BRUFEN RETARD 800 mg COMPR. CU ELIB. PREL.

Brufen Retard este indicat la adulţi şi adolescenţi.

Tratament simptomatic al durerii şi inflamaţiei în artrită reumatoidă şi osteoartrită.

Doze

Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi ajustată, în funcţie de răspunsul la tratament şi de apariţia oricăror reacţii adverse. În cazul tratamentului pe termen lung, trebuie să se respecte o doză de întreţinere redusă.

Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg):

Două comprimate seara. Doza poate fi crescută la trei comprimate administrate zilnic, divizate

dimineaţa şi seara. Doza maximă într-o perioadă de 24 de ore este de 2400 mg.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă.

Pacienţii cunoscuți cu dispepsie sau sângerări gastrointestinale în timpul administrării altor medicamente antiinflamatoare orale au tolerat bine ibuprofenul, însă trebuie monitorizaţi regulat atunci când sunt trataţi prima dată cu Brufen Retard.

Brufen Retard nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse.

Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în ceea ce priveşte sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă

funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.

Insuficienţă renală

Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte administrarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Se recomandă ca pacienții cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente. Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele cu eliberare prelungită de Brufen Retard trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).

Insuficienţă hepatică gravă.

Insuficienţă cardiacă gravă (clasă IV NYHA).

Insuficienţă renală gravă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).

Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.

Sângerare sau perforaţie gastrointestinală legată de tratamentul anterior cu AINS. Ultimul trimestru de sarcină.

Datorită unor reacţii încrucişate, Brufen Retard nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie în urma utilizării acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

Precauţii generale

Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă

perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare

de mai jos).

La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu

doze crescute ale acestui medicament.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului.

Efecte cardiovasculare

În cazul pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică (de exemplu ≤1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II- III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul trebuie utilizat doar în urma unei evaluări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (spre exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Brufen Retard. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.

Hemoragii, ulceraţii şi perforatii gastrointestinale

Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie evitată administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2).

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în mod special riscului de sângerare şi perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale.

Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.

În cazul acestor pacienţi trebuie luat în considerare tratamentul cu medicamente protectoare ale mucoasei gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), precum şi la pacienţii cărora li se administrează doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte

riscul reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai

ales în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.

Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de

ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, de

exemplu, colită ulcerativă şi boală Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi

pct. 4.8).

Efecte renale

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special la

adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici.

Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi alte modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti

pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi secundar, a nivelului fluxului sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală.

Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cei mai expuşi acestui risc. În mod normal, simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).

Efecte hematologice

Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce prezintă, sau au antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.

Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri)

Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson (SSJ), Necroliză Epidermică Toxică (NET), Reacție Indusă Medicamentos cu

Eozinofilie și Afectare Sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu utilizarea

ibuprofen (a se vedea pct 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, ibuprofenul trebuie retras imediat și luat în considerare un tratament alternativ (după caz).

Infecții și infestări

În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen Retard în cazurile de varicelă.

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente

Brufen Retard poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale

varicelei. Când Brufen Retard se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate

unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Meningită aseptică

Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că

este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au avut o boală cronică existentă.

Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.

Brufen Retard nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen Retard:

Clasa dicumarol: AINS pot potenţa efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studiile

experimentale demonstrează că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de

sângerare. AINS şi medicamentele din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă

CYP2C9.

Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot de asemenea să apară unele interacţiuni metabolice cu reducerea clearance-ului metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul cu doze crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).

Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic

datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Datele experimentale indică faptul că, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului

acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul

cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Glicozide cardotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glumerulară şi pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).

Mifepristonă: Teoretic, poate să apară o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului acetilsalicilic. Datele limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua

administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce eficienţa clinică a avortului medical.

Sulfoniluree: Există cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află în tratament cu sulfoniluree.

Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor

HIV(+) cu hemofilie determină un risc crescut de hemartroze şi hematoame.

Următoarele asocieri cu Brufen Retard 800 mg pot necesita ajustarea dozei: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS.

AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor.

Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale valorilor litiului plasmatic şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.

Inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină-II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de

obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) atunci când se administrează tratament concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti de

angiotensină II si AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea acestor medicamente

trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor.

Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).

Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de

sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament

care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină poate să crească riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în cazul unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.

Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului

asupra excreţiei de sodiu.

Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%) absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore

distanţă.

Tiazide, diuretice înrudite cu tiazide şi diuretice de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandină. Acestea pot reduce de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.

Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de

asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la

pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului

asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,

ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus).

Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare

gastrointestinală.

Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi mai sus).

Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate să crească riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+) ibuprofen cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi.

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Brufen Retard poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea

administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, Brufen Retard nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar. În cazul în care Brufen Retard este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la Brufen Retard timp de mai multe zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Brufen Retard trebuie

întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricția canalului arterial.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• Toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a canalului arterial şi cu

  hipertensiune pulmonară),

• Disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios (vezi mai sus).

  Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• Prelungirea timpului de sângerare,

• Inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca încetinirea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, administrarea de Brufen Retard este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.

Fertilitatea

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână

gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate.

În urma tratamentului cu Brufen Retard, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat. Acest fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o atenţie crescută, de exemplu, atunci când se conduce un vehicul și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii.

Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.

• Tulburări gastrointestinale

  Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere

  abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi gastric şi perforaţie gastrointestinală.

  Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici

  (vezi pct. 4.4).

• Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

  În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.

• Tulburări cardiace şi vasculare

  Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se

  poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic

  sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).

  În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii arteriale şi insuficienţei cardiace.

• Tulburări hematologice şi limfatice

  Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării

  trombocitare.

• Infecţii şi infestări

  În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).

  Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform

  Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate următoarele intervale de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă

  necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

  Clasificare pe aparate, sisteme şiorgane	Frecvenţă	Reacţie adversă
  Infecţii şi infestări	Mai puţin frecvente	Rinită
  	Rare	Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)

  Tulburări hematologice şilimfatice	Mai puţin frecvente	Leucopenie, trombocitopenie,agranulocitoză, anemie aplastică şi anemie hemolitică
  Tulburări ale sistemului imunitar	Mai puţin frecvente	Hipersensibilitate
  	Rare	Reacţie anafilactică
  Tuburări psihice	Mai puţin frecvente	Insomnie, anxietate
  	Rare	Depresie, stare confuzională
  Tulburări ale sistemului nervos	Frecvente	Cefalee, ameţeli
  	Mai puţin frecvente	Parestezie, somnolenţă
  	Rare	Nevrită optică
  Tulburări oculare	Mai puţin frecvente	Deficienţă vizuală
  	Rare	Neuropatie optică toxică
  Tulburări acustice şi vestibulare	Mai puţin frecvente	Deficienţă auditivă
  	Rare	Tinitus, vertij
  Tulburări respiratorii, toracice şimediastinale	Mai puţin frecvente	Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
  Tulburări gastrointestinale	Frecvente	Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale, flatulenţă, constipaţie, melena, hematemeză,hemoragie gastrointestinală
  	Mai puţin frecvente	Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceraţie bucală, perforaţie gastrointestinală
  	Foarte rare	Pancreatită
  	Frecvenţănecunoscută	Exacerbare a colitei şi bolii Crohn
  Tulburări hepatobiliare	Mai puţin frecvente	Hepatită, icter, funcţie hepatică deteriorată
  	Rare	Leziuni hepatice
  	Foarte rare	Insuficienţă hepatică
  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutuluisubcutanat	Frecvente	Erupţii cutanate tranzitorii
  	Mai puţin frecvente	Urticaire, prurit, purpură, angioedem, reacţii de fotosensibilitate
  	Foarte rare	Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri) (inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnsonși necroliză epidermică toxică)
  	Cu frecvență necunoscută	Reacție indusă de medicamentasociată cu eozinofilie și simptomesistemice (sindrom DRESS)Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)
  Tulburări renale şi ale căilorurinare	Mai puţin frecvente	Nefrotoxicitate în diferite forme, de exemplu: nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţărenală
  Tulburări generale şi la nivelullocului de administrare	Frecvente	Fatigabilitate
  	Rare	Edem
  Tulburări cardiace	Cu frecvență necunoscută	Insuficienţă cardiacă, infarctmiocardic (vezi pct. 4.4).
  	Cu frecvențănecunoscută	Sindrom Kounis
  Tulburări vasculare	Cu frecvență necunoscută	Hipertensiune arterială

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

  domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

  Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Toxicitate

Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80–100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul unor simptome grave, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie gravă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la

intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie gravă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi o doză > 20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte gravă. În cazul unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.

Simptome

Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În cazul dozelor mari pot să apară pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie, hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom respirator acut sever.

Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau utilizarea excesivă pot cauza acidoză tubulară renală și hipokaliemie.

Tratament

Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor probleme gastroinestinale,

se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune, se administrează lichide intravenos

şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea

tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte terapii simptomatice.