Copii

Deficitul creşterii, produs de secreţia insuficientă de hormon de creștere (GHD) Deficitul creşterii la fetiţe, indus de disgenezia gonadală (sindrom Turner)

Întârzierea creşterii la copii aflaţi în perioada de prepubertate, determinată de insuficienţa renală cronică

Tulburare de creştere (valori ale SDS a înălțimii curente < -2,5 și valori ale SDS ale înălţimii ajustate parental < -1), la copii născuți mici pentru vârsta gestațională (SGA), cu greutatea şi/sau înălțimea la naştere sub -2 DS, care au eşuat în recuperarea creşterii (scorul deviației standard al vitezei de creștere în înălțime: HV SDS < 0 în timpul ultimului an), până la vârsta de 4 ani sau peste.

Deficitul creșterii, indus de sindromul Noonan.

Adulţi

Deficit al hormonului de creştere cu debut în copilărie:

Pacienţii cu GHD cu debut în copilărie trebuie reevaluaţi pentru capacitatea secretorie de hormon de creştere după încheierea creşterii. Testarea nu este necesară pentru cei cu deficit a mai mult de trei hormoni pituitari, cu GHD sever determinat de o cauză genetică specifică, de anormalităţi structurale hipotalamo-hipofizare, de tumori ale sistemului nervos central sau apărut ca urmare a iradierii la nivel cranian cu doze mari sau cu GHD secundar unei afecţiuni sau leziuni hipotalamo-hipofizare, dacă

măsurătorile plasmatice ale factorului 1 de creştere asemănător insulinei (IGF-1) sunt < -2 SDS după cel puţin patru săptămâni de tratament cu hormon de creştere.

Pentru toţi ceilalţi pacienţi, o determinare IGF-1 şi un test de stimulare a hormonului de creştere sunt

necesare.

Deficit al hormonului de creştere cu debut la vârsta adultă:

GHD pronunţat, într-o afecţiune hipotalamo-hipofizară cunoscută, iradiere craniană şi leziuni traumatice ale creierului. GHD trebuie să fie asociat cu un alt deficit al unui hormon al axului hipotalamo-hipofizar, în afară de prolactină. GHD trebuie demonstrat printr-un test de provocare, efectuat după instituirea terapiei de substituţie adecvate oricărei alte insuficienţe hormonale a axului hipotalamo-hipofizar.

La adulţi, testul diagnostic de elecţie este testul de toleranţă la insulină. În cazul în care acest test este contraindicat, trebuie utilizate alte teste de provocare, alternative. Este recomandat testul combinat de eliberare arginină-hormon de creştere. Testele la arginină sau la glucagon pot fi, de asemenea, luate în considerare; totuşi, aceste teste au valoare diagnostică mai mică decât cea a testului de toleranță la insulină.

Norditropin trebuie prescris doar de către medici specialişti, care posedă cunoştinţe despre indicaţia terapeutică pentru care a fost recomandat.

Doze

Doza trebuie individualizată și trebuie să fie mereu ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi biochimic

la tratament al pacientului.

Doze recomandate

Copii și adolescenți

Deficitul de creştere

0,025-0,035 mg somatropină/kg şi zi sau 0,7-1,0 mg somatropină/m² şi zi

Atunci când GHD persistă după încheierea creşterii, tratamentul cu hormon de creştere trebuie continuat pentru a obţine dezvoltarea completă somatică a adultului, inclusiv masa corporală şi acumularea minerală osoasă (pentru recomandări în privinţa dozelor, vezi Terapia de substituţie la adulţi).

Sindrom Turner

0,045-0,067 mg somatropină/kg şi zi sau 1,3-2,0 mg somatropină/m² şi zi

Boală renală cronică

0,050 mg somatropină/kg şi zi sau 1,4 mg somatropină/m² şi zi (vezi pct. 4.4)

Talie mică pentru vârsta gestațională

0,035 mg somatropină/kg şi zi sau 1,0 mg/m² şi zi

Doza de 0,035 mg somatropină/kg şi zi este de obicei recomandată până când este atinsă înălţimea finală

(vezi pct. 5.1).

Tratamentul trebuie întrerupt după primul an de administrare, dacă SDS a vitezei de creștere în înălțime

(HV SDS) este mai mică de +1.

Tratamentul trebuie întrerupt dacă viteza de creştere în înălțime este <2 cm/an şi, dacă este necesară confirmare, vârsta osoasă corespunzătoare închiderii cartilajelor de creştere epifizare este >14 ani (la fete) sau >16 ani (la băieţi).

Sindromul Noonan

0,066 mg somatropină/kg și zi este doza recomandată, cu toate acestea, în unele cazuri,

0,033 mg somatropină/kg și zi poate fi suficientă (vezi pct. 5.1). Tratamentul trebuie întrerupt în momentul închiderii epifizei (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Terapie de substituţie la adulţi

Doza trebuie stabilită individual, în funcţie de necesarul de hormon.

La pacienţii la care GHD a debutat în copilărie, doza uzuală recomandată este de 0,2 – 0,5 mg/zi, cu

ajustarea dozei pe baza determinării concentraţiei de IGF-1.

La pacienţii cu debut al GHD la vârsta adultă, se recomandă începerea tratamentului cu o doză foarte mică: 0,1-0,3 mg somatropină pe zi. Se recomandă creşterea treptată a dozei, la intervale lunare, în funcţie de răspunsul clinic şi de reacţiile adverse. Ca indicator pentru stabilirea dozei se va măsura concentraţia plasmatică a IGF-1. Femeile pot necesita doze mai mari decât bărbaţii, bărbaţii având o sensibilitate crescută la IGF-1 în timp. Acest lucru înseamnă că există riscul ca femeile, în special cele care urmează tratament cu estrogeni pe cale orală, să fie subtratate, în timp ce bărbații să fie trataţi în exces.

Dozele necesare scad odată cu vârsta. Doza de întreţinere recomandată poate varia în funcţie de organism, dar rareori depăşeşte 1,0 mg somatropină pe zi.

Mod de administrare

În general, se recomandă administrarea zilnică în doză unică, seara, prin injectare subcutanată. Pentru prevenirea lipoatrofiei, locul injectării trebuie schimbat la fiecare administrare.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Somatropina nu trebuie utilizată atunci când există dovezi ale activităţii unei tumori. Tumorile intracraniene trebuie să fie inactive şi terapia antitumorală trebuie să fie finalizată înainte de a începe terapia cu hormon de creștere (GH). Tratamentul trebuie întrerupt dacă se constată prezenţa unei tumori.

Somatropina nu trebuie utilizată pentru stimularea creşterii longitudinale la copii cu epifizele închise. Pacienţii cu complicaţii acute critice, ca urmare a unor intervenţii chirurgicale pe cord deschis,

intervenţii chirurgicale abdominale, politraumatisme prin accidentare, insuficienţă respiratorie acută

sau care prezintă afecţiuni asemănătoare, nu trebuie să urmeze tratament cu somatropină (vezi pct. 4.4).

La copii cu insuficienţă renală cronică, tratamentul cu Norditropin FlexPro trebuie

întrerupt în momentul efectuării unui transplant renal.

Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Copiii trataţi cu somatropină trebuie examinaţi periodic de către un medic specialist.

Tratamentul cu somatropină trebuie prescris numai de către un medic specializat în diagnosticarea şi tratamentul insuficienţei hormonului somatotrop. Acest lucru este valabil şi în cazul deficitului din sindromul Turner, insuficienţa renală cronică, SGA și sindromul Noonan. Datele privind înălțimea finală la adult după tratamentul cu Norditropin sunt limitate în cazul copiilor cu sindrom Noonan, iar în cazul copiilor cu insuficiență renală cronică nu sunt disponibile.

Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie să fie depăşită (a se vedea punctul 4.2).

Stimularea creşterii longitudinale la copii se poate produce numai până la închiderea discurilor epifizare.

Copii

Tratamentul deficitului de hormon de creştere la pacienţii cu sindrom Prader-Willi.

După iniţierea tratamentului cu somatropină la pacienţi cu sindrom Prader-Willi au existat raportări de moarte subită în cazurile care au prezentat unul sau mai mulţi factori de risc: obezitate severă, istoric de obstrucţie a căilor aeriene superioare sau apnee nocturnă, sau infecţii respiratorii neidentificate.

Talie redusă pentru vârsta gestaţională

Înainte de a începe tratamentul la copii cu talie mică la naştere, trebuie excluse orice alte cauze medicale sau tratamente care ar putea explica tulburarea de creştere.

Există o experienţă limitată în iniţierea tratamentului la pacienţii cu talie redusă la naştere, aflaţi la debutul pubertăţii. De aceea nu se recomandă iniţierea tratamentului în perioada de debut a pubertăţii. Experienţa la pacienţii cu sindrom Silver-Russell este limitată.

Sindromul Turner

La pacienţii cu sindrom Turner trataţi cu somatropină este recomandată monitorizarea creşterii mâinilor şi picioarelor, iar în cazul în care se observă o accelerare a creşterii se recomandă o scădere a dozei, la o valoare situată la limita inferioară a intervalului de doze recomandat.

La fetele cu sindrom Turner a fost înregistrat, în general, un risc crescut de a dezvolta otită medie. De aceea se impune examinarea otică, cel puţin o dată pe an.

Afectarea renală cronică

La copii cu insuficienţă renală cronică, doza se stabileşte individual si trebuie ajustată în funcţie de răspunsul la tratament (vezi pct. 4.2). Tulburarea de creștere trebuie diagnosticată corect, înaintea începerii tratamentului cu somatropină, prin urmărirea creșterii sub tratament optim pentru afecțiunea renală, timp de cel puțin un an. Tratamentul uzual al uremiei cu medicamente și, dacă este necesar, dializă, trebuie menținut în timpul administrării somatropinei.

Pacienții cu afecțiuni renale cronice prezintă, de regulă, scădere a funcției renale, ca parte a evoluției

naturale a bolii lor.

Totuşi, ca măsură de precauție, în timpul tratamentului cu somatropină, funcția renală trebuie supravegheată pentru a depista o scădere excesivă sau o creștere a ratei filtrării glomerulare (ceea ce poate asocia hiperfiltrare).

Scolioza

Scolioza este cunoscută a fi mai frecventă la anumite grupe de pacienți tratate cu somatropină, de exemplu, sindromul Turner și sindromul Noonan. În plus, creșterea rapidă la orice copil poate provoca progresia scoliozei. Nu există dovezi că somatropina a mărit incidenţa sau severitatea scoliozei. Semnele de scolioză trebuie monitorizate în timpul tratamentului.

Glicemia şi insulina

În sindromul Turner şi la copiii cu talie mică la naştere se recomandă măsurarea insulinei şi glicemiei în condiţii de repaus alimentar, înainte de începerea tratamentului şi ulterior anual. La pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat (de exemplu diabet zaharat în antecedentele heredocolaterale, obezitate, rezistenţă severă la insulină, acanthosis nigricans) trebuie efectuat testul de toleranţă la glucoză administrată oral (TTGO). Dacă se declanşează diabetul zaharat, nu trebuie administrată somatropina.

Deoarece somatropina influenţează metabolismul glucidic, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia intoleranţa la glucoză.

IGF-1

În sindromul Turner şi la copiii cu talie mică la naştere se recomandă determinarea valorii serice IGF-1 înainte de începerea tratamentului şi de două ori pe an, ulterior. Dacă la determinări repetate valorile IGF-1 depăşesc de +2 DS (deviaţii standard), comparativ cu valorile de referinţă pentru vârstă şi statusul pubertar, doza trebuie redusă pentru a atinge valoarea normală al IGF-1.

Unele dintre succesele obţinute cu tratamentul cu hormon uman de creştere la copii cu talie mică la naştere pot fi reduse dacă tratamentul este întrerupt înainte de atingerea înălţimii finale.

Adulţi

Deficitul de hormon de creştere la adulţi

Deficitul de hormon de creştere la adulţi este o afecţiune cronică şi trebuie tratată corespunzător, totuşi există o experienţă limitată la pacienţii cu vârsta de peste 60 ani sau la cei cu peste cinci ani de tratament cu hormon de creştere.

Adulți și Copii

Pancreatită

Deși rară, pancreatita trebuie luată în considerare la pacienții tratați cu somatropină care prezintă dureri

abdominale, în special la copii.

General

Neoplazii

La copiii sau adulţii trataţi cu somatropină nu au existat dovezi privind creşterea riscului de afecţiuni

maligne primare.

La pacienţii în stadiul de remisie completă a tumorilor sau a afecţiunilor maligne, tratamentul cu somatropină nu a fost asociat cu o creştere a ratei de recăderi.

În general, o uşoară creştere a incidenței afecţiunilor maligne secundare a fost observată la pacienţii care au supravieţuit cancerelor în perioada copilăriei şi cărora li s-a administrat hormon de creştere, mai frecevente fiind tumorile intracraniene. Se consideră că factorul de risc dominant pentru afecţiunile maligne secundare este expunerea anterioară la iradiere.

Pacienţii cu remisie completă a afecţiunii maligne trebuie urmăriți atent pentru recădere după

introducerea somatropinei în terapie.

Leucemia

Leucemia a fost raportată la un număr redus de pacienţi cu deficit de hormon de creştere, dintre care unii au fost trataţi cu somatropină. Cu toate acestea, nu există dovezi că incidenţa leucemiei este mai mare la pacienţii trataţi cu somatropină în absenţa factorilor predispozanţi.

Hipertensiunea intracraniană benignă

În caz de cefalee severă sau persistentă, tulburări de vedere, greaţă şi/sau vărsături, se recomandă efectuarea examenului de fund de ochi pentru evidenţierea unui edem papilar. Dacă edemul papilar este confirmat, trebuie luat în considerare diagnosticul de hipertensiune intracraniană benignă şi, dacă este cazul, trebuie întrerupt tratamentul cu somatropină.

În prezent, nu există suficiente date pentru a stabili conduita clinică la pacienţii la care hipertensiunea intracraniană a apărut în timpul tratamentului, a fost tratată şi a dispărut. Dacă se reîncepe tratamentul cu somatropină, este necesară o supraveghere atentă a simptomelor de hipertensiune intracraniană.

Pacienţii cu deficit de hormon somatotrop secundar unei leziuni intracraniene, trebuie examinaţi frecvent pentru depistarea evoluţiei sau recurenţei procesului etiologic respectiv.

Funcţia tiroidiană

Somatropina creşte conversia extratiroidiană a T3 şi T4 şi, ca atare, poate revela un hipotiroidism incipient. Din această cauză, monitorizarea funcţiei tiroidiene trebuie efectuată la toţi pacienţii. La pacienţii cu hipopituitarism, terapia de substituţie standard trebuie monitorizată cu atenţie atunci când se administrează tratament cu somatropină.

La pacienţii cu o afecţiune hipofizară evolutivă, se poate dezvolta hipotiroidism.

Pacienţii cu sindrom Turner au un risc crescut de a dezvolta hipotiroidism primar asociat cu prezența anticorpilor anti-tiroidieni. Deoarece hipotiroidia poate interfera cu răspunsul la tratamentul cu somatropină, pacienţii trebuie supuşi periodic testării funcţiei tiroidiene şi, dacă este cazul, trebuie să li se administreze terapie de substituţie cu hormon tiroidian.

Sensibilitatea la insulină

Deoarece somatropina poate reduce sensibilitatea la insulină, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia o posibilă intoleranţă la glucoză (vezi pct. 4.5). La pacienţii cu diabet zaharat, după începerea tratamentului cu somatropină, ar putea să fie necesară ajustarea dozei de insulină. Pacienţii cu diabet zaharat sau intoleranţă la glucoză trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul terapiei cu somatropină.

Anticorpi

Similar tuturor medicamentelor care conţin somatropină, un procent redus de pacienţi poate dezvolta anticorpi la somatropină. Capacitatea de legare a acestor anticorpi este redusă şi nu exercită un efect asupra ratei de creştere. Trebuie efectuată testarea pentru anticorpi la somatropină la toţi pacienţii care înregistrează un eşec terapeutic.

Insuficiență suprarenală acută

Introducerea tratamentului cu somatropină poate duce la inhibarea secreției de 11βHSD-1 și la reducerea concentrațiilor serice de cortizol. La pacienții tratați cu somatropină, hipoadrenalismul central (secundar) nediagnosticat anterior poate fi demascat și poate fi necesară substituție cu glucocorticoizi. În plus, pacienții cărora li se administrează terapie de substituție cu glucocorticoizi pentru hipoadrenalism diagnosticat anterior pot necesita o creștere a dozei de întreținere sau a dozei în condiții de stres, după inițierea tratamentului cu somatropină (vezi pct. 4.5).

Terapie cu estrogeni pe cale orală

Dacă o femeie care utilizează somatropină începe tratamentul cu estrogeni pe cale orală, poate fi necesară creșterea dozei de somatropină, pentru a menține concentrațiile serice ale IGF-1 în intervalul normal adecvat vârstei. În schimb, dacă o femeie care utilizează somatropină întrerupe tratamentul cu estrogeni pe cale orală, este posibil să fie necesar ca doza de somatropină să fie redusă, pentru a evita excesul de hormon de creștere și/sau reacții adverse (vezi pct. 4.5).

Epifizioliza femurală superioară

La pacienţii cu afecţiuni endocrine, inclusiv cu deficit de hormon de creştere, epifizioliza şoldului poate apărea mai frecvent decât la populaţia generală. Un pacient în tratament cu somatropină care prezintă mers şchiopătat, sau se plânge de durere de șold sau genunchi, trebuie examinat de către un medic.

Experienţa din studii clinice

Două studii clinice controlate placebo efectuate la pacienţi din unităţi de terapie intensivă trataţi cu doze mari de somatropină (5,3-8 mg/zi), au arătat o creştere a mortalităţii la pacienţii cu boli acute critice, ca urmare a complicaţiilor după intervenţii chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, politraumatisme prin accidentare sau insuficienţă respiratorie acută.

Siguranţa continuării tratamentului cu somatropină la pacienţii cărora li se administrează terapie de substituţie conform indicaţiilor aprobate şi care dezvoltă concomitent aceste boli, nu a fost stabilită. De aceea, potenţialul beneficiu al continuării tratamentului cu somatropină la pacienţii cu boli acute critice trebuie atent evaluat în raport cu riscul potenţial.

Un studiu clinic randomizat, deschis (intervalul de doze: 0,045-0,090 mg somatropină/kg şi zi) efectuat la pacienţi cu sindrom Turner a indicat posibilitatea riscului de otită externă şi medie, dependent de doză. Creşterea numărului cazurilor de infecţii otice nu a determinat o creştere a intervenţiilor chirurgicale la nivel otic, în comparaţie cu grupul de pacienţi din studiu tratați cu doze mai scăzute de hormon uman de creştere.

Excipienţi

Norditropin FlexPro conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) la 1,5 ml, adică practic “nu conține sodiu”.

Tratamentul concomitent cu glucocorticoizi inhibă efectul de promovare a creșterii ale somatropinei. Pacienților cu deficit de ACTH trebuie să li se administreze terapie de substituție cu glucocorticoizi ajustată cu atenție pentru a evita orice efect inhibitor asupra creșterii.

Hormonul de creștere reduce conversia cortizonului în cortizol și poate demasca hipoadrenalismul central nediagnosticat anterior sau poate face ineficientă doza redusă de înlocuire a glucocorticoizilor (vezi pct. 4.4).

La femeile care urmează terapie hormonală de substituție cu estrogeni poate fi necesară o doză mai mare de hormon de creștere pentru a atinge ținta tratamentului (vezi pct. 4.4).

Date dintr-un studiu clinic de interacţiune, efectuat la adulţi cu deficit de hormon de creştere, sugerează că administrarea de somatropină poate creşte clearance-ul compuşilor metabolizaţi de izoenzimele citocromului P450. Clearance-ul compuşilor metabolizaţi de citocromul P450 3A4 (de exemplu: steroizii sexuali, corticosteroizii, medicamentele anticonvulsivante şi ciclosporina) poate fi deosebit de crescut, rezultând o concentraţie plasmatică redusă a acestor compuşi. Nu este cunoscută semnificaţia clinică a acestui fapt.

Efectul somatropinei asupra taliei finale poate fi, de asemenea, influenţat de terapia suplimentară cu alţi hormoni, cum ar fi gonadotropina, steroizi anabolizanţi, estrogeni şi hormoni tiroidieni.

La pacienţii trataţi cu insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de insulină după iniţierea tratamentului cu somatropină (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Studiile clinice de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.

Sarcina

Studiile efectuate pe animale nu au oferit date suficiente despre efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale. Nu sunt disponibile date din sarcini expuse la tratament. De aceea, medicamentele conţinând somatropină nu sunt recomandate în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu folosesc metode contraceptive.

Alăptarea

Nu au fost efectuate studii cu medicamente conţinând somatropină la femei care alăptează. Nu se cunoaşte dacă somatropina este excretată în laptele uman. De aceea se impune precauţie în cazul administrării de medicamente conţinând somatropină la femei care alăptează.

Fertilitatea

Studii clinice privind fertilitatea nu au fost efectuate cu Norditropin.

Norditropin FlexPro nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce

vehicule și de a folosi utilaje.

Pacienţii cu deficit de hormon de creştere prezintă în mod caracteristic un deficit de volum extracelular. Acest deficit va fi corectat la iniţierea tratamentului cu somatropină. În timpul tratamentului se poate produce retenţie hidrosalină, cu edeme periferice, în special la adulţi. Sindromul de canal carpian nu este o reacţie adversă frecventă, dar poate fi observat şi la adulţi. Aceste simptome sunt, de regulă, tranzitorii, dependente de doză și pot necesita reducerea tranzitorie a dozei.

La adulţi pot să apară, de asemenea, artralgie ușoară, durere musculară şi parestezie, dar de obicei sunt autolimitate.

La copii, reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente sau rare. Date din experienţa studiilor clinice:

În timpul tratamentului cu somatropină, la copiii cu sindrom Turner, a fost raportată o accelerare a creşterii mâinilor şi picioarelor.

Un studiu clinic randomizat, deschis a arătat o tendinţă de creştere a incidenţei de otită medie în cazul pacienţilor cu sindrom Turner trataţi cu doze mari de Norditropin. Totuşi, creşterea numărului de cazurilor de infecţii otice nu a determinat o creştere a intervenţiilor chirurgicale la nivel otic, în comparaţie cu grupul de pacienţi din studiu aflaţi sub tratament cu doze mai scăzute de hormon uman de creştere.

Date din experienţa de după punerea pe piaţă:

Suplimentar faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarele au fost raportate spontan şi în

urma unei analize generale sunt considerate a fi posibil legate de tratamentul cu Norditropin.

Frecvența acestor evenimente adverse nu poate fi estimată din datele disponibile.

• Neoplasm benign sau malign ( include chisturi și polipi): La un număr redus de pacienți cu deficit al hormonului de creștere s-a raportat leucemie (vezi pct.4.4)

• Tulburări ale sistemului imunitar: Hipersensibilitate (vezi pct. 4.3). Formare de anticorpi anti- somatropină. Titrurile și capacitățile de legare ale anticorpilor sunt foarte scăzute și nu au interferat cu răspunsul statural la administrarea de Norditropin

• Tulburări endocrine: Hipotiroidism. Scădere a valorilor serice de tiroxină (vezi pct. 4.4)

• Tulburări de metabolism și de nutriție: Hiperglicemie (vezi pct. 4.4)

• Tulburări ale sistemului nervos: Hipertensiune intracraniană benignă (vezi pct. 4.4)

• Afecțiuni musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: boala Calvé-Perthes. Boala Calvé- Perthes poate apărea mai frecvent la pacienții cu statura mică.

• Investigații: creștere a concentrațiilor de fosfatază alcalină în sânge.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice posibilă reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozajul acut poate duce iniţial la scăderea glicemiei, urmată de creşterea acesteia.

Scăderea glicemiei a fost evidenţiată biochimic, dar nu au fost observate semne clinice de hipoglicemie. Supradozajul cronic poate duce la semne şi simptome asemănătoare efectelor cunoscute ale excesului de hormon de creştere.