SALAZIDIN GR 500 mg COMPR. GASTROREZ.

SALAZIDIN 500 mg este indicat pentru:

1. tratarea şi prevenirea recidivelor de colite ulcerative; tratamentul bolii Crohn active.

2. tratamentul artritei reumatoide care nu răspunde la tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Se recomandă administrarea comprimatelor gastrorezistente la pacienţii cu toleranță gastrică diminuată. Tratamentul se individualizează dependent de severitatea afecţiunii, toleranţa şi răspunsul pacientului.

1. Colita ulcerativă

   Adulţi

   Atacuri severe şi moderate: 2 - 4 comprimate gastrorezistente de SALAZIDIN 500 mg, de 4 ori pe zi (pot fi administrate în asociere cu steroizi). Intervalul perioadei nocturne dintre doze nu trebuie să depăşească 8 ore.

   Atacuri uşoare: 2 comprimate gastrorezistente de 4 ori pe zi, asociate sau nu cu steroizi.

   Terapie de întreţinere: doza poate fi redusă treptat până la 4 comprimate gastrorezistente pe zi, pe o perioadă nedeterminată. Întreruperea totală a tratamentului poate fi asociată cu un risc crescut de până la 4 ori al recidivei chiar şi la câţiva ani de la atacul sever.

   Copii

   Doza este redusă proporţional cu greutatea corpului. Atacuri acute sau recidive: 40- 60 mg/kg pe zi; Doza de menţinere: 20 – 30 mg/kg pe zi.

2. Boala Crohn

   În boala Crohn activă SALAZIDIN 500 mg se va administra la fel ca în atacurile colitei ulcerative.

3. Artrita reumatoidă

Întrucât pacienţii cu artrită reumatoidă, ca şi cei trataţi o perioadă îndelungată cu AINS pot avea sensibilitate gastrică se recomandă utilizarea de comprimate gastrorezistente de SALAZIDIN 500 mg după următoarea schemă:

Tratamentul trebuie început cu un comprimat gastrorezistent pe zi, mărind apoi doza cu câte un

comprimat pe zi în fiecare săptămână, până la doza de un comprimat gastrorezistent de patru ori pe zi (sau în 2-3 prize), în funcţie de toleranţa şi răspunsul fiecăruia.

Efectul apare lent, iar un efect semnificativ apare după 6 săptămâni de tratament.

Reducerea valorilor proteinei C reactive şi a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) însoţesc de regulă îmbunătăţirea mobilităţii articulare.

Tratamentul cu SALAZIDIN 500 mg poate fi asociat cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul aspirinei, ibuprofenului, piroxicamului, ketoprofenului, naproxenului, coxibe etc.

Vârstnici: nu sunt necesare precauţii speciale.

Sulfasalazina este contraindicată la:

-Pacienţii cu hipersensibilitate la sulfasalazină şi/sau alte ingrediente din compoziţia medicamentului, la sulfonamide sau la salicilaţi;

-Copii cu vârsta mai mică de 2 ani.

-Pacienţii care prezintă porfirie.

Pot apărea efecte hematologice şi hepatice pe parcursul tratamentului. Analiza pe fiecare serie a globulelor albe, roşii şi a plachetelor sanguine (formula leucocitară, hematocrit, trombocite) ar trebui să se realizeze periodic, la începutul tratamentului şi ulterior cel puţin în primele trei luni de tratament.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să anunţe imediat medicul dacă au dureri în gât, febră, stare generală proastă, paloare, purpură, sau boli nespecifice, neaşteptate. Tratamentul va fi întrerupt dacă există suspiciuni sau rezultate de laborator care indică o posibilă discrazie sanguină.

Teste ale funcţiei hepatice trebuie realizate lunar, cel puţin în primele trei luni de tratament. Pacienţii cu boli hepatice trebuie trataţi cu atenţie sporită. După primele trei luni, monitorizarea trebuie

efectuată conform indicaţiei clinice.

Funcţia rinichilor trebuie verificată de asemenea la începutul tratamentului şi la intervale regulate în timpul tratamentului.

Sulfasalazina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu alergie severă sau astm bronşic.

Deoarece sulfasalazina poate determina o anemie hemolitică, ar trebui să fie utilizată cu atenţie la pacienţii cu deficienţă de G-6-PD.

Modificările tabloului hematologic (de exemplu macrocitoză şi pancitopenie) datorate deficienţei de acid folic pot fi normalizate prin administrarea de acid folic sau acid folinic (leucovorină).

Având în vedere faptul că sulfasalazina poate să determine cristalurie şi litiază la nivelul rinichilor, se recomandă administrarea unei cantităţi adecvate de lichide pe perioada tratamentului.

La bărbaţii trataţi cu sulfasalazină pot să apară oligospermie şi infertilitate. La întreruperea tratamentului aceste reacţii sunt însă reversibile după o perioadă de 2 – 3 luni.

Administrarea concomitentă a sulfasalazinei cu digoxină şi folat poate conduce la reducerea absorbţiei acestora (valori serice subterapeutice).

Un aport suficient de lichide şi evitarea acidifierii urinei (ca în terapia concomitentă cu metenamină) poate minimaliza cristaluria şi formarea de calculi.

Sulfonamidele au anumite similarităţi chimice cu unele medicamente hipoglicemiante.

Ca urmare poate apărea hipoglicemia la pacienţii trataţi cu sulfonamide. De aceea, pacienţii trataţi cu sulfasalazină şi medicamente hipoglicemiante trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Datorită inhibării de către sulfasalazină a tiopurin metiltransferazei (TPMT), s-a raportat apariţia supresiei medulare şi leucopenie atunci când tiopurin-6-mercaptopurina sau medicamentul

corespunzător, azatioprina şi sulfasalazina au fost administrate concomitent pe cale orală;

Administrarea concomitentă de sulfasalazină şi metotrexat în cazul pacienţilor cu artrită reumatoidă nu a afectat disponbilitatea farmacocinetică a celor două medicamente. S-a raportat însă o creştere a incidenţei reacţiilor adverse de natură gastrointestinală, în special greaţă, în cazul administrării concomitente.

Studiile de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri nu au relevat nicio dovada de afectare a fătului.

Datele publicate cu privire la utilizarea sulfasalazinei la femeile gravide nu au evidenţiat riscuri de

teratogenitate. Sulfasalazina administrată oral inhibă absorbţia şi metabolizarea acidului folic şi poate cauza deficit de acid folic. Deoarece posibilitatea de afectarea a fătului nu poate fi complet exclusă, sulfasalazina ar trebui să fie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Sulfasalazina şi sulfapiridina se găsesc în concentraţii scăzute în laptele matern. Precauţii sunt

necesare în special în cazul în care sunt alăptaţi nou-născuţii prematur sau cei cu deficit de G-6-PD.

SALAZIDIN 500 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Aproximativ 75 % dintre reacţiile adverse apar în primele trei luni de la iniţierea terapiei şi peste 90 % dintre acestea apar în primele 6 luni. Unele reacţii adverse sunt dependente de doză şi simptomele pot fi adeseori uşurate prin reducerea dozei.

General

Sulfasalazina este metabolizată de către flora bacteriană intestinală la sulfapiridină şi acid 5- aminosalicilic (mesalazină), astfel încât cele mai multe reacţii adverse raportate au fost cele atribuite acestora, în special sulfapiridinei. Pacienţii acetilatori lenţi, sunt mult mai susceptibili la reacţiile

adverse datorate sulfapiridinei. Cele mai frecvente reacţii adverse întâlnite sunt greaţă, cefalee, erupţii cutanate, diminuarea apetitului alimentar şi creşterea temperaturii.

Specific

Reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice efectuate cu sulfasalazină sunt prezentate mai jos în funcție de sisteme şi organe şi de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (1/100 la

<1/10); mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100). În cazul în care o reacţie adversă a fost observat la frecvenţe diferite, în studiile clinice, aceasta a fost repartizată la cea mai mare frecvenţă la care a fost raportată.

Reacţii suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piață sunt incluse în lista de mai jos ca fiind cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Infecţii şi infestări

Cu frecvenţă necunoscută: colită pseudomembranoasă

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: leucopenie

Mai puţin frecvente: trombocitopenie

Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, anemie cu corpi Heinz, hipoprotrombinemie, limfadenopatie, macrocitoză, anemie megaloblastică, methemoglobinemie, neutropenie, pancitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută: anafilaxie, poliarterită nodoasă, boala serului

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Cu frecvenţă necunoscută: pierderea apetitului alimentar

Tulburări psihice

Frecvente: insomnie

Mai puţin frecvente: depresie

Cu frecvenţă necunoscută: halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: ameţeli, cefalee, tulburări de gust Mai puţin frecvente: convulsii

Cu frecvenţă necunoscută: meningita aseptică, ataxie, encefalopatie, neuropatie periferică, tulburări de miros

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente: tinitus

Mai puţin frecvente: vertij

Tulburări oculare

Frecvente: infecţii conjunctivale şi sclerale

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: miocardită alergică, cianoză, pericardită

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvent: vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvent: tuse

Mai puţin frecvent: dispnee

Cu frecvenţă necunoscută: alveolita fibrozantă, infiltrare eozinofilică, boală pulmonară interstiţială

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: disconfort gastric, greaţă

Frecvente: dureri abdominale, diaree, vărsături, stomatită

Cu frecvenţă necunoscută: agravarea colitei ulcerative, pancreatită, parotidită

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă hepatică, hepatită fulminantă, hepatită

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: prurit

Mai puţin frecvente: alopecie, urticarie

Cu frecvenţă necunoscută: necroliză epidermică (sindrom Lyell), sindrom Stevens-Johnson, erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), pustulodermie toxică, eritem, exantem, dermatita exfoliativă, edem periorbital, lichen plan, fotosensibilitate

Tuburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgie

Cu frecvenţă necunoscută: lupus eritematos sistemic

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvent: proteinurie

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, cristalurie, hematurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Cu frecvenţă necunoscută: oligospermie reversibilă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvent: febră

Mai puţin frecvent: edem facial

Cu frecvenţă necunoscută: modificări de culoare în galben a pielii şi a lichidelor organismului

Investigaţii diagnostice

Mai puţin frecvent: creşterea enzimelor hepatice

Cu frecvenţă necunoscută: inducerea de autoanticorpi.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Sulfasalazina are o toxicitate acută scăzută în urma administrării orale, cu excepţia cazurilor de hipersensibilizare. Nu există antidot specific şi tratamentul trebuie să fie simptomatic.