METOPROLOL TERAPIA 100 mg COMPR.

Hipertensiune arterială.

Profilaxia crizelor de angină de efort.

Tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii).

Tratamentul unor tulburări de ritm: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).

Manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac.

Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului.

Hipertensiune arterială

Doza este de 100 – 200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 1-2 prize.

Metoprolol Terapia se administrează singur sau asociat. Doza va fi adaptată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale, ea poate fi scăzută la 50 mg tartrat de metoprolol pe zi sau crescută.

Profilaxia crizelor de angină de efort

Tratamentul se începe cu 50 - 100 mg tartrat de metoprolol pe zi în 1-2 prize. În funcţie de răspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescută săptămânal.

Tratamentul de lungă durată al infarctului miocardic

Doza recomandată este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2-3 prize.

Tratamentul unor tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară)

Se administrează ȋn general 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2-3 prize. Uneori, în funcţie de situaţia clinică, poate fi suficientă o doză de 50 mg tartrat de metoprolol pe zi.

Eretismul cardiac

Doza este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.

Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la alte medicamente beta-blocante.

Astm bronşic sever şi bronhopneumopatie cronică obstructivă severă. Insuficienţă cardiacă decompensată.

Şoc cardiogen.

Bloc atrioventricular de grad II şi III.

Angină Prinzmetal (în formă pură și ca monoterapie). Sindrom de sinus bolnav (inclusiv bloc sinoatrial).

Bradicardie (sub 50 bătăi/minut).

Fenomen Raynaud şi tulburări circulatorii arteriale periferice severe. Feocromocitom netratat.

Hipotensiune arterială. Antecedente de reacții anafilactice.

Asociere cu floctafenină, sultopridă (vezi pct. 4.5).

Ȋn general, acest medicament nu este recomandat în timpul alăptării.

Nu se întrerupe brusc tratamentul la pacienţii cu angină pectorală: oprirea bruscă poate provoca tulburări grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subită.

Acest medicament nu este recomandat în general în combinație cu bepridil, diltiazem și verapamil (vezi pct 4.5).

Întreruperea tratamentului

Tratamentul nu trebuie oprit brusc, în special la pacienții cu boală cardiacă ischemică. Doza trebuie redusă treptat, adică în mod ideal timp de una sau două săptămâni, începând în același timp, dacă este necesar, terapia de substituție pentru a preveni agravarea anginei.

Astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă

Beta-blocantele nu pot fi administrate în cazurile cu forme ușoare prin alegerea unui beta-1 selectiv pentru dozare inițială redusă. Se recomandă să se efectueze teste functionale pulmonare înainte de inițierea tratamentului. În situaţie de criză ȋn timpul tratamentului pot fi utilizate bronhodilatatoare beta-agoniste.

Insuficienţă cardiacă

În insuficienţa cardiacă care răspunde la tratament, dacă este dacă este indicat, metoprololul trebuie administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.

Bradicardie

Dacă frecvența cardiacă scade sub 50-55 bătăi pe minut în repaus, iar pacientul are simptome de bradicardie, doza trebuie redusă.

Bloc atrio-ventricular de grad I

Având în vedere efectul lor dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu precauție la pacienții cu bloc atrioventricular de gradul I.

Angină Prinzmetal

La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta1- selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.

În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor. Administrarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele uşoare şi asociate cu alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.

Tulburări arteriale periferice

La pacienții cu tulburări periferice arteriale (boala sau sindromul Raynaud, arterite sau arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare), beta-blocantele pot determina agravarea acestor afecţiuni. În astfel de situații, trebuie administrat cu precauție un beta-blocant cardioselectiv agonist parțial.

Feocromocitom

Utilizarea beta-blocantelor în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare unui feocromocitom tratat necesită o monitorizare atentă a tensiunii arteriale.

Vârstnici

La vârstnici este imperativă respectarea contraindicaţiilor. Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici și este necesară o monitorizare atentă.

Insuficienţă hepatică

Ciroză: biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescută prin scăderea clearance-ul. În practică, se monitorizează frecvenţa cardiacă, pentru a reduce doza dacă apare bradicardie excesivă (<50-55 de bătăi/min în repaus).

Diabet zaharat

La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).

Psoriazis

Agravarea psoriazisului a fost raportată cu beta-blocante, tratamentul trebuie evaluat.

Reacţii alergice

La pacienții susceptibili pentru reacții anafilactice severe, indiferent de etiologie în special la administrarea medicamentelor cu floctafenină (vezi pct 4.5) sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, tratamentul cu beta-blocante poate determina agravarea reacțiilor alergice și rezistenta la tratamentul cu epinefrină în doze uzuale.

Anestezie generală

Beta-blocantele determină atenuarea tahicardiei reflexe și cresc riscul de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu beta-blocante scade riscul de aritmie, ischemie miocardică și de pusee hipertensive. Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore înaintea anesteziei pentru a permite reapariția sensibilității la catecolamine.

Ȋn unele cazuri, tratamentul cu beta-blocante nu poate fi întrerupt:

• La pacienții cu insuficiență coronariană se recomandă continuarea tratamentului până la intervenția chirurgicală, având în vedere riscul întreruperii bruşte a beta blocantelor.

• În caz de urgență sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie protejat de predominanța vagală prin administrarea în prealabil a unei cantităţi suficiente de atropină în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.

• Trebuie luat în considerare riscul anafilactic.

  Trebuie evitată ȋnceperea administrării de metoprolol ȋn perioada perioperatorie la pacientii supusi unei interventii chirurgicale necardiace. Ȋn studiile clinice a fost observat un risc crescut de bradicardie,

  hipotensiune arterială și de accident vascular cerebral, inclusiv implicarea de prognostic vital la pacienții cu factori de risc cardiovasculari.

  Tireotoxicoză

  În caz de tireotoxicoză blocantele beta-adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.

  Atenţionare pentru sportivi:

  Medicamentul conţine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.

Multe medicamente pot determina bradicardie. Acest lucru este valabil mai ales la medicamente antiaritmice clasa 1a, beta-blocante, anumite antiaritmice clasa III, anumiţi antagoniști de calciu, digitalice, inhibitori de colinesterază, mefloquină, pilocarpină.

Asocieri contraindicate

Floctafenină

Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării concomitente de beta-blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.

Sultopridă

Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor.

Asocieri nerecomandate

Bepridil

Tulburări de automatism (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări de conducere sinoatriale și atrioventriculare, risc crescut de aritmii ventriculare (torsada vârfurilor) și insuficiență cardiacă. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.

Diltiazem şi verapamil

Tulburări de automatism (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări de conducere sinoatriale și atrioventriculare și risc crescut de insuficiență cardiacă.

Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare

Amiodaronă

Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Supraveghere medicală şi monitorizare ECG.

Anestezice generale inhalatorii halogenate

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibarea beta-adrenergică poate fi blocată ȋn timpul intervenţiei chirurgicale de către beta-stimulatoare). Ca regulă generală tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.

Medicamente care determină torsada vârfurilor (cu excepția sultopridei) antiaritmice clasa IA (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) și clasa III (amiodaronă, dofetilid, ibutilidă, sotalol), unele neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă) și alte medicamente

(bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, lumefantrină, metadonă, moxifloxacină, pentamidină, spiramicina i.v., vincamină i.v.).

Risc crescut de aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor. Monitorizare clinică și ECG.

Propafenonă

Tulburări de contractilitate, automatism și de conducere (suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii). Monitorizare clinică și ECG.

Baclofen

Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului cu risc crescut de hipotensiune arterială ȋn special ortostatică. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.

Insulină, sulfoniluree

Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitații și tahicardie. Prevenirea pacientului și consolidarea, mai ales la începutul tratamentului, a auto-monitorizării sanguine.

Antihipertensive centrale (clonidină, apraclonidină, metildopa, guanfacină, moxomidină, rilmenidină) Creștere semnificativă a tensiunii arteriale în caz de întreruperea bruscă a antihipertensivelor centrale. Se recomandă evitarea întreruperii bruşte a antihipertensivelor centrale. Monitorizare clinică.

Antiacide și cărbune

Antiacidele, compuşii de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea metoprololului.

Lidocaină (i.v.)

Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor ei adverse neurologice şi cardiace (scăderea clearance-ului hepatic al lidocainei). Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia. Adaptarea dozei de lidocaină dacă este necesar.

Paroxetină

Risc de creştere a efectelor secundare ale metoprololului, inclusiv bradicardie excesivă prin inhibarea metabolizării de către paroxetină. Monitorizare clinică, dacă este necesar, ajustarea dozei de metoprolol pe durata tratamentului cu paroxetină și după întreruperea acestuia.

Asocieri de care trebuie ţinut cont

AINS

Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

Dihidropiridine

Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament (adăugarea de efecte inotrop negative). Beta-blocantul poate reduce, de asemenea, reacția reflexă simpatică stabilită în caz de repercursiune hemodinamică excesivă.

Antidepresive imipraminice şi neuroleptice

Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.

Mefloquină

Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive bradicardice).

Dipiridamol (i.v.)

Creşterea efectului antihipertensiv.

Alfa-blocante utilizate ȋn urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin) Creșterea efectului hipotensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Alfa blocante antihipertensive Creșterea efectului hipotensiv.

Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Fenobarbital (și prin extrapolare, primidonă)

Reduce concentrațiile plasmatice și eficacitatea beta-blocantului cu efecte clinice reduse (creșterea metabolismului hepatic).

Amifostină

Creșterea efectului antihipertensiv.

Rifampicină

Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacităţii beta-blocantului (creșterea metabolismul hepatic).

Sarcina

Studiile la animale nu au arătat nici o dovadă de efecte teratogene. În absența efectelor teratogene la animale, nu este de așteptat un efect malformativ la om. Într-adevăr, până în prezent, substanțele responsabile de malformații la om s-au dovedit a fi teratogene la animale în timpul studiilor efectuate la două specii.

Din punct de vedere clinic, nu au fost raportate efecte teratogene până în prezent și rezultatele studiilor prospective controlate cu unele beta-blocante nu au raportat malformații congenitale. La nou-născuții ai căror mame au avut tratament cu beta blocante, acțiunea beta-blocantului persistă timp de mai multe zile după naştere şi poate duce la bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie; dar cel mai adesea acest lucru este fără consecințe clinice.

Cu toate acestea, poate să apară, prin reducerea reacțiilor cardiovasculare compensatorii, insuficienţa cardiacă ce necesită spitalizare în terapie intensivă (vezi pct 4.9).

Prin urmare, acest medicament, în condiții normale de utilizare, poate fi prescris in timpul sarcinii, dacă este necesar. În caz de tratament până la naștere, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului (a ritmului cardiac și glicemia în primele 3-5 zile de viată).

Alăptare

Metoprololul se excretă în laptele matern (vezi pct. 5.2). Apariţia hipoglicemiei şi bradicardiei a fost descrisă pentru unele beta-blocante care se leagă puţin de proteine plasmatice. Prin urmare, alăptarea nu este recomandată dacă tratamentul este necesar.

Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

S-a observat în cazuri rare apariția anticorpilor antinucleari cu manifestări clinice de însoțire de sindrom lupoid care este reversibil la întreruperea tratamentului.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvente: hipoglicemie (vezi pct. 4.4), creştere în greutate

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: ameţeli, cefalee Rare: parestezii

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: depresie, somnolenţă, insomnie, coşmaruri Rare: nervozitate, anxietate

Foarte rare: confuzie, halucinaţii

Tulburări oculare

Rare: tulburări de vedere, xeroftalmie şi iritaţii oculare, conjunctivite

Tulburări acustice şi vestibulare

Foarte rare: tinitus

Tulburări cardiace:

Frecvente: bradicardie, severă dacă este cazul, hipotensiune arterială ortostatică, palpitaţii Mai puţin frecvente: insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială, dureri precordiale

Rare: tulburări de conducere atrio-ventriculară cu intensificarea blocului atrio-ventricular existent (vezi pct.

4.3 şi 4.4), aritmii cardiace

Tulburări vasculare

Frecvente: extremități reci

Rare: sindromul Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente existente

Foarte rare: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice, accidente vasculare cerebrale (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: dispnee de efort

Mai puţin frecvente: bronhospasm (vezi pct. 4.4) Rare: rinite

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: greaţă, dureri abdominale, diaree, constipaţie Rare: xerostomie

Foarte rare: disgeuzie, fibroză retroperitoneală

Tulburări hepatobiliare

Rare: creşterea valorii transaminazelor serice Foarte rare: hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Mai puţin frecvente: reacții cutanate, inclusiv erupții maculopapulare și veziculare, urticarie, prurit, eczeme, psoriazis, lichenoid, transpirație

Rare: alopecie

Foarte rare: exacerbarea psoriazisului, reacții de fotosensibilitate (vezi pct 4.4)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Rare: crampe musculare Foarte rare: artralgie

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Rare: impotenţă

Foarte rare: boala Peyronie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: astenie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomatologie

Simptomele supradozajului pot include bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă acută şi, bronhospasm.

Tratament

Supraveghere atentă, tratamentul într-o secție de terapie intensivă, utilizarea de spălături gastrice, cărbune activat și un laxativ pentru a preveni absorbția medicamentului încă prezent în tractul gastrointestinal, utilizarea de plasmă sau substituenţi plasmatici pentru a trata hipotensiunea arterială și șocul.

Dacă bradicardia este excesivă se vor utiliza 1-2 mg atropină intravenos și/sau un stimulator cardiac.

Dacă este necesar, este posibil să se utilizeze o injecție în bolus de 10 mg de glucagon intravenos. Această injecție cu glucagon poate fi repetată sau urmată de perfuzie intravenoasă de glucagon 1-10 mg/oră în funcție de răspuns, dacă este necesar. Dacă nu există nici un răspuns la glucagon sau glucagonul nu este disponibil, poate fi administrat un stimulent al receptorilor beta-adrenergici, cum este dobutamină 2,5 la 10 micrograme/kg/min perfuzie intravenoasă. Dobutamina, datorită efectelor inotrop pozitive poate fi, de asemenea, utilizată pentru a trata hipotensiunea arterială și insuficiența cardiacă acută.

Este posibil ca dozele de mai sus să fie insuficiente pentru a inversa efectele cardiace determinate de blocada beta-adrenergică a receptorilor în caz de supradozaj masiv. Doza de dobutamină poate fi crescută, dacă este necesar pentru a atinge răspunsul așteptat ȋn funcţie de starea clinică a pacientului. Administrarea de ioni de calciu poate fi, de asemenea, luată în considerare. Bronhospasmul este, de obicei, reversibil la bronhodilatatoare.