AZITROMICINA ROMPHARM 500 mg PULB. PT. SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G30: BOLI VENERICE (SIFILIS, GONOREE, INFECTIA CU CHLAMIDIA) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea dermatologie şi obstetrică-ginecologie (pentru gonoree şi infecţia cu Chlamidia).
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AZITROMICINA 500mg
Azitromicină Rompharm este indicată la adulți pentru tratamentul infecțiilor provocate de microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 5.1), în afecțiunile enumerate mai jos:
-
pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydia pneumoniae, Haemophilus influenzae, Legionella pneumophila, Moraxella catarrhalis, Mycoplasma pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Streptococcus pneumoniae la pacienții care necesită inițial terapie intravenoasă;
-
boală inflamatorie pelvină (PID) cauzată de Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae sau
Mycoplasma hominis, la pacienții care necesită inițial terapie intravenoasă.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice oficiale cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Doze
Adulți
-
Pneumonie dobândită în comunitate: 500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi timp de cel puțin două zile; urmată de 500 mg azitromicină pe cale orală o dată pe zi. Întregul tratament durează între șapte și zece zile.
-
Boală inflamatorie pelvină (PID), inclusiv infecțiile urogenitale, cum ar fi endometrita și salpingita: 500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi, timp de una până la două zile; urmată de 250 mg azitromicină pe zi, o dată pe zi, timp de cinci până la șase zile. Tratamentul durează șapte zile.
Trebuie urmate ghidurile clinice adecvate atunci când se planifică schimbarea tratamentului de la terapia intravenoasă la cea orală (vezi pct. 5.1).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici care necesită tratament cu azitromicină. Deoarece la vârstnici pot apărea afecțiuni proaritmice, se recomandă o atenție deosebită datorită riscului de aritmii cardiace și de torsadă a vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Insuficienţa renală
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (RFG 30 - 80 ml/minut/1,73 m2). Este necesară prudență atunci când azitromicina este administrată la
pacienții cu insuficiență renală severă (RFG < 30 ml/minut/1,73 m2) (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).
Insuficienţa hepatică
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, dar medicamentul trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice semnificative (vezi pct. 4.4). Azitromicina nu a fost studiată la acești pacienţi.
Copii și adolescenți
Eficacitatea și siguranța azitromicinei ca pulbere pentru soluție perfuzabilă pentru tratamentul infecțiilor la copii și adolescenți nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Odată ce Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere este reconstituită și diluată se va administra prin perfuzie intravenoasă.
Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă trebuie administrat după cum urmează: intravenos timp de 3 ore la o concentrație de 1 mg/ml sau timp de 1 oră la o concentrație de 2 mg/ml. Concentrațiile mai mari trebuie evitate deoarece reacțiile locale la locul perfuziei au apărut la toți pacienții care au primit concentrații mai mari de 2 mg/ml.
Se recomandă ca o doză de 500 mg de azitromicină sub formă de pulbere pentru soluție perfuzabilă, preparată în conformitate cu instrucțiunile de reconstituire și diluare, să fie administrate ca perfuzie intravenoasă, timp de cel puțin 60 de minute. Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru
soluție perfuzabilă nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau ca injecție intramusculară, vezi pct. 4.4.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină sau la oricare dintre antibioticele macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienții medicamentului enumerați la pct. 6.1.
Hipersensibilitate
La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții dermatologice, inclusiv pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) (rareori letală) și reacții adverse la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu azitromicină au determinat simptome recurente și au necesitat o
perioadă de observație și tratament mai îndelungată.
În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.
Hepatotoxicitate
Deoarece calea principală de eliminare a azitromicinei este cea hepatică, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. Cazuri de hepatită fulminantă au fost raportate în timpul utilizării azitromicinei, cu potenţial de insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). S-ar putea ca unii pacienți să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice.
În cazul unor semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenia rapid instalată asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerări sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate
imediat investigaţiile / testele funcţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie oprită dacă apare disfuncţia hepatică.
Derivați de ergot
La pacienții tratați cu derivați de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacțiuni între azitromicină și ergot. Cu toate acestea, din cauza posibilității teoretice a apariţiei ergotismului, azitromicina şi
derivații de ergot nu trebuie administrate concomitent (vezi pct.4.5).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT
Prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, conferind un risc de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor, au fost observate în timpul tratamentului cu alte macrolide, inclusiv azitromicină (vezi pct. 4.8). Întrucât următoarele cazuri sunt asociate cu aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu prudență în condiții
proaritmice (în special la femei și vârstnici):
-
Cu prelungirea intervalului QT, congenitală sau diagnosticată.
-
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt medicamente antiaritmice din clasa IA (chinidină și procainamidă) şi clasa III (dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive cum este citalopramul; fluorochinolone cum sunt moxifloxacina, levofloxacina și hidroxiclorochină.
-
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipopotasemie şi hipomagneziemie.
-
Cu bradicardie relevantă din punct de vedere clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.
Suprainfecţie
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiei cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Diareea asociată cu Clostridioides difficile
Diareea asociată cu Clostridioides difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina, şi poate evolua în severitate de la diaree uşoară la colita letală. Tulpinile de C. difficile produc hipertoxinele A și B care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de C. difficile care produc hipertoxina determină creşterea morbidităţii şi mortalităţii, pentru că aceste infecţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita colectomie. De aceea, DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricăror antibiotice. O anamneză atentă este necesară atunci când DACD a fost raportată la mai mult de 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene. Întreruperea tratamentului cu azitromicină şi administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate în considerare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/minut/1,73 m2) s-a observat o creştere de 33 % a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).
Miastenia gravis
Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declanşarea unui sindrom de miastenia au fost raportate la pacienţi în tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).
Infecții cu Streptococcus
Penicilina este de obicei prima alegere pentru tratamentul faringitei / amigdalitei datorate Streptococcus pyogenes și, de asemenea, pentru profilaxia febrei reumatice acute. Azitromicina este în general eficientă împotriva streptococului din orofaringe, dar nu sunt disponibile date care să demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice acute.
Un preparat cu activitate antibacteriană anaerobă trebuie utilizat împreună cu azitromicină dacă se suspectează că infecția este cauzată de un microorganism anaerob.
Siguranța azitromicinei intravenoase peste durata descrisă în studiile clinice la pacienți cu pneumonie dobândită în comunitate și boală inflamatorie pelvină nu a fost demonstrată (vezi pct. 5.1).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul Complexului Mycobacterium Avium (CMA) la copii și adolescenți nu au fost stabilite.
Siguranța și eficacitatea azitromicinei administrată în perfuzie intravenoasă pentru tratamentul infecțiilor la copii sub 18 ani nu au fost stabilite.
Azitromicina (azitromicina sub formă de pulbere pentru soluție perfuzabilă) trebuie reconstituită și
diluată conform instrucțiunilor și trebuie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 60 de minute.
Nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau ca injecție intramusculară (vezi pct. 4.2 și 6.6).
Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă conține sodiu
Acest medicament conține 115 mg sodiu pe flacon, echivalent cu aproximativ 5,7 % din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Medicamente care provoacă prelungirea intervalului QT
Azitromicina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cărora li se administrează medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT cu potențial de a induce aritmii cardiace (de exemplu,
hidroxiclorochină) (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au evaluat efectele administrării simultane a antiacidelor cu azitromicina, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilității totale, deși concentrațiile plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25 %.
Administrarea de antiacide pe cale orală nu este considerată ca având un efect asupra distribuției azitromicinei administrată intravenos.
Cetirizină
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizină 20 mg la starea de echilibru, nu a determinat nicio interacțiune farmacocinetică și nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (Dideoxinozină)
La șase subiecţi HIV pozitivi administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină concomitent cu o doză zilnică de 400 mg didanozină nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.
Digoxină și colchicină (substraturile gp-P)
S-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei-P cum sunt digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale substraturilor glicoproteinei-P. Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei-P, precum digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a
concentrațiilor serice ale digoxinei. În timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea
acestuia este necesară monitorizarea clinică și dacă e posibil, a concentrațiilor serice ale digoxinei.
Zidovudină
Administrarea a 1000 mg azitromicină în doză unică și 1200 mg sau 600 mg azitromicină în doze repetate a avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a
zidovudinei sau a metabolitului său glucuronidat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul hepatic al citocromului P450. Se presupune că nu au loc interacţiunile farmacocinetice observate la eritromicină sau alte macrolide. În cazul azitromicinei nu are loc inducţia sau inactivarea citocromului P450 hepatic prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivații de ergot (Ergotamină)
Din cauza posibilității teoretice a apariției ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină și derivați de ergot nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Au fost realizate studii farmacocinetice privind interacţiunea dintre azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute pentru metabolizarea semnificativă mediată de citocromul P450.
Atorvastatină
Coadministrarea de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu influențează
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza testului de inhibiţie a HMG CoA-reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţi trataţi cu
azitromicină şi statine.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, nu au fost observate efecte
semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienții care au utilizat concomitent azitromicină.
Cimetidină
Nu au fost observate modificări în farmacocinetica azitromicinei într-un studiu de farmacocinetică
care a investigat efectele unei doze unice de cimetidină administrată cu 2 ore înainte de azitromicină asupra farmacocineticii azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a determinat modificarea efectului anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de după punerea pe piață au existat rapoarte de potențare a efectelor anticoagulante după administrarea
concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Cu toate că nu s-a putut
determina o relație cauzală, trebuie luată în considerare creșterea frecvenței monitorizării timpului de protrombină atunci când se utilizează azitromicină la pacienții în tratament cu anticoagulante orale de tip cumarinic.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică realizat la voluntari sănătoşi la care s-a administrat pe cale orală o doză de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile şi apoi o doză unică pe cale orală de 10 mg/kg
ciclosporină, rezultatele parametrilor farmacocinetici Cmax şi ASC0-5 au fost semnificativ crescute. Ca urmare, se cere precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, concentraţiile de ciclosporină trebuie monitorizate și se ajustează în mod corespunzător doza.
Efavirenz
Administrarea zilnică a unei doze unice de 600 mg azitromicină concomitent cu 400 mg efavirenz timp de 7 zile nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Coadministrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat farmacocinetica unei doze unice de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei au rămas neschimbate după coadministrarea fluconazolului; totuşi s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a Cmax (18 %) a azitromicinei.
Indinavir
Administrare concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte statistic semnificative asupra farmacocineticii indinavirului administrat în doză de 800 mg, de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, azitromicina nu a determinat efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg/zi timp de 3 zile nu a determinat modificări semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei unei doze unice de 15 mg midazolam.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă de azitromicină (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg de trei ori pe zi) a
determinat creşterea concentraţiilor azitromicinei la atingerea stării de echilibru. Nu au fost observate reacţii adverse clinic semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu influențează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost raportată cu utilizarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate la asocierea cu azitromicină (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntari sănătoși de sex masculin, nu a fost observat vreun efect al utilizării azitromicinei (500 mg pe zi timp de 3 zile) asupra ASC și Cmax pentru sildenafil sau metabolitul său circulant principal.
Terfenadină
În studiile farmacocinetice nu s-au raportat interacțiuni între azitromicină și terfenadină. Au existat cazuri rare în care posibilitatea unei interacțiuni nu a putut fi complet exclusă; totuşi nu a existat o dovadă concretă că ar fi avut loc o astfel de interacţiune.
Teofilină
Nu s-a evidențiat vreo interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic la administrarea concomitentă de azitromicină și teofilină la voluntari sănătoși.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și 250 mg în ziua 2, împreună cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a determinat efecte semnificative a niciunui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam și placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol de două ori pe zi (160 mg/800 mg) timp de 7 zile cu azitromicină 1200 mg administrată în ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative asupra
concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentrațiile serice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea de azitromicină la femeile gravide. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat că azitromicina traversează
placenta, însă nu au fost observate efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie
utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul depășeste riscul.
Alăptarea
Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile care alăptează, care să caracterizeze farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern.
Deoarece nu se cunoaște dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra nou-născutului, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu azitromicină.
Fertilitatea
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, după administrarea azitromicinei, s-a observat scăderea ratei de fertilitate. Nu se cunoaşte relevanţa acestei observaţii la om.
Nu există dovezi care să demonstreze că azitromicina ar putea avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită
utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea pe piaţă:
| Clasificare pe aparate, sisteme şi organe | Frecvență | Reacția adversă |
| Infecţii şi infestări | Mai puţin frecvente | CandidozăInfecție vaginală PneumonieInfecție fungică Infecție bacteriană Faringită GastroenterităTulburare respiratorie RinităCandidoză orală |
| Cu frecvenţă necunoscută | Colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări hematologice şi limfatice | Mai puţin frecvente | Leucopenie Neutropenie Eozinofilie |
| Cu frecvenţă necunoscută | Trombocitopenie Anemie hemolitică | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Mai puţin frecvente | Angioedem Hipersensibilitate |
| Cu frecvenţă necunoscută | Reacție anafilactică (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Mai puţin frecvente | Anorexie |
| Tulburări psihice | Mai puţin frecvente | Nervozitate Insomnie |
| Rare | Agitație | |
| Cu frecvenţă necunoscută | Agresivitate Anxietate DelirHalucinație | |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Cefalee |
| Mai puţin frecvente | Amețeală Somnolenţă Disgeuzie Parestezie | |
| Cu frecvenţă necunoscută | Sincopă, convulsii HipoestezieHiperactivitate psihomotorie AnosmieAgeuzie ParosmieMiastenia gravis (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări oculare | Mai puţin frecvente | Tulburări de vedere |
| Tulburări acustice şi vestibulare | Mai puţin frecvente | Afecțiuni ale urechii Vertij |
| Cu frecvenţă necunoscută | Tulburări de auz, inclusiv surditate și/sau tinitus | |
| Tulburări cardiace | Mai puţin frecvente | Palpitații |
| Cu frecvenţă necunoscută | Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări vasculare | Mai puţin frecvente | Bufeuri |
| Cu frecvenţă necunoscută | Hipotensiune arterială | |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Mai puţin frecvente | Dispnee Epistaxis |
| Tulburări gastrointestinale | Foarte frecvente | Diaree |
| Frecvente | VărsăturiDurere abdominală Greață | |
| Mai puţin frecvente | Constipaţie Flatulență Dispepsie Gastrită DisfagieDistensie abdominală XerostomieEructațieUlcerații bucale Hipersecreție salivară |
| Cu frecvenţă necunoscută | PancreatităModificări de culoare a limbii | |
| Tulburări hepatobiliare | Rare | Funcţie hepatică anormală Icter colestatic |
| Cu frecvenţă necunoscută | Insuficienţă hepatică (care a condus în cazuri rare la deces) (vezi pct. 4.4),Hepatită fulminantă Necroză hepatică | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Mai puţin frecvente | Erupție cutanată tranzitorie PruritUrticarie Dermatită Xerodermie Hiperhidroză |
| Rare | Reacție de fotosensibilitate,Pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA) | |
| Cu frecvenţă necunoscută | Sindrom Stevens-Johnson Necroliză epidermică toxică Eritem polimorfReacție adversă la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) | |
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Mai puţin frecvente | Artroză MialgieDurere de spateDurere la nivelul gâtului |
| Cu frecvenţă necunoscută | Artralgie | |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Mai puţin frecvente | DisurieDurere de cauză renală |
| Cu frecvenţă necunoscută | Insuficienţă renală acută Nefrită interstiţială | |
| Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului | Mai puţin frecvente | Metroragie, Tulburări testiculare |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Frecvente | Durerea la locul de injectare Inflamație la locul de injectare |
| Mai puţin frecvente | Edem AstenieStare generală de rău FatigabilitateEdem al feței Durere toracică PirexieDurereEdem periferic | |
| Investigații diagnostice | Frecvente | Scădere a numărului de limfocite Creștere a numărului de eozinofileScădere a concentraţiei plasmatice de bicarbonat Creștere a numărului de bazofile |
| Creștere a numărului de monociteCreștere a numărului de neutrofile | ||
| Mai puţin frecvente | Aspartat aminotransferaza crescutăAlanil aminotransferaza crescută Bilirubină crescută în sânge Uree crescută în sânge Creatinina crescută în sânge Valori anormale ale potasiului în sângeFosfataza alcalină crescută în sângeCreșterea clorului seric Creșterea glucozei în sânge Creșterea numărului de trombociteScăderea hematocritului Bicarbonat crescutValori anormale ale sodiului | |
| Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate | Mai puţin frecvente | Complicație după procedura de administrare |
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de Complexul Mycobacterium Avium (CAM) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din punct de vedere al frecvenței:
| Clasificare pe aparate, sisteme şi organe | Frecvență | Reacții adverse |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Frecvente | Anorexie |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Ameţeli Cefalee Parestezie Disgeuzie |
| Mai puţin frecvente | Hipoestezie | |
| Tulburări oculare | Frecvente | Tulburări de vedere |
| Tulburări acustice şi vestibulare | Frecvente | Surditate |
| Mai puţin frecvente | Afectare a auzului Tinitus | |
| Tulburări cardiace | Mai puţin frecvente | Palpitații |
| Tulburări gastrointestinale | Foarte frecvente | DiareeDurere abdominală GreaţăFlatulenţăDisconfort abdominal Scaune moi |
| Tulburări hepatobiliare | Mai puţin frecvente | Hepatită |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Frecvente | Erupţie cutanată tranzitorie Prurit |
| Mai puţin frecvente | Sindrom Stevens-Johnson |
| Reacţie de fotosensibilizare | ||
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Frecvente | Artralgie |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Frecvente | Fatigabilitate |
| Mai puţin frecvente | AstenieStare generală de rău |
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din RomâniaStr. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului, greață severă, vărsături și diaree.
În caz de supradozaj, sunt indicate după caz, măsuri generale simptomatice și de susținere.
Proprietăți farmacologice - AZITROMICINA 500mg
Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10. Mecanism de acţiune
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor.
Molecula este constituită prin adăugarea unui atom de azot la inelul lactonic al eritromicinei A.
Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749,0. Prin legarea la subunitatea 50S ribozomală, azitromicina împiedică
translocarea lanţurilor peptidice de la un capăt al ribozomului la celălalt. Drept consecinţă, la organismele susceptibile sinteza proteică ARN-dependentă este împiedicată.
Relații farmacocinetice/farmacodinamice (FC/FD)
Pentru azitromicină, ASC / MIC este parametrul principal în ceea ce privește FC/FD care se corelează cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei.
Mecanismul rezistenței
Rezistenţa la azitromicină poate fi naturală sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: modificarea locului ţintă, modificarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.
Există rezistenţă completă încrucişată între: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis și Staphylococcus aureus, incluzând S. aureus meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.
Valorile critice la testarea sensibilităţii
Criteriile interpretative CMI (concentrație minimă inhibitorie) pentru testarea sensibilității au fost
stabilite de către EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilităţii Antimicrobiene) pentru
azitromicină enumerate aici:https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum-inhibitory- concentration-mic-breakpoints_en.xlsx.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Tabel referitor la sensibilitate
| Specii frecvent sensibile |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
| Staphylococcus aureus meticilino-sensibil Streptococcus pneumoniae penicilino-sensibil Streptococcus pyogenes (Grup A) |
| Microorganisme aerobe Gram-negative |
| Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida |
| Microorganisme anaerobe |
| Clostridioides perfringens Fusobacterium spp.Prevotella spp.Porphyromonas spp. |
| Alte microorganisme |
| Chlamydia trachomatis |
| Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
| Streptococcus pneumoniae – intermediar sensibil la penicilină și penicilino-rezistent |
| Organisme rezistente inerent |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive |
| Enterococcus faecalisStaphylococcus aureus – MRSA, MRSE* |
| Microorganisme anaerobeGrupul Bacteroides fragilis |
*Stafilococii meticilino-rezistenți prezintă o prevalenţă foarte mare pentru rezistenţa dobândită la macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.
Tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate
Într-un studiu deschis, non-comparativ, pentru tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate,
pacienților li s-a administrat azitromicină sub formă de perfuzie intravenoasă (timp de 2-5 zile) urmată de azitromicină pe cale orală (pentru a completa terapia de 7-10 zile). Rata de succes clinic (vindecare și îmbunătățire) la pacienții evaluabili a fost de 88 % la 10-14 zile după terapie și de 86 % după 4-6
săptămâni.
Într-un studiu deschis, randomizat, comparativ, nu s-a observat o diferență statistică a rezultatelor între azitromicină (perfuzie intravenoasă urmată de tratament oral) și cefuroximă (perfuzie intravenoasă urmată de tratament oral și eritromicină când este necesar) pentru tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate.
Într-un studiu deschis, non-comparativ, pacienții cu pneumonie dobândită în comunitate diagnosticați ca pozitivi pentru Legionella pneumophila (serogrupul 1) au fost tratați cu perfuzie intravenoasă cu
azitromicină, urmată de tratament oral. După 10-14 zile, 16 dintre cei 17 pacienți evaluabili au fost
clasificați ca vindecați clinic și după 4-6 săptămâni, 20 din 20 de pacienți evaluabili au fost clasificați ca fiind vindecați clinic.
Tratamentul bolii inflamatorii pelvine incluzând infecțiile urogenitale ca endometrita și salpingita
Rezultatele unui studiu deschis indică faptul că trei regimuri diferite de tratament (azitromicină
comparativ cu azitromicină / metronidazol versus doxiciclină, metronidazol, respectiv cefoxitin și probenicid) au fost comparabile în ceea ce privește eficacitatea și siguranța la pacienții cu boală inflamatorie pelvină acută.
Într-un studiu deschis, comparativ cu pacienți cu inflamație pelviană acută (salpingită, endometrită etc.), pacienții au primit tratament fie azitromicină administrat oral / perfuzie intravenoasă, fie cu
azitromicină administrată în perfuzie intravenoasă plus metronidazol administrat intravenos / oral, fie cu doxiciclină orală plus coamoxiclav administrat intravenos/oral.
Aceste regimuri de tratament au fost, de asemenea, comparabile în ceea ce privește eficacitatea și
siguranța. Datele din aceste studii au arătat o rată generală de succes clinic, vindecare și îmbunătățire de ≥ 97 % în toate grupurile de tratament la sfârșitul tratamentului, cu ≥ 96 % din agenții patogeni eradicați. La examinarea de urmărire ≥ 90 % din agenții patogeni au fost eradicați.
Pacienții din studiile privind boala inflamatorie pelvină au primit 500 mg azitromicină pe zi sub formă de perfuzie intravenoasă (timp de maximum 3 zile) urmată de 250 mg azitromicină pe cale orală pe zi pentru o perioadă totală de tratament de până la 7 zile.
Tratamentul malariei la copii și adolescenți
În urma evaluării studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recomandată pentru tratamentul malariei, nici ca monoterapie, nici în combinație cu medicamente pe bază de clorochină sau artemisinină deoarece nu a fost stabilită non-inferioritatea față de medicamentele antimalarice recomandate în tratamentul malariei necomplicate.
Absorbție
La pacienţii spitalizaţi cu pneumonie dobândită în comunitate, cărora li s-au administrat zilnic 500 mg azitromicină, în perfuzie intravenoasă timp de o oră, în concentraţie de 2 mg/ml, media Cmax ± DS
realizată a fost de 3,63 ± 1,60 μg/ml, în timp ce cea mai mică concentrație (24 ore) a fost de 0,2 ± 0,15 μg/ml, iar ASC24 a fost de 9,6 ± 4,80 μg×h/ml. La voluntarii sănătoşi, cărora li s-au administrat 500 mg azitromicină, în perfuzie intravenoasă timp de 3 ore, în concentraţie de 1 mg/ml, media Cmax ± DS, cea mai mică concentrație (24 ore) și ASC24 au fost de 1,14 ± 0,14 μg/ml, 0,18 ± 0,02 μg/ml, respectiv 8,03 μg×h/ml.
Distribuție
După administrarea orală, nivele considerabil mai mari de azitromicină au fost demonstrate în diferite țesuturi, de exemplu, plămân, amigdale sau prostată, unde concentrația de azitromicină este de până la 50 de ori mai mare decât în plasmă. Concentrațiile mari de azitromicină au fost înregistrate în țesutul ginecologic la 96 de ore după administrarea a 500 mg azitromicină pe cale orală ca doză unică.
Metabolizare și eliminare
Volumul mediu de distribuție este de aproximativ 30 l/kg. Timpul de înjumătățire prin eliminare este de 2-4 zile atât în plasmă cât și în țesut.
Metabolizarea se efectuează prin demetilare, hidroxilare și hidroliză.
Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 10 ml/s. Azitromicina este metabolizată la nivel hepatic. Au fost găsite concentrații mari de substanță nemodificată în bilă împreună cu numeroși metaboliți inactivi din punct de vedere microbiologic. Aproximativ 12 % din doza administrată intravenos se
excretă neschimbată în urină în decurs de 3 zile de la administrare, partea principală în primele 24 de ore.
Nu există nicio diferență în ceea ce privește farmacocinetica azitromicinei la pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance al creatininei > 40 ml/minut) comparativ cu pacienții cu funcție renală normală. Nu există date farmacocinetice cunoscute privind utilizarea azitromicinei la pacienții cu insuficiență renală severă.
Nu există nicio dovadă de modificare a farmacocineticii azitromicinei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată.
Date preclinice de siguranţă
În testele efectuate la animale, fosfolipidoza reversibilă a fost de asemenea observată în studiile cu administrare în doze echivalente cu concentrațiile de până la 40 de ori mai mari decât nivelul clinic
așteptat, dar, de regulă, nu au fost observate consecințe toxicologice care să fi fost asociate cu aceasta. Nu există dovezi că aceste constatări au o relevanță pentru oameni în condiții normale de utilizare.
Testele privind potențialul genotoxicologic al azitromicinei au fost negative.
Potenţial cancerigen
Nu au fost efectuate experimente pe termen lung pe animale pentru a determina potențialul carcinogen, deoarece medicamentul este indicat doar pentru tratament pe termen scurt și nu au fost observate
semne de activitate carcinogenă.
Potenţial mutagen
Nu au existat dovezi ale unui potențial de mutații genetice și cromozomiale în modelele de testare in vivo și in vitro.
Toxicitate pentru reproducere
În studiile de embriotoxicitate la șoareci și șobolani nu au fost observate efecte teratogene. La
șobolani, azitromicina în doze de 100 și 200 mg/kg greutate corporală/zi a dus la ușoare întârzieri în osificarea la făt și în creșterea în greutate a mamei. În studiile peri-/ postnatale la șobolani, s-au
observat ușoare întârzieri în dezvoltarea fizică și întârzierea dezvoltării reflexelor în urma tratamentului cu azitromicină 50 mg/kg/zi sau mai mult.
