SULFASALAZINA EN 500 mg COMPR. GASTROREZ.

Sulfasalazină EN este indicat pentru:

• tratamentul episoadelor acute ale bolii Crohn şi colitei ulcerative;

• menţinerea remisiunii colitei ulcerative;

• tratamentul artritei reumatoide la pacienţii adulţi, care nu răspund la tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

  Sulfasalazină EN poate fi administrat concomitent cu corticosteroizi și metronidazol.

Doze

Doza trebuie ajustată în funcție de severitatea bolii și posibilele reacții adverse. Comprimatele trebuie luate în timpul meselor cu un pahar de lichid. Comprimatele gastrorezistente trebuie înghițite întregi deoarece învelișul lor reduce efectele nedorite la nivel gastro-intestinal.

O doză omisă trebuie luată cât mai curând posibil, cu excepția cazului în care se apropie momentul administrării următoarei doze. În acest caz, trebuie luată numai doza următoare.

1. Colită ulcerativă

   Pacienți adulți și vârstnici

   Episod acut sever (atacuri acute): pot si administrate 2 până la 4 comprimate, de 4 ori pe zi, în asociere cu steroizi ca parte a unei scheme de tratament intensiv. Trecerea rapidă a comprimatelor prin tractul intestinal poate reduce efectul medicamentului.

   Intervalul nocturn dintre doze nu trebuie să depășească 8 ore.

   Episod acut moderat (atacuri moderate): pot fi administrate 2 până la 4 comprimate, de 4 ori pe zi, în asociere cu steroizi.

   Episod acut ușor (atac ușor): pot fi administrate 2 comprimate de 4 ori pe zi în asociere sau nu cu steroizi. Tratament de întreținere: odată cu inducerea remisiunii, doza trebuie redusă gradat la 4 comprimate pe zi. Această doză trebuie continuată o perioadă indefinită, întrucât întreruperea tratamentului, chiar și după câțiva ani de la un atac acut, se asociază cu o recădere de intensitate de 4 ori mai mare decât la inițierea tratamentului.

   Copii și adolescenți

   Doza este corespunzătoare greutății corporale.

   Episod acut sau recădere: 40-60 mg/kg greutate corporală pe zi. Doză de întreținere: 20-30 mg/greutate corporală pe zi.

2. Boală Crohn

   În Boala Crohn activă, Sulfasalazină EN trebuie trebuie administrată la fel ca în episoadele acute ale colitei ulcerative (vezi mai sus).

3. Artrită reumatoidă

Pacienții cu artrită reumatoidă și cei tratați o perioadă îndelungată cu AINS, pot avea o sensibilitate gastrică crescută și, de aceea, administrarea de Sulfasalazină EN este recomandată după cum urmează: Inițierea tratamentului se face cu 1 comprimat pe zi; creșterea dozei se face cu adăugarea unui comprimat pe zi, timp de o săptămână, până la doza de un comprimat de 4 ori pe zi, sau 2 comprimate de 3 ori pe zi, în funcție de toleranța individuală și răspunsul la tratament. Scăderea VSH și a proteinei C-reactive (PCR) ar trebui să fie asociată cu ameliorarea mobilității articulare. AINS pot fi administrați concomitent cu sulfasalazina.

Hipersensibilitate la sulfasalazină, sulfonamide, salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumerați la pct 6.1.

Porfirie acută intermitentă.

Copii cu vârsta mai mică de 2 ani.

Au fost raportate infecții severe în asociere cu depresia medulară, inclusiv sepsis și pneumonie. Pacienții care au dezvoltat o infecție nouă în timpul tratamentului cu sulfasalazină trebuie monitorizați cu atenție. Administrarea sulfasalazinei trebuie întreruptă dacă pacientul dezvoltă o infecție severă. Se recomadă precauție dacă se intenționează utilizarea sulfasalazinei la pacienții cu antecedente de infecții recurente sau cronice sau la pacienții cu risc de infecție.

Înainte de inițierea tratamentului cu sulfasalazină și în fiecare a doua săptămână din primele trei luni de tratament, se recomandă efectuarea unei hemograme complete, incluzând leucocite, hematii și tromboocite, precum și teste ale funcției hepatice. În următoarele trei luni de tratament, aceleași teste trebuie efectuate o dată pe lună, apoi o dată la trei luni, în funcție de evoluția clinică. La inițierea tratamentului și cel puțin o dată pe lună în perioada primelor trei luni de tratament, la toți pacienții trebuie evaluată funcția renală. Monitorizarea ulterioară a funcției renale depinde de evoluția clinică. Prezența semnelor clinice, cum sunt dureri în gât, hipertermie, paloare, purpură sau icter în timpul tratamentului cu sulfasalazină poate indica mielosupresie, hemoliză sau hepatotoxicitate. Tratamentul cu sulfasalazină trebuie întrerupt, în așteptarea rezultatelor testelor de sânge. Vezi pct. 4.4 „Interferențe cu testele de laborator”

Sulfasalazina nu trebuie administrată la pacienți cu disfuncție hepatică saun renală sau cu discrazii sanguine, decât dacă beneficiul potențial depășește riscul.

Sulfasalazina trebuie administrată cu precauție la pacienți cu alergii severe sau astm bronșic.

Reacțiile de hipersensibilitate severe pot include afectarea organelor interne, cu apariția hepatitei, nefritei, miocarditei, sindrom pseudo-mononucleoză, anomalii hematologice (inclusiv reticuloză histocitară), și/sau pneumonită inclusiv cu infiltrat eozinofil.

Sulfasalazina administrată oral inhibă absorbția și metabolizarea acidului folic și poate cauza deficiență de acid folic (vezi pct. 4.6), cu tulburări sanguine potențiale severe (de exemplu, macrocitoză și pancitopenie). Situația se poate normaliza prin administrare de acid folic sau folinic (leucovorină).

Erupție tranzitorie iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)

La pacienții în tratament cu diverse medicamente, inclusiv sulfasalazină, s-au raportat reacții de hipersensibilitate severe, cu potențial letal și manifestări sistemice, cum este erupția tranzitorie iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.8).

Este important de subliniat că în cadrul manifestărilor precoce de hipersensibilitate, febra sau limfadenopatia pot fi prezente chiar dacă erupția tranzitorie nu este evidentă. La apariția acestor simptome și semne clinice, pacientul trebuie evaluat imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă a semnelor și simptomelor clinice, tratamentul cu sulfasalazină trebuie întrerupt.

Foarte rar au fost raportate reacții cutanate severe, între care unele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza toxică epidermică, în asociere cu utilizarea sulfasalazinei. Se pare că riscul maxim de apariție a acestor evenimente este etapa de început a tratamentului, debutul în majoritatea cazurilor fiind în prima lună de tratament. Sulfasalazina trebuie întreruptă la prima apariție a unei erupții cutanate tranzitorii, a unei leziuni mucoase sau al oricărui semn de hipersensibilitate.

Întrucât sulfasalazina poate determina apariția anemiei hemolitice, trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu deficiență de G-6-PD.

Întrucât sulfasalazina poate determina apariția cristaluriei și a litiazei renale, este necesar un aport adecvat de lichide.

La bărbații tratați cu sulfasalazină poate apărea oligospermie și infertilitate. Efectele par să se remită la întreruperea tratamentului într-o perioadă de 2 până la 3 luni.

În timpul tratamentului, pe unele tipuri de lentile de contact pot apărea pete permanente. Interferențe cu testele de laborator

S-au identificat mai multe rapoarte privind interferențe posibile cu determinarea prin cromatografie

lichidă a normetanefrinei urinare, care au determinat un rezultat fals pozitiv la pacienții expuși la sulfasalazină sau la metabolitul său, mesalamină/mesalazină.

Sulfasalazina sau metaboliții săi pot interfera cu absorbția ultravioletelor, în special la frecvențe de 340 nm și pot provoca interferențe cu unele teste de laborator care folosesc NAD(H) sau NADP(H) pentru a măsura absorbția razelor ultraviolete în jurul acelei frecvențe. Exemple de astfel de teste pot include uree, amoniac, LDH, α-HBDH și glucoză. Este posibil ca alanina aminotransferaza (ALT), aspartat aminotransferaza (AST), creatinkinaza musculară/cerebrală (CK-MB), glutamat dehidrogenaza (GLDH) sau tiroxina să poată prezenta, de asemenea, interferențe atunci când sulfasalazina este administrată în doze mari. Este necesară informare cu privire la metodologia utilizată de laborator. Este necesară precauție la interpretarea acestor rezultate de laborator la pacienții tratați cu sulfasalazină. Rezultatele trebuie interpretate în relație cu semnele clinice.

Copii și adolescenți

Utilizarea la copii cu artrită reumatoidă juvenilă cu debut sistemic poate determina apariția unei reacții asemănătoare bolii serului; de aceea, sulfasalazina nu este recomandată la acești pacienți.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică poate fi considerat „fără sodiu”.

La utilizarea concomitentă cu sulfasalazina, a fost raportată scăderea absorbţiei digoxinei, cu apariția unor concentrații plasmatice non-terapeutice.

Din cauza inhibării enzimei tiopurin-metiltransferazei (TPMT) de către sulfasalazină, au fost raportate depresie a măduvei osoase și leucopenie la administrarea concomitentă de tiopurin-6-mercaptopurină (sau a promedicamentului acesteia, azatioprină) și sulfasalazină pe cale orală.

Administrarea concomitentă de sulfasalazină pe cale orală și metotrexat la pacienții cu artrită reumatoidă nu a afectat parametrii farmacocinetici ai medicamentelor. Totuși, a fost raportată creșterea incidenței reacțiilor adverse gastrointestinale, în special greață.

Sarcina

Rezultatele unor studii privid reproducerea la șobolani și iepuri nu au evidențiat afectare fetală. Datele publicate până în prezent privind utilizarea sulfasalazinei la femeile gravide nu au evidențiat factori de risc teratogen. La utilizarea sulfasalazinei în timpul sarcinii pare puțin posibilă afectarea fetală. Administrată oral, sulfasalazina inhibă absorbția și metabolizarea acidului folic și poate determina deficiență de acid folic. Deoarece posibilitatea reacțiilor adverse nu poate fi exclusă complet, sulfasalazina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai la indicație expresă.

Alăptarea

Sulfasalazina și sulfapiridina se află în concentrații scăzute în laptele matern. Se recomandă precauție, în special la alăptarea prematurilor sau a sugarilor cu deficiență de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază. Au existat rapoarte de scaune cu sânge sau diaree la copiii alăptați de mame în tratament cu sulfasalazină. În cazurile urmărite până la final, scaunele cu sânge sau diareea au dispărut la întreruperea tratamentului cu sulfasalazină de către mamă.

Efectul sulfasalazinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost evaluat sistematic.

Reacţiile adverse ale sulfasalazinei sunt asociate mai ales cu creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale sulfapiridinei, în special la pacienţii la care metabolizarea este încetinită (acetilatori lenţi). Reacţiile adverse sunt mai frecvente la pacienţii cu artrită reumatoidă.

Reacţiile adverse ce pot apărea în cursul tratamentului cu sulfasalazină se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:

• Foarte frecvente (≥1/10)

  - Frecvente (≥1/100 la <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100)

  - Rare (≥1/10000 la <1/1000)

• Foarte rare (<1/10000)

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr.48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Simptome

Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului, similar altor sulfonamide, sunt greața și vărsăturile. Pacienții cu disfuncție renală prezintă risc crescut de toxicitate severă.

Tratament

Tratamentul este simptomatic și de suport al funcțiilor vitale, inclusiv alcalinizarea urinei. Pacienții trebuie monitorizați pentru apariția methemoglobinemiei sau sulfhemoglobinemiei. La apariția acestora, tratamentul este adecvat.