Naldorex 220 mg comprimate filmate este indicat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 de ani:

• pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii ușoare până la moderate (cum sunt cefaleea, durerile de dinți, durerile menstruale, durerile articulare, durerile musculare).

Doze

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani şi cu greutate corporală peste 50kg

Doza recomandată pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este de 1 comprimat filmat la interval de 8-12 ore.

Ca schemă de tratament alternativă, doza iniţială este de 2 comprimate filmate, urmată, dacă este necesar, de administrarea suplimentară a unui comprimat filmat după 8-12 ore.

Doza zilnică maximă este de 3 comprimate filmate.

Durata tratamentului este de 7 zile. Dacă durerea persistă sau dacă simptomatologia se modifică, se recomandă consult medical.

Pacienţi vârstnici

Doza maximă la pacienţii vârstnici este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize. Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de supradozaj (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului

să fie cât mai scurtă, din cauza riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 și 4.4). La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei,

pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă hepatică este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, din cauza riscului de supradozaj. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi

Schema de tratament pentru adolescenți cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este similară cu cea pentru adulţi.

Naldorex 220 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozei în funcţie de greutatea corporală. Siguranţa şi eficacitatea utilizării Naldorex la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid şi, preferabil, în timpul sau după masă.

Pentru pacienţii cu sensibilitate gastrică, este preferabilă administrarea în timpul mesei.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, polipi nazali, rinită, urticarie, reacții anafilactice sau anafilactoide asociate cu utilizarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

• Episod activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie digestivă (două sau mai multe episoade distincte, documentate, cu ulceraţii sau sângerare).

• Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS.

• Insuficienţă hepatică severă.

• Insuficienţă renală severă.

• Insuficienţă cardiacă severă.

• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

• Accident vascular cerebral sau alte tipuri de sângerări.

• Copii cu vârsta sub 2 ani.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscul gastrointestinal şi cardiovascular prezentate mai jos).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex 220 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.

Naproxenul sodic inhibă agregarea plachetară și poate prelungi timpul de sângerare. Pacienţii cu tulburări de coagulare sau care utilizează medicamente cu efect asupra hemostazei trebuie să fie monitorizaţi cu atenție în timpul tratamentului cu Naldorex.

În timpul tratamentului cu Naldorex, trebuie monitorizate cu atenţie funcţia hepatică şi renală, mai ales la pacienţii vârstnici, la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică congestivă sau insuficiență renală cronică și la pacienți în tratament cu diuretice.

Vârstnici

La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerare şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-

intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro- intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare administrarea în asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), această măsură fiind utilă, de asemenea, şi la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte

medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii tratați concomitent cu medicamente care pot creşte riscul ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală,

anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii tratați cu Naldorex 220 mg comprimate filmate, terapia trebuie întreruptă.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

Se recomandă precauţie (discuţie cu medicul sau farmacistul) înainte de iniţierea tratamentului, la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei volemice, a hipertensiunii arteriale şi a edemelor.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a incidenței evenimentelor trombotice arteriale (de examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi

exclus. Nu există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 600 mg pe zi, pentru a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.

Reacţii cutanate

La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Riscul este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea

cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii,

leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu naproxen sodic trebuie întrerupt.

Precauţii asociate fertilităţii

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Reacţii anafilactice (anafilactoide)

La pacienții cu și fără antecedente de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau medicamente ce conţin naproxen sodic pot să apară reacții de hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactoide).

Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, bronhospasm (de exemplu, astm bronşic), rinită, polipi nazali, boli alergice, tulburări respiratorii cronice, sau sensibilitate la acid acetilsalicilic. Acest lucru este valabil pentru pacienţii cu alergie diagnosticată la naproxen sodic sau alte AINS (manifestată, printre altele, cu reacții cutanate, prurit sau erupții cutanate tranzitorii). Reacțiile anafilactoide, inclusiv anafilaxia, pot fi letale.

Insuficiența hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala hepatică alcoolică cronică şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se

recomandă administrarea dozei minime eficace.

Insuficiență renală

Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare

glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este recomandat (vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți

Naldorex nu trebuie utilizat la copiii și adolescenții cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozelor în funcţie de greutatea corporală.

Excipienţi

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat “fără sodiu”.

Următoarele administrări concomitente nu sunt recomandate:

Anticoagulante

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic

Datele clinice de farmacodinamie sugerează că utilizarea concomitentă de naproxen mai mult de o zi consecutiv poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra funcţiei plachetare şi că

această acţiune inhibitorie poate persista până la câteva zile după oprirea tratamentului cu naproxen. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.

Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi

Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

Litiu

La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte. În timpul utilizării concomitente, trebuie monitorizată litemia şi doza trebuie ajustată.

Următoarele administrări concomitente necesită precauţii speciale:

AlteAINS, inclusivinhibitori COX-2

Utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS creşte riscul leziunilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.).

Diuretice, inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia

insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii aflați în tratament concomitent cu naproxen sodic şi inhibitori ai ECA sau antagonişti ai angiotensinei II. De aceea, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată

funcţia renală după iniţierea terapiei concomitente şi, apoi, periodic.

Zidovudină

Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei și poate crește toxicitatea hematologică.

Furosemid

Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.

Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree

Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste

medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţii trataţi concomitent cu naproxen şi un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor fi ajustate dozele de medicament.

Metotrexat

Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, în cazul administrării concomitente, toxicitatea metotrexatului poate creşte.

Probenecid

Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.

Ciclosporină

Administrarea concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală. Investigaţii diagnostice

Este recomandat ca tratamentul cu naproxen să se întrerupă cu 48 ore înainte de efectuarea testelor

funcţiei suprarenale, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5- hidroxiindolacetic urinar.

Alimente

Alimentele pot întârzia absorbția naproxenului sodic.

Alcool etilic

Alcoolul etilic poate crește riscul de hemoragie gastrointestinală asociată cu AINS.

Copii și adolescenți

Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut, de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi risc de mortalitate embriofetală.

Suplimentar, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea naproxenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după

inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului sodic, cu excepția cazului de necesitate clară. În cazul în care naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil, ca şi durata tratamentului. După expunerea la naproxen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de gestație, trebuie luată în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial. Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt dacă se găsește

oligohidramnios sau constricție a canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (închiderea/constricția prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

• disfuncţie renală (vezi mai sus); iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

• prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Alăptarea

Utilizarea Naldorex nu este recomandată în timpul alăptării, deoarece naproxenul sodic este excretat în laptele matern.

Fertilitatea

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului.

În mod normal, Naldorex nu are nicio influență sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În urma utilizării AINS, pot apărea ameţeli, somnolenţă,

fatigabilitate şi tulburări de vedere. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Sumar al profilului de siguranţă

Datele din studiile clinice arată că incidenţa reacţiilor adverse la naproxen sodic în doză unică de 1 comprimat, doză unică de 2 comprimate și în cazul administrării de doze repetate, este comparabilă cu placebo.

Printre reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (care apar la mai mult de 1 din 100 de pacienţi) au fost cefalee (4,9%), greaţă (4,4%), amețeli (2,0%), vărsături (1,8%), și dispepsie (1,9%). Foarte rar

apar reacții alergice severe.

Lista sub formă de tabel a reacțiilor adverse

• foarte frecvente (≥1/10)

  - frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

  - rare (≥1/10000 şi <1/1000)

• foarte rare (<1/10000)

• frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări gastro-intestinale

Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice, perforații sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai

fost raportate greață, vărsături, diaree, constipație, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puțin frecvent, a fost observată gastrită. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză și durata tratamentului.

Tulburări cardiace

În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Datele din studii clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a incidenței evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Reacțiile buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar.

Tulburări ale sistemului imunitar

Similar altor AINS, pot apărea reacții alergice anafilactice sau anafilactoide la pacienții cu sau fără expunere anterioară la medicamente din această clasă. Simptomele tipice ale unei reacții anafilactice includ: hipotensiune arterială severă și bruscă, tahi- sau bradicardie, fatigabilitate neobișnuită sau

slăbiciune, anxietate, agitație, pierdere a conştienței, dificultăți la respirație sau deglutiţie, prurit, urticarie cu sau fără angioedem, eritem cutanat, greaţă, vărsături, dureri abdominale sub formă de crampe, diaree.

Copii și adolescenți

La copii este de așteptat ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse să fie aceleași ca la adulți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Raportând reacțiile adverse, puteți contribui la furnizarea de informații suplimentare privind siguranța acestui medicament.

Simptome

După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, pot să apară durere abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate, tulburări ale conştienţei, tulburări

respiratorii, convulsii şi insuficienţă renală.

Abordare terapeutică

Sunt recomandate golirea gastrică şi tratament simptomatic. Administrarea promptă a unei cantităţi adecvate de cărbune activat (la o oră de la ingestia medicamentului) poate reduce absorbţia medicamentului.

Copii și adolescenți

Simptomele și tratamentul supradozajului sunt aceleași ca la adulți.