Protoxidul de azot este indicat:

• ca anestezic pentru inițierea anesteziei generale și pentru menținerea acesteia pe parcursul operației, în combinație cu alte anestezice administrate intravenos sau inhalate

• ca analgezic/sedativ în situații în care se dorește un debut rapid al efectului Se poate utiliza la pacienți de toate vârstele.

Protoxidul de azot poate fi administrat de către personalul medical instruit pentru a utiliza acest gaz medicinal. Protoxidul de azot poate fi administrat doar atunci când este la îndemână echipament care asigură o cale respiratorie liberă și posibilitatea de începere a resuscitării.

Protoxidul de azot trebuie să fie administrat prin inhalare, fie spontan sau prin ventilație controlată cu echipament special și mască. Trebuie să fie administrat în asociere cu oxigen. Sistemul care furnizează amestecul de protoxid de azot și oxigen trebuie să fie echipat cu sistem de monitorizare a conținutului de oxigen și cu sistem de alarmă în cazul în care concentrația de oxigen scade sub 21%. Cantitatea de gaz introdusă este reglementată în conformitate cu procentul de sedare/anestezie și cu timpul pentru care este necesară deprimarea SNC.

Protoxidul de azot poate fi administrat doar în spații ventilate corespunzător și/sau cu dispozitive care previn apariția unei concentrații excesive de protoxid de azot (vezi pct. 4.4).

Protoxidul de azot are efecte analgezice și sedative în funcție de doză și de efectul asupra funcțiilor cognitive.

Analgezie/sedare

Inhalarea de protoxid de azot în concentrații de până la 50% provoacă analgezie/sedare, fără tulburarea

stării de conștiență și cu menținerea răpunsului la stimuli verbali.

Există dovezi ale faptului că pentru analgezie concentrația de 30% este eficientă în unele cazuri, în general, concentrația suficientă este de 50% (concentrații mai mari, de exemplu 70% sunt utilizate în anestezii/în anumite aplicații sedative).

În cazul utilizării acestor concentrații sunt menținute în siguranță respirația, circulația sangvină și reflexul flexor.

Anestezie

Concentrațiile protoxidului de azot de 35-37% în amestec cu alte anestezice sunt utilizate pentru anestezie, deoarece efectele protoxidului de azot în monoterapie pentru inducerea anesteziei sunt foarte slabe.

Protoxidul de azot are interacțiuni care crează dependență în asociere cu cei mai mulți anestezici (vezi pct. 4.5).

De obicei este utilizat cu oxigen în proporție de 1 măsură de oxigen și 2 măsuri de protoxid de azot. Astfel, se generează amestecul de 66% protoxid de azot/33% oxigen care este transmis prin dispozitivul de inhalare a anestezicului pentru chirurgie. Concentrația minimă alveolară a protoxidului de azot (MAC) este de aproximativ 104%, 66% protoxid de azot este echivalentul a aproximativ 63% MAC.

Efectele protoxidului de azot nu depind, în general, de vârstă, dar, în interacțiune cu alți anestezici, efectul este diferit în funcție de vârstă.

Protoxidul de azot nu trebuie să fie administrat în concentrații mai mari de 70%-75%, deoarece în acest caz nu se poate asigura cantitatea necesară de oxigen. Este necesar să se ofere cantitatea eficientă de oxigen pacienților cu oxigenare scăzută.

Protoxidul de azot este contraindicat:

• pacienților cu semne de hipertensiune intracraniană

• pacienților inconștienți

• pacienților cu pneumotorax evident sau suspecți de pneumotorax

• pacienților bolnavi cu suspiciunea de acumulări de gaze în cavități - ileus, sinuzite

• în caz de hipertensiune pulmonară

• pacienților cu deficiență de vitamina B12

• pacienților cu traumatism cranian cu stare de inconștiență

• în caz de rănire maxilo-facială

• în cazul bolii Caisson

• indivizilor cu semne severe de confuzie

• în terapie curentă cu metotrexat.

Atenționări speciale

Ȋn mediul de lucru trebuie să fie păstrată cea mai scăzută concentrație de protoxid de azot care corespunde reglementărilor la nivel local.

În prezent nu se poate stabili o corelare cauzală clară între expunerea la concentrații reduse de protoxid de azot și riscul pe care îl prezintă pentru sănătatea cadrelor medicale. Nu se poate exclude faptul că expunerea cronică la concentrații reduse de protoxid de azot în încăperi care sunt slab ventilate poate avea legătură cu numărul crescut de boli maligne, anumite boli cronice și fertilitate redusă.

Sălile de operații în care se utilizează deseori protoxid de azot trebuie să fie dotate cu sistem de ventilare sau sistem pentru evacuarea gazelor în exces, ceea ce permite menținerea concentrației de protoxid de azot sub limitele reglementărilor naționale în mediul de lucru.

Protoxidul de azot poate fi administrat doar atunci când există posibilitatea de a-l asocia cu oxigen și în prezența personalului calificat și instruit pentru a acorda primul ajutor.

Precauții speciale de utilizare

S-a demonstrat experimental faptul că protoxidul de azot are efecte ușor deprimante asupra contracțiilor miocardului care sunt compensate de ușoara creștere a stimulării cardiace simpatice, astfel încât influența asupra funcțiilor circulatorii nu este observată. Totuși, protoxidul de azot trebuie să se administreze cu precauție pacienților cu insuficiență cardiacă sau disfuncții cardiace severe.

Protoxidul de azot nu ar trebui să fie utilizat pe termen lung, de ex. ca sedativ în secții de terapie. Analizați cu atenție administrarea pe termen lung mai mult de 6 ore, datorită efectului inhibitor asupra metabolismului vitaminei B12/acidului folic.

Protoxidul de azot poate cauza pierderea reflexelor laringiene și pierderea cunoștinței în concentrații mai mari (> 50%). Deseori duce la stări de inconștiență, iar la concentrații mai mari de 60-70% există un risc crescut de afecțiune a reflexelor laringiene.

Protoxidul de azot nu ar trebui să fie utilizat prin mască în timpul operațiilor cu laser datorită riscului de ardere explozivă.

În cazul în care apare cianoza în timpul anesteziei, se recomandă să se oprească administrarea de protoxid de azot și, în cazul în care cianoza nu scade, este necesar să se realizeze ventilația controlată a pacientului.

După anestezia generală poate apărea riscul de hipoxemie, ceea ce înseamnă un procent ridicat de protoxid de azot. Este necesar să se monitorizeze funcțiile respiratorii (apnee, dispnee) și semnele de intoxicație. Atât timp cât pacientul nu este complet recuperat, dacă este necesar, se administrează 100% oxigen și se realizează ventilația controlată. Trebuie să fie măsurată concentrația de oxigen inhalat. Se recomandă, de asemenea, să se monitorizeze saturația sângelui arterial cu oxigen (pulsoximetrie).

Protoxidul de azot induce creșterea presiunii în urechea medie.

Anestezice generale, sedative, analgezice

Protoxidul de azot în asociere cu alte anestezice inhalate își reduce MAC, crește astfel efectul acestuia și reduce mult cantitatea dozei necesare. Mărește, de asemenea, efectul anestezicului intravenos, al medicamentelor sedative și al analgezicelor, și duce astfel la reducerea dozelor acestora.

Anestezicele locale

N²O acționează ca sinergist în efectul analgezic al anestezicului local utilizat pentru anestezii locale ale mandibulei și, de asemenea, în cazul anesteziei subarahnoide.

Metotrexat

N²O acționează ca sinergist în metabolismul acidului folic. Experimentele realizate la animale au demonstrat faptul că efectele chimioterapeutice ale metotrexatului sunt amplificate în egală măsură cu toxicitatea sa.

N²O este sinegist pentru miorelaxantele nedepolarizante.

Sarcina

Protoxidul de azot poate interfera cu metabolismul acidului folic (vezi pct. 4.4).

Studiile la animale demonstrează efectul teratogen atunci când protoxidul de azot este administrat în concentrații ridicate sau pe termen lung la începutul sarcinii.

Efectul teratogen nu a fost niciodată observat la om. Nu există suficiente date epidemiologice pentru evaluarea potențialei influențe dăunătoare asupra dezvoltării embrio-fetale. De aceea, nu este recomandat să se utilizeze protoxid de azot în timpul primelor două trimestre de sarcină. Poate fi utilizat în siguranță în timpul travaliului. Datorită faptului că protoxidul de azot trece prin placentă, se

recomandă să se oprească la timp administrarea înainte de naștere pentru a evita riscul de hipoxie sau întârzierea plânsului la noii născuți.

Alăptarea

Protoxidul de azot poate fi utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu există date referitoare la efectul asupra oamenilor în ceea ce privește influența protoxidului de azot asupra fertilității. Potențialul risc de afectare a fertilității asociat cu expunerea cronică la locul de muncă nu poate fi exclus (vezi pct. 4.4).

Protozidul de azot are efecte supra funcțiilor cognitive și psihomotorii.

Protoxidul de azot este rapid eliminat din corp după inhalare şi reacţiile adverse psihometrice sunt rar evidente la 20 de minute după administrare.

Când se foloseşte protoxidul de azot ca analgezic sau sedativ unic, nu se recomandă conducerea autovehiculelor sau folosirea unor utilaje pentru cel puţin 30 de minute după administrarea de protoxid de azot şi până când abilitățile pacientului nu sunt evaluate de medicul curant.

Nu se recomandă să se conducă autovehicule după anestezia cu protoxid de azot timp de 24 de ore de la administrare.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Frecvențele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), sau necunoscute (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

* În cazul aplicării peste 24 de ore

** imediat după terminarea inhalării cu protoxid de azot

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Protoxidul de azot trebuie să fie mereu folosit în asociere cu o cantitate suficientă de oxigen astfel încât să asigure o oxigenare suficientă a organismului. Echipamentele de administrare trebuie să permită concentraţii de oxigen de peste 21%.

Inhalarea în exces de protoxid de azot va duce la hipoxemie şi comă.

În caz de hipoxemie determinată de concentrația ridicată de protoxid de azot, concentrația de protoxid de azot ar trebui să fie redusă sau întreruptă. Proporția de oxigen ar trebui să fie mărită și administrată până când pacientul îndeplineşte criteriile de oxigenare corespunzătoare.