Grupa farmacoterapeutică: terapie cardiacă, alte medicamente pentru afecţiuni cadiace, codul ATC: C01EB22.

Mecanism de acțiune

Meldoniul este un analog structural al unui precursor de carnitină - gamma-butirobetaină (GBB), în care un atom de carbon este substituit cu un atom de azot.

Meldoniul inhibă activitatea butirobetainhidroxilazei, determinând o scădere a biosintezei carnitinei și a transportului acizilor grași cu catenă lungă prin membranele celulare. Acest lucru împiedică acumularea metaboliților acizilor grași cu lanț lung – Acil-CoA și Acil-carnitină – în celule, reducând astfel reacțiile adverse ale acestora. În condiții de ischemie, meldoniul activează glicoliza anaerobă și stimulează producția și transportul de ATP, și reface echilibrul între distribuția și consumul de oxigen în celule.

O scădere temporară a conținutului de acizi grași are loc în celula unui organism sănătos în condițiile unei încărcări crescute ca urmare a consumului intens de energie. Acest lucru activează metabolismul acizilor

grași, în special sinteza carnitinei. Este clar că biosinteza carnitinei este reglată de concentrația plasmatică a carnitinei și de stres; totuși concentrația precursorilor carnitinei în celulă nu are nicio influență. Meldoniul inhibă transformarea GBB în carnitină și astfel scade concentrația acestuia în sânge, activând astfel sinteza

precursorilor de carnitină, de exemplu GBB. Biosinteza carnitinei este reluată și concentrația de acizi grași în celulă devine normală pe măsură ce scade concentrația de meldoniu. În acest mod, celulele sunt instruite în mod periodic și sunt stimulate să supraviețuiască atunci când concentrația de acizi grași este scăzută în

condiții metabolice crescute și când se reface rapid. Celulele „instruite” cu meldoniu supraviețuiesc unei supraîncărcări substanțiale, în timp ce celulele „neinstruite” mor în aceleași condiții.

Efecte farmacodinamice

Efectul asupra sistemului cardiovascular

S-a stabilit faptul că meldoniu crește fluxul sanguin, volumul ventricular stâng și debitul cardiac, aproape nu afectează presiunea la nivelul venelor sau o reduce. Aceste date demonstrează efectul inotrop pozitiv al meldoniului.

În condiții de ischemie, meldoniul reduce efectul negativ al hipoxiei la nivelul miocardului. S-a stabilit faptul

că meldoniul scade dimensiunea zonei de infarct.

Medicamentul are rol în, de asemenea, la prevenirea aritmiilor, cum este fibrilația ventriculară.

Eficacitate și siguranță clinică

Insuficiență cardiacă cronică

Studiul privind efectul tratamentului cu meldoniu în insuficiența cardiacă cronică cauzată de boala coronariană (BC) a cuprins un număr mare de studii clinice. Datele demonstrează că medicamentul crește toleranța la efort fizic și capacitatea de efort la pacienții cu insuficiență cardiacă. Eficacitatea meldoniului în tratamentul insuficienței cardiace de severitate medie (clasa funcțională NYHA II) a fost studiată separat în instituții de cardiologie din Letonia și Tomsk. După tratamentul cu meldoniu, 59-78% dintre pacienții

diagnosticați cu insuficiență cardiacă stadiul II NYHA au trecut la stadiul I NYHA. S-a stabilit că meldoniul intensifică efectul inotrop miocardic și crește toleranța la efort fizic, îmbunătățește calitatea vieții pacienților și nu determină reacții adverse grave. Cu toate acestea, s-a observat că meldoniul poate provoca hipotensiune arterială moderată, reacții cutanate alergice, cefalee, disconfort toracic.

Meldoniul trebuie administrat în asociere cu tratamentul standard al acestei afecțiuni dacă insuficiența cardiacă este severă.

Absorbţie

Farmacocinetica privind absorbția și excreția meldoniului a fost studiată prin administrări orale, i.p. și i.v. ale

substanței active care conține izotop radioactiv de carbon (¹⁴C) în experimentele la animale. Biodisponibilitatea medicamentului administrat pe cale orală a fost de 78 %.

Aportul de alimente a întârziat Tmax, dar nu a afectat Cmax și ASC la o doză orală unică de 400 mg.

Distribuție

Concentrația plasmatică a meldoniului a atins valoarea maximă (Cmax) în decurs de 1 până la 2 ore după administrare. S-a determinat că Cmax observat și aria de sub curba concentrației în funcție de timp (ASC) ale meldoniului cresc proporțional cu doza administrată.

Metabolizare

Studiile experimentale au demonstrat că în organismul animal, meldoniul este metabolizat. Medicamentul este metabolizat în principal în ficat. Nu au fost publicate date cu privire la metabolizarea la om.

Eliminare

Excreția renală are un rol semnificativ în eliminarea meldoniului și a metaboliților acestuia. Se pot detecta două faze cu privire la curbele de eliminare ale produșilor radioactivi și anume fazele α-rapidă și β-lentă care, sunt probabil, corelate cu farmacocinetica diferită a meldoniului și metaboliților săi. La iepure după

administrarea orală a medicamentului, timpul de înjumătățire prin eliminare în faza ^α (t1/2α) este echivalent

cu 2,1 ore, iar în faza ^β (t1/2β) de 21 ore, iar după administrare i.v. 0,7 ore, respectiv 14,8 ore. La câine după

^{administrare i.v. t}1/2α ^{a fost de 1,3 ore și t}1/2β ^{de 14,3 ore.}