LATANOPROST GENETIC 50 micrograme/ml PIC. OFT., SOL. IN RECIPIENT UNIDOZA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - LATANOPROST 50micrograme/ml
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienții adulți (inclusiv vârstnici) cu glaucom cu unghi
deschis și hipertensiune oculară.
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienții pediatrici cu presiune intraoculară crescută și
glaucom pediatric.
Doze
Doza recomandată pentru adulți (inclusiv vârstnici)
Doza recomandată este de o picătură în ochiul afectat (ochii afectați), o dată pe zi. Efectul optim se obține dacă Latanoprost Genetic este administrat seara.
Doza de Latanoprost Genetic nu trebuie să depășească o administrare pe zi, deoarece s-a demonstrat că administrarea mai frecventă reduce efectul de scădere a presiunii intraoculare.
Dacă se omite o doză, tratamentul trebuie continuat cu următoarea doză, conform programului normal.
Copii și adolescenți
Picăturile oftalmice Latanoprost Genetic pot fi utilizate la pacienții pediatrici utilizând aceeași doză ca în cazul adulților. Nu sunt disponibile date pentru sugarii prematuri (născuți la mai puțin de 36 de
săptămâni de gestație). Datele referitoare la grupa de vârstă < 1 an (4 pacienți) sunt limitate (vezi secțiunea 5.1).
Mod de administrare
Administrare oculară.
Ca în cazul oricăror picături oftalmice, pentru a reduce eventuala absorbție sistemică, se recomandă comprimarea sacului lacrimal la nivelul cantusului medial (ocluzie punctală) timp de un minut.
Această operațiune trebuie efectuată imediat după administrarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie scoase înainte de administrarea picăturilor oftalmice și pot fi puse la loc după 15 minute.
În cazul în care se utilizează mai multe medicamente oftalmice cu aplicare locală, acestea trebuie administrate la un interval de cel puțin cinci minute.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Modificări ale pigmentării irisului
Latanoprost poate schimba treptat culoarea ochilor prin creșterea cantității de pigment maro din iris.
Pacienții trebuie informați despre riscul unei modificări permanente înainte de începerea tratamentului.
Tratamentul unilateral poate duce la heterocromie permanentă.
Această modificare a culorii ochilor a fost observată în special la pacienții cu iris de culoare mixtă, adică albastru-maro, gri-maro, galben-maro și verde-maro. În studiile efectuate cu latanoprost,
modificarea apare de obicei în primele 8 luni de tratament, rareori în al doilea sau al treilea an, și nu a fost observată după al patrulea an de tratament. Rata de progresie a pigmentării irisului scade în timp și rămâne stabilă timp de cinci ani. Nu s-a evaluat efectul pigmentării accentuate după o perioadă de cinci ani. Într-un studiu deschis privind siguranța latanoprostului, cu o durată de 5 ani, 33 % dintre
pacienți au prezentat pigmentare a irisului (a se vedea secțiunea 4.8). În majoritatea cazurilor,
schimbarea culorii irisului este nesemnificativă și adesea imperceptibilă clinic. Incidența la pacienții cu iris de culori mixte a variat între 7 și 85%, irisul de culoare galben-maroniu înregistrând cea mai mare incidență. În cazul pacienților cu ochi albaștri monocromi, nu s-a observat nicio modificare, iar în cazul pacienților cu ochi cenușii, verzi sau căprui monocromi, modificarea a fost observată doar în cazuri rare.
Într-un studiu pediatric de observație pe termen lung care a evaluat modificările de hiperpigmentare la nivelul ochilor la pacienții cu glaucom pediatric, s-a observat o întunecare a culorii irisului și o
pigmentare localizată a irisului într-o măsură ceva mai mare la pacienții din grupul tratat cu latanoprost, comparativ cu grupul care nu a fost tratat (vezi secțiunea 5.1).
Modificarea culorii se datorează creșterii conținutului de melanină din melanocitele stromale ale irisului și nu unei creșteri a numărului de melanocite. De obicei, pigmentarea maronie din jurul pupilei se extinde concentric spre periferie la ochii afectați, dar irisul întreg sau anumite părți ale acestuia pot căpăta o nuanță maronie. După întreruperea tratamentului nu s-a mai observat nicio creștere a
pigmentării maro a irisului. Până în prezent, în studiile clinice, pigmentarea nu a fost asociată cu niciun simptom sau cu modificări patologice.
Nici nevii, nici pistruii de pe iris nu au fost afectați de tratament. În cadrul studiilor clinice nu s-a observat o acumulare de pigment în rețeaua trabeculară sau în alte zone ale camerei anterioare. Pe
baza unei experiențe clinice de 5 ani, nu s-a demonstrat că intensificarea pigmentării irisului ar avea consecințe clinice negative, iar tratamentul cu latanoprost poate fi continuat în cazul în care apare
această pigmentare. În orice caz, pacienții trebuie monitorizați periodic și, dacă situația clinică o
impune, tratamentul cu latanoprost poate fi întrerupt. Glaucom
Există puține date privind utilizarea latanoprostului în cazul glaucomului cronic cu unghi închis, al
glaucomului cu unghi deschis la pacienții cu pseudofacie și al glaucomului pigmentar. Nu există date privind utilizarea latanoprostului în cazul glaucomului inflamator și neovascular sau al afecțiunilor oculare inflamatorii. Latanoprostul nu are niciun efect sau are un efect nesemnificativ asupra pupilei, însă nu există date privind utilizarea sa în cazul crizelor acute de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca latanoprostul să fie utilizat cu precauție în aceste situații până când se vor
obține mai multe date clinice.
Există puține date de studiu privind utilizarea latanoprostului în perioada perioperatorie a intervenției chirurgicale de cataractă. Latanoprost Genetic trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți.
Keratita herpetică
Latanoprost trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu antecedente de keratită herpetică și trebuie evitat în cazurile de keratită activă cu herpes simplex și la pacienții cu antecedente de keratită herpetică recurentă, asociată în mod specific cu analogii de prostaglandine.
Edem macular
Au fost raportate cazuri de edem macular (vezi secțiunea 4.8), în special la pacienții cu afacie, la
pacienții cu pseudofacie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu cristalin implantat în camera anterioară, sau la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru edemul macular cistoid (cum ar fi retinopatia diabetică și ocluzia venelor retiniene). Latanoprost trebuie utilizat cu precauție la
pacienții cu afacie, la pacienții cu pseudofacie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile implantate în camera anterioară, precum și la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru edem macular cistoid.
La pacienții cu factori de risc predispozanți cunoscuți pentru irită/uveită, Latanoprost Genetic poate fi utilizat cu precauție, vezi de asemenea secțiunea 4.8.
Există puține date privind pacienții cu astm, însă în cadrul experienței ulterioare comercializării au fost raportate câteva cazuri de exacerbare a astmului și/sau de dispnee. Prin urmare, pacienții astmatici trebuie tratați cu precauție până când există suficiente date; a se vedea și secțiunea 4.8.
Efectul Latanoprost Genetic nu a fost studiat la pacienții cu funcție hepatică redusă. Efecte asupra pleoapelor și genelor
S-au observat modificări ale culorii pielii din zona periorbitală, majoritatea cazurilor fiind semnalate la pacienți de origine japoneză. Experiența acumulată până în prezent arată că decolorarea pielii din zona periorbitală nu este permanentă și că, în unele cazuri, a dispărut prin continuarea tratamentului cu latanoprost.
Latanoprost poate modifica treptat genele și părul vellus la nivelul ochiului tratat și al zonelor înconjurătoare; aceste modificări includcreșterea lungimii, grosimii, pigmentării, a numărului de gene sau fire de păr, precum și creșterea genelor în direcție greșită. Modificările la nivelul genelor sunt
reversibile după întreruperea tratamentului. Excipienți
Acest medicament conține acid boric și polisorbați.
Fiecare ml conține 7,0 mg acid boric, echivalent cu 0,21 mg acid boric per picătură. Polisorbații pot provoca reacții alergice.
Copii și adolescenți
Datele de eficiență și siguranță referitoare la grupa de vârstă < 1 an (4 pacienți) sunt foarte limitate (vezi secțiunea 5.1). Nu sunt disponibile date pentru sugarii prematuri (născuți la mai puțin de 36 de săptămâni de gestație).
La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și <3 ani care suferă în principal de GCP (Glaucom Congenital Primar), intervenția chirurgicală (de exemplu, trabeculotomia/goniotomia) rămâne tratamentul de primă linie.
Nu sunt disponibile date definitive privind interacțiunile medicamentoase.
Au fost semnalate cazuri de creșteri paradoxale ale presiunii intraoculare în urma administrării oftalmice concomitente a doi analogi ai prostaglandinelor. Utilizarea a două sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandine sau derivați de prostaglandine nu este recomandată.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea latanoprostului la femeile gravide. Studiile efectuate pe animale au evidențiat toxicitate reproductivă la doze toxice la nivel sistemic (vezi secțiunea 5.3).
Ca măsură de precauție, este preferabil să se evite utilizarea Latanoprost Genetic în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă latanoprost sau metaboliții sunt excretați în laptele uman. Nu se poate exclude existența unui risc pentru copilul alăptat.
Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului cu Latanoprost Genetic, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Latanoprost nu a demonstrat niciun efect asupra fertilității masculine sau feminine în studiile la animale (vezi secțiunea 5.3).
Latanoprost Genetic are influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a opera utilaje.
La fel ca în cazul altor preparate oftalmice, administrarea picăturilor oftalmice poate provoca
încețoșarea temporară a vederii. Până la clarificarea acestei situații, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să lucreze cu utilaje.
A. Rezumatul profilului de siguranţă
Majoritatea reacțiilor adverse sunt legate de sistemul ocular. Reacțiile oculare adverse, altele decât pigmentarea irisului, sunt, în general, tranzitorii și apar la administrarea dozei.
Latanoprost Genetic poate provoca o ușoară iritație oculară în primele două, până la trei zile de tratament. La aproximativ 10% dintre pacienții aflați sub tratament de lungă durată s-a observat
hiperemie conjunctivală ușoară, iar la aproximativ 1% dintre aceștia s-a observat hiperemie moderată.
Au fost raportate cazuri de edem macular în special la pacienții cu afacie, la pacienții cu pseudofacie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu cristalin în camera anterioară, sau la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru edemul macular cistoid; vezi și secțiunea 4.4.
Preparatele oftalmice cu latanoprost au provocat modificări ale culorii irisului (creșterea cantității de pigment brun în iris), în special la pacienții cu iris de culoare mixtă. Într-un studiu deschis privind
siguranța tratamentului cu latanoprost, desfășurat pe o perioadă de 5 ani, 33 % dintre pacienți au prezentat pigmentare a irisului; vezi și secțiunea 4.4.
Au fost semnalate cazuri rare de irită/uveită. Majoritatea pacienților aflați în aceste situații prezentau factori predispozanți concomitenți pentru apariția iritei/uveitei.
Au fost semnalate cazuri de astm, exacerbări ale astmului, crize acute de astm și dispnee. Există puține date privind pacienții cu astm, însă studiile de mică amploare efectuate pe pacienți cu astm moderat-
sever tratați cu steroizi nu au evidențiat faptul că latanoprost ar afecta funcția pulmonară, iar la
pacienții cu astm netratați cu steroizi nu s-a constatat că ar afecta funcția pulmonară, reactivitatea căilor respiratorii și sensibilitatea la beta2.
-
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență după cum urmează: Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1.000 până la <1/100) Rare (≥1/10.000 până la <1/1.000)
Foarte rare (<1/10.000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasa organului sistemului Convenția de frecvență Infecții și infestări Rare: Keratită herpetică*§ Tulburări alesistemului nervos Mai puţinfrecvente: Durere de cap*, amețeli* Tulburări oculare Foarte frecvente: Hiperpigmentarea irisului; hiperemie conjunctivală ușoară până la moderată, iritație oculară (senzație de arsură,senzație de nisip în ochi, mâncărime, înțepături și senzație de corp străin); modificări ale genelor și părului vellus depe pleoape (alungirea, îngroșarea, pigmentarea și creșterea numărului de gene) Frecvente: Keratită punctiformă, de cele mai multe ori asimptomatică; blefarită; dureri oculare; fotofobie;conjunctivită* Mai puţinfrecvente: Edem al pleoapelor; uscăciune oculară; keratită*; vedere încețoșată; edem macular, inclusiv edem macular cistoid*; uveită* Rare: Irită*; edem cornean*; eroziuni corneene; edemperiorbital; trichiază*; distichiază; chist de iris*§; reacție cutanată localizată la nivelul pleoapelor; întunecarea pielii pleoapelor; pseudopemfigoid al conjunctivei oculare*§ Foarte rare: Modificări periorbitale și ale pleoapelor care duc laadâncirea sulcusului palpebral Tulburăricardiace Mai puţinfrecvente: Angină; palpitații* Foarte rare: Angină instabilă Tulburări respiratorii, toracice șimediastinale Mai puţinfrecvente: Astm*; dispnee* Rare: Exacerbarea astmului Tulburărigastrointestinale Mai puţinfrecvente: Greață*; Vomă* Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puţinfrecvente: Erupție cutanată Rare: Pruritus Afecțiuni musculoscheletale și ale țesutuluiconectiv Mai puţinfrecvente: Mialgie*; artralgie* Tulburări generale și afecțiuni la nivelul locului deadministrare Mai puţinfrecvente: Durere toracică* *RAM identificată după punerea pe piață
§Frecvența RAM estimată folosind „Regula de 3”
-
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Nu sunt furnizate informații.
-
Copii și adolescenți
În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤12 săptămâni), la care au participat 93 (25 și 68) de copii și adolescenți, profilul de siguranță a fost similar cu cel observat la adulți și nu au fost identificate evenimente adverse noi. Profilurile de siguranță pe termen scurt în diferitele subgrupuri pediatrice au fost, de asemenea, similare (vezi secțiunea 5.1). Evenimentele adverse observate mai frecvent la copii și adolescenți decât la adulți sunt: nazofaringita și febră.
Într-un studiu pediatric observațional pe termen lung care a inclus 115 pacienți, profilul de siguranță a fost în concordanță cu cel raportat în studiile pediatrice anterioare și nu au fost identificate evenimente adverse noi (vezi secțiunea 5.1).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
În afară de iritația oculară și hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacții adverse oculare în caz
de supradozaj cu latanoprost.
În cazul în care se ingerează accidental latanoprost, următoarele informații pot fi utile:
Peste 90% este metabolizat la prima trecere prin ficat. Administrarea intravenoasă a unei doze de 3 micrograme/kg la voluntari sănătoși a determinat concentrații plasmatice medii de 200 de ori mai mari decât în timpul tratamentului clinic și nu a provocat simptome, însă o doză de 5,5-10 micrograme/kg a provocat greață, dureri abdominale, amețeli, oboseală, bufeuri și transpirație. La maimuțe, latanoprost a fost administrat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg fără efecte majore asupra sistemului cardiovascular.
Administrarea intravenoasă de latanoprost la maimuțe a fost asociată cu bronhoconstricție tranzitorie. În cazul pacienților cu astm bronșic moderat, însă, latanoprost nu a provocat bronhoconstricție atunci când a fost aplicat local pe ochi într-o doză de șapte ori mai mare decât doza clinică de latanoprost.
În cazul unui supradozaj cu latanoprost, tratamentul trebuie să fie simptomatic.
Proprietăți farmacologice - LATANOPROST 50micrograme/ml
Grupa farmacoterapeutică: Produse oftalmologice, preparate antiglaucomatoase și miotice, analogi de
prostaglandine; codul ATC: S01EE01
Mecanism de acțiune
Substanța activă latanoprost, un analog al prostaglandinei F2α , este un agonist selectiv al receptorilor FP ai prostanoizilor, care reduce presiunea intraoculară prin creșterea fluxului de eliminare a umorii apoase. Scăderea presiunii intraoculare la om începe la aproximativ trei-patru ore după administrare,
iar efectul maxim se atinge după opt-douăsprezece ore. Scăderea presiunii se menține timp de cel puțin
24 de ore.
Studiile efectuate pe animale și pe oameni indică faptul că principalul mecanism de acțiune constă în creșterea fluxului uveoscleral, deși la om s-a raportat o ușoară îmbunătățire a fluxului (scăderea
rezistenței la flux).
Efecte farmacodinamice
Studiile pivot au demonstrat că latanoprost este eficient în monoterapie. În plus, au fost efectuate
studii clinice care au analizat utilizarea în asociere. Printre acestea se numără studii care demonstrează că latanoprost este eficient în asociere cu antagoniștii beta-adrenergici (timolol). Studiile pe termen
scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează că efectul latanoprostului este aditiv în asociere cu agoniștii adrenergici (dipivalil-epinefrină), cu inhibitorii anhidrazei carbonice pe cale orală (acetazolamidă) și, cel puțin parțial, aditiv cu agoniștii colinergici (pilocarpină).
Eficacitate și siguranță clinică
Studiile clinice au demonstrat că latanoprost nu are efect semnificativ asupra producției de umoare apoasă. Nu s-a constatat că latanoprost ar avea vreun efect asupra barierei hemato-apoase.
Latanoprost nu are niciun efect sau are efecte neglijabile asupra circulației sanguine intraoculare
atunci când este utilizat în doza clinică și studiat la maimuțe. În orice caz, în timpul tratamentului topic poate apărea o hiperemie conjunctivală sau episclerală ușoară până la moderată.
Tratamentul cronic cu latanoprost la maimuțe cărora li s-a efectuat o extracție extracapsulară a
cristalinului nu a afectat vasele sanguine retiniene, conform rezultatelor angiografiei cu fluoresceină.
Latanoprost nu a provocat scurgeri de fluoresceină în segmentul posterior al ochiului uman cu
pseudofacie în timpul tratamentului pe termen scurt.
Nu s-a constatat că latanoprost, administrat în doze clinice, ar avea efecte farmacologice semnificative
asupra sistemului cardiovascular sau respirator.
Copii și adolescenți
Eficacitatea latanoprostului la pacienții pediatrici cu vârsta de până la 18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic dublu-orb, cu durata de 12 săptămâni, în care latanoprostul a fost comparat cu timololul la 107 pacienți diagnosticați cu hipertensiune oculară și glaucom pediatric. Sugarii trebuiau să aibă o vârstă gestațională de cel puțin 36 de săptămâni. Pacienții au primit fie latanoprost 50 mcg/ml o dată
pe zi, fie timolol 0,5% (sau, opțional, 0,25% pentru subiecții cu vârsta sub 3 ani) de două ori pe zi. Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost reducerea medie a presiunii intraoculare (PIO) față de valoarea inițială, înregistrată în săptămâna a 12-a a studiului. Reducerile medii ale presiunii intraoculare în grupurile tratate cu latanoprost și timolol au fost similare. În toate grupele de vârstă studiate (0-<3 ani, 3-<12 ani și 12-18 ani), reducerea medie a presiunii intraoculare (PIO) în
săptămâna a 12-a în grupul tratat cu latanoprost a fost similară cu cea din grupul tratat cu timolol. Cu
toate acestea, datele privind eficacitatea în grupa de vârstă 0-<3 ani s-au bazat doar pe 13 pacienți pentru latanoprost, iar studiul clinic pediatric nu a evidențiat o eficacitate relevantă la cei 4 pacienți
care reprezentau grupa de vârstă 0-<1 an. Nu sunt disponibile date pentru sugarii prematuri (născuți la mai puțin de 36 de săptămâni de gestație).
Reducerea presiunii intraoculare la subiecții din subgrupul cu glaucom congenital/infantil primar (PCG) a fost similară atât în grupul tratat cu latanoprost, cât și în cel tratat cu timolol. Subgrupul de pacienți fără PCG (de exemplu, glaucom juvenil cu unghi deschis, glaucom afachic ) a prezentat rezultate similare cu cele ale subgrupului cu PCG.
Efectul asupra presiunii intraoculare a fost observat după prima săptămână de tratament (a se vedea tabelul) și s-a menținut pe toată durata studiului de 12 săptămâni, la fel ca la adulți.
| Tabelul: Reducerea presiunii oculare interne (mmHg) în săptămâna a 12-a, în funcție de grupul de tratament activ și de diagnosticul inițial | ||||
| Latanoprost N = 53 | Timolol N = 54 | |||
| Media inițială (ES) | 27,3 (0,75) | 27,8 (0,84) | ||
| Săptămâna 12 – Modificarefață de valoarea medie inițială†(SE) | -7,18 (0,81) | -5,72 (0,81) | ||
| valoarea p comparativ cu timolol | 0,2056 | |||
| PCG N = 28 | Non-PCG N = 25 | PCG N = 26 | Non-PCG N = 28 | |
| Media inițială (ES) | 26,5 (0,72) | 28,2 (1,37) | 26,3 (0,95) | 29,1 (1,33) |
| Săptămâna 12 – Modificarefață de valoarea medie inițială†(SE) | -5,90 (0,98) | -8,66 (1,25) | -5,34 (1,02) | -6,02 (1,18) |
| valoarea p comparativ cu timolol | 0,6957 | 0,1317 | ||
ES: eroare standard.
†Estimare ajustată pe baza unui model de analiză a covarianței (ANCOVA).
Au fost concepute două studii de siguranță pe termen lung, post-autorizare (PASS), de tip
neintervențional (NI), cu scopul de a descrie rata de incidență a modificărilor de hiperpigmentare la nivelul ochilor pe o perioadă totală de 10 ani prin combinarea datelor colectate în cadrul studiului
inițial de 3 ani și al studiului de monitorizare extins de 7 ani, efectuate în rândul pacienților pediatrici cu glaucom sau cu presiune intraoculară crescută. Un total de 115 pacienți au fost transferați din studiul principal și au făcut parte din setul complet de analiză (FAS). Pacienții eligibili pentru studiu (cu vârsta sub 18 ani) au fost împărțiți în 3 grupe: 76 de pacienți din grupul tratat cu latanoprost (tratați
în mod continuu cu latanoprost timp de cel puțin o lună); 1 pacient din grupul tratat cu analogi ai prostaglandinelor (PGA) alții decât latanoprostul (tratați în mod continuu cu prostaglandine altele
decât latanoprost timp de cel puțin o lună); și 38 de pacienți din grupul neexpus la prostaglandine (care nu au fost tratați în mod continuu cu niciun analog al prostaglandinelor timp de cel puțin o lună).
Rezultatele studiului au arătat că modificările de hiperpigmentare la nivelul ochilor au fost observate doar la un număr redus de pacienți din ambele grupuri de tratament, rata acestora fiind mai mare în grupul tratat cu latanoprost decât în grupul netratat cu PGA. Ratele de hiperpigmentare a genelor au fost de 4,5% față de 0%, iar ratele de hiperpigmentare a irisului au fost de 6,0% față de 3,0% în grupul expus la latanoprost și, respectiv, în grupul neexpus la PGA. Ratele de incidență (la 100 de ani-
pacient) ale modificărilor de hiperpigmentare la nivelul ochiului au fost scăzute și comparabile în ambele grupuri de tratament: alungirea genelor a fost de 2,53 față de 3,35, hiperpigmentarea irisului de 0,92 față de 0,42, iar hiperpigmentarea genelor de 0,69 față de zero.
Nu s-au identificat evenimente adverse grave (SAE) considerate a fi asociate tratamentului din cadrul studiului. Majoritatea reacțiilor adverse asociate tratamentului (TEAE) raportate au aparținut clasei de sisteme și organe ale tulburărilor oculare; acestea au fost în mare parte ușoare și au fost raportate mai frecvent în grupul expus la latanoprost decât în grupul neexpus la PGA. Nu s-au identificat probleme de siguranță semnificative din punct de vedere clinic sau probleme de siguranță noi/frecvențe diferite ale reacțiilor adverse (RA) în comparație cu profilul de siguranță existent. În ansamblu, ratele parametrilor de siguranță observați în acest studiu sunt comparabile cu ratele de reacții adverse raportate în studiile pediatrice anterioare.
Latanoprost (mw 432,58) este un promedicament de tip ester izopropilic, inactiv ca atare, dar care
devine biologic activ după hidroliza la forma acidă a latanoprostului.
Absorbție
Promedicamentul se absoarbe bine prin cornee, iar întreaga cantitate de medicament care pătrunde în umoarea apoasă este hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.
Biodisponibilitatea formei acide a latanoprostului este de aproximativ 45% după administrarea topică.
Distribuție
Volumul de distribuție la om este de 0,16 ± 0,02 l/kg, iar clearance-ul este de 0,40 ± 0,04 l/oră/kg.
Conform studiilor efectuate la om, concentrația maximă în umoarea apoasă se atinge la aproximativ
două ore după administrarea topică. După administrarea topică la maimuțe, latanoprost se distribuie în principal în segmentul anterior, în mucoasa conjunctivală și în pleoape. Doar cantități infime din medicament ajung în segmentul posterior.
Biotransformare și eliminare
Practic, acidul de latanoprost nu se metabolizează în ochi. Metabolizarea principală are loc în ficat.
Timpul de înjumătățire în plasmă este de 17 minute la om. Principalii metaboliți, și anume metaboliții 1,2-dinor și 1,2,3,4-tetranor, nu prezintă nicio activitate biologică sau au activitate biologică slabă în studiile efectuate pe animale și sunt excretați în principal prin urină.
Copii și adolescenți
S-a realizat un studiu farmacocinetic deschis privind concentrațiile plasmatice de acid latanoprost la 22 de adulți și 25 de copii și adolescenți (de la naștere până la <18 ani) cu hipertensiune oculară și
glaucom. Toate grupele de vârstă au fost tratate cu latanoprost 50 mcg/ml, o picătură pe zi în fiecare ochi, timp de cel puțin 2 săptămâni. Expunerea sistemică la acidul latanoprost a fost de aproximativ două ori mai mare la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și < 12 ani și de șase ori mai mare la copiii cu vârsta < 3 ani, comparativ cu adulții, dar s-a menținut o marjă largă de siguranță în ceea ce privește reacțiile adverse sistemice (vezi secțiunea 4.9). Durata medie până la atingerea concentrației
plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrare, în toate grupele de vârstă. Timpul mediu de
înjumătățire plasmatică a fost scurt (<20 de minute), similar la pacienții pediatrici și adulți, și nu a dus la acumularea acidului latanoprost în circulația sistemică în condiții de echilibru.
Date preclinice de siguranță
Toxicitatea oculară și sistemică a latanoprostului a fost studiată la mai multe specii de animale. În general, latanoprost este bine tolerat, marja de siguranță dintre doza oculară clinică și toxicitatea
sistemică fiind de cel puțin 1000 de ori. S-a demonstrat că dozele mari de latanoprost, de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică pe kilogram de greutate corporală, administrate intravenos la maimuțe neanesteziate, determină o creștere a frecvenței respiratorii, ceea ce reflectă probabil o bronhoconstricție de scurtă durată. În studiile efectuate pe animale, nu s-a constatat că latanoprost ar avea proprietăți sensibilizante.
La nivel ocular, nu s-au constatat efecte toxice la doze de până la 100 micrograme/ochi/zi la iepuri sau maimuțe (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi). La maimuțe, însă, s-a demonstrat că latanoprost determină o pigmentare crescută a irisului.
Mecanismul care stă la baza intensificării pigmentării pare să fie stimularea producției de melanină în melanocitele irisului, fără a se observa modificări de proliferare. Schimbarea culorii irisului poate fi permanentă.
În studiile privind toxicitatea oculară cronică, s-a demonstrat că administrarea de latanoprost în doză
de 6 micrograme/ochi/zi determină, de asemenea, lărgirea fisurii palpebrale. Acest efect este reversibil și apare la doze mai mari decât cele clinice. Acest efect nu a fost constatat la oameni.
Latanoprost a dat rezultate negative la testele de mutație inversă efectuate pe bacterii, la testul de mutație genetică pe limfom de șoarece și la testul micronucleului pe șoarece. Au fost observate
aberații cromozomiale in vitro la limfocitele umane. Efecte similare au fost observate în cazul prostaglandinei F2α, o prostaglandină naturală, ceea ce indică faptul că este vorba de un efect specific clasei.
Studiile suplimentare privind mutagenitatea, care au evaluat sinteza neprogramată a ADN-ului in vitro/in vivo la șobolani, au dat rezultate negative și indică faptul că latanoprost nu are potențial mutagen. Studiile privind carcinogenitatea efectuate pe șoareci și șobolani au înregistrat rezultate negative.
Studiile efectuate pe animale nu au evidențiat niciun efect al latanoprostului asupra fertilității masculine sau feminine. În studiul de embriotoxicitate efectuat pe șobolani, nu s-a observat niciun
efect embriotoxic la dozele intravenoase (5, 50 și 250 micrograme/kg/zi) de latanoprost. În orice caz, latanoprost a provocat efecte letale asupra embrionilor la iepuri la doze de 5 micrograme/kg/zi și mai mari.
Doza de 5 micrograme/kg/zi (aproximativ de 100 de ori mai mare decât doza clinică) a provocat toxicitate embrio-fetală semnificativă, caracterizată prin creșterea incidenței resorbției tardive și a avorturilor, precum și prin scăderea greutății fetale.
Nu s-a constatat potențial teratogen.
Proprietăți farmaceutice - LATANOPROST 50micrograme/ml
Polisorbat 80 Acid boric Trometamol Edetat disodic
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Studiile in vitro au demonstrat că precipitarea apare atunci când picăturile oftalmice care conțin tiomersal sunt amestecate cu latanoprost. În cazul administrării acestor medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la un interval de cel puțin cinci minute.
2 ani
După deschiderea pungii: 7 zile
După deschiderea recipientului unidoză: a se utiliza imediat și a se arunca recipientul unidoză după
utilizare.
Recipiente unidoză din PEJD într-o pungă din PET/Al/PE.
Fiecare recipient unidoză conține 0,2 ml. Un plic conține 5 recipiente unidoză. Mărimi de ambalaj: 30 sau 90 recipiente unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.