | 12,2 (3,1) | 3,0 (3,1) |
Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu APO-go 5 mg/ml soluție perfuzabilă în cartuș la toate subgrupele de copii și
adolescenți în boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Absorbție
Apomorfina este absorbită rapid și complet din țesutul subcutanat, acest fapt corelându-se cu instalarea rapidă a efectelor clinice (4-12 minute), iar durata scurtă de acțiune clinică a substanței active (aproximativ 1 oră) se explică prin clearance-ul său rapid.
Distribuție
După injectarea subcutanată a apomorfinei, procesarea acesteia poate fi descrisă printr-un model bicompartimental, cu un timp de înjumătățire prin distribuție de 5 (±1,1) minute.
Metabolizare
Metabolizarea apomorfinei este extinsă și complexă și implică căi de descompunere enzimatice și non- enzimatice. Metabolizarea hepatică prin glucoronoconjugare și sulfonare are loc la cel puțin zece la sută din total. Metabolizarea extrahepatică implică oxidare intravasculară, metilare și sulfatare enterică.
Eliminare
După injectarea subcutanată a apomorfinei, procesarea acesteia poate fi descrisă printr-un model bicompartimental, cu un timp de înjumătățire prin distribuție de 5 (±1,1) si un timp de înjumătățire prin eliminare de 33 (± 3,9) minute.
Liniaritate / non-liniaritate
Apomorfina prezintă farmacocinetică liniară.
Relații farmacocinetice / farmacodinamice
Răspunsul clinic se corelează bine cu concentrațiile apomorfinei în lichidul cefalorahidian, distribuția substanței active fiind cel mai bine descrisă printr-un model bicompartimental.
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind toxicitatea subcutanată la doze repetate, în afară de informațiile incluse în alte puncte ale RCP.
Studiile in vitro privind genotoxicitatea au evidențiat efecte mutagene și clastogene, în special pe seama produșilor formați prin oxidarea apomorfinei. Cu toate acestea, apomorfina nu a fost genotoxică în studiile in vitro efectuate.
Efectul apomorfinei asupra funcției de reproducere a fost investigat la șobolan. Apomorfina nu a fost teratogenă la această specie, dar s-a observat că dozele maternotoxice pot duce la dispariția îngrijirii materne și la insuficiență respiratorie la puii nou-născuți.
S-au desfășurat studii privind carcinogenitatea la șoarece (pe termen scurt) și șobolan (pe toată durata de viață). Ambele studii au demonstrat modificări inflamatorii ale pielii la nivelul locurilor de injectare repetată, cu creșterea incidenței adenoamelor cutanate la cea mai mare doză administrată. A existat o incidență mai mare a tumorilor testiculare cu celule Leydig la șobolan, deși se crede că mecanismul prin care apar acestea nu este relevant la om.
Evaluarea riscului de mediu (ERM)
Apomorfina este o substanță activă cu utilizare bine stabilită. Este puțin probabil ca apomorfina să reprezinte un risc pentru mediu, ca urmare a utilizării acesteia conform recomandărilor la pacienți.
