MONURAL 3 g GRAN. PT. SOL. ORALA

Monural 3 g

Tratamentul cistitei acute necomplicate cauzată de germeni patogeni sensibili la fosfomicină la femei. Tratamentul profilactic al infecțiilor, în caz de intervenţii chirurgicale sau diagnostice la nivelul tractului urinar inferior:

• la femei;

• la bărbați peste vârsta fertilă.

  Monural Pediatric 2 g

  Tratamentul cistitei acute necomplicate cauzată de germeni patogeni sensibili la fosfomicină, la pacienții pediatrici de sex feminin cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani.

Doza recomandată este de 3 g fosfomicină (un plic Monural 3 g) în priză unică.

Regimul recomandat pentru profilaxia infecțiilor tractului urinar în chirurgie și procedeul de

diagnosticare care implică tractul urinar inferior la adulți este de un plic Monural 3 g administrat cu 3 ore înainte de intervenția chirurgicală și un plic Monural 3 g administrat la 24 ore după aceasta.

Copii sub 12 ani

Siguranța și eficacitatea Monural 3 g pentru copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Copii între 6 și 12 ani

Doza recomandată este de 2 g fosfomicină (un plic Monural Pediatric 2 g) în priză unică.

Mod de administrare:

Monural se administrează oral, pe stomacul gol, preferabil înainte de culcare, după golirea vezicii urinare.

Conţinutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă şi se administrează imediat după preparare.

Hipersensibilitate la fosfomicină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min).

Pacienți aflați sub hemodializă.

Reacțiile de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia și șocul anafilactic, pot apărea de-a lungul tratamentului cu fosfomicină și pot avea potențial letal (vezi pct. 4.8). Dacă apar asemenea reacții se oprește tratamentul cu fosfomicină și se iau măsurile terapeutice adecvate.

Diareea asociată antibioterapiei de orice tip poate apărea inclusiv la fosfomicină și poate îmbrăca forme variate de la diaree ușoară la colită severă cu potențial letal. Diareea, în particular formele severe, persistente și/sau hemoragice, din timpul sau după tratamentul cu Monural (chiar și la câteva săptămâni de tratament) pot prezenta tabloul clinic al bolii asociate cu Clostridium difficile (BACD). Este foarte important ca un astfel de diagnostic să fie luat în considerație, în prezența unor asemenea manifestări, asociate tratamentului cu Monural. Dacă este avută în vedere BACD sau este confirmată, trebuie instituit fără întârziere tratament adecvat (vezi pct. 4.8). Administrarea de medicamente antiperistaltice este contraindicată în această situație.

Insuficiența renală

Concentrația urinară a fosfomicinei rămâne eficientă 48 de ore după administrarea unei doze uzuale, dacă clearance-ul creatininei este peste 10 ml//min.

Tratamentul în priză unică cu fosfomicină nu este adecvat pentru:

• infecţiile urinare recidivante

• infecţiile urinare la pacientele însărcinate, diabetice sau imunodeprimate.

• infecţiile urinare cu germeni multirezistenţi sau care apar în contextul unor anomalii morfo- funcționale ale tractului urinar.

În cazul infecţiilor urinare persistente sau recidivante se recomandă reevaluarea diagnosticului.

Datorită lipsei datelor suficiente privind afectarea spermatogenezei în cazul administrării fosfomicinei la pacienţi de sex masculin de vârstă fertilă, se recomandă a se evita administrarea Monural, la această categorie de pacienţi. De asemenea datorită lipsei datelor suficiente provenind din studii clinice la pacienţi de sex masculin, se recomandă prudență în cazul administrării fosfomicinei la bărbaţi peste

vârsta fertilă. Datorită lipsei datelor suficiente privind administrarea fosfomicinei la copii sub 6 ani se recomandă a se evita administrarea Monural la această categorie de pacienţi.

În cazul persoanelor cu diabet sau cu dieta restrictivă pentru hidrocarbonaţi, trebuie luat în considerare conţinutul de zahăr al medicamentului. Fiecare plic Monural 3 g conține 2,213 g de zahăr iar fiecare plic Monural Pediatric 2 g conţine 2,1 g de zahăr.

Copii

Deoarece experiența cu Monural este limitată, nu este recomandată administrarea de Monural la copii cu vârsta mai mică de 6 ani (vezi pct. 4.2).

Medicamentul conține zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Atunci când este co-administrat cu metoclopramid, antiacide sau săruri de calciu, concentrația serică și urinară a fosfomicinei scade. Alte medicamente care cresc motilitatea intestinală pot avea un efect similar.

Alimentele pot întârzia absorbția fosfomicinei, asociind consecutiv o ușoară scădere a nivelului plasmatic și a nivelului urinar ale fosfomicinei. Este de preferat ca medicamentul să fie luat înainte de masă sau la 2-3 ore după masă.

Tulburări ale coagulării

Au fost raportate numeroase cazuri de creștere a antagoniștilor antivitaminei K în cazul pacienților antibiotratați. Factorii de risc includ: inflamații și infecții severe, vârsta înaintată și stare precară de sănătate. În aceste condiții este greu de determinat dacă alterarea INR este datorată tratamentului antibiotic sau infecției. Totuși, anumite clase de antibiotice sunt mai frecvent implicate, precum: fluorochinolone, macrolide, cicline, cotromoxazol și unele cefalosporine.

Copii

Nu au fost efectuate studii de interacțiune la copii.

Sarcina

Nu este recomandată tratarea infecției urinare la gravide cu antibiotice de doză unică. Totuși în cazul fosfomicinei, studiile la animale nu indică toxicitate reproductivă. Sunt disponibile multe date cu privire la administrarea fosfomicinei în timpul sarcinii. Date de siguranță la gravide sunt înregistrate în puține studii dar acestea nu sugerează toxicitate malformativă sau feto/neonatală.

În timpul sarcinii, fosfomicina va fi administrată numai dacă este necesar, doar sub strictă supraveghere medicală și numai după evaluarea foarte riguroasă a raportului risc/beneficiu.

Alăptarea

Fosfomicina este excretată în laptele matern în concentrație mică după o injectare unică. Prin urmare, fosfomicina se poate administra pe durata alăptării doar dacă beneficiile depășesc riscurile.

Fertilitatea

Nu au fost raportate efecte asupra fertilității la animale. Nu sunt disponibile date asupra fertilității la oameni.

Monural poate determina amețeli, de aceea este posibilă afectarea capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacții adverse apărute după administrarea unei doze unice de fosfomicină sunt raportate la nivel digestiv, în special diaree. Acetea sunt autolimitative și se rezolvă spontan.

Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea de Monural, atât în studiile clinice cât și după punerea pe piață.

Categoriile de frecvență sunt definite astfel : foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Experiența la supradozare de fosfomicină este limitată. Următoarele modificări au fost observate la pacienții care au luat o supradoză de Monural: afectare vestibulară, afectarea auzului, gust metalic și scăderea generală a percepției gustului.

La administrarea parenterală de fosfomicină au fost raportate hipotonia, somnolența, tulburările electrolitice, trombocitopenia și hipoprotrombinemia.

În cazul unei supradozări tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv. Pacientul trebuie monitorizat (mai ales cu privire la nivelul plasmatic/seric al electroliților) și trebuie tratat simptomatic adecvat. Fosfomicina poate fi eliminată eficient din organism prin hemodializă, cu un timp de eliminare de aproximativ 4 ore.