HOMA-B: Evaluarea Funcției Celulelor Beta Pancreatice
Modelul HOMA (Homeostasis Model Assessment), publicat de Matthews și colaboratorii în 1985, estimează din glicemia și insulinemia à jeun nu doar rezistența la insulină (HOMA-IR), ci și funcția celulelor beta (HOMA-B sau HOMA-%B). Interpretate împreună, cele două valori arată dacă hiperglicemia se datorează predominant rezistenței la insulină, deficitului secretor sau ambelor.
Calculator HOMA-IR — Rezistența la Insulină
Estimarea rezistenței la insulină — utilizat în diagnosticul sindromului metabolic și diabetului tip 2
Formulele HOMA-B
Glicemie în mmol/L: HOMA-B (%) = [20 × insulinemie à jeun (µU/mL)] ÷ [glicemie à jeun (mmol/L) − 3,5]
Glicemie în mg/dL: HOMA-B (%) = [360 × insulinemie à jeun (µU/mL)] ÷ [glicemie à jeun (mg/dL) − 63]
Valoarea 100 % corespunde, prin construcția modelului, funcției beta a populației de referință (adulți tineri normoponderali). Valorile sub 100 % sugerează secreție redusă raportat la glicemie; valorile peste 100 % pot reflecta hipersecreție compensatorie în rezistența la insulină.
Exemple de Calcul
| Glicemie (mmol/L) | Insulinemie (µU/mL) | HOMA-IR | HOMA-B | Interpretare orientativă |
|---|---|---|---|---|
| 5,5 | 10 | 2,4 | 100 % | Profil apropiat de referință |
| 5,0 | 20 | 4,4 | 267 % | Rezistență la insulină cu hipersecreție compensatorie |
| 6,8 | 8 | 2,4 | 48 % | Glicemie crescută cu secreție insuficientă |
Al treilea exemplu ilustrează o capcană: HOMA-IR aparent „normal" poate ascunde un deficit secretor important, când celulele beta nu mai pot compensa.
Interpretarea Combinată HOMA-IR și HOMA-B
- HOMA-IR crescut + HOMA-B crescut: rezistență la insulină compensată — tipic pentru obezitate, sindrom metabolic, SOP
- HOMA-IR crescut + HOMA-B normal sau scăzut: compensare insuficientă — risc crescut de progresie spre diabet
- HOMA-IR normal + HOMA-B scăzut: deficit secretor predominant — de luat în considerare LADA, diabet monogenic sau diabet pancreatogen, după context
- HOMA-B se interpretează întotdeauna raportat la gradul de rezistență: o valoare de 100 % este insuficientă la un pacient cu rezistență marcată
Modelul HOMA2
Formulele simple de mai sus derivă din aproximări liniare ale modelului original. HOMA2, versiunea computerizată actualizată, ia în calcul rezistența hepatică și periferică, pierderea renală de glucoză și curba de secreție a proinsulinei, și permite folosirea peptidului C. Autorii modelului recomandă HOMA2 pentru cercetare și comparații între grupuri; formulele simple rămân utile pentru orientare clinică.
Limitări
- Nu se aplică pacienților sub insulinoterapie (insulina exogenă este dozată împreună cu cea endogenă)
- La glicemii apropiate de 3,5 mmol/L, numitorul devine foarte mic, iar HOMA-B devine instabil și nerealist
- În hiperglicemia severă (glucotoxicitate), secreția este suprimată tranzitoriu
- Variabilitatea mare a dozării insulinei între laboratoare limitează comparațiile
Întrebări Frecvente
HOMA-B peste 200 % este patologic? Nu în sine. Reflectă de regulă hipersecreția compensatorie într-o rezistență la insulină crescută; se interpretează împreună cu HOMA-IR și glicemia.
Poate HOMA-B să diagnosticheze diabetul de tip 1? Nu. Diagnosticul se bazează pe clinică, autoanticorpi și peptid C. HOMA-B scăzut poate doar sugera un deficit secretor.
Peptidul C poate înlocui insulina în calcul? În HOMA2 da, iar peptidul C este preferat la pacienții tratați cu insulină sau cu clearance hepatic modificat al insulinei.
Surse
- Matthews DR, Hosker JP, Rudenski AS, et al. Homeostasis model assessment: insulin resistance and beta-cell function from fasting plasma glucose and insulin concentrations in man. Diabetologia. 1985;28(7):412–419.
- Wallace TM, Levy JC, Matthews DR. Use and abuse of HOMA modeling. Diabetes Care. 2004;27(6):1487–1495.
- Levy JC, Matthews DR, Hermans MP. Correct homeostasis model assessment (HOMA) evaluation uses the computer program. Diabetes Care. 1998;21(12):2191–2192.
