METALYSE 10000 U PULB.+SOLV. PT. SOL. INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - METALYSE 5mg/ml (1000 U/ml
Metalyse este indicat la adulți pentru tratamentul trombolitic al infarctului miocardic suspectat, cu supradenivelare persistentă a ST sau bloc recent de ramură stângă (Bundle Branch Block) în interval de 6 ore de la debutul simptomelor de infarct miocardic acut (IMA).
Doze
Metalyse trebuie prescris de către medici cu experiență în utilizarea tratamentului trombolitic și cu posibilități de a monitoriza utilizarea acestuia.
Tratamentul cu Metalyse trebuie început cât mai devreme posibil după apariția simptomelor.
Forma de prezentare adecvată a medicamentului care conține tenecteplază trebuie aleasă cu atenție și în concordanță cu indicația. Formele de prezentare de 40 mg și 50 mg sunt destinate utilizării numai în infarctul miocardic acut.
Metalyse trebuie administrat în funcție de greutatea corporală, cu o doză maximă de 10 000 unități (50 mg tenecteplază). Volumul necesar pentru administrarea dozei corecte poate fi calculat conform
următoarei scheme:
| Greutatea corporală a pacientului (kg) | Tenecteplază (U) | Tenecteplază (mg) | Volumul de soluție reconstituită(ml) |
| < 60 | 6 000 | 30 | 6 |
| ≥ 60 până la < 70 | 7 000 | 35 | 7 |
| ≥ 70 până la < 80 | 8 000 | 40 | 8 |
| ≥ 80 până la < 90 | 9 000 | 45 | 9 |
| ≥ 90 | 10 000 | 50 | 10 |
| Pentru detalii vezi pct. 6.6: Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni demanipulare | |||
Vârstnici (≥ 75 ani)
Metalyse trebuie administrat cu precauție vârstnicilor (≥ 75 ani) din cauza unui risc crescut de sângerare (vezi informațiile privind sângerarea la pct. 4.4 și privind studiul STREAM la pct. 5.1).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Metalyse la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Terapie adjuvantă
Terapia adjuvantă antitrombotică cu antiagregante plachetare și anticoagulante trebuie administrată conform cu ghidurile terapeutice curente relevante pentru tratarea pacienților cu infarct miocardic cu supradenivelarea segmentului ST.
Pentru intervenție coronariană, vezi pct. 4.4.
În studiile clinice cu Metalyse, s-a utilizat ca terapie adjuvantă antitrombotică heparină nefracționată și enoxaparină.
Administrarea de acid acetilsalicilic trebuie începută cât mai repede după apariția simptomelor și se va continua ca tratament pe durata întregii vieți, atâta timp cât nu este contraindicat.
Mod de administrare
Soluția reconstituită trebuie administrată intravenos și este destinată utilizării imediate. Soluția reconstituită este o soluție limpede și incoloră până la ușor gălbuie.
Doza necesară trebuie administrată în bolus intravenos unic în decurs de aproximativ 10 secunde. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricație). Dacă, cu toate acestea, este considerat necesar tratamentul cu Metalyse, trebuie să fie disponibile imediat facilitățile de resuscitare în cazul în care acest lucru devine necesar.
Mai mult, deoarece tratamentul trombolitic este asociat cu un risc crescut de sângerare, administrarea Metalyse este contraindicată în următoarele situații:
-
tulburări hemoragice semnificative actuale sau în ultimele 6 luni;
-
pacienți care sunt tratați eficient cu terapie cu anticoagulant oral, de exemplu warfarină sodică (INR > 1,3) (vezi pct. 4.4, subpunctul „Sângerare”);
-
antecedente de leziuni ale sistemului nervos central (de exemplu neoplasm, anevrism, intervenții
chirurgicale intracraniene sau la nivelul coloanei vertebrale);
-
diateză hemoragică cunoscută;
-
hipertensiune arterială severă necontrolată;
-
intervenții chirurgicale majore, biopsie a unui organ parenchimatos sau leziuni semnificative în ultimele 2 luni (inclusiv orice leziuni asociate cu IMA curent);
-
leziuni recente la cap sau craniu;
-
resuscitare cardiopulmonară prelungită (> 2 minute) în ultimele 2 săptămâni;
-
pericardită acută și/sau endocardită bacteriană subacută;
-
pancreatită acută;
-
disfuncții hepatice severe, inclusiv insuficiență hepatică, ciroză hepatică, hipertensiune portală (varice esofagiene) și hepatită activă;
-
ulcer peptic activ;
-
anevrism arterial și malformații arteriale/venoase cunoscute;
-
neoplasm cu risc hemoragic crescut;
-
orice antecedente cunoscute de accident vascular cerebral hemoragic sau de origine necunoscută;
-
antecedente cunoscute de accident vascular cerebral ischemic sau de atac ischemic tranzitoriu în ultimele 6 luni;
-
demență.
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, denumirea comercială și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Intervenție coronariană
Dacă intervenția coronariană percutanată (ICP) primară este programată conform ghidurilor terapeutice relevante curente, tenecteplaza (vezi pct. 5.1 studiu ASSENT-4) nu trebuie administrată.
Pacienții la care nu se poate efectua ICP primară într-o oră, așa cum recomandă ghidurile terapeutice și cărora li se administrează tenecteplază ca tratament de recanalizare coronariană primară trebuie transferați fără întârziere către o unitate adecvată de intervenție coronariană pentru angiografie și intervenție coronariană complementară în decurs de 6-24 de ore sau mai devreme, la recomandarea medicală (vezi pct. 5.1 studiul STREAM).
Sângerare
Cea mai frecventă complicație apărută în timpul tratamentului cu tenecteplază este sângerarea. Utilizarea concomitentă de tratament anticoagulant cu heparină, poate crește riscul de sângerare. Deoarece fibrina este lizată în timpul tratamentului cu tenecteplază, poate să apară sângerare la locul recent puncționat. Ca urmare, tratamentul trombolitic necesită supravegherea atentă a tuturor locurile posibile de sângerare (inclusiv cele care rezultă în urma inserției cateterului, puncției arteriale și venoase, venesecției sau puncției cu ac). Pe durata tratamentului cu tenecteplază trebuie evitată utilizarea cateterelor rigide, injecțiilor intramusculare și a măsurilor medicale care nu sunt absolut necesare.
Cele mai frecvente hemoragii au fost observate la locul de injectare și, ocazional, la nivel genito-urinar și gingival.
În cazul apariției sângerărilor grave, în special a hemoragiei cerebrale, se recomandă întreruperea imediată a administrării concomitente de heparină. Se recomandă luarea în considerare a administrării de protamină dacă heparina a fost administrată în decurs de 4 ore înaintea apariției hemoragiei. La unii pacienți care nu răspund la aceste măsuri conservatoare, poate fi indicată utilizarea judicioasă a produselor de transfuzie. Se va avea în vedere transfuzia de crioprecipitat, plasmă proaspătă congelată și trombocite cu reevaluarea clinică și de laborator după fiecare administrare. În cazul perfuziei de crioprecipitat este de dorit o concentrație țintă de fibrinogen de 1 g/l. De asemenea, trebuie avute în
vedere medicamentele antifibrinolitice ca o ultimă alternativă. Utilizarea terapiei cu tenecteplază trebuie atent evaluată pentru a echilibra riscul potențial de sângerare cu beneficiile urmărite, în următoarele condiții:
-
tensiune arterială sistolică > 160 mmHg, vezi pct. 4.3;
-
afecțiune cerebrovasculară;
-
sângerare gastro-intestinală sau genito-urinară recentă (în ultimele 10 zile);
-
probabilitate crescută de trombus cardiac stâng, de exemplu stenoză mitrală cu fibrilație atrială
-
orice injecție intramusculară recentă (în ultimele 2 zile) cunoscută;
-
vârstă avansată, adică pacienți peste 75 ani;
-
greutate corporală mică < 60 kg;
-
Pacienții tratați cu un anticoagulant oral: utilizarea Metalyse poate fi luată în considerare atunci când doza sau timpul de la ultima administrare de anticoagulant oral face puțin probabilă eficacitatea reziduală sau dacă testul corespunzător al activității anticoagulante al medicamentului (medicamentelor) utilizate nu dovedește o activitate clinică relevantă asupra sistemului de coagulare (de exemplu INR ≤ 1,3 pentru antagoniștii vitaminei K sau dacă valorile altui(altor) test(teste) relevant (relevante) pentru activitatea anticoagulantă se încadrează în limita superioară a valorilor normale pentru acel test (teste)).
Aritmii
Tromboliza coronariană poate determina aritmii asociate cu reperfuzia. Aritmiile de reperfuzare pot duce la stop cardiac, pot pune viața în pericol și pot necesita începerea de terapii antiaritmice convenționale. Când se administrează tenecteplază se recomandă să fie disponibilă terapia antiaritmică pentru bradicardie și/sau tahiaritmii ventriculare (stimulator cardiac, defibrilator).
Antagoniști ai glicoproteinei IIb/IIIa
Utilizarea concomitentă a substanțelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa crește riscul de sângerare. Hipersensibilitate/Readministrare
După tratament, nu a fost observată formarea de anticorpi față de molecula de tenecteplază. Cu toate acestea nu există experiență în privința readministrării medicamentului tenecteplază. Se recomandă administrarea cu prudență la persoanele cu hipersensibilitate cunoscută (alte reacții decât cele anafilactice) la substanța activă, la oricare dintre excipienți sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricație). Dacă apare o reacție anafilactoidă, injecția trebuie întreruptă imediat și trebuie începută terapia corespunzătoare. În orice caz, tenecteplaza nu va fi readministrată înainte de evaluarea factorilor hemostatici precum fibrinogenul, plasminogenul și antiplasmina alfa2.
Copii și adolescenți
Metalyse nu este recomandat la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani), din cauza lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea.
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacțiunile cu tenecteplază și medicamentele administrate uzual pacienților cu IMA. Cu toate acestea, analiza datelor provenite de la mai mult de 12 000 pacienți tratați în faza I, II și III nu a relevat nicio interacțiune clinică semnificativă cu medicamentele administrate uzual pacienților cu IMA și utilizate concomitent cu tenecteplază.
Medicamente care afectează coagularea/funcția plachetară
Medicamentele care afectează coagularea sau cele care alterează funcția plachetară (de exemplu ticlopidină, clopidogrel, LMWH) pot crește riscul de sângerare înainte de, în timpul sau după tratamentul cu tenecteplază.
Utilizarea concomitentă a substanțelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa crește riscul de sângerare.
Sarcina
Există un număr limitat de date privind utilizarea Metalyse la femeile gravide.
Datele provenite din studii preclinice efectuate cu tenecteplază au arătat sângerarea drept criteriu de mortalitate secundară din cauza activității farmacologice cunoscute a substanței active și, în câteva cazuri, au fost semnalate avort și resorbție a fetusului (efecte observate numai la administrarea de doze repetate). Tenecteplaza nu este considerată a avea proprietăți teratogene (vezi pct. 5.3).
Beneficiul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu riscurile potențiale în cazul unui infarct miocardic în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă tenecteplaza se excretă în laptele uman matern. Trebuie manifestată prudență atunci când Metalyse se administrează unei femei care alăptează și trebuie luată decizia dacă alăptarea la sân trebuie întreruptă în primele 24 de ore după administrarea Metalyse.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice și nici studii preclinice privind fertilitatea pentru tenecteplază (Metalyse).
Sumarul profilului de siguranță
Hemoragia este o reacție adversă asociată cu utilizarea tenecteplazei. Tipul predominant de hemoragie este sângerarea superficială la locul injecției. Se observă frecvent echimoze, dar de obicei nu necesită nicio acțiune specifică. La pacienții care au suferit un accident vascular cerebral (inclusiv sângerări intracraniene) sau alte episoade grave de sângerare s-au raportat cazuri de deces sau de invaliditate permanentă.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență și de baza de date pe aparate, sisteme și organe. Grupele de frecvență sunt definite utilizând următoarea convenție: foarte frecvente
(≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și
< 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 1 prezintă frecvența reacțiilor adverse.
| Clasificarea pe aparate, sisteme șiorgane | Reacții adverse |
| Tulburări ale sistemului imunitar | |
| Rare | reacții anafilactoide (incluzând erupții cutanate, urticarie, bronhospasm, edem laringian) |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Mai puțin frecvente | hemoragii intracraniene (cum sunt hemoragie cerebrală, hematom cerebral, accident vascular cerebral hemoragic, trecerea accidentului vascular cerebral ischemic în accident vascular cerebral hemoragic, hematom intracranian, hemoragie subarahnoidiană) incluzând simptome asociate cum sunt somnolență, afazie,hemipareză, convulsii |
| Tulburări oculare | |
| Mai puțin frecvente | hemoragie oculară |
| Tulburări cardiace | |
| Mai puțin frecvente | aritmii de reperfuzare (cum sunt asistolie, aritmie idioventriculară accelerată, aritmie, extrasistole, fibrilație atrială, bloc atrioventricular grad I până la total, bradicardie, tahicardie, aritmie ventriculară, fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară) care se produc într-ostrânsă relație temporală cu tratamentul cu tenecteplază. |
| Rare | hemoragie pericardică |
| Tulburări vasculare | |
| Foarte frecvente | hemoragii |
| Rare | embolism (tromboembolism) |
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | |
| Frecvente | epistaxis |
| Rare | hemoragii pulmonare |
| Tulburări gastro-intestinale | |
| Frecvente | hemoragii gastro-intestinale (cum ar fi hemoragiegastrică, ulcer gastric hemoragic, hemoragie rectală, hematemeză, melenă, hemoragie bucală) |
| Mai puțin frecvente | hemoragie retroperitoneală (cum ar fi hematom retroperitoneal) |
| Cu frecvență necunoscută | greață, vărsături |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | |
| Frecvente | echimoze |
| Tulburări renale și ale căilor urinare | |
| Frecvente | hemoragie uro-genitală (cum ar fi hematurie, hemoragiela nivelul tractului urinar) |
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | |
| Frecvente | hemoragii la locul injecției, la locul de puncție |
| Investigații diagnostice | |
| Rare | tensiune arterială scăzută |
| Cu frecvență necunoscută | creșterea temperaturii corporale |
| Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate | |
| Cu frecvență necunoscută | embolie grăsoasă care poate duce la afectarea organelorimplicate |
Ca și în cazul altor trombolitice, s-au raportat următoarele evenimente ca o consecință a infarctului miocardic și/sau a administrării de trombolitice:
-
foarte frecvente: hipotensiune arterială, tulburări de frecvență și ritm cardiac, angină pectorală
-
frecvente: ischemie recurentă, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, șoc cardiogen, pericardită, edem pulmonar
-
mai puțin frecvente: stop cardiac, insuficiență de valvă mitrală, efuziune pericardică, tromboză venoasă, tamponadă cardiacă, ruptură de miocard
-
rare: embolie pulmonară.
Aceste evenimente cardiovasculare pot pune viața în pericol și pot duce la deces. Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
Simptome
În caz de supradozaj poate crește riscul de sângerare. Tratament
În caz de hemoragie severă prelungită se va avea în vedere instituirea tratamentului de substituție (plasmă, trombocite), vezi și pct. 4.4.
Proprietăți farmacologice - METALYSE 5mg/ml (1000 U/ml
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, enzime; codul ATC: B01A D11. Mecanism de acțiune
Tenecteplaza este un activator recombinant al plasminogenului, specific pentru fibrină, derivat din t-PA nativ prin modificarea în trei locuri a structurii proteinei. Se leagă la componenta de fibrină a trombusului (cheag de sânge) și transformă selectiv plasminogenul din trombus în plasmină, care degradează matricea fibrinei din trombus. Tenecteplaza are o înaltă specificitate pentru fibrină și o rezistență mai mare la inactivarea de către inhibitorul său endogen (PAI-1) în raport cu t-PA nativ.
Efecte farmacodinamice
După administrarea de tenecteplază s-a observat un consum de antiplasmină-α2 (inhibitorul în faza fluidă al plasminei) dependent de doză, cu creșterea consecutivă a concentrației sistemice de plasmină. Această observație este în concordanță cu efectul dorit de activare a plasminogenului. În studii comparative s-a observat o scădere a valorii fibrinogenului mai mică de 15% și o scădere a valorii plasminogenului mai mică de 25% la subiecții tratați cu doza maximă de tenecteplază (10 000 U echivalent cu 50 mg), în timp ce alteplaza a produs o scădere a valorilor fibrinogenului și plasminogenului de aproximativ 50%. Nu s-a detectat formarea de anticorpi, semnificativă din punct de vedere clinic, la 30 zile.
Eficacitate și siguranță clinică
Date rezultate din studiile angiografice de fază I și II sugerează că tenecteplaza, administrată în bolus intravenos unic, este eficace în liza trombilor din artera afectată de infarct la subiecții cu IMA, efectul fiind dependent de doză.
ASSENT-2
Un studiu amplu, comparativ de mortalitate (ASSENT-2), efectuat la aproximativ 17 000 pacienți a
arătat că tenecteplaza este echivalentă din punct de vedere terapeutic cu alteplaza în ceea ce privește reducerea mortalității (6,2% pentru ambele tratamente la 30 zile, limita superioară a IÎ 95% pentru raportul de risc relativ de 1,124) și că utilizarea tenecteplazei este asociată cu o incidență semnificativ mai mică a hemoragiilor non-intracraniene (26,4 % față de 28,9%, p = 0,0003). Aceasta înseamnă un necesar de transfuzie semnificativ mai mic (4,3% față de 5,5%, p = 0,0002). Hemoragia intracraniană a apărut cu o frecvență de 0,93% pentru tenecteplază față de 0,94% pentru alteplază.
Testele coronariene și datele clinice limitate au arătat că pacienții cu IMA au fost tratați cu succes și după 6 ore de la apariția simptomelor.
ASSENT-4
Studiul ASSENT-4 a fost conceput pentru a arăta dacă la 4 000 pacienți cu infarct miocardic extins, pretratamentul cu o doză completă de tenecteplază și concomitent cu un bolus unic de până la 4 000 UI heparină nefracționată administrată înainte de ICP primară care a fost făcută între 60 și 180 minute conduce la rezultate mai bune decât atunci când se instituie doar ICP primară. Studiul a fost încheiat prematur, cu un număr de 1 667 pacienți randomizați, din cauza mortalității crescute în grupul la care
s-a administrat tenecteplază pentru a facilita ICP. Atingerea criteriului final de evaluare primar, un criteriu final de evaluare compus din deces sau șoc cardiogen sau insuficiență cardiacă congestivă în interval de 90 zile, a fost în mod semnificativ mai mare la grupul la care s-a administrat tratamentul de cercetat cu tenecteplază, urmat de intervenția de rutină ICP: 18,6%, (151/810) prin comparare cu 13,4% (110/819) la grupul la care s-a instituit numai ICP, p = 0,0045. Această diferență semnificativă între grupuri în ceea ce privește criteriul final de evaluare primar la 90 zile s-a observat deja în spital și la
30 zile.
Din punct de vedere numeric, toate componentele obiectivului clinic compus au fost în favoarea schemei de tratament numai prin ICP: deces: 6,7% față de 4,9% p = 0,14; șoc cardiogen: 6,3% față de 4,8% p = 0,19; insuficiență cardiacă congestivă: 12,0% față de 9,2% respectiv p = 0,06. Componentele obiectivului secundar constând în reinfarctizare și revascularizare vasculară repetată țintită au fost în mod semnificativ mai mari la grupul tratat inițial cu tenecteplază: reinfarctizare: 6,1% față de 3,7%
p = 0,0279; revascularizare vasculară repetată țintită: 6,6% față de 3,4% p = 0,0041.
Următoarele evenimente adverse au apărut mai frecvent în cazul administrării de tenecteplază înainte de ICP: hemoragie intracraniană: 1% față de 0% p = 0,0037; accident vascular cerebral: 1,8% față de 0%
p < 0,0001; sângerări majore: 5,6% față de 4,4% p = 0,3118; sângerări minore: 25,3% față de 19,0% p = 0,0021; transfuzii sanguine: 6,2% față de 4,2% p = 0,0873; ocluzie vasculară acută: 1,9% față de 0,1% p = 0,0001.
Studiul STREAM
Studiul STREAM a fost conceput pentru a evalua eficacitatea și siguranța unei strategii farmaco-invazive, comparativ cu o strategie a unei ICP primare standard la pacienții cu infarct
miocardic acut care prezintă supradenivelare ST în decurs de 3 ore de la debutul simptomelor, la care nu se poate efectua o ICP primară în decurs de o oră de la primul consult medical. Strategia
farmaco-invazivă constă într-un tratament fibrinolitic inițial cu tenecteplază administrată în bolus și cu tratament suplimentar antiplachetar și anticoagulant, urmat de efectuarea unei angiografii în decurs de 6-24 de ore sau a unei intervenții coronariene de urgență.
Populația din studiu a constat din 1 892 pacienți randomizați prin intermediul unui sistem de răspuns vocal interactiv. Criteriul principal de evaluare, compus din deces sau șoc cardiogen sau insuficiență cardiacă congestivă în decurs de 30 de zile, a fost observat la 12,4% (116/939) dintre pacienții din grupul de tratament farmaco-invaziv, comparativ cu 14,3% (135/943) dintre pacienții din grupul la care s-a efectuat o ICP primară (risc relativ 0,86 (0,68-1,09)).
Componentele individuale ale criteriului final de evaluare primar compus pentru strategia de tratament
farmaco-invaziv comparativ cu ICP primară au fost observate cu următoarele frecvențe:
| Tratamentfarmaco-invaziv (n = 944) | ICP primară (n = 948) | p | |
| Criteriu compus din deces, șoc, insuficiență cardiacă congestivă,reinfarctizare | 116/939 (12,4%) | 135/943 (14,3%) | 0,21 |
| Deces de orice cauză | 43/939 (4,6%) | 42/946 (4,4%) | 0,88 |
| Șoc cardiogen | 41/939 (4,4%) | 56/944 (5,9%) | 0,13 |
| Insuficiență cardiacă congestivă | 57/939 (6,1%) | 72/943 (7,6%) | 0,18 |
| Reinfarctizare | 23/938 (2,5%) | 21/944 (2,2%) | 0,74 |
| Mortalitate cardiacă | 31/939 (3,3%) | 32/946 (3,4%) | 0,92 |
Incidențele observate ale sângerărilor majore și minore non-HIC au fost similare în ambele grupe:
| Tratament farmaco-invaziv(n = 944) | ICP primară (n = 948) | p | |
| Sângerare majoră non-HIC | 61/939 (6,5%) | 45/944 (4,8%) | 0,11 |
| Sângerare minoră non-HIC | 205/939 (21,8%) | 191/944 (20,2%) | 0,40 |
Incidența totală a accidentelor vasculare cerebrale și a hemoragiilor intracraniene
| Tratament farmaco-invaziv(n = 944) | ICP primară (n = 948) | p | |
| Accidente vasculare cerebrale totale(toate tipurile) | 15/939 (1,6%) | 5/946 (0,5%) | 0,03* |
| Hemoragie intracraniană Hemoragie intracraniană după schimbarea protocolului prinadministrarea unei jumătăți de doză la pacienți cu vârsta ≥ 75 de ani: | 9/939 (0,96%)4/747 (0,5%) | 2/946 (0,21%)2/758 (0,3%) | 0,04**0,45 |
* incidența la ambele grupe este cea așteptată la pacienții STEMI tratați cu fibrinolitice sau la care s-a efectuat ICP primară (așa cum s-a observat în studiile anterioare).
** incidența la grupul cu tratament farmaco-invaziv este cea așteptată după terapie fibrinolitică cu tenecteplază (așa cum s-a observat în studiile anterioare).
După reducerea dozei de tenecteplază la jumătate la pacienți cu vârsta ≥ 75 de ani nu s-au mai raportat alte hemoragii intracraniene (0 din 97 pacienți) (IÎ 95%: 0,0-3,7), comparativ cu 8,1% (3 din
37 pacienți) (IÎ 95%: 1,7-21,9) înainte de reducerea dozei. Limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.
La pacienți cu vârsta ≥ 75 de ani, incidența observată pentru criteriul final de evaluare primar compus de evaluare a eficacității pentru strategia terapeutică farmaco-invazivă și ICP primară a fost după cum urmează: înainte de reducerea dozei 11/37 (29,7%) (IÎ 95%: 15,9-47,0) comparativ cu 10/32 (31,3%) (IÎ 95%: 16,1-50,0), după reducerea dozei: 25/97 (25,8%) (IÎ 95%: 17,4-35,7) comparativ cu 25/88 (24,8%) (IÎ 95%: 19,3-39,0). În ambele grupe, limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.
Absorbție și distribuție
Tenecteplaza este o proteină recombinantă, administrată intravenos, care activează plasminogenul. După administrarea intravenoasă în bolus a 30 mg tenecteplază la pacienți cu infarct miocardic acut,
concentrația plasmatică de tenecteplază estimată inițial a fost de 6,45 ± 3,60 µg/ml (media ± AS). Faza de distribuție reprezintă 31% ± 22% până la 69% ± 15% (media ± AS) a ASC totale după administrarea de doze cuprinse între 5 până la 50 mg.
În cadrul studiilor efectuate la șobolan cu tenecteplază marcată radioactiv s-au obținut date privind distribuția în țesuturi. Organul principal către care s-a distribuit tenecteplaza a fost ficatul. La om, nu se cunoaște dacă și în ce măsură tenecteplaza se leagă de proteinele plasmatice. Timpul mediu rezidual (TMR), în organism este de aproximativ 1 oră și volumul de distribuție mediu (± AS) la starea de echilibru (Vss) a variat de la 6,3 ± 2 l la 15 ± 7 l.
Metabolizare
Tenecteplaza este eliminată din circulație prin legarea de receptorii specifici din ficat, urmată de metabolizarea în peptide mici. Cu toate acestea, legarea de receptorii hepatici este mai mică în comparație cu cea observată pentru t-PA nativ, ceea ce determină un timp de înjumătățire plasmatică prelungit.
Eliminare
După injectarea intravenoasă în bolus unic de tenecteplază la pacienții cu infarct miocardic acut, antigenul tenecteplază prezintă eliminare plasmatică bifazică. La dozele terapeutice nu există o dependență de doză a eliminării tenecteplazei. Timpul de înjumătățire plasmatică prin distribuție este de 24 ± 5,5 minute (media ± AS), de 5 ori mai mare decât al t-PA nativ. Timpul de înjumătățire plasmatică este de 129 ± 87 minute, iar clearance-ul plasmatic este de 119 ± 49 ml/min.
Creșterea greutății corporale a determinat o creștere moderată a clearance-ului tenecteplazei, iar creșterea vârstei a condus la o ușoară scădere a clearance-ului tenecteplazei. În general, femeile prezintă un clearance mai mic decât bărbații, dar aceasta se poate explica prin greutatea corporală, în general, mai mică la femei.
Liniaritate/Non-liniaritate
Analiza liniară a dozei pe baza ASC sugerează că tenecteplaza prezintă o farmacocinetică non-liniară în intervalul de doze studiat, de exemplu de la 5 până la 50 mg.
Insuficiență renală și hepatică
Deoarece eliminarea tenecteplazei are loc prin ficat, nu este de așteptat ca disfuncția renală să îi modifice proprietățile farmacocinetice. Acest lucru este susținut și de datele obținute la animale. Cu toate acestea, efectul disfuncției renale și disfuncției hepatice asupra proprietăților farmacocinetice ale tenecteplazei nu a fost investigat în mod special. În consecință, nu există nicio recomandare privind ajustarea dozei de tenecteplază la pacienți cu insuficiență hepatică severă și insuficiență renală severă.
Date preclinice de siguranță
Administrarea intravenoasă a unei doze unice la șobolan, iepure și câine a determinat numai modificarea reversibilă, dependentă de doză, a parametrilor coagulării cu hemoragie locală, la locul de puncționare, ceea ce a fost interpretat ca o consecință a efectului farmacodinamic al tenecteplazei. Studii de toxicitate după administrări repetate la șobolan și câine au confirmat observațiile menționate mai sus, dar durata studiilor a fost limitată la două săptămâni prin formarea de anticorpi la tenecteplaza umană, cu apariția reacției anafilactice.
Datele de siguranță farmacologică la maimuțele cynomolgus au relevat reducerea tensiunii arteriale, urmată de modificări tranzitorii ale electrocardiogramei (ECG), dar acestea au apărut la expuneri mult mai mari decât expunerea clinică.
Cu privire la indicațiile și administrarea dozei unice la om, testarea toxicității asupra funcției de reproducere s-a limitat la un studiu de embriotoxicitate la iepure, ca specie sensibilă. Tenecteplaza a
indus moartea intrauterină în timpul perioadei embrionare medii. Atunci când tenecteplaza s-a administrat în timpul perioadei embrionare medii sau avansate, s-au observat sângerări vaginale la animale în ziua de după administrarea primei doze. După 1-2 zile, s-a observat mortalitate secundară. Nu sunt disponibile date privind perioada fetală.
Mutagenitatea și carcinogenitatea nu sunt de așteptat la această clasă de proteine recombinante și nu a fost necesară testarea genotoxicității și carcinogenității.
Nu s-a observat iritarea locală a vasului sanguin după administrarea intravenoasă, intra-arterială sau paravenoasă a tenecteplazei.
