FERANT 250 micrograme SOL. INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G10: Leucemii, limfoame, aplazie medulara, gamapatii monoclonale maligne, mieloproliferari cronice si tumori maligne, sindroame mielodisplazice Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea oncologie sau hematologie.
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - FERANT 250micrograme
Ferant este indicat la adulţi pentru:
-
prevenirea simptomelor acute de greaţă şi vărsături, asociate chimioterapiei antineoplazice înalt emetogene
-
prevenirea stării de greaţă şi vărsăturilor asociate chimioterapiei antineoplazice moderat emetogene
Ferant este indicat la copii şi adolescenţi începând de la vârsta de o lună, pentru:
-
prevenirea simptomelor acute de greaţă şi vărsături, asociate chimioterapiei antineoplazice înalt emetogene şi prevenirea stării de greaţă şi vărsăturilor asociate chimioterapiei antineoplazice moderat emetogene.
Ferant trebuie utilizat numai înaintea administrării chimioterapiei. Acest medicament trebuie administrat de către personal medical sub supraveghere medicală adecvată.
Doze
Adulţi
Se administrează 250 micrograme de palonosetron în bolus unic intravenos cu aproximativ 30 de minute înainte de începerea chimioterapiei. Ferant trebuie injectat în decurs de 30 desecunde.
Eficacitatea Ferant în prevenirea simptomelor de greaţă şi vărsături induse de chimioterapia
antineoplazică înalt emetogenă poate fi amplificată prin asocierea unui corticosteroid, administrat înainte de chimioterapie.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 17 ani)
Palonosetron 20 micrograme/kg (doza totală maximă nu trebuie să depăşească 1500 micrograme) administrat sub formă de perfuzie intravenoasă unică, timp de 15 minute, cu aproximativ 30 de minute înainte de începerea chimioterapiei.
Siguranţa şi eficacitatea Ferant la copii cu vârsta sub 1 lună nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Datele provenite din utilizarea Ferant în prevenirea greţurilor şi vărsăturilor la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani sunt limitate.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nu sunt disponibile date despre pacienţi care efectuează hemodializă cu boală renală în stadiu terminal.
Mod de administrare Intravenoasă.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Deoarece palonosetronul poate prelungi durata tranzitului intestinal la nivelul intestinului gros, pacienţii cu antecedente de constipaţie sau cu semne de obstrucţie intestinală subacută trebuie monitorizaţi după administrarea medicamentului. În asociere cu administrarea dozei de 750 micrograme de palonosetron s-au raportat două cazuri de constipaţie cu formare de fecalom, care au necesitat spitalizare.
Pentru toate dozele testate, palonosetronul nu a indus prelungirea semnificativă din punct de vedere clinic a intervalului QTc. S-a efectuat un studiu specific, complet, privind QT/QTc, la voluntari sănătoşi, pentru obţinerea unor date finale care să demonstreze efectul palonosetronului asupra QT/QTc (vezi pct. 5.1).
Cu toate acestea, similar altor antagonişti ai 5-HT3, se recomandă utilizarea cu precauţie a palonosetronului la pacienţi care prezintă sau care sunt predispuşi să prezinte prelungirea intervalului QT. Acest grup include pacienţi cu antecedente personale sau familiale de prelungire a intervalului QT, anomalii electrolitice, insuficienţă cardiacă congestivă, bradiaritmii, tulburări de conducere, precum și pacienţi care utilizează medicamente antiaritmice sau alte medicamente care provoacă prelungirea intervalului QT sau anomalii electrolitice. Hipopotasemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înaintea administrării antagonistului de receptor 5-HT3.
Au existat raportări privind apariţia sindromului serotoninergic în cazul administrării antagoniştilor 5- HT3 în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente serotoninergice (incluzând inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei (ISRS) şi inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (IRSN)). Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienţilor în vederea detectării simptomelor asemănătoare sindromului serotoninergic.
Ferant nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul greţei sau vărsăturilor în zilele succesive chimioterapiei, dacă nu se asociază cu administrarea altei chimioterapii.
Acest medicament conține sodiu 0,20 mmol per doză (până la 1,2 mmol pentru cea mai mare doză). Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții care urmează o dietă cu restricție la sodiu.
Palonosetronul este metabolizat în principal de CYP2D6 şi, în mai mică măsură, de izoenzimele CYP3A4 şi CYP1A2. Pe baza studiilor in vitro, palonosetronul, în concentraţii semnificative din punct de vedere clinic, nu inhibă şi nu induce izoenzimele citocromului P450.
Medicamente chimioterapice
În studiile preclinice, palonosetronul nu a inhibat activitatea antitumorală a celor cinci medicamente chimioterapice testate (cisplatina, ciclofosfamida, citarabina, doxorubicina şi mitomicina C).
Metoclopramida
Într-un studiu clinic, nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice semnificative între palonosetronul administrat intravenos în doză unică şi concentraţia la starea de echilibru a metoclopramidei administrată pe cale orală, care este un inhibitor al CYP2D6.
Inductori şi inhibitori ai CYP2D6
Într-o analiză farmacocinetică populaţională s-a demonstrat că nu a existat niciun efect semnificativ asupra clearance-ului palonosetronului atunci când a fost administrat în asociere cu inductori (dexametazonă şi rifampicină) şi inhibitori (inclusiv amiodaronă, celecoxib, clorpromazină, cimetidină, doxorubicină, fluoxetină, haloperidol, paroxetină, chinidină, ranitidină, ritonavir, sertralină sau terbinafină) ai CYP2D6.
Corticosteroizi
Palonosetronul s-a administrat în condiţii de siguranţă cu corticosteroizi.
Medicamente serotoninergice (de exemplu, ISRS şi IRSN)
Au existat raportări privind apariţia sindromului serotoninergic în urma administrării concomitente a antagoniştilor 5-HT3 şi a altor medicamente serotoninergice (incluzând ISRS şi IRSN).
Alte medicamente
Palonosetronul s-a administrat în condiţii de siguranţă cu medicamente analgezice, antiemetice/medicamente pentru combaterea senzaţiei de greaţă, antispastice şi anticolinergice.
Sarcina
Pentru palonosetron nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Referitor la traversarea placentei, sunt disponibile doar date limitate obţinute în studiile la animale (vezi pct. 5.3).
Nu există experienţă privind administrarea palonosetronului la om în timpul sarcinii. Prin urmare, palonosetronul nu trebuie utilizat la femei gravide decât dacă medicul consideră că administrarea medicamentului este esenţială.
Alăptarea
Deoarece nu există date referitoare la excreţia palonosetronului în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă în timpul terapiei.
Fertilitatea
Nu există date privind afectarea fertilităţii de către palonosetron.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece palonosetronul poate produce ameţeli, somnolenţă sau fatigabilitate, pacienţii trebuie atenţionaţi despre aceste efecte, în cazul în care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
În studiile clinice la adulţi, în care s-a utilizat doza de 250 micrograme (la un număr total de 633 de pacienţi), reacţiile adverse observate cel mai frecvent, cel puţin posibil asociate administrării de palonosetron, au fost cefaleea (9 %) şi constipaţia (5 %).
În studii clinice s-au observat următoarele reacţii adverse (RA) ca fiind posibil sau probabil asociate administrării de palonosetron. Acestea au fost clasificate ca frecvente (≥1/100 şi <1/10), sau mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100). Reacţii adverse foarte rare (<1/10000) au fost raportate după introducerea medicamentului pe piaţă.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
| Aparate, sisteme şi organe | RA frecvente (≥1/100 şi <1/10) | RA mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) | RA foarte rare° (<1/10000) |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Hipersensibilitate, anafilaxie, reacţii anafilactice / anafilactoide şi şoc | ||
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Hiperpotasemie, tulburări metabolice, hipocalcemie, hipokaliemie, anorexie, hiperglicemie, diminuareaapetitului | ||
| Tulburări psihice | Anxietate, stare euforică | ||
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee, Ameţeli | Somnolenţă, insomnie, parestezii, hipersomnie, neuropatie senzorialăperiferică | |
| Tulburări oculare | Iritaţie oculară, ambliopie | ||
| Tulburări acustice şi vestibulare | Rău de mişcare, tinnitus | ||
| Tulburări cardiace | Tahicardie, bradicardie, extrasistole, ischemie miocardică, tahicardie sinusală, aritmie sinusală, extrasistolesupraventriculare | ||
| Tulburări vasculare | Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială,modificare de culoare a venelor, distensia venelor | ||
| Tulburări respiratorii, toraciceşi mediastinale | Sughiţ |
| Tulburări gastro-intestinale | Constipaţie, Diaree | Dispepsie, durere abdominală, durere în abdomenul superior,xerostomie, flatulenţă | |
| Tulburări hepatobiliare | Hiperbilirubinemie |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Dermatită alergică, erupţie cutanată pruriginoasă | ||
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Artralgie | ||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Retenţie urinară, glicozurie | ||
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Astenie, pirexie, fatigabilitate, senzaţie de căldură, sindrompseudogripal | Reacţii la nivelul locului de injectare* | |
| Investigaţii diagnostice | Valori crescute ale transaminazelor serice, prelungirea intervalului QTpe electrocardiogramă |
° din experienţa dobândită după punerea pe piaţă a medicamentului
* include următoarele: senzaţie de arsură, induraţie, disconfort şi durere
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice la copii şi adolescenţi privind prevenirea greţurilor şi vărsăturilor induse de chimioterapia moderat sau înalt emetogenă, s-a administrat o doză unică de palonosetron (3, 10 sau 20 mcg/kg) unui număr de 402 pacienţi. Următoarele reacţii adverse frecvente sau mai puţin frecvente au fost raportate pentru palonosetron, dar niciuna nu a fost raportată la o frecvenţă > 1%.
| Aparate, sisteme şi organe | RA frecvente (≥1/100 şi <1/10) | RA mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) |
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee | Ameţeli, diskinezie |
| Tulburări cardiace | Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă,tulburări de conducere, tahicardie sinusală | |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Tuse, dispnee, epistaxis | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Dermatită alergică, prurit, afecţiuni cutanate, urticarie | |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Febră, durere la locul de injectare, reacţie la locul de injectare, durere |
Reacţiile adverse au fost evaluate la pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat palonosetron timp de până la 4 cicluri de chimioterapie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Simptome
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj.
În studiile clinice la adulţi s-au utilizat doze de până la 6 mg. Grupul la care s-a administrat cea mai mare doză a prezentat o incidenţă a reacţiilor adverse similară celei observate la alte grupuri şi nus-au observat efecte dependente de doza administrată.
Măsuri terapeutice
În cazul puţin probabil al producerii unui supradozaj cu Ferant, acesta trebuie abordat prin măsuri terapeutice de susţinere. Cu toate că nu s-au efectuat studii în condiţii de dializă, din cauza volumului mare de distribuţie este puţin probabil ca dializa să fie o metodă eficace de tratament a supradozajului cu Ferant.
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice efectuate la copii şi adolescenţi, nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Proprietăți farmacologice - FERANT 250micrograme
Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice şi medicamente pentru combaterea senzaţiei de greaţă, antagonişti ai serotoninei (5HT3), codul ATC: A04AA05
Palonosetronul este un antagonist selectiv, cu afinitate crescută, al receptorilor 5HT3.
În două studii randomizate, dublu-orb, cu participarea unui număr total de 1132 de pacienţi cărora li s- a administrat chimioterapie moderat emetogenă care a inclus cisplatină ≤50 mg/m2, carboplatină, ciclofosfamidă ≤1500 mg/m2 şi doxorubicină >25 mg/m2, s-au comparat efectele administrării palonosetronului în doze de 250 micrograme şi 750 micrograme cu cele ale administrării ondansetronului în doză de 32 mg (timp de înjumătăţire: 4 ore) sau ale dolasetronului în doză de
100 mg (timp de înjumătăţire plasmatică: 7,3 ore) administrate intravenos în Ziua 1 fără administrare de dexametazonă.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, cu participarea unui număr total de 667 de pacienţi cărora li s-a administrat chimioterapie înalt emetogenă care a inclus cisplatină ≥ 60 mg/m2,
ciclofosfamidă >1500 mg/m2 şi dacarbazină, s-au comparat efectele administrării palonosetronului în doze de 250 micrograme şi 750 micrograme cu cele ale administrării ondansetronului în doză de 32 mg, administrat intravenos în Ziua 1. S-a administrat profilactic dexametazonă înainte de chimioterapie la 67 % dintre pacienţi.
Studiile pivot nu au fost proiectate pentru a evalua eficacitatea palonosetronului în tratamentul senzaţiei de greaţă şi al vărsăturilor cu debut tardiv. Activitatea antiemetică s-a observat în intervalele 0-24 ore, 24-120 ore şi 0-120 ore. Rezultatele studiilor efectuate în cazul chimioterapiei moderat emetogene şi cele ale studiilor efectuate în cazul chimioterapiei înalt emetogene sunt rezumate în tabelele următoare.
Palonosetronul nu a fost inferior faţă de comparatori în tratamentul fazei acute a emezei, atât în cazul tratamentului moderat emetogen, cât şi în cazul tratamentului înalt emetogen.
Deşi nu s-a demonstrat eficacitatea relativă a palonosetronului în cicluri multiple de administrare, în cadrul studiilor clinice controlate, 875 de pacienţi incluşi în trei studii de fază 3 au continuat în cadrul unui studiu deschis de siguranţă şi au fost trataţi cu 750 micrograme de palonosetron, timp de până la 9 cicluri suplimentare de chimioterapie. Siguranţa generală s-a menţinut pe parcursul tuturor ciclurilor de tratament.
Tabelul 1: Procentul pacienţilora care au răspuns în funcţie de grupul de tratament şi fază în cadrul studiului de administrare a chimioterapiei moderat emetogene, faţă de ondansetron
| Palonosetron 250 micrograme(n= 189) | Ondansetron 32 miligrame(n= 185) | Delta | ||
| % | % | % | ||
| Răspuns complet (fără emeză şi fără medicaţie cu acţiune rapidă) | IC 97,5 %b | |||
| 0 – 24 ore | 81,0 | 68,6 | 12,4 | [1,8 %, 22,8 %] |
| 24 – 120 ore | 74,1 | 55,1 | 19,0 | [7,5 %, 30,3 %] |
| 0 – 120 ore | 69,3 | 50,3 | 19,0 | [7,4 %, 30,7 %] |
| Control complet (răspuns complet şi nu mai mult decât greaţă uşoară) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 76,2 | 65,4 | 10,8 | NS |
| 24 – 120 ore | 66,7 | 50,3 | 16,4 | 0,001 |
| 0 – 120 ore | 63,0 | 44,9 | 18,1 | 0,001 |
| Fără greaţă (Scala Likert) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 60,3 | 56,8 | 3,5 | NS |
| 24 – 120 ore | 51,9 | 39,5 | 12,4 | NS |
| 0 – 120 ore | 45,0 | 36,2 | 8,8 | NS |
a Cohortă în intenţie de tratament
b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non-inferioritatea. O limită inferioară mai mare de -15 % demonstrează non-inferioritatea între Ferant şi comparator.
c Testul chi-pătrat. Nivel de semnificaţie la α=0,05.
Tabelul 2: Procentul pacienţilora care au răspuns în funcţie de grupul de tratament şi fază în cadrul studiului de administrare a chimioterapiei moderat emetogene, faţă de dolasetron
| Palonosetron 250 micrograme(n= 185) | Dolasetron 100 miligrame(n= 191) | Delta | ||
| % | % | % | ||
| Răspuns complet (Fără emeză şi fără medicaţie cu acţiune rapidă) | IC 97,5 %b | |||
| 0 – 24 ore | 63,0 | 52,9 | 10,1 | [-1,7 %,21,9 %] |
| 24 – 120 ore | 54,0 | 38,7 | 15,3 | [3,4 %, 27,1 %] |
| 0 – 120 ore | 46,0 | 34,0 | 12,0 | [0,3 %, 23,7 %] |
| Control complet (răspuns complet şi nu mai mult decât greaţă uşoară) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 57,1 | 47,6 | 9,5 | NS |
| 24 – 120 ore | 48,1 | 36,1 | 12,0 | 0,018 |
| 0 – 120 ore | 41,8 | 30,9 | 10,9 | 0,027 |
| Fără greaţă (Scala Likert) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 48,7 | 41,4 | 7,3 | NS |
| 24 – 120 ore | 41,8 | 26,2 | 15,6 | 0,001 |
| 0 – 120 ore | 33,9 | 22,5 | 11,4 | 0,014 |
a Cohortă în intenţie de tratament
b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non-inferioritatea. O limită inferioară mai mare de -15 % demonstrează non-inferioritatea între Ferant şi comparator.
c Testul chi-pătrat. Nivel de semnificaţie la α=0,05.
Tabelul 3: Procentul pacienţilora care au răspuns în funcţie de grupul de tratament şi fază în cadrul studiului de administrare a chimioterapiei înalt emetogene, faţă de ondansetron
| Palonosetron 250 micrograme(n= 223) | Ondansetron 32 miligrame(n= 221) | Delta | ||
| % | % | % | ||
| Răspuns complet (fără emeză şi fără medicaţie cu acţiune rapidă) | IC 97,5 %b | |||
| 0 – 24 ore | 59,2 | 57,0 | 2,2 | [-8,8 %,13,1 %] |
| 24 – 120 ore | 45,3 | 38,9 | 6,4 | [-4,6 %,17,3 %] |
| 0 – 120 ore | 40,8 | 33,0 | 7,8 | [-2,9 %,18,5 %] |
| Control complet (răspuns complet şi nu mai mult decât greaţă uşoară) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 56,5 | 51,6 | 4,9 | NS |
| 24 – 120 ore | 40,8 | 35,3 | 5,5 | NS |
| 0 – 120 ore | 37,7 | 29,0 | 8,7 | NS |
| Fără greaţă (Scala Likert) | Valoare pc | |||
| 0 – 24 ore | 53,8 | 49,3 | 4,5 | NS |
| 24 – 120 ore | 35,4 | 32,1 | 3,3 | NS |
| 0 – 120 ore | 33,6 | 32,1 | 1,5 | NS |
a Cohortă în intenţie de tratament
b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non-inferioritatea. O limită inferioară mai mare de -15 % demonstrează non-inferioritatea între Ferant şi comparator.
c Testul chi-pătrat. Nivel de semnificaţie la α=0,05.
În studiile clinice CINV, efectele palonosetronului asupra presiunii sanguine, frecvenţei cardiace şi parametrilor ECG, incluzând QTc, au fost comparabile cu cele ale ondansetronului şi dolasetronului. În studiile non-clinice, palonosetronul prezintă capacitatea de a bloca canalele ionice implicate în depolarizarea şi repolarizarea ventriculară şi de a prelungi durata potenţialului de acţiune.
Efectul palonosetronului asupra intervalului QTc a fost evaluat într-un studiu clinic dublu orb, randomizat, paralel, controlat cu placebo şi pozitiv (moxifloxacină), la pacienţi adulţi, bărbaţi şi femei. Obiectivul a constat în evaluarea efectelor ECG în cazul administrării i.v. a palonosetronului, în doze unice de 0,25, 0,75 sau 2,25 mg, la 221 de subiecţi sănătoşi. La doze de până la 2,25 mg, studiul nu a demonstrat niciun efect asupra duratei intervalului QT/QTc şi nici asupra oricărui alt interval ECG. Nu s-au evidenţiat modificări semnificative clinic ale frecvenţei cardiace, conducerii atrioventriculare (AV) şi repolarizării cardiace.
Copii şi adolescenţi
Prevenirea greţurilor şi vărsăturilor induse de chimioterapie (CINV):
Siguranţa şi eficacitatea palonosetronului administrat i.v. în doze unice de 3 µg/kg şi 10 µg/kg au fost investigate în cadrul primului studiu clinic efectuat la 72 de pacienţi din următoarele grupe de vârstă:
>28 de zile până la 23 de luni (12 pacienţi), 2 până la 11 ani (31 de pacienţi) şi 12 până la 17 ani (29 de pacienţi), cărora li se administra chimioterapie puternic sau moderat emetogenă. Nu s-au evidenţiat probleme de siguranţă la nicio valoare a dozei. Principala variabilă a eficacităţii a constituit-o proporţia de pacienţi cu răspuns complet (RC, definit ca absenţa episoadelor emetice şi neadministrarea medicaţiei de urgenţă) în primele 24 de ore după începerea administrării chimioterapiei. Eficacitatea după administrarea dozei de palonosetron 10 µg/kg, comparativ cu doza de palonosetron de 3 µg/kg, a fost de 54,1%, respectiv 37,1%.
Eficacitatea palonosetronului pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor induse de chimioterapie la copiii şi adolescenţii cu cancer a fost demonstrată în cadrul unui al doilea studiu pivot de non- inferioritate, în care efectele administrării unei perfuzii intravenoase unice cu palonosetron au fost comparate cu cele ale unei scheme terapeutice cu ondansetron i.v. La un număr total de 493 de copii şi
adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 64 zile şi 16,9 ani, cărora li se administra chimioterapie moderat (69,2%) sau înalt emetogenă (30,8%), li s-a administrat tratament cu palonosetron 10 µg/kg (maxim 0,75 mg), palonosetron 20 µg/kg (maxim 1,5 mg) sau ondansetron (3 x 0,15 mg/kg, doză totală maximă de 32 mg) cu 30 de minute înainte de începerea chimioterapiei emetogene, în cadrul Ciclului
1. Majoritatea pacienţilor din toate grupurile de tratament (78,5%) nu fusese tratată anterior prin chimioterapie.
Chimioterapia emetogenă administrată a inclus doxorubicină, ciclofosfamidă (<1500 mg/m2), ifosfamidă, cisplatină, dactinomicină, carboplatină şi daunorubicină. La 55% dintre pacienţi, s-au administrat corticosteroizi adjuvanţi, inclusiv dexametazonă, în asociere cu chimioterapia. Criteriul final principal privind eficacitatea a fost răspunsul complet în faza acută a primului ciclu de chimioterapie, definit prin absenţa vărsăturilor, a senzaţiei de greaţă şi neadministrarea medicaţiei de urgenţă în primele 24 de ore de la începerea chimioterapiei. Eficacitatea a fost bazată pe demonstrarea non-inferiorităţii palonosetronului administrat intravenos, comparativ cu ondansetronul administrat intravenos. Criteriile de non-inferioritate au fost întrunite dacă limita inferioară a intervalului de încredere de 97,5% pentru diferenţa în ratele de răspuns complet între doza de palonosetron administrat intravenos şi doza de ondansetron administrat intravenos a fost mai mare de -15%. În grupele de pacienţi la care s-a administrat palonosetron 10 µg/kg, 20 µg/kg şi ondansetron, proporţia de pacienţi cu RC0-24ore a fost de 54,2%, 59,4% şi 58,6%. Având în vedere faptul că intervalulde încredere de 97,5% (testul Mantel-Haenszel de ajustare stratificată) privind diferența în RC0-24h între palonosetron 20 µg/kg şi ondansetron a fost de [-11,7%, 12,4%], doza de palonosetron 20 µg/kg a demonstrat non-inferioritatea faţă de ondansetron. Deşi acest studiu a demonstrat că la copii şi adolescenţi este necesară o doză de palonosetron mai mare decât cea de la adulţi pentru a preveni greţurile şi vărsăturile induse de chimioterapie, profilul de siguranţă este compatibil cu profilul stabilit la adulţi (vezi pct. 4.8). Informaţiile farmacocinetice sunt oferite la pct. 5.2.
Prevenirea greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii (PONV):
S-au efectuat două studii la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea palonosetronului administrat
i.v. în doze unice de 1 µg/kg şi 3 µg/kg au fost comparate în cadrul primului studiu clinic efectuat la 150 de pacienţi din următoarele grupe de vârstă: >28 de zile până la 23 de luni (7 pacienţi), 2 până la 11 ani (96 de pacienţi) şi 12 până la 16 ani (47 de pacienţi), cărora li s-au efectuat intervenţii chirurgicale elective. Nu s-au evidenţiat probleme de siguranţă în niciun grup de tratament. Proporţia pacienţilor care nu au prezentat emeză în termen de 0-72 de ore postoperator a fost similară după administrarea palonosetron în doză de 1 µg/kg sau 3 µg/kg (88% comparativ cu 84%).
Al doilea studiu efectuat la copii şi adolescenţi a fost un studiu de non-inferioritate multicentric, în regim dublu-orb, cu mascarea formei farmaceutice, randomizat, cu grupuri paralele, cu control activ, cu doză unică, care a comparat palonosetronul administrat i.v. (1 µg/kg, max. 0,075 mg) faţă de ondansetronul administrat i.v. La acest studiu a participat un număr total de 670 de pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 30 de zile şi 16,9 ani, cărora li s-a efectuat o intervenţie chirurgicală. Criteriul final principal privind eficacitatea, răspunsul complet (RC: absenţa vărsăturilor, a senzaţieide greaţă şi neadministrarea medicaţiei de urgenţă) în primele 24 de ore după intervenţia chirurgicală a fost întrunit la 78,2% dintre pacienţii din grupul cu palonosetron şi la 82,7% dintre pacienţii din grupul cu ondansetron. Având în vedere limita de non-inferioritate de -10% specificată în prealabil, intervalul de încredere privind non-inferioritatea statistică pe baza testului Mantel-Haenszel de ajustare stratificată pentru diferenţa în ceea ce priveşte criteriul final principal, răspunsul complet (RC), a fost de [-10,5, 1,7%]; prin urmare, non-inferioritatea nu a fost demonstrată. Nu s-au evidenţiat preocupări noi privind siguranţa în niciunul dintre grupurile de tratament.
Vă rugăm să citiţi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi.
Absorbţie
După administrarea intravenoasă, reducerea iniţială a concentraţiilor plasmatice este urmată de o eliminare lentă din organism, cu o valoare medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, terminal de aproximativ 40 de ore. Valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC0-∞) sunt proporţionale, în general, cu
dozele din intervalul cuprins între 0,3-90 μg/kg, administrate la voluntari sănătoşi şi pacienţi cu cancer.
În urma administrării intravenoase a palonosetronului în doză de 0,25 mg la fiecare două zile, pentru 3 doze, la 11 pacienţi cu cancer testicular, creşterea medie (±DS) a concentraţiei plasmatice din ziua 1 în ziua 5 a fost de 42 ± 34 %. După administrarea intravenoasă a palonosetronului în doză de 0,25 mg o dată pe zi, timp de 3 zile, la 12 subiecţi sănătoşi, creşterea medie (± DS) a concentraţiei plasmatice a palonosetronului din ziua 1 în ziua 3 a fost de 110 ± 45 %.
Simulările farmacocinetice indică faptul că expunerea totală (ASC0-∞) în cazul unei doze de 0,25 mg palonosetron administrat pe cale intravenoasă, o dată pe zi, timp de 3 zile consecutive, a fost similară celei obţinute în cazul unei doze intravenoase unice de 0,75 mg; cu toate acestea, Cmax a fost mai mare în cazul dozei unice de 0,75 mg.
Distribuţie
Palonosetronul, administrat în doza recomandată, este larg distribuit în organism, având un volum de distribuţie de aproximativ 6,9 – 7,9 l/kg. Palonosetronul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 62 %.
Metabolizare
Palonosetronul este eliminat pe două căi, aproximativ 40 % este eliminat pe cale renală, iar aproximativ 50 % este metabolizat, rezultând doi metaboliţi principali, care posedă mai puţin de 1 % din activitatea palonosetronului de antagonist al receptorilor 5HT3. Studiile in vitro ale metabolizării au evidenţiat că izoenzimele CYP2D6 şi, în mai mică măsură CYP3A4 şi CYP1A2, sunt implicate în metabolizarea palonosetronului. Cu toate acestea, parametrii clinici farmacocinetici nu diferă în mod semnificativ între cei care metabolizează slab sau intens substraturile CYP2D6. Palonosetronul, în concentraţii semnificative clinic, nu inhibă şi nu induce izoenzimele citocromului P450.
Eliminare
După administrarea unei doze unice intravenoase de 10 micrograme/kg [14C]-palonosetron, aproximativ 80 % din doza administrată s-a regăsit în decurs de 144 de ore în urină, palonosetronul, ca substanţă activă nemodificată, reprezentând aproximativ 40 % din doza administrată. După administrarea intravenoasă a unui bolus unic la voluntari sănătoşi, clearance-ul total al palonosetronului a fost de 173 ± 73 ml/minut, iar clearance-ul renal a fost de 53 ± 29 ml/minut.
Clearance-ul total scăzut şi volumul mare de distribuţie determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, terminal, de aproximativ 40 de ore. La zece la sută dintre pacienţi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, terminal, este mai mare de 100 de ore.
Farmacocinetica în cadrul grupurilor speciale de pacienţi
Vârstnici
Vârsta nu influențează farmacocinetica palonosetronului. Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Sex
Sexul nu influențează farmacocinetica palonosetronului. Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice după administrarea i.v. a unei doze unice de palonosetron au fost obţinute de la un subgrup de pacienţi copii şi adolescenţi cu cancer (n=280), cărora li s-au administrat 10 µg/kg sau 20 µg/kg. Atunci când doza a fost crescută de la 10 µg/kg la 20 µg/kg, s-a observat o creştere a ASC medie, proporţională cu doza. După o perfuzie intravenoasă cu doză unică de palonosetron 20 µg/kg, concentraţiile plasmatice maxime (CT) raportate la sfârşitul perfuziei cu durata de 15 minute au prezentat o variabilitate crescută la toate grupele de vârstă şi au avut tendinţa de a fi mai scăzute la pacienţii cu vârsta < 6 ani, comparativ cu pacienţii copii şi adolescenţi cu vârstă mai mare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică median a fost de 29,5 ore la toate grupele de vârstă şi a fost cuprins între 20 şi 30 de orela toate grupele de vârstă, după administrarea dozei de 20 µg/kg.
Clearance-ul total al organismului (l/h şi kg) la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani a fost similar celui de la adulţii sănătoşi. Nu există diferenţe aparente în ceea priveşte volumul de distribuţie exprimat în l/kg.
Tabelul 4: Parametrii farmacocinetici la pacienţii copii şi adolescenţi cu cancer, după administrarea prin perfuzie intravenoasă de palonosetron în doză de 20 µg/kg în decurs de 15 minute şi la pacienţii adulţi cu cancer cărora li s-au administrat doze de palonosetron de 3 şi 10 µg/kg, prin injecţie intravenoasă în bolus.
| Pacienţi copii şi adolescenţi cu cancera | Pacienţi adulţi cucancerb | |||||
| <2 ani | 2 şi <6 ani | 6 şi <12 ani | 12 şi <17ani | 3,0µg/kg | 10 µg/kg | |
| N=3 | N=5 | N=7 | N=10 | N=6 | N=5 | |
| ASC0-∞, ore µg/l | 69,0(49,5) | 103,5(40,4) | 98,7(47,7) | 124,5(19,1) | 35,8(20,9) | 81,8(23,9) |
| t½, ore | 24,0 | 28 | 23,3 | 30,5 | 56,4(5,81) | 49,8(14,4) |
| N=6 | N=14 | N=13 | N=19 | N=6 | N=5 | |
| Clearancec, l/oră/kg | 0,31(34,7) | 0,23(51,3) | 0,19(46,8) | 0,16(27,8) | 0,10(0,04) | 0,13(0,05) |
| Volum de distribuţiec,d, l/kg | 6,08(36,5) | 5,29(57,8) | 6,26(40,0) | 6,20(29,0) | 7,91(2,53) | 9,56(4,21) |
a Parametrii farmacocinetici, exprimaţi ca medie geometrică (CV) cu excepţia t1/2, care este exprimat prin valori mediane.
b Parametrii farmacocinetici, exprimaţi ca medie aritmetică (DS)
c Clearance-ul şi Volumul de distribuţie la pacienţii copii şi adolescenţi au fost calculate pentru grupurile cu doze de 10 µg/kg şi 20 µg/kg combinat şi sunt ajustate în funcţie de greutate. La adulţi, valorile diferite ale dozelor sunt indicate în titlul coloanei.
d Pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu cancer este raportat Vss, în timp ce pentru pacienţii adulţi cu cancereste raportat Vz.
Insuficienţă renală
Insuficienţa renală uşoară până la moderată nu afectează în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai palonosetronului. Insuficienţa renală severă determină diminuarea clearance-ului renal, dar, cu toate acestea, clearance-ul total al acestor pacienţi este similar cu cel al voluntarilor sănătoşi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu sunt disponibile date farmacocinetice despre pacienţi hemodializaţi.
Insuficienţă hepatică
Insuficienţa hepatică nu afectează în mod semnificativ clearance-ul total al palonosetronului, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, terminal şi expunerea sistemică medie ale palonosetronului au valori crescute la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, acestea nu fac necesară reducerea dozei.
Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
Studiile non-clinice au evidenţiat că palonosetronul, doar în concentraţii foarte mari, poate determina blocarea canalelor ionice implicate în depolarizarea şi repolarizarea ventriculară şi prelungeşte durata potenţialului de acţiune.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Referitor la traversarea placentei, sunt disponibile doar date limitate obţinute în studiile la animale (vezi pct. 4.6).
Palonosetronul nu este mutagen. Dozele mari de palonosetron (fiecare doză determinând o expunere de cel puţin 30 de ori mai mare decât expunerea terapeutică la om) administrate zilnic, timp de doi ani, au determinat o creştere a incidenţei tumorilor hepatice, neoplaziilor endocrine (tiroidiene, hipofizare, pancreatice, medulosuprarenaliene) şi a tumorilor cutanate la şobolan, dar nu la şoarece. Mecanismele care stau la baza acestor efecte nu sunt pe deplin înţelese, dar datorită dozelor mari utilizate şi, deoarece Ferant este destinat administrării în doze unice la om, aceste descoperiri nu sunt considerate relevante pentru utilizarea clinică.
