OXACILINA ATB 1000 mg PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
- OXACILLINUM
- A+C2
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - OXACILINA 1000mg
Oxacilină Atb este indicată la copii şi adulţi pentru
-
În tratamentul infecţiilor stafilococice cu tulpini sensibile la oxacilina:
-
Infecţii respiratorii;
-
Infecţii ORL;
-
Infecţii renale şi urogenitale;
-
Endocardite;
-
Meningite;
-
Infecţii osoase;
-
Septicemii.
-
Tratamentul infecţiilor cutanate stafilococice şi/sau streptococice cu tulpini sensibile la oxacilină;
-
Profilaxia infecţiilor postoperatorii din:
-
neurochirurgie: craniotomie şi realizarea unei derivaţii interne a LCR-ului;
-
chirurgie plastică şi reparatorie de complexitate variată.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Adulţi, copii şi sugari: 50-100 mg/kg şi zi, i.v. sau i.m.
Nou-născuţi: 25-100 mg/kg şi zi, i.v.
În profilaxia infecţiilor postoperatorii chirurgicale: administrarea antibioticului trebuie să fie de scurtă durată; trebuie începută în perioada preoperatorie şi continuată postoperator, cu durată totală de maxim 48 de ore.
Odată cu inducerea anesteziei, trebuie administrate 2 g oxacilină i.v. apoi, în cazul unei intervenţii chirurgicale de durată mare trebuie administrate prin injectare 1 g i.v. la fiecare 2 ore. Durata tratamentului trebuie să acopere întreaga durată a intervenţiei chirurgicale.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă este necesară ajustarea dozei. Trebuie avut în vedere clearance-ul creatininei.
Tratamentul trebuie să continue cel puţin 48 de ore după remisiunea semnelor şi simptomelor de infecţie.
Mod de administrare:
Oxacilina se administrează prin injectare intramusculară (i.m.) profundă şi eventual, perfuzare intravenoasă (i.v.) lentă, după dizolvare cu un solvent compatibil. Pentru prepararea soluţiei injectabile, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la oxacilină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Hipersensibilitate la alte antibiotice din grupul betalactaminelor (peniciline şi cefalosporine).
Risc de reacţii de hipersensibilitate:
Înaintea iniţierii tratamentului este necesară o anamneză atentă pentru evidenţierea antecedentelor de
hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice.
Apariţia oricărei reacţii alergice impune întreruperea tratamentului. Trebuie avut în vedere riscul
apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişată cu cefalosporinele.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de reacţii alergice la peniciline (5 - 10% prezintă reacţii de hipersensibilitate încrucişată cu cefalosporine). Reacţiile de hipersensibilitate (anafilaxie) la peniciline sau cefalosporine pot fi grave şi uneori cu potenial letal
Hiperbilirubinemie:
Oxacilina deplasează bilirubina de pe situsul de legare al albuminei. De aceea, se recomandă prudenţă în cazul tratamentului cu oxacilină la nou-născuţii cu hiperbilirubinemie. Oxacilina nu trebuie
administrată la nou-născuţii (în special la prematuri) cu risc de encefalopatie bilirubinică.
Pacienţi cu regim hiposodat:
La pacienţii care urmează un regim cu restricţie de sare trebuie avut în vedere conţinutul în sodiu al Oxacilină Atb (1,46 mmol sau 33,5 mg pentru 500 mg oxacilină; 2,9 mmol sau 67 mg sodiu pentru 1000 mg oxacilină).
Insuficienţă renală severă:
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), doza de oxacilină trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei. (Vezi şi pct. 4.2.).
Risc de colită pseudo-membranoasă:
Foarte rar, în timpul tratamentului cu oxacilină poate să apară diaree severă şi persistentă; în acest caz se impune întreruperea administrării oxacilinei. Dacă simptomele persistă trebuie suspectată colita
pseudomembranoasă; în această situaţie se recomandă instituirea tratamentului specific.
Alte precauţii:
Similar altor antibiotice, administrarea prelungită a oxacilinei poate determina selecţionarea unor
tulpini bacteriene rezistente.
În cazul tratamentului de lungă durată se recomandă monitorizarea periodică a hemoleucogramei. Atunci când este testată glucozuria prin metode non-enzimatice, oxacilina poate determina rezultate fals-pozitive. (vezi şi pct. 4.5).
Oxacilina nu trebuie amestecată în aceeaşi seringă, flacon sau pungă de perfuzie cu alte medicamente.(Vezi şi pct. 6.2) .
Administrarea antibioticelor în asociere cu vaccinuri cu germeni atenuaţi poate scădea eficacitatea
vaccinurilor.
Administrarea oxacilinei în asociere cu metotrexat determină creşterea efectelor toxice hematologice ale metotrexatului şi îi inhibă secreţia tubulară renală.
Oxacilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale.
Anumite medicamente pot scădea eficacitatea oxacilinei: colestiramină, alte antibiotice (de exemplu eritromicină, tetraciclină, doxiciclină).
La pacienţii cărora li se administrează antibiotice, în special peniciline rezistente la penicilinază, au fost raportate cazuri de creştere a activităţii anticoagulantelor orale. Contextul infecţios şi inflamator, vârsta, precum şi starea generală a pacientului sunt factori de risc.
Există relaţii de antagonism între oxacilină şi rifampicină.
Probenecidul şi mezlocilina inhibă excreţia renală a oxacilinei.
Oxacilina poate determina intensificarea reacţiilor adverse ale alopurinolului, determinând erupţiii
cutanate tranzitorii.
Atunci când este testată glucozuria prin metode non-enzimatice, oxacilina poate determina rezultate fals-pozitive. (vezi şi pct. 4.4).
Sarcina
Deşi studiile preclinice nu au evidenţiat efecte teratogene sau fetotoxice, oxacilina trebuie administrată cu precauţie la gravide.
Alăptarea
La om, oxacilina se excretă în lapte. În timpul administrării oxacilinei trebuie avută în vedere posibilitatea întreruperii alăptării.
Oxacilină Atb nu are nicio influenţă aupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei: foarte frecvente (≥1/10), frecvente(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100), rare (≥1/10000, <1/1000) şi foarte rare(<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută.
Tulburări hematologice şi limfatice:
Cu frecvenţă necunoscută: anemie, trombocitopenie, leucopenie, care sunt reversibile odată cu
întreruperea tratamentului.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Foarte rar: şoc anafilactic
Cu frecvenţă necunoscută: febră, urticarie, eozinofilie, edem Quincke.
Tulburări ale sistemului nervos:
Administrarea de beta-lactamine în doză mare, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate
determina encefalopatii (tulburări ale conştienţei, mişcări anormale, convulsii).
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte rar: colită pseudomembranoasă.
Cu frecvenţă necunoscută: greaţă, vărsături, diaree.
Tulburări hepato-biliare:
Rar: creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi excepţional poate apărea hepatită icterică.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Cu frecvenţă necunoscută: nefropatie interstiţială acută imunoalergică.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cu frecvenţă necunoscută: fatigabilitate.
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă necunoscută: suprainfecţia fungică (candidoză vaginală).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Proprietăți farmacologice - OXACILINA 1000mg
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline rezistente la beta-lactamaze, codul ATC: J01CF04.
Oxacilina este o penicilină semisintetică aparţinând grupei izoxazolilpenicilinelor.
Penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile provocate de majoritatea stafilococilor, fapt pentru care se mai numesc şi peniciline antistafilococice.
Datorită catenei voluminoase prezente în moleculă, oxacilina este rezistentă la acţiunea hidrolitică a penicilinazei, beta-lactamaza secretată de stafilococii rezistenţi la penicilina G (protecţia stereochimică împiedică enzima să atingă nucleul beta-lactamic şi să îl desfacă).
Acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică cu cea a aminoglicozidelor.
În rest, spectrul antibacterian al oxacilinei este asemănător celui al penicilinei G, dar sensibilitatea germenilor este mai mică; CMI faţă de stafilococii penicilinazo-negativi şi faţă de streptococi (exceptând pneumococii) sunt mai mari. Enterococul şi germenii Gram negativi sunt puţin sensibili.
| Agent patogen | CMI (μg/ml) |
| Staphylococcus pyogenes (penicilinazo- negativ) | 0,35 |
| Staphylococcus pyogenes (penicilinazo-secretor) | 0,40 |
| Streptococcus pyogenes grup A | 0,05–0,1 |
| Streptococcus pneumoniae | 0,5 |
| Streptococcus faecalis | 12,5 |
Rezistenţa la izoxazolilpeniciline: există o rezistenţă intrinsecă legată de o structură diferită a peretelui celular, în cazul germenilor rezistenţi (modificarea sau absenţa unei proteine ţintă). Este cazul unor
tulpini de stafilococi şi tulpini de Streptococcus epidermidis.
Stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi la toate penicilinele şi cefalosporinele, la streptomicină şi tetraciclină, dar sunt sensibili la rifampicină, vancomicină şi eritromicină.
Rezistenţa unor germeni Gram negativi (Neisseria, Enterobacteriaceae, Pseudomonas) se datorează faptului că oxacilina nu poate traversa peretele exterior al celulei, ca şi unei afinităţi reduse pentru proteinele membranare specifice.
Absorbţie:
După 30 de minute de la administrarea i.m. a unei doze de 250 mg oxacilină concentraţia plasmatică este de aproximativ 5,3 μg/ml. După administrarea i.v. a aceleiaşi doze, concentraţia plasmatică la 5 minute este maximă.
După 30 de minute de la administrarea i.m. a unei doze de 500 mg oxacilină concentraţia plasmatică este de aproximativ 11 μg/ml. După administrarea i.v. a aceleiaşi doze, concentraţia plasmatică la 5 minute este 43 μg/ml. După 6 ore, antibioticul nu mai este detectabil în sânge.
Distribuţie:
După administrarea i.m./i.v. a unei doze de 1000 mg oxacilină se ating concentraţii plasmatice maxime de aproximativ 15 μg/ml, de 2 ori mai mari decât după administrarea orală.
Oxacilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%.
Oxacilina difuzează rapid în toate ţesuturile din organism, în special în lichidul amniotic şi în sângele
fetal.
Metabolizare/eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 30 de minute, mai prelungit la
nou-născuţi şi la pacienţii cu insuficienţă renală.
Epurarea se face prin metabolizare (45% din doza administrată) şi prin excreţie renală (46%). Activitatea se menţine timp de 4-6 ore.
Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene ori fetotoxice.
Proprietăți farmaceutice - OXACILINA 1000mg
Oxacilina este incompatibilă cu aminoglicozidele şi tetraciclinele. Ca o regulă generală, nu se recomandă amestecarea oxacilinei cu alte medicamente în aceeaşi seringă, flacon sau pungă de perfuzie.
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută sau nu cu disc din plastic tip flip-off, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Pentru administrare intramusculară (i.m.)
Oxacilină Atb 500 mg pulbere pentru soluşie injectabilă/perfuzabilă:
Pentru prepararea soluţiei injectabile, administrată intramuscular se adaugă în flacon 2,7 ml apă distilată pentru preparate injectabile sau soluţie de clorură de sodiu 0,9 %.
Oxacilină Atb 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Pentru prepararea soluţiei injectabile, administrată intramuscular se adaugă în flacon 5,7 ml apă distilată pentru preparate injectabile sau soluţie de clorură de sodiu 0,9 %.
Se agită flaconul până se obţine o soluţie limpede. Se administrează i.m. profund, imediat după preparare. Dacă acest lucru nu este posibil, soluţiile reconstituite cu apă distilată, cu concentraţia de 167 mg/ml sunt stabile 3 zile la temperatura camerei sau 7 zile refrigerate.
Pentru administrare intravenoasă (i.v.)
Oxacilină Atb 500 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Pentru administrare intravenoasă, se adaugă în flacon 5 ml apă distilată pentru preparate injectabile sau 5 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9 %.
Oxacilină Atb 1000 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Pentru administrare intravenoasă, se adaugă în flacon 10 ml apă distilată pentru preparate injectabile sau 10 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9 %.
Se agită flaconul până se obţine o soluţie limpede.
Se va utiliza soluţia imediat după preparare, injectându-se lent i.v. în 10 minute.
În perfuzie, soluţia se prepară în acelaşi mod ca pentru administrarea i.v. şi se diluează în diverse soluţii perfuzabile.