GRANISETRON KABI 1 mg/ml SOL. INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G10: Leucemii, limfoame, aplazie medulara, gamapatii monoclonale maligne, mieloproliferari cronice si tumori maligne, sindroame mielodisplazice Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea oncologie sau hematologie.
**: Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (**) se efectueaza pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății;
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - GRANISETRON 1mg/ml
Granisetron Kabi soluţie injectabilă este indicat la adulţi pentru prevenirea şi tratamentul:
-
stării de greaţă şi vărsăturilor acute asociate chimioterapiei şi radioterapiei.
-
stării de greaţă şi vărsăturilor postoperatorii.
Granisetron Kabi soluţie injectabilă este indicat pentru prevenirea stării de greaţă şi vărsăturilor întârziate asociate chimioterapiei şi radioterapiei.
Granisetron Kabi soluţie injectabilă este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta de 2 ani şi peste pentru prevenirea şi tratamentul stării de greaţă şi vărsăturilor acute asociate chimioterapiei.
Doze
Greaţă şi vărsături induse de chimioterapie şi radioterapie (CINV şi RINV)
Prevenire (stare de greaţă acută şi întârziată)
O doză de 1-3 mg (10-40 μg/kg) Granisetron Kabi soluţie injectabilă trebuie administrată fie prin injectare intravenoasă lentă, fie în perfuzie intravenoasă diluată, cu 5 minute înaintea iniţierii chimioterapiei. Soluţia trebuie diluată la 5 ml per mg.
Tratament (stare de greaţă acută)
O doză de 1-3 mg (10-40 μg/kg) Granisetron Kabi soluţie injectabilă trebuie administrată fie prin injectare intravenoasă lentă, fie în perfuzie intravenoasă diluată, în decurs de 5 minute. Soluţia trebuie diluată la 5 ml per mg. Dozele de menţinere suplimentare de Granisetron Kabi soluţie injectabilă pot fi administrate la intervale de cel puţin 10 minute. Doza maximă care poate fi administrată în decurs de 24 de ore nu trebuie să depăşească 9 mg.
Asocierea cu corticosteroizi
Eficacitatea granisetronului administrat parenteral poate fi crescută prin asocierea cu o doză intravenoasă de corticosteroid, de exemplu cu 8-20 mg dexametazonă administrată înaintea iniţierii terapiei citostatice sau cu 250 mg metilprednisolon administrate înaintea iniţierii şi imediat după terminarea chimioterapiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Granisetron Kabi soluţie injectabilă la copii şi adolescenţi cu vârsta de 2 ani şi peste au fost bine stabilite pentru prevenirea şi tratamentul (controlul) stării de greaţă şi vărsăturilor acute asociate chimioterapiei şi pentru prevenirea stării de greaţă şi vărsăturilor întârziate asociate chimioterapiei. O doză de 10-40 µg/kg corp (până la 3 mg) trebuie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, diluată în 10-30 ml soluţie perfuzabilă, în decurs de 5 minute, înaintea iniţierii chimioterapiei. O doză suplimentară poate fi administrată, dacă este necesar, în decurs de 24 ore.
Această doză suplimentară trebuie administrată după cel puţin 10 minute de la administrarea iniţială.
Greaţa şi vărsăturile postoperatorii (PONV)
O doză de 1 mg (10 µg/kg) Granisetron Kabi soluţie injectabilă trebuie administrată prin injectare intravenoasă lentă. Doza maximă de Granisetron Kabi care poate fi administrată în decurs de 24 ore nu trebuie să depăşească 3 mg.
Pentru prevenirea PONV, administrarea trebuie finalizată înainte de inducţia anesteziei.
Copii şi adolescenţi
Datele disponibile până în prezent sunt prezentate la pct. 5.1, însă nu se pot face recomandări privind dozele. Dovezile clinice sunt insuficiente pentru a putea recomanda administrarea soluţiei injectabile la copii şi adolescenţi pentru prevenirea şi tratamentul stării de greaţă şi vărsăturilor postoperatorii (PONV).
Vârstnici şi pacienți cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare precauţii speciale privind utilizarea la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Până în prezent, nu există dovezi privind incidenţa crescută a evenimentelor adverse la pacienţii cu tulburări hepatice. Având în vedere cinetica sa, deşi nu este necesară ajustarea dozei, granisetron trebuie utilizat cu un anumit grad de precauţie la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Administrarea se poate face fie prin injectare intravenoasă lentă (în decurs de 30 secunde), fie în perfuzie intravenoasă diluată în 20 până la 50 ml soluţie perfuzabilă, în decurs de 5 minute.
Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Deoarece granisetronul poate reduce motilitatea intestinală, pacienţii cu semne de ocluzie intestinală subacută trebuie supravegheaţi după administrarea medicamentului.
Similar altor antagonişti 5-HT3, şi în cazul granisetronului au fost raportate modificări ale ECG, incluzând prelungirea intervalului QT. La pacienţii cu aritmii cardiace preexistente sau tulburări de conducere cardiacă, acestea pot avea consecinţe clinice. Ca urmare, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cardiac, pacienţii cărora li se administrează chimioterapie cardiotoxică şi/sau pacienţii cu tulburări electrolitice concomitente (vezi pct. 4.5).
A fost raportată sensibilitatea încrucişată între antagoniştii receptorilor 5-HT3 (de exemplu, dolasetron, ondansetron).
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per fiolă, adică practic „nu conţine sodiu”.
Sindrom serotoninergic
Au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic la administrarea de antagoniști 5-HT3, fie în monoterapie, dar mai ales în asociere cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), și inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN). Se recomandă observarea adecvată a pacienților pentru simptomele asemănătoare sindromului serotoninergic.
Similar altor antagonişti ai receptorilor 5-HT3, şi în cazul granisetronului au fost raportate modificări ale ECG, incluzând prelungirea intervalului QT. La pacienţii trataţi concomitent cu medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QT şi/sau că sunt aritmogene, acestea pot avea consecinţe clinice (vezi pct. 4.4).
Studiile efectuate la subiecţi sănătoşi nu au evidenţiat nicio interacţiune între granisetron şi benzodiazepine (lorazepam), neuroleptice (haloperidol) sau medicamente antiulceroase (cimetidină). În plus, nu au fost observate interacţiuni medicamentoase evidente între granisetron şi chimioterapii emetogene.
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile la pacienţi anesteziaţi. Medicamente serotoninergice (de exemplu, ISRS și IRSN)
Au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic după administrarea concomitentă de antagoniști ai
5-HT3 și alte medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și IRSN) (vezi pct 4.4).
Sarcina
Datele provenite din utilizarea granisetronului la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea granisetronului în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă granisetronul sau metaboliţii săi se excretă în laptele uman. Ca măsură de precauţie, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Granisetron Kabi.
Fertilitatea
La şobolani, granisetronul nu a produs niciun efect nociv asupra capacităţii de reproducere sau fertilităţii.
Granisetron Kabi nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Sumarul profilului de siguranţă
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la Granisetron Kabi sunt cefaleea şi constipaţia, care pot fi tranzitorii. În cazul granisetronului, au fost raportate modificări ale ECG, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Următorul tabel conţine reacţiile adverse raportate din studii clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă a granisetronului şi a altor antagonişti ai receptorilor 5-HT3.
Categoriile de frecvenţă utilizate în tabelul de mai jos sunt: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000).
| Tulburări ale sistemului imunitar | |
| Mai puţin frecvente | Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu anafilaxie, urticarie |
| Tulburări psihice | |
| Frecvente | Insomnie |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Foarte frecvente | Cefalee |
| Mai puţin frecvente | Reacţii extrapiramidale, sindrom serotoninergic |
| Tulburări cardiace | |
| Mai puţin frecvente | Prelungire a intervalului QT |
| Tulburări gastrointestinale | |
| Foarte frecvente | Constipaţie |
| Frecvente | Diaree |
| Tulburări hepatobiliare | |
| Frecvente | Valori crescute ale transaminazelor hepatice* |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | |
| Mai puţin frecvente | Erupţie cutanată tranzitorie |
* Au apărut cu o frecvenţă similară la pacienţii cărora li s-a administrat terapie cu comparator. Descrierea anumitor reacţii adverse
Similar altor antagonişti ai receptorilor 5-HT3, şi în cazul granisetronului au fost raportate modificări ale ECG, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478 - RO Tel: + 4 0757 117 259
Fax: + 4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Nu există antidot specific pentru Granisetron Kabi. În cazul supradozajului cu soluţie injectabilă, trebuie instituit tratamentul simptomatic. A fost raportată administrarea unor doze de până la 38,5 mg granisetron sub forma unei singure injecţii, cu simptome de cefalee uşoară, fără a fi observate alte tulburări.
Proprietăți farmacologice - GRANISETRON 1mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice, antagonişti ai serotoninei (5-HT3), codul ATC: A04AA02. Mecanisme neurologice, greaţa şi vărsăturile mediate de serotonină
Serotonina este principalul neurotransmiţător responsabil pentru emeza de după chimio- sau radioterapie. Receptorii 5-HT3 sunt localizaţi în trei zone: terminaţiile nervului vag de la nivelul tractului gastrointestinal şi sistemul reticular activator ascendent, localizate în area postrema şi nucleus tractus solidarius ale centrului vomei din trunchiul cerebral. Sistemul reticular activator ascendent este localizat la capătul caudal al ventriculului IV (area postrema). Acestei structuri îi lipseşte o barieră hematoencefalică eficace şi va detecta agenţi emetici atât în circulaţia sistemică, cât şi în lichidul cefalorahidian. Centrul vomei este localizat în structurile medulare ale trunchiului cerebral. Primeşte semnale puternice de la nivelul sistemului reticular activator ascendent şi un semnal vagal şi simpatic din intestin.
După expunerea la radiaţii sau la medicamente citotoxice, serotonina (5-HT) este eliberată din celulele enterocromafine în mucoasa intestinului subţire, care este adiacentă neuronilor aferenţi vagali la nivelul cărora sunt localizaţi receptorii 5-HT3. Serotonina eliberată activează neuronii vagali prin intermediul receptorilor 5-HT3, conducând în cele din urmă la un răspuns emetic sever mediat prin intermediul sistemului reticular activator ascendent din area postrema.
Mecanism de acţiune
Granisetronul este un antiemetic potent şi un antagonist cu selectivitate mare faţă de receptorii 5- hidroxitriptaminei (5-HT3). Studiile de legare de radioliganzi au demonstrat o afinitate nesemnificativă a granisetronului pentru alte tipuri de receptori, incluzând 5-HT şi situsurile de legare D2 pentru dopamină.
Greaţa şi vărsăturile induse de chimioterapie şi radioterapie
S-a demonstrat că granisetronul administrat intravenos previne greaţa şi vărsăturile asociate chimioterapiei anticanceroase la adulţi şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani.
Greaţa şi vărsăturile postoperatorii
S-a demonstrat că granisetronul administrat intravenos este eficace în prevenirea şi tratamentul stării de greaţă şi vărsăturilor postoperatorii la adulţi.
Proprietăţile farmacologice ale granisetronului
A fost raportată interacţiunea cu neutropenice şi alte substanţe active prin intermediul activităţii sale asupra citocromului P450 (vezi pct. 4.5).
Studiile in vitro au arătat că subfamilia 3A4 a citocromului P450 (implicată în metabolizarea unora dintre cele mai importante narcotice) nu este modificată de granisetron. Deşi s-a demonstrat că ketoconazolul inhibă oxidarea ciclului aromatic al granisetronului in vitro, această acţiune nu este considerată relevantă clinic.
Deşi în cazul antagoniştilor receptorilor 5-HT3 s-a observat prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea clinică a granisetronului a fost raportată de Candiotti şi al. Un studiu prospectiv, multicentric, randomizat, dublu-orb, cu grupuri paralele, a evaluat 157 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani supuşi unor intervenţii chirurgicale programate. La majoritatea pacienţilor a fost observat un control total al stării de greaţă şi vărsăturilor postoperatorii în primele 2 ore după intervenţia chirurgicală.
Farmacocinetica după administrarea orală este liniară până la de 2,5 ori doza recomandată la adulţi. Este evident din programul extensiv de stabilire a dozei că, eficacitatea antiemetică nu se corelează în mod neechivoc cu dozele administrate şi nici cu concentraţia plasmatică a granisetronului.
O creştere de patru ori a dozei profilactice iniţiale de granisetron nu a produs nicio diferenţă în ceea ce priveşte atât proporţia de pacienţi care au răspuns la tratament, cât şi durata controlului simptomelor.
Distribuţie
Granisetronul se distribuie în proporţie mare, cu un volum de distribuţie mediu de aproximativ 3 l/kg. Leagarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 65%.
Metabolizare
Granisetronul este metabolizat în principal la nivel hepatic, prin oxidare urmată de conjugare. Compuşii majori rezultaţi sunt 7-OH-granisetron şi conjugaţii sulfaţi şi glucuronici ai acestuia. Deşi au fost observate proprietăţi antiemetice pentru 7-OH-granisetron şi indazolin N-demetil granisetron, este puţin probabil ca aceştia să contribuie semnificativ la activitatea farmacologică a granisetronului la om.
Studiile in vitro utilizând microzomi hepatici au arătat că principala cale de metabolizare a granisetronului este inhibată de ketoconazol, sugerând o metabolizare mediată de subfamilia 3A a citocromului P450 (vezi pct. 4.5).
Eliminare
Clearance-ul este predominant prin metabolizare hepatică. Excreţia urinară a granisetronului nemodificat este, în medie, 12% din doza administrată, iar cea a metaboliţilor este de aproximativ 47% din doza administrată. Restul se excretă în fecale, sub formă de metaboliţi. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică la pacienţi după administrarea orală şi intravenoasă este de aproximativ 9 ore, cu o mare variabilitate interindividuală.
Relație(i) farmacocinetică(e)
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, datele indică faptul că parametrii farmacocinetici după administrarea intravenoasă în doză unică sunt, în general, similari celor obţinuţi la subiecţii sănătoşi.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică datorată afectării hepatice de cauză neoplazică, clearance-ul plasmatic total după administrarea unei doze intravenoase a fost de aproximativ două ori mai mic, comparativ cu cel al pacienţilor fără afectare hepatică. În pofida acestor modificări, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, după administrarea intravenoasă a unei doze unice, parametrii farmacocinetici au fost în aceleaşi limite ca la pacienţii non-vârstnici.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi, după administrarea intravenoasă de doze unice, profilul farmacocinetic este similar celui observat la adulţi, când parametrii corespunzători (volumul de distribuţie, clearance-ul plasmatic total) sunt normalizaţi în funcţie de greutatea corporală.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi genotoxicitatea. Studiile de carcinogenitate nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, atunci când este utilizat în dozele recomandate pentru om. Cu toate acestea, atunci când este administrat în doze mai mari şi timp îndelungat, riscul de carcinogenitate nu poate fi exclus.
Un studiu efectuat pe canale ionice cardiace umane clonate a arătat că granisetronul poate afecta repolarizarea cardiacă prin blocarea canalelor de potasiu HERG. S-a demonstrat că granisetronul poate bloca atât canalele de sodiu, cât şi pe cele de potasiu, putând afecta atât depolarizarea, cât şi repolarizarea prin prelungirea intervalelor PR, QRS şi QT. Aceste date ajută la clarificarea mecanismelor moleculare prin care apar unele modificări ale ECG (în special prelungirea intervalelor QT şi QRS) asociate cu această clasă de medicamente. Cu toate acestea, nu apar modificări ale frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi ale traseului ECG. Dacă apar totuşi modificări, acestea sunt, în general, lipsite de semnificaţie clinică.
