Alergiile de tip I (clasificare Gell şi Coombs), care se manifestă în special prin rinite, conjunctivite, rino- conjunctivite, astm cu caracter peren sau sezonier.

Atunci când factorii etiologici sunt clar identificaţi, obiectivul imunoterapiei specifice (SIT) este de a preveni consecinţele clinice ale sensibilizării organelor la alergeni.

Alustal trebuie administrat numai atunci când este indicat. Este într-adevăr mult mai eficient atunci când se începe mai devreme.

La copii, poate fi iniţiat începând cu vârsta de 5 ani.

Tratamentul trebuie început la prima indicaţie atunci când simptomele semnificative ale copilului sau ale adultului tânăr o justifică.

Dozare şi mod de administrare

Dozele recomandate nu variază în funcţie de vârstă, dar pot fi adaptate în special în funcţie de sensibilitatea fiecărui pacient.

Tratamentul are două părţi:

• un tratament iniţial cu doze progresive

• tratament de întreţinere cu doze constante. Notă

  Înaintea fiecărei injectări, verificaţi:

• data de expirare,

• fiola este utilizată în concordanţă cu prescripţia (compoziţie, numele pacientului, concentraţie) şi se agită înainte de utilizare.

  Respectaţi regulile de administrare aseptică. Injectaţi precis doza fixată.

  Se recomandă utilizarea unor seringi gradate 1ml la 1/100, tip „tuberculin”.

  Pacientul trebuie să rămână sub strictă observaţie medicală timp de 30 de minute după injectare. După injectare pacientul va evita exerciţiile fizice ce implică efort crescut.

  Tratament iniţial

  Iniţierea tratamentului se face cu doze progresive.

  Produsul va fi injectat numai subcutanat, adânc, cu creşterea progresivă a dozelor până la doza maximă tolerată, în funcţie de următoarea schemă terapeutică:

  Ziua	Injectare	Fiolă(concentraţie)
  Z0	1	0,1IR/ml sau
  Z7	2	0,1IC/ml
  Z14	3
  Z21	4	(capac galben)
  Z28	5	1IR/ml sau
  Z35	6	1IC/ml
  Z42	7
  Z49	8	(capac verde)
  Z56	9	10IR/ml sau
  Z63	10	10IC/ml
  Z70	11
  Z77	12	(capac albastru)

  Această schemă terapeutică este numai orientativă şi poate fi modificată în funcţie de starea pacientului şi de posibilele reacţii adverse.

  Pentru pacienţii sensibili, tratamentul poate fi iniţiat cu concentraţii de 0,01IR/ml sau 0,01IC/ml (capac gri). Tratament de întreţinere (continuare)

  Se recomandă o doză constantă de produs medicamentos.

  Doza maximă tolerată este reînnoită la fiecare 15 zile, apoi la o lună sau mai mult, dar intervalul dintre doze nu trebuie să depăşească 6 săptămâni. În afară de acestea, doza trebuie reajustată.

  A nu se uita că orice schemă de tratament este numai orientativă şi trebuie modificată în funcţie de starea pacientului şi de posibilele reacţii adverse.

  Scăderea dozei la jumătate se face de fiecare dată cu schimbarea fiolei, şi eventual în timpul sezonului polinic.

  Durata tratamentului

  În general, SIT trebuie să continue 3-5 ani. Desensibilizarea trebuie efectuată în sezonuri diferite atunci când se tratează alergiile sezoniere.

• Imunodeficienţă severă;

• Afecţiuni maligne;

• Astm sever sau instabil FEV (1 s) >70%;

• Boli auto-imune sau imunodeficienţe;

• Tulburări psihiatrice;

• Sarcină;

• Copii cu vârsta mai mică de 5 ani;

• Antecedente de anafilaxie în cursul imunoterapiilor alergenice anterioare;

• Pacienţi necomplianţi;

• Tratament concomitent cu beta-blocante (chiar şi tratament local cum ar fi soluţiile oftalmice).

Tratamentul va fi administrat sub supraveghere medicală de către un medic specialist în imunoterapie. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar infecţii.

În caz de atacuri de astm recente, care sunt confirmate clinic şi/sau după măsurarea peak flow, tratamentul trebuie oprit şi reiniţiat după îmbunătăţirea stării pacientului sau dacă este necesar după sfatul alergologului. Înainte de fiecare administrare, este esenţial să se aibă la îndemână un kit de urgenţă care să conţină: adrenalină spray şi adrenalină injectabilă, corticosteroizi solubili injectabili, antihistaminice, beta mimetice, dispozitiv de oxigenoterapie, set de perfuzare.

Se recomandă respectarea procedurilor pentru SIT pentru a evita posibilele incidente care pot apare:

• erori cu flacoanele;

• erori de dozare;

• injecţii intravasculare accidentale;

• modificări ale intervalelor de dozare;

• evaluare eronată a stării clinice a pacientului.

  Acest medicament conţine 45 mg de clorură de sodiu şi acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care sunt sub dietă fără sare, în special la copii.

În afara beta-blocantelor (chiar şi tratament local cum ar fi soluţiile oftalmice) a căror administrare concomitentă este contraindicată datorită riscului crescut de şoc anafilactic rezistent la resuscitare, nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente.

Este contraindicat tratamentul SIT la femeile însărcinate, datorită riscului fetal în cazul în care apare o reacţie de intoleranţă.

Dacă tratamentul a fost iniţiat anterior sarcinii se recomandă tratamentul SIT la doze de menţinere, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt.

Alăptarea nu constituie o contraindicaţie.

Nu sunt cunoscute.

Reacţiile adverse pot fi locale sau generalizate.

O doză tolerată nu este neapărat constantă. Aceasta poate varia în timp în funcţie de reactivitatea pacientului şi în funcţie de mediu.

Reacţii locale:

Au fost raportate reacţii locale la locul de administrare (<2-3 cm în diametru) cu eritem, edem şi prurit, noduli subcutanaţi, relativ frecvent. Aceste reacţii locale nu necesită modificarea schemei terapeutice. Totuşi trebuie luate în considerare semnele de atenţionare.

În cazul unei reacţii semnificative locale (>5 cm în diametru) se recomandă administrarea orală de antihistaminice, prelungirea supervizării pacientului şi posibile modificări de dozare.

Reacţii imediate:

De cele mai multe ori aceste tipuri de reacţii apar în cursul tratamentului de iniţiere şi sunt cauzate de neadaptarea dozelor sau de nesincronizarea tratamentului.

Au fost semnalate atacuri de astm după injectare; în acest caz se recomandă bronhodilatatoare sau dacă este necesar corticosteroizi injectabili.

O reacţie adversă generală poate necesita tratament cu antihistaminice H1 şi chiar corticosteroizi.

Au fost raportate hipotensiune arterială, bronhospasm, angioedem. Evoluţiile posibile spre colaps necesită asistenţă medicală de specialitate, în spital.

În caz de dispnee laringeană se recomandă injecţii subcutanate cu adrenalină 1/1000 (0,25ml la copii sub 12 ani şi 0,25-0,5ml pentru adulţi) şi posibilă spitalizare.

În caz de şoc anafilactic se recomandă o injecţie intramusculară de 0,5ml de 1/1000 adrenalină (500 micrograme) care poate fi reluată şi posibil combinată cu corticosteroizi intravenos şi spitalizare de urgenţă. În fiecare caz de reacţii adverse, imunoterapia specifică trebuie reconsiderată de către alergolog.

Reacţii întârziate

Foarte rar, au fost raportate reacţii adverse întârziate de tip boala serului cu artralgie, urticarie, greaţă, adenopatie şi febră. În aceste cazuri se opreşte terapia cu SIT.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj există risc de anafilaxie sau reacţii adverse sistemice. Este necesară monitorizarea în spital şi tratament de susţinere a funcţiilor vitale.