INSTANYL 200 migrograme SPRAY NAZ. - SOL.

Instanyl este indicat pentru controlul durerii episodice intense la adulţii cărora li se administrează deja tratament de întreţinere cu opioide pentru durerea cronică din cancer. Durerea episodică intensă este o exacerbare tranzitorie a durerii, care apare pe fondul unei dureri persistente controlate în alt mod.

Pacienţii cărora li se administrează tratament de întreţinere cu opioide sunt aceia care utilizează cel puţin 60 mg morfină pe cale orală zilnic, cel puţin 25 micrograme fentanil transdermic pe oră, cel puţin 30 mg oxicodonă zilnic, cel puţin 8 mg hidromorfonă pe cale orală zilnic sau o doză echianalgezică din alt opioid timp de o săptămână sau mai mult.

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat de către un medic specialist cu experienţă în tratamentul cu opioide la pacienţii cu cancer. Medicii trebuie să aibă în vedere potenţialul de utilizare abuzivă, întrebuințarea greșită, dependența și supradozajul fentanil (vezi pct. 4.4).

Doze

Dozele pacienţilor trebuie stabilite individual treptat astfel încât să asigure o analgezie adecvată, cu reacţii adverse la medicament tolerabile. În timpul procesului de stabilire treptată a dozei, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Creşterea treptată a dozei la o doză mai mare necesită menţinerea contactului cu medicul specialist. În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luate în considerare posibilitatea hiperalgeziei, toleranței și progresiei bolii de fond (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice, doza de Instanyl pentru tratamentul durerii episodice intense a fost independentă de doza de întreţinere zilnică de opioid (vezi pct. 5.1).

Doza zilnică maximă: tratamentul a până la patru episoade de durere intensă, fiecare cu nu mai mult de două doze separate la cel puţin 10 minute.

Pacienţii trebuie să aştepte 4 ore înainte de administrarea Instanyl pentru tratamentul unui alt episod de durere, atât în timpul stabilirii treptate a dozei, cât şi al tratamentului de întreţinere. În cazuri excepţionale în care un nou episod survine mai devreme, pacienţii pot utiliza Instanyl pentru tratamentul acestuia, dar ei trebuie să aştepte cel puţin 2 ore înainte de administrare. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei aferente tratamentului de fond cu opioide ca urmare a reevaluării durerii, dacă pacientul prezintă în mod frecvent episoade de durere intensă la distanţă mai mică de 4 ore unul de altul sau dacă există mai mult de patru episoade de durere intensă în 24 ore.

Stabilirea treptată a dozei

Înainte ca pacienţilor să li se stabilească treptat doza de Instanyl, este de aşteptat ca durerea persistentă de fond a acestora să fie controlată prin utilizarea tratamentului opioide cronice şi ca aceştia să nu prezinte mai mult de patru episoade de durere intensă pe zi.

Modul de stabilire treptată a dozei

Ameliorare adecvată a durerii cu o doză de Instanyl

Da

Doză stabilită

Readministrarea aceleiaşi doze. Considerarea următoarei doze superioare pentru următorul episod

Nu

Concentraţia iniţială trebuie să fie o doză de 50 micrograme, într-o narină, crescându-se treptat doza după necesităţi, în intervalul concentraţiilor disponibile (50, 100 şi 200 micrograme). Dacă nu este obţinută analgezia adecvată, readministrarea aceleiaşi concentraţii poate fi făcută cel mai devreme după 10 minute. Fiecare etapă de stabilire treptată a dozei (fiecare doză) trebuie evaluată în câteva episoade.

Tratamentul de întreţinere

Odată stabilită doza conform paşilor descrişi mai sus, pacientul trebuie menţinut la această concentraţie de Instanyl. Dacă pacientul prezintă o ameliorare insuficientă a durerii, readministrarea aceleiaşi doze poate fi efectuată cel mai devreme după 10 minute.

Ajustarea dozei

În general, concentraţia de întreţinere cu Instanyl trebuie crescută atunci când pacientul necesită mai mult de o doză pentru un episod de durere intensă, pe parcursul a câteva episoade consecutive.

Dacă pacientul prezintă în mod frecvent episoade de durere intensă la distanţă mai mică de 4 ore unul de altul sau mai mult de patru episoade de durere intensă în 24 ore, trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru tratamentul de fond cu opioide, ca urmare a reevaluării durerii.

Dacă reacţiile adverse sunt intolerabile sau persistente, trebuie redusă concentraţia sau tratamentul cu Instanyl trebuie înlocuit cu alte analgezice.

Durata și obiectivele tratamentului

Înainte de începerea tratamentului cu Instanyl, trebuie convenită împreună cu pacientul o strategie de tratament care să includă durata și obiectivele tratamentului, precum și un plan de terminare a tratamentului, în conformitate cu ghidurile de gestionare a durerii. În timpul tratamentului, trebuie să existe un contact frecvent între medic și pacient pentru a evalua necesitatea continuării tratamentului, pentru a lua în considerare întreruperea acestuia și pentru a ajusta dozele, daca este necesar. În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luată în considerare posibilitatea apariției hiperalgeziei, toleranței și progresiei bolii subiacente (vezi pct. 4.4). Instanyl nu trebuie administrat pe o perioadă mai îndelungată decât este necesar.

Întreruperea tratamentului

Tratamentul cu Instanyl trebuie întrerupt imediat dacă pacientul nu mai prezintă episoade de durere intensă. Tratamentul pentru durerea persistentă de fond trebuie menţinut conform prescripţiei.

Dacă este necesară oprirea întregului tratament opioid, pacientul trebuie urmărit îndeaproape de medic, deoarece este necesară reducerea treptată a dozelor de opioid pentru a evita posibilitatea apariţiei efectelor de sevraj la întreruperea bruscă a medicamentului.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici și persoane cașectice

Pentru utilizarea de Instanyl la pacienţii cu vârsta > 65 ani sunt disponibile date limitate referitoare la farmacocinetică, eficacitate şi siguranţă. Pacienţii vârstnici pot avea un clearance redus, un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit şi o sensibilitate mai mare la fentanil decât pacienţii mai tineri. Sunt disponibile date limitate privind farmacocinetica în ceea ce privește utilizarea fentanilului la pacienții cașectici (debilitați). Pacienții cașectici pot prezenta un clearance redus la fentanil. Ca urmare, este necesară precauţie în tratamentul persoanelor vârstnice, caşectice sau debilitate.

În studiile clinice, pentru pacienţii vârstnici a existat tendinţa de stabilire a unei doze eficace mai mici decât pentru cei cu vârsta sub 65 ani. La stabilirea dozei de Instanyl pentru pacienţii vârstnici este necesară precauţie specială.

Insuficienţă hepatică

Instanyl trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

Instanyl trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Instanyl la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Instanyl este indicat exclusiv pentru administrare pe cale nazală.

La administrarea de Instanyl se recomandă ca pacientul să stea în şezut sau în ortostatism. După fiecare utilizare este necesară curăţarea vârfului spray-ului nazal.

Instanyl are un contor electronic de doze integrat şi o perioadă de blocare între doze, pentru a reduce la minim riscul de supradozaj accidental, utilizare necorespunzătoare sau abuzivă şi pentru a oferi o siguranţă suplimentară pacienţilor în legătură cu aceste riscuri. După administrarea a două doze în interval de 60 de minute, Instanyl se blochează pentru o perioadă de 2 ore de la prima doză administrată, înainte ca o nouă doză să poată fi administrată.

Măsuri de precauţie care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului Înainte de a utiliza Instanyl pentru prima dată, spray-ul nazal trebuie amorsat. Este necesară o secvenţă de amorsare de 5 acţionări ale recipientului spray-ului nazal, indicată prin „P5”, „P4”, „P3”, „P2” şi

„P1” pe afişaj.

Dacă Instanyl nu a fost utilizat timp de mai mult de 7 zile, se amorsează pompa dozatoare o dată în aer înainte de a administra următoarea doză acest lucru este indicat pe afişaj prin „P”.

În timpul procesului de amorsare va fi eliminată o cantitate de medicament. Prin urmare, pacientului trebuie să i se aducă la cunoştinţă faptul că amorsarea trebuie să aibă loc într-un spaţiu bine aerisit, cu produsul orientat în direcţie opusă pacientului şi altor persoane şi departe de suprafeţe şi obiecte care pot intra în contact cu alte persoane, mai ales copii.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi fără tratament de întreţinere cu opioide, deoarece există un risc crescut de deprimare respiratorie.

Tratamentul durerii acute, alta decât durerea episodică intensă. Pacienți tratați cu medicamente care conțin oxibat de sodiu.

Depresie respiratorie severă sau afecţiuni pulmonare obstructive severe. Radioterapie anterioară la nivelul feţei.

Episoade recurente de epistaxis (vezi pct. 4.4).

Din cauza riscurilor, inclusiv a celor cu evoluție letală, asociate cu expunerea accidentală, utilizarea greșită și abuzul, pacienții și îngrijitorii acestora trebuie sfătuiți să păstreze Instanyl într-un loc sigur și securizat, care să nu fie accesibil altor persoane.

Deprimare respiratorie

Fentanil poate produce depresie respiratorie semnificativă clinic, motiv pentru care pacienţii trebuie urmăriţi pentru a se observa acest efect. Pacienţii cu durere cărora li se administrează tratament cronic cu opioide dezvoltă toleranţă pentru depresia respiratorie, riscul de depresie respiratorie putând fi astfel redus în cazul acestora. Utilizarea concomitentă a altor deprimante ale sistemului nervos central poate creşte riscul de deprimare respiratorie (vezi pct. 4.5).

Boală pulmonară cronică

La pacienţii cu afecţiuni pulmonare obstructive cronice, fentanil poate avea reacţii adverse mai severe. La aceşti pacienţi, opioidele pot produce deprimare respiratorie.

Risc asociat cu utilizarea concomitentă de medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau

medicamentele similare

Utilizarea Instanyl concomitent cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele similare poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a acestor medicamente sedative trebuie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament. Dacă se ia decizia de a prescrie Instanyl

concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru identificarea semnelor și simptomelor de deprimare respiratorie și sedare. În acest sens, se recomandă insistent ca pacienții și aparținătorii să fie informați pentru a observa aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală sau hepatică

Fentanil trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală moderată până la severă. Influenţa insuficienţei hepatice şi renale asupra farmacocineticii Instanyl nu a fost evaluată; cu toate acestea, în cazul administrării intravenoase, clearance-ul fentanilului s-a dovedit a fi modificat din cauza modificărilor clearance-ului metabolic şi proteinelor plasmatice, ca urmare a insuficienţei hepatice şi renale.

Presiune intracraniană crescută

Fentanil trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu dovezi de presiune intracraniană crescută, stare de conştienţă alterată sau comă.

Instanyl trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu tumori cerebrale sau traumatisme craniene. Afecţiuni cardiace

Utilizarea fentanilului poate fi asociată cu bradicardia. Ca urmare, fentanil trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu bradiaritmii manifestate anterior sau preexistente. Opioidele pot produce hipotensiune arterială, în special la pacienţii cu hipovolemie. Ca urmare, Instanyl trebuie deci utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipotensiune arterială şi/sau hipovolemie.

Sindrom serotoninergic

Se recomandă precauție la administrarea Instanyl concomitent cu medicamente care influenţează sistemele neurotransmițătorilor serotoninergici.

Poate apărea un sindrom serotoninergic care poate pune viața în pericol, în cazul utilizării concomitente de medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitorii recaptării serotoninei si norepinefrinei (IRSN) cu medicamente care modifică metabolizarea serotoninei (inclusiv inhibitori ai monoaminoxidazei [IMAO]). Acesta poate apărea la administrarea dozei recomandate.

Sindromul serotoninergic poate include modificarea statusului mental (de exemplu agitație, halucinații, comă), instabilitate autonomă (de exemplu tahicardie, tensiune arterială oscilantă, hipertermie), anomalii neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, lipsă a coordonării, rigiditate) și/sau simptome gastro-intestinale (de exemplu greață, vărsături, diaree).

Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, tratamentul cu Instanyl trebuie oprit. Hiperalgezie

Ca și în cazul altor opioide, în cazul unui control insuficient al durerii ca răspuns la o doză crescută de fentanil, trebuie luată în considerare posibilitatea hiperalgeziei induse de opioide. Pot fi indicate o reducere a dozei de fentanil, încetarea tratamentului cu fentanil sau revizuirea tratamentului.

Afecţiuni nazale

Dacă pacientul prezintă episoade recurente de epistaxis sau disconfort nazal în timpul administrării Instanyl, trebuie luată în considerare o formă alternativă de tratament al durerii episodice intense.

Răceală comună

Gradul general al expunerii la fentanil la subiecţii cu răceală comună fără tratament anterior cu un vasoconstrictor nazal este comparabil cu cel al subiecţilor sănătoşi. Pentru utilizarea concomitentă a unui vasoconstrictor nazal, vezi pct. 4.5.

Toleranță și tulburare asociată consumului de medicamente opioide (abuz şi dependenţă)

În cazul administrării repetate a opioidelor de tipul fentanilului pot să apară toleranţă şi dependenţă fizică şi/sau psihică.

Administrarea repetată de Instanyl poate duce la tulburare asociată consumului de medicamente opioide (TCO). O doză mai mare și o durată mai lungă a tratamentului cu medicamente opioide pot crește riscul de apariție a TCO. Abuzul sau utilizarea greșită în mod intenționat de Instanyl poate duce la supradozaj și/sau deces. Riscul de apariție a TCO este crescut la pacienții cu antecedente personale sau familiale (părinți sau frați) de tulburări de utilizare a substanțelor (incluzând consumul abuziv de alcool), la fumătorii activi sau la pacienții cu antecedente personale de alte tulburări de sănătate mintală (de exemplu depresie majoră, anxietate și tulburări de personalitate).

Înainte de începerea tratamentului cu Instanyl și în timpul tratamentului, obiectivele tratamentului și planul de întrerupere trebuie convenite cu pacientul (vezi pct. 4.2). Înainte și în timpul tratamentului, pacientul trebuie informat, de asemenea, cu privire la riscurile și semnele de TCO. Daca apar aceste semne, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului.

Pacienții vor necesita monitorizare pentru depistarea apariţiei semnelor de tulburarea de comportament legat de consumul de sup (de exemplu solicitări prea timpurii de reumplere). Această monitorizare include analiza opioidelor și a medicamentelor psihoactive (cum sunt benzodiazepinele) administrate concomitent. La pacienții care prezintă semne și simptome de TCO trebuie avută în vedere consultarea cu un specialist în dependențe.

Simptome de întrerupere

Simptomele de întrerupere pot fi precipitate de administrarea de substanţe cu activitate antagonistă opioidelor, de exemplu naloxonă sau un analgezic mixt agonist/antagonist (de exemplu pentazocină, butorfanol, buprenorfină, nalbufină).

Tulburări de respirație legate de somn

Opioidele pot provoca tulburări de respirație în timpul somnului, inclusiv apnee în somn centrală (ASC) și hipoxemie legată de somn. Utilizarea de opioide crește riscul apariției ASC în mod dependent de doză. La pacienții care prezintă ASC, se va lua în considerare scăderea dozei totale de opioide.

Utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin oxibat de sodiu și fentanil este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea fentanil concomitent cu un medicament serotoninergic, cum este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (ISRS) sau un inhibitor al recaptării serotoninei si norepinefrinei (IRSN), sau un inhibitor al monoaminoxidazei (IMAO), poate determina creșterea riscului apariției sindromului serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol.

Nu se recomandă utilizarea Instanyl la pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) în ultimele 14 zile, deoarece s-a raportat potenţarea severă şi imprevizibilă a efectelor analgezicelor opioide de către inhibitorii IMAO.

Fentanil este metabolizat în principal prin intermediul izoenzimei 3A4 a citocromului P450 uman (CYP3A4); prin urmare, pot să apară interacţiuni atunci când Instanyl se administrează concomitent cu medicamente care influenţează activitatea CYP3A4. Administrarea în asociere cu medicamente care au efect inductor asupra izoenzimei 3A4 poate reduce eficacitatea Instanyl. Utilizarea concomitentă de Instanyl cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ritonavir, ketoconazol, itraconazol, troleandomicină, claritromicină şi nelfinavir) sau inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu amprenavir, aprepitant, diltiazem, eritromicină, fluconazol, fosamprenavir şi verapamil) poate determina concentraţii plasmatice crescute ale fentanil, care pot provoca reacţii adverse grave la medicament, inclusiv deprimare respiratorie fatală.

Pacienţii cărora li se administrează Instanyl concomitent cu inhibitori moderaţi sau puternici ai CYP3A4 trebuie să fie atent monitorizaţi pe o perioadă lungă de timp. Creşterea dozei trebuie efectuată cu precauţie.

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică s-a observat o reducere cu aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice maxime a fentanilului administrat nazal în cazul utilizării concomitente de oximetazolină, în condiţiile dublării timpului necesar pentru atingerea C^max (T^max). Aceasta poate reduce eficacitatea Instanyl. Se recomandă evitarea utilizării concomitente a decongestionantelor nazale (vezi pct. 5.2).

Utilizarea de Instanyl concomitent cu alte deprimante ale sistemului nervos central (incluzând opioide, sedative, hipnotice, anestezice generale, fenotiazine, tranchilizante, antihistaminice cu efect sedativ şi alcool etilic), miorelaxante și gabapentinoizi (gabapentină și pregabalină) poate produce efecte supresive suplimentare: poate surveni hipoventilație, hipotensiune arterială, sedare profundă, deprimare respiratorie, comă sau deces. Prin urmare, utilizarea oricăruia dintre aceste medicamente concomitent cu Instanyl necesită îngrijirea specială a pacientului și ținerea acestuia sub observație.

Utilizarea opioidelor concomitent cu sedative, de exemplu benzodiazepine sau medicamente similare, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, din cauza efectului deprimant cumulativ asupra SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă a agoniştilor/antagoniştilor parţiali ai opioidelor (de exemplu buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu este recomandată. Aceştia au afinitate mare pentru receptorii opioidelor, cu o activitate intrinsecă relativ mică, antagonizând astfel parţial efectul analgezic al fentanilului şi pot induce simptome de întrerupere la pacienţii dependenţi de opioide.

Utilizarea concomitentă de Instanyl cu alte medicamente (altele decât oximetazolina) cu administrare pe cale nazală nu a fost evaluată în studii clinice. În cazul tratamentului concomitent al afecţiunilor concomitente care pot fi tratate prin administrare pe cale nazală este recomandabil să fie luate în considerare formele alternative de administrare.

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea fentanil la gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

Instanyl nu trebuie utilizat la gravide cu excepţia cazului în care este absolut necesar și dacă beneficiile depășesc riscurile.

După un tratament de lungă durată, fentanil poate produce sindrom de întrerupere la nou-născut.

Se recomandă să nu se utilizeze fentanil în timpul travaliului şi al naşterii (incluzând operaţia cezariană), deoarece acesta traversează placenta şi poate produce deprimare respiratorie la noul-născut (sugar). În cazul în care a fost administrat Instanyl, trebuie să fie disponibil imediat un antidot pentru copil.

Alăptarea

Fentanil trece în laptele matern şi poate provoca sedare şi depresie respiratorie la copilul alăptat. Fentanil nu trebuie să fie utilizat de către femeile care alăptează, iar alăptarea nu trebuie reluată înainte de trecerea a cel puţin 5 zile de la ultima administrare de fentanil.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date privind efectele asupra fertilităţii la om. În studiile la animale, fertilitatea la masculi şi femele a fost afectată la doze sedative (vezi pct. 5.3).

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că analgezicele opioide afectează capacitatea mentală şi/sau fizică necesare pentru conducerea unui vehicul sau folosirea de utilaje. Pacienţii care urmează tratament cu Instanyl trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să nu folosească utilaje. Instanyl poate produce somnolenţă, ameţeli, tulburări de vedere sau alte reacţii adverse care pot afecta capacitatea pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Rezumatul profilului de siguranţă

La administrarea de Instanyl sunt de aşteptat reacţii adverse caracteristice opioidelor. În mod frecvent, acestea se vor remite sau vor scădea în intensitate la continuarea utilizării medicamentului. Cele mai grave sunt deprimarea respiratorie (cu posibilitatea de a duce la apnee sau stop respirator), deprimarea circulatorie, hipotensiunea arterială şi şocul, toţi pacienţii trebuind monitorizaţi atent în privinţa acestor reacţii adverse.

Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil legate de tratament în studiile clinice cu Instanyl sunt incluse în tabelul de mai jos.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele categorii sunt utilizate pentru a clasifica reacţiile adverse în funcţie de frecvenţa de apariţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi

< 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); şi foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea Instanyl si/sau a altor medicamente care contin fentanil în cadrul studiilor clinice şi al experienţei dobândite după punerea pe piaţă:

*cu fentanil transmucos au fost observate simptome de sevraj la opioide, cum sunt greaţă, vărsături, diaree, anxietate, frisoane, tremor şi transpiraţie.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Toleranță

În cazul utilizării repetate, se poate dezvolta toleranță.

Dependență de medicament

Utilizarea repetată a Instanyl poate duce la dependență de medicament, chiar și la doze terapeutice. Riscul de dependență de medicament poate varia în funcție de factorii de risc individuali ai pacientului, de doza și de durata tratamentului cu medicamente opioide (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

Simptome

Se anticipează ca semnele și simptomele supradozajului de fentanil să fie o extensie a acţiunilor sale farmacologice, de exemplu letargie, comă şi deprimare respiratorie severă. Alte semne pot fi hipotermie, tonus muscular scăzut, bradicardie şi hipotensiune arterială. Semnele de toxicitate sunt sedarea profundă, ataxia, mioza, convulsiile şi deprimarea respiratorie, care reprezintă principalul simptom. Leucoencefalopatia toxică a fost observată și în asociere cu supradozajul cu fentanil.

Au fost observate cazuri de respirație Cheyne-Stokes în cazul supradozajului cu fentanil, în special la pacienți cu antecedente de insuficiență cardiacă.

Abordare terapeutică

Pentru controlul deprimării respiratorii trebuie iniţiate contramăsuri imediate, incluzând stimularea fizică sau verbală a pacientului. Aceste acţiuni pot fi urmate de administrarea unui antagonist opioid specific, cum este naloxona. Durata deprimării respiratorii secundare unei supradoze poate fi mai mare decât durata de acţiune a antagonistului opioid. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al antagonistului poate fi scurt, motiv pentru care poate fi necesară administrarea repetată sau perfuzarea continuă. Reversia efectului narcotic poate determina debutul acut al durerii şi eliberarea de catecolamine.

Dacă situaţia clinică justifică acest lucru, trebuie asigurată şi menţinută o cale respiratorie permeabilă, prin intermediul unei sonde orofaringiene sau al unui tub endotraheal şi trebuie administrat oxigen, iar respiraţia trebuie asistată sau controlată, în funcţie de necesităţi. Temperatura corpului şi aportul de lichide trebuie menţinute corespunzător.

În caz de hipotensiune arterială severă sau persistentă, trebuie luată în considerare hipovolemia, iar starea trebuie controlată prin administrarea parenterală adecvată de lichide.