METOCLOPRAMID NORIDEM 5 mg/ml SOL. INJ.

Adulți

Metoclopramid Noridem este indicat la adulți pentru:

• Prevenirea grețurilor și vărsăturilor postoperatorii (GVPO)

• Tratamentul simptomatic al grețurilor și vărsăturilor, inclusiv al grețurilor și vărsăturilor induse de migrena acută

• Prevenirea grețurilor și vărsăturilor induse de radioterapie (GVIR).

  Copii și adolescenți

  Metoclopramid Noridem este indicat la copii (cu vârste între 1 și 18 ani) pentru:

• Prevenirea grețurilor și vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (GVIC) ca opțiune de tratament de linia a doua

• Tratamentul grețurilor și vărsăturilor postoperatorii deja instalate (GVPO) ca opțiune de tratament de linia a doua.

Soluția poate fi administrată intravenos sau intramuscular.

Dozele intravenoase se administrează lent sub formă de bolus (în decurs de minim 3 minute).

Toate indicațiile (pacienți adulți)

Pentru prevenirea GVPO, se recomandă o doză unică de 10 mg.

Pentru tratamentul simptomatic al grețurilor și vărsăturilor, inclusiv al grețurilor și vărsăturilor induse de migrena acută, și pentru prevenirea grețurilor și vărsăturilor induse de radioterapie (GVIR): se

recomandă o doză unică de 10 mg, repetată de până la trei ori pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului injectabil trebuie să fie cât mai scurtă posibil și trecerea la tratamentul pe cale orală sau rectală trebuie făcută cât mai curând posibil.

Toate indicațiile (copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 18 ani)

Doza recomandată este între 0,1 până la 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată de până la trei ori pe zi, administrată pe cale intravenoasă. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Tabel de dozare

Durata maximă a tratamentului este de 48 de ore pentru tratamentul grețurilor și vărsăturilor postoperatorii (GVPO) deja instalate.

Durata maximă a tratamentului este de 5 zile pentru prevenirea grețurilor și vărsăturilor tardive induse de chimioterapie (GVIC).

Frecvența administrării:

Trebuie respectat un interval de minimum 6 ore între două administrări, chiar și în cazul vărsăturilor sau respingere a dozei (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici:

La pacienții vârstnici trebuie avută în vedere o reducere a dozei, pe baza funcției renale și a funcției hepatice, și a fragilității generale.

Insuficiență renală:

La pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/minut), doza zilnică trebuie redusă cu 75 %.

La pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15-60 ml/minut), doza zilnică trebuie redusă cu 50 % (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică:

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50 % (vezi pct. 5.2).

Alte forme farmaceutice pot fi mai adecvate pentru administrarea la aceste grupe de pacienți.

Copii și adolescenți:

Metoclopramidul este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Modul și calea de administrare

Soluția poate fi administrată intravenos sau intramuscular.

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute). Fiecare fiolă (2 ml) conține 10 mg de metoclopramid (anhidru).

Din cauza riscului potențial de reacții cardiovasculare severe, inclusiv de stop cardiac, soluțiile

injectabile sunt restricționate doar la utilizarea în cazurile în care este disponibil echipament adecvat de resuscitare (vezi pct. 4.8).

Acest medicament NU TREBUIE UTILIZAT în următoarele cazuri:

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

• Hemoragie gastrointestinală, obstrucție mecanică sau perforație gastrointestinală pentru care stimularea motilității gastrointestinale constituie un risc

• Feocromocitom confirmat sau suspectat, din cauza riscului de pusee de hipertensiune arterială severă

• Antecedente de dischinezie tardivă indusă de neuroleptice sau metoclopramid

• Epilepsie (crește frecvența și intensitatea crizelor)

• Boala Parkinson

• Asocierea cu levodopa sau agoniști dopaminergici (vezi pct. 4.5)

• Antecedente cunoscute de methemoglobinemie cu metoclopramid sau deficit de NADH citocrom b5.

• Utilizarea la copiii cu vârsta sub 1 an, din cauza riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.4).

  Acest medicament NU TREBUIE UTILIZAT în asociere cu alcool (vezi pct. 4.5 „Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune”).

Atenționări

A nu se crește dozele peste doza recomandată.

Tulburări neurologice

Pot să apară tulburări extrapiramidale, în special la copii și adulți tineri, și/sau atunci când sunt

utilizate doze mari. Aceste reacții apar, de obicei, la inițierea tratamentului și pot să apară chiar și după o singură administrare. În cazul apariției simptomelor extrapiramidale, administrarea de metoclopramid trebuie întreruptă imediat. Aceste reacții sunt, în general, complet reversibile după

întreruperea tratamentului, dar pot necesita un tratament simptomatic (benzodiazepine la copii și/sau medicamente antiparkinsoniene anticolinergice la adulți).

Intervalul de timp de cel puțin 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de metoclopramid, chiar și în caz de vărsături sau respingere a dozei, pentru a se evita supradozajul.

Tratamentul pe termen lung cu metoclopramid poate provoca dischinezie tardivă, potențial

ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să depășească 3 luni din cauza riscului de dischinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de dischinezie tardivă.

Sindromul neuroleptic malign a fost raportat atât la asocierea metoclopramidului cu neuroleptice, cât și la administrarea metoclopramidului în monoterapie (vezi pct. 4.8). În cazul apariției sindromului neuroleptic malign, administrarea metoclopramidului trebuie întreruptă imediat și trebuie inițiat un tratament corespunzător.

Trebuie procedat cu atenție sporită în cazul pacienților cu afecțiuni neurologice preexistente și la pacienții tratați cu alte medicamente cu acțiune centrală (vezi pct. 4.3).

Simptomele bolii Parkinson pot fi, de asemenea, exacerbate de către metoclopramid. Methemoglobinemie

A fost raportată methemoglobinemia, care poate fi determinată de deficitul de NADH citocrom b5

reductază. În aceste cazuri, metoclopramidul trebuie oprit imediat și definitiv și trebuie inițiate

măsurile corespunzătoare (cum este tratamentul cu albastru de metil).

Tulburări cardiace

După administrarea de metoclopramid injectabil, în special pe cale intravenoasă, au fost raportate reacții adverse cardiovasculare grave, care includ cazuri de colaps circulator, bradicardie severă, infarct miocardic și prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8).

Trebuie procedat cu atenție sporită la administrarea metoclopramidului, în special pe cale intravenoasă la populația vârstnică, la pacienții cu tulburări de conducere cardiacă (inclusiv prelungire a intervalului QT), pacienți cu dezechilibre electrolitice necorectate, bradicardie și la pacienții care utilizează alte medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT.

Dozele intravenoase trebuie administrate lent în bolus (în decurs de minim 3 minute), în vederea reducerii riscului de reacții adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, acatizie).

Insuficiență renală și insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență renală sau insuficiență hepatică severă, este recomandată o reducere a dozei (vezi pct. 4.2).

Precauții

Injecțiile intravenoase trebuie administrate lent, în decurs de cel puțin 3 minute.

Excipienți cu efect cunoscut:

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per fiolă, adică practic “nu conține sodiu”.

Asociere contraindicată

Levodopa sau agoniștii dopaminergici și metoclopramidul prezintă un antagonism reciproc (vezi pct. 4.3).

Asociere de evitat

Alcoolul potențează efectul sedativ al metoclopramidului.

Asociere de luat în considerare

Datorită efectului prokinetic al metoclopramidului, absorbția anumitor medicamente poate fi modificată.

Anticolinergice și derivați ai morfinei

Anticolinergicele și derivații morfinei pot avea un antagonism reciproc cu metoclopramidul asupra motilității tractului digestiv.

Deprimante ale sistemului nervos central (derivați ai morfinei, anxiolitice, antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină și medicamente asociate)

Efectele sedative ale deprimantelor sistemului nervos central și metoclopramidului sunt potențate.

Neuroleptice

Metoclopramidul împreună cu alte neuroleptice pot avea un efect aditiv asupra apariției tulburărilor extrapiramidale.

Medicamente serotoninergice

Utilizarea metoclopramidului împreună cu medicamente serotoninergice, cum sunt ISRS, poate să crească riscul apariției sindromului serotoninergic.

Digoxinul

Metoclopramidul poate să scadă biodisponibilitatea digoxinului. Este necesară monitorizarea atentă a concentrației plasmatice de digoxin.

Ciclosporina

Metoclopramidul crește biodisponibilitatea ciclosporinei (Cmax cu 46 % și expunerea cu 22 %). Este necesară monitorizarea atentă a concentrației plasmatice de ciclosporină. Nu se cunosc consecințele clinice.

Mivacurium și suxametoniu

Metoclopramidul soluție injectabilă poate să prelungească durata blocului neuro-muscular (prin inhibarea colinesterazei plasmatice).

Inhibitori puternici ai CYP2D6

În cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum sunt fluoxetina și paroxetina, nivelurile de expunere ale metoclopramidului sunt crescute. Deși semnificația clinică este incertă, pacienții trebuie monitorizați pentru reacții adverse.

Sarcină

Un volum mare de informații provenite de la femeile gravide (mai mult de 1 000 de expuneri) nu a indicat nici toxicitate malformativă și nici fetotoxicitate. Metoclopramidul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Din cauza proprietăților farmacologice (similar

altor neuroleptice), în cazul administrării metoclopramidului în ultimul trimestru al sarcinii, sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus. Metoclopramidul trebuie evitat în ultimul trimestru al sarcinii. Dacă se utilizează metoclopramidul, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.

Alăptare

Metoclopramidul este excretat în laptele matern într-o cantitate scăzută. Reacțiile adverse la copilul

alăptat nu pot fi excluse. Prin urmare, metoclopramidul nu este recomandat în timpul alăptării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării metoclopramidului la femeile care alăptează.

Metoclopramidul poate provoca somnolență, amețeală, dischinezie și distonie, care pot afecta vederea și, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Reacțiile adverse clasificate pe aparate, sisteme și organe. Frecvențele sunt definite utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puțin frecvente

(≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

* Tulburări endocrine apărute în tratament de lungă durată asociat cu hiperprolactinemie (amenoree,

galactoree, ginecomastie).

Următoarele reacții, uneori asociate, apar mult mai frecvent la doze mari:

• Simptome extrapiramidale: distonie acută și dischinezie, sindrom parkinsonian, acatizie, chiar și numai după o singură doză de medicament, în special la copii și adulți tineri (vezi pct. 4.4).

• Somnolență, reducerea nivelului de conștiență, confuzie, halucinații.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Pot apărea tulburări extrapiramidale, somnolență, nivel scăzut al conștienței, confuzie, halucinații și stop cardiorespirator.

Abordarea terapeutică a supradozajului

În cazul simptomelor extrapiramidale asociate sau nu supradozajului, tratamentul este exclusiv

simptomatic (benzodiazepine la copii și/sau medicamente antiparkinsoniene anticolinergice la adulți).

În funcție de starea clinică, trebuie efectuate un tratament simptomatic și o monitorizare continuă a funcțiilor cardiovasculară și respiratorie.