CIFRAN 250 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G30: BOLI VENERICE (SIFILIS, GONOREE, INFECTIA CU CHLAMIDIA) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea dermatologie şi obstetrică-ginecologie (pentru gonoree şi infecţia cu Chlamidia).
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - CIFRAN 250mg
Cifran 250 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Adulţi
-
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
-
Pneumonie.
-
Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice. În exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, Cifran trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
-
Infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
-
-
Otită medie cronică purulentă.
-
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram- negativ.
-
Cistită acută necomplicată. În cistită acută necomplicată, Cifran trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
-
Pielonefrită acută
-
Infecții complicate la nivelul tractului urinar
-
Prostatită bacteriană
-
Infecţii ale tractului genital:
-
Uretrită gonococică şi cervicită gonococică determinate de Neisseria gonorrhoeae
susceptibilă la tratament.
-
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
-
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
-
-
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
-
Infecţii intra-abdominale.
-
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
-
Otită externă malignă.
-
Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
-
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
-
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Copii şi adolescenţi
-
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică
-
Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută
-
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
| Indicaţii | Doza zilnică în mg | Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină) | |
| Infecţii ale tractului respirator inferior | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 7 până la 14 zile | |
| Infecţii ale tractului respirator superior | Exacerbarea sinuzitei cronice | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 7 până la 14 zile |
| Otită medie cronică purulentă | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 7 până la 14 zile | |
| Otită externă malignă | 750 mg de două ori pe zi | 28 zile până la 3 luni | |
| Infecţii ale tractului urinar | Cistită necomplicată | 250 mg de două ori pe zi până la 500 mg de două ori pe zi | 3 zile |
| La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 500 mg | |||
| Cistită complicată Pielonefrită necomplicată |
500 mg de două ori pe zi | 7 zile | |
| Pielonefrită complicată | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | cel puţin 10 zile; poate fi continuat mai mult de 21 zile în unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele) | |
| Prostatită | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 2 până la 4 săptămâni (acută) până la 4 până la 6 săptămâni (cronică) | |
| Infecţii ale tractului genital | Uretrită gonococică şi cervicită | 500 mg în doză unică | 1 zi (doză unică) |
| Orhiepididimită şi boală inflamatorie pelvină | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | cel puţin 14 zile | |
| Infecţii ale tractului gastro-intestinal şi infecţii intra- abdominale | Diaree determinată de bacterii patogene incluzând Shigella spp, cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor | 500 mg de două ori pe zi | 1 zi |
| Diaree determinată de Shigella dysenteriae de tip I | 500 mg de două ori pe zi | 5 zile | |
| Diaree determinată de Vibrio cholerae | 500 mg de două ori pe zi | 3 zile | |
| Febră tifoidă | 500 mg de două ori pe zi | 7 zile | |
| Infecţii intra- abdominale datorate bacteriilor Gram- negativ | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 5 până la 14 zile | |
| Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | 7 până la 14 zile | |
| Infecţii osteo-articulare | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | maximum 3 luni | |
| Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform recomandărilor oficiale | 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de două ori pe zi | Tratamentul trebuie continuat pe toată durata neutropeniei | |
| Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis | 500 mg în doză unică | 1 zi (doză unică) | |
| Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat. Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată. |
500 mg de două ori pe zi | 60 zile de la confirmarea expunerii la bacilul antraxului | |
Copii şi adolescenţi
| Indicaţii | Doza zilnică în mg | Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină |
| Fibroza chistică | 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză | 10 până la 14 zile |
| Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită | 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză | 10 până la 21 zile |
| Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat. Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată. | 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per doză | 60 zile de la confirmarea expunerii la bacilul antraxului |
| Alte infecţii severe | 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză | În funcţie de tipul infecţiilor |
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
| Clearance-ul creatininei [ml/min/1,732] | Creatinina sericã [µmol/l] | Doza oralã [mg] |
| > 60 | < 124 | Vezi dozajul uzual |
| 30 – 60 | 124 - 168 | 250 – 500 mg la fiecare 12 ore |
| <30 | > 169 | 250 – 500 mg la fiecare 24 ore |
| Pacienţi cu hemodializă | > 169 | 250 – 500 mg la fiecare 24 ore (după dializă) |
| Pacienţi cu dializă peritoneală | > 169 | 250 – 500 mg la fiecare 24 ore |
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
-
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Uretrita gonococică, cervicita, orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. De aceea, ciprofloxacina trebuie administrată în tratamentul uretritei gonococice sau a cervicitei numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă.
Pentru tratamentul orhiepididimitei şi a bolilor inflamatorii pelvine trebuie luată în considerare ciprofloxacina administrată empiric în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu
cefalosporine) numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezistenţa la fluorochinolone a Escherichia coli, cel mai frecvent patogen implicat în infecţii ale tractului urinar, variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătuiţi să ţină cont de prevalenţa locală a rezistenţei Escherichia coli la fluorochinolone.
O singură doză de ciprofloxacină utilizată în cistite necomplicate la femei în pre-menopauză se aşteaptă să fie asociată cu o eficacitate mai mică decât tratamentul cu durata mai lungă. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare având în vedere nivelul de rezistenţă tot mai mare al Escherichia coli la chinolone.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii osteo-articulare
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Sunt necesare precauţii cănd se administrează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
-
sindrom QT prelungit congenital
-
administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-
dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
-
boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină la aceste grupe de pacienţi.
(vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Hipoglicemie
Similar altor chinolone, hipoglicemia a fost raportat cel mai frecvent la pacienţii diabetici, mai ales în cadrul populaţiei vârstnice. La toţi pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Oscilații ale glicemiei
Similar tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții cu diabet zaharat care urmează tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții cu diabet zaharat.
Tulburări gastrointestinale
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina se excretă nemodificată, în principal, pe cale renală, doza de ciprofloxacină trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală aşa cum este descris la pct. 4.2 pentru a evita o creştere a incidenţei reacţiilor adverse, datorită acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, pacienţii care utilizează aceste substanţe concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent pentru semnele clinice ale unui eventual supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.8).
Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția
-
atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boală Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
-
anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
-
regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramid
Metoclopramid accelerează absorbţia ciprofloxacinei (oral), rezultând un timp mai scurt până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime. Efectul nu a fost văzut în biodisponibilitatea ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei şi a medicamentelor care conţin omeprazol duc la o uşoară reducere a Cmax şi ASC ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori, pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.
Ciclosporină
O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacina şi ciclosporina au fost administrate concomitent. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de două ori pe săptămână) al concentraţiilor serice de creatinină la aceşti pacienţi.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi antagonişti ai vitaminei K poate amplifica efectele anticoagulante. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi antagonişti ai vitaminei K (de exemplu warfarină, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă).
Duloxetină
În studiile clinice, s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai izoenzimei citocromului P450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creştere a ASC şi Cmax ale duloxetinei. Deşi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, efecte similare pot fi aşteptate după administrarea concomitentă a acestora (vezi pct. 4.4).
Agomelatină
În studiile clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2 inhibă semnificativ metabolismul agomelatinei ducând la o creștere de 60 ori a expunerii la agomelatină. Deși nu sunt disponibile date clinice pentru o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al CYP450 1A2, pot fi așteptate efecte similare după administrarea concomitentă ("Citocromul P450" la pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
A fost demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conţin lidocaină cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance-ul de lidocaină administrată intravenos cu 22%. Deşi tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate să apară la administrarea concomitentă o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina cu apariţia efectelor adverse.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC de sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii sănătoşi, după o doză orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină 500 mg. Prin urmare, este necesară prudenţă în prescrierea ciprofloxacinei concomitent cu sildenafil, luându-se în considerare riscurile şi beneficiile.
Zolpidem
Administrarea concomitentă cu ciprofloxacina poate crește nivelurile sanguine de zolpidem, nu este recomandată utilizarea concomitentă.
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii. Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
| Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe | Frecvente:≥1/100 şi<1/10 | Mai puţin frecvente:≥ 1/1000 şi < 1/100 | Rare:≥ 1/10000 şi < 1/1000 | Foarte rare:< 1/10000 | Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată dindatele disponibile) |
| Infecţii şi infestări | Suprainfecţii micotice | ||||
| Tulburări hematologice şi limfatice | Eozinofilie | Leucopenie Anemie Neutropenie Leucocitoză Trombocitopenie Trombocitemie | Anemie hemolitică Agranulocitozã Pancitopenie (cu risc letal) Aplazie medulară (curisc letal) | ||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Reacţii alergice Edem alergic/edem angioneurotic | Reacţii anafilactice Şoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4)Reacţie de tip boala serului | |||
| Tulburări endocrine | Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic(SIADH) | ||||
| Tulburărimetabolice şi de nutriţie | Scăderea apetitului | HiperglicemieHipoglicemie (vezi pct. 4.4) | Comăhipoglicemică (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburări psihice* | Hiperactivitate/ agitaţie psihomotorie | Confuzie şi dezorientare Reacţie de anxietateVise anormale Depresie (cu potenţial culminând în idei/gânduri de sinucidere sau tentative de suicid şi suicid) (vezi pct. 4.4)Halucinaţii | Reacţii psihotice (cu potenţial culminând în idei/gânduri de sinucidere sau tentative de suicid şi suicid) (vezi pct. 4.4) | Manie, hipomanie |
| Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe | Frecvente:≥1/100 şi<1/10 | Mai puţin frecvente:≥ 1/1000 şi < 1/100 | Rare:≥ 1/10000 şi < 1/1000 | Foarte rare:< 1/10000 | Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din dateledisponibile) |
| Tulburări ale sistemului nervos* | Cefalee Ameţeli Tulburãri ale somnului Tulburări ale sensibilitãţii gustative (disgeuzie) | Parestezie şi disestezie Hipoestezie Tremor Convulsii (inclusiv status epilepticus vezi pct. 4.4)Vertij | Migrenă Tulburări de coordonare Tulburări de mers Tulburări olfactive Hipertensiuneintracraniană şipseudotumoră cerebrală | Neuropatie periferică şi polineuropatie (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări oculare* | Tulburări vizuale (de exemplu diplopie) | Tulburări ale percepţiei culorilor | |||
| Tulburări acustice şi vestibulare* | Tinitus Pierdereaauzului/Tulburăride auz | ||||
| Tulburări cardiace ** | Tahicardie | Aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (raportată în special la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT),prelungirea intervalului QT pe ECG (vezipct.4.4 şi 4.9) | |||
| Tulburări vasculare ** | Vasodilataţie Hipotensiune arterialăSincopã | Vasculită | |||
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Dispnee (inclusiv stare astmatică) | ||||
| Tulburări gastro- intestinale | Greaţă Diaree | Vărsături Dureri gastro- intestinale şi abdominale DispepsieFlatulenţă | Colită asociată cu antibioticul (potenţial letală în cazuri foarte rare) (vezipct. 4.4) | Pancreatită |
| Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe | Frecvente:≥1/100 şi<1/10 | Mai puţin frecvente:≥ 1/1000 şi < 1/100 | Rare:≥ 1/10000 şi < 1/1000 | Foarte rare:< 1/10000 | Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din dateledisponibile) |
| Tulburări hepatobiliare | Creşteri ale transaminazelor Creşteri ale bilirubinei | Insuficienţă hepaticăIcter colestatic Hepatită | Necroză hepatică (în cazuri foarte rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică curisc letal) (vezi pct. 4.4) | ||
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Erupţii cutanate PruritUrticarie | Reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4) | Peteşii Eritem polimorf Eritem nodos Sindrom Stevens-Johnson (care poate avea risc letal) Necroliză epidermică toxică (care poate avea riscletal) | Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)DRESS (erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice) | |
| Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv* | Dureri musculo- scheletale (dureri la nivelul extremităţilor, dorsalgii, dureri toracice) Artralgie | Mialgie Artrită Creşterea tonusului muscular şi crampe | Astenie muscularã Tendinitã Ruptură de tendoane (în special a tendonului lui Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor miasteniei gravis (vezipct. 4.4) | ||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Disfuncţie renală | Insuficienţă renală Hematurie Cristalurie (vezi pct. 4.4)Nefrită tubulo- interstiţială | |||
| Tulburări generale şi la nivelul locului deadministrare* | Astenie Febră | Edem Transpiraţii (hiperhidroză) |
| Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe | Frecvente:≥1/100 şi<1/10 | Mai puţin frecvente:≥ 1/1000 şi < 1/100 | Rare:≥ 1/10000 şi < 1/1000 | Foarte rare:< 1/10000 | Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din dateledisponibile) |
| Investigaţii diagnostice | Creşterea fosfatazei alcaline serice | Creşterea amilazei serice | Creşterea raportului normalizat internaţional (la pacienţii trataţicu antagonişti ai vitaminei K) |
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină (de exemplu, evacuare gastrică, urmată de carbon medical), se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacide care conţin calciu sau magneziu pot reduce teoretic absorbţia de ciprofloxacină în supradoze. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
Proprietăți farmacologice - CIFRAN 250mg
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico- chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
| Microorganisme | Sensibile | Rezistente |
| Enterobacterii | S ≤ 0,5 mg/l | R > 1 mg/l |
| Pseudomonas | S ≤ 0,5 mg/l | R > 1 mg/l |
| Acinetobacter | S ≤ 1 mg/l | R > 1 mg/l |
| Staphylococcus spp.1 | S ≤ 1 mg/l | R > 1 mg/l |
| Haemophilus influenzae şiMoraxella catarrhalis | S ≤ 0,5 mg/l | R > 0,5 mg/l |
| Neisseria gonorrhoeae | S ≤ 0,03 mg/l | R > 0,06 mg/l |
| Neisseria meningitides | S ≤ 0,03 mg/l | R > 0,06 mg/l |
| Concentraţii ţintă nelegate de speciile microbiene* | S ≤ 0,5 mg/l | R > 1 mg/l |
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
| SPECII FRECVENT SENSIBILE |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitivBacillus anthracis (1) |
| Microorganisme aerobe Gram-negativAeromonas spp. Brucella spp.Citrobacter koseri Francisella tularensis Haemophilus ducreyi Haemophilius influenzae* Legionella spp.Moraxella catarrhalis* Neisseria meningitidis Pasteurella spp.Salmonella spp.* Shigella spp.* Vibrio spp.Yersinia pestis |
| Microorganisme anaerobeMobiluncusAlte microorganisme Chlamydia trachomatis ($) Chlamydia pneumoniae ($) Mycoplasma hominis ($)Mycoplasma pneumoniae ($) |
| SPECII pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis ($) Staphylococcus spp. (2) |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumannii+ Burkholderia cepacia+* Campylobacter spp.+*Citrobacter freundii* Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae* Escherichia coli* Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae*Morganella morganii* |
| Neisseria gonorrhoeae* Proteus mirabilis* Proteus vulgaris* Providencia spp.Pseudomonas aeruginosa* Pseudomonas fluorescensSerratia marcescens* |
| Microorganisme anaerobePeptostreptococcus spp. Propionibacterium acnes |
| MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitivActinomycesEnteroccus faecium Listeria monocytogenes |
| Microorganisme aerobe Gram-negativStenotrophomonas maltophilia |
| Microorganisme anaerobeCu excepţia celor enumerate mai sus |
| Alte microorganismeMycoplasma genitalium Ureaplasma urealitycum |
| * Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalareasporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.(2): S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre toate speciile destafilococi și este de obicei mai mare în izolatele nozocomiale. |
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză, cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
| Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză) | ||
| Administrare orală | ||
| Urină | Materii fecale | |
| Ciprofloxacină | 44,7 | 25,0 |
| Metaboliţi (M1 - M4) | 11,3 | 7,5 |
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
