MASULTAB 200 mg COMPR.

Masultab este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice cu:

• forme productive de psihoză de tip schizofrenic, în special cu sindrom paranoid-halucinator (cum ar fi iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire,)

• forme neproductive de psihoză de tip schizofrenic (cum ar fi reducerea impulsului, aplatizarea

  afectivă, izolare emoţională)

Pentru doze individuale de Masultab sunt disponibile concentraţiile 50 mg/ 100 mg/ 200 mg/ 400 mg. Doze

forme neproductive de psihoză sau simptome de inhibiție

Adulti:

50-300 mg amisulpridă zilnic. Dozele trebuie ajustate individual. forme productive de psihoză

Adulti:

400-800 mg amisulpridă zilnic.

În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de

1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie

utilizate.

Ambele indicații

La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie

adaptate individual.

Pentru pacienţii cu simptome mixte productive şi non productive, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine

un

control optim al simptomelor pozitive.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.

Vârstnici(65 de ani și peste)

Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu precauţie, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a

dozei în caz de insuficienţă renală.

Insuficienţă renală

Amisulprida se elimină pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate la pacienţii cu clearance-ul creatininei (ClCr) între 0,5 şi 1,0 ml/sec (30 și 60 ml/min) şi la o treime la

pacienţii cu ClCr între 0,2 și 0,6 ml / sec (10 şi 30 ml/min). Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă <0,2 ml / sec (10 ml/min)), la acest grup de pacienți este

recomandată o atenție deosebită (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Deoarece amisulprida este metabolizat în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.(vezi pct. 5.1)

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani

Există date limitate disponibile privind eficacitatea și siguranța amisulpridei de la vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani și, prin urmare, nu poate fi recomandată. Dacă există o indicație obligatorie, trebuie utilizată doza pentru adulți.

Copii şi adolescenţi cu vârsta de până la 14 ani

Amisulprida este contraindicată la copii și adolescenți cu vârsta de până la 14 ani, deoarece siguranța nu a fost încă stabilită (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare Pentru administrare orală.

Amisulprida poate fi administrată până la 400 mg pe zi într-o singură doză. Pentru doze zilnice mai mari de 400 mg de amisulpridă, doza zilnică respectivă trebuie împărțită în două prize unice.

Comprimatele de Masultab se iau întregi împreună cu suficient lichid (de exemplu, un pahar cu apă), independent de masă.

Durata de utilizare

Experiență suficientă din studii controlate este disponibilă pentru o perioadă de un an. Durata de utilizare

este stabilită de medicul responsabil.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Tumori dependente de prolactină de exemplu prolactinomul glandei hipofizare

  și neoplasmul mamar (vezi pct. 4.4 și 4.8)

• Feocromocitom

• Copii până la 14 ani, din lipsă de experiență (vezi pct. 4.2)

• Alăptarea (vezi pct. 4.6)

• Asociere cu medicamente pentru tratamentul bolii Parkinson, cum sunt levodopa sau agoniştii dopaminergici (cum sunt bromocriptina şi ropinirolul) (vezi pct. 4.5)

• Tratament concomitent cu următoarele medicamente care pot induce aritmii cardiace grave (torsada vârfurilor):

  • medicamente antiaritmice Clasa Ia, cum sunt chinidină, disopiramidă,

  • medicamente antiaritmice Clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

  • alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină administrată intravenos, vincamină administrată intravenos, halofantrină, pentamidină,

sparfloxacină, antifungice imidazolice (vezi pct. 4.5);

La pacienții cu boli cardiovasculare, leziuni ale măduvei osoase, leziuni hepatice și renale severe și la pacienții cu boală Parkinson, tratamentul trebuie efectuat numai sub strictă supraveghere medicală și în

doze precaute (ca și alte substanțe antidopaminergice, Masultab trebuie utilizat numai cu prudență în boala Parkinson existentă, deoarece nu poate fi exclusă o agravare a acestei boli; Masultab trebuie, prin urmare, utilizat numai dacă tratamentul neuroleptic este indispensabil). La pacienții cu intoxicație cu alcool,

somnifere, analgezice și psihotrope, terapia cu succes a intoxicației trebuie efectuată înainte de tratamentul cu Masultab, deoarece interacțiunile pot apărea din cauza proprietăților depresive centrale chiar și în timpul tratamentului în intervalul terapeutic cu agenții menționați mai sus (vezi pct. 4.5).

Risc de tromboembolism

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la pacienții tratați cu antipsihotice, inclusiv

amisulpridă. Pacienții tratați cu antipsihotice au adesea dobândiți factori de risc pentru TEV. Prin urmare, toți posibilii factori de risc pentru TEV trebuie identificați înainte și în timpul tratamentului cu amisulpridă și trebuie luate măsuri preventive (vezi pct. 4.8).

Creșterea mortalității la pacienții vârstnici cu demență

Pacienţii vârstnici cu demenţa trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparati cu pacientii netrataţi. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de etiologie cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că,

similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale

poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară (vezi pct 5.1).

Amisulprida nu este autorizată pentru tratamentul tulburărilor de comportament asociate cu demența.

Sindrom Neuroleptic Malign

Similar altor neuroleptice poate apărea Sindrom Neuroleptic Malign (SNM) poate apărea în cazuri foarte rare și este o complicație cu potențial letal. Acest lucru este caracterizat prin hipertermie, rigiditate

musculară, instabilitate vegetativă, alterare a stării de conştienţă, rabdomioliză şi creştere a creatinfosfokinazei (CPK). Dacă un pacient dezvoltă semne și simptome care sugerează SNM sau apare hipertermie inexplicabilă, toate antipsihoticele, inclusiv amisulprida, trebuie întrerupte imediat, în special la doze zilnice mari. Rabdomioliza a fost observată și la pacienții fără sindrom neuroleptic malign.

Prelungire a intervalului QT

Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări a amisulpridei şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm cum ar fi prezența tulburărilor cardiace,bradicardie, (< 55 de bătăi pe minut (bpm),tulburări

electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, prelungire congenitală a intervalului QT,tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Amisulprida trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT. Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu neuroleptice.

Accident vascular cerebral (AVC)

În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a reacțiilor adverse cerebrovasculare.

Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să se producă şi în

cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Cancer mamar

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. De aceea, trebuie luate măsuri de precauție și pacienții cu antecedente de cancer mamar sau cazuri de cancer mamar în familie trebuie monitorizați cu atenție în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Hiperglicemie

S-a raportat apariţia hiperglicemiei asociată cu tratamentul cu antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Prin urmare, la pacienţii cu diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Epilepsie

Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu amisulprida.

Insuficiență renală

Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală, doza zilnică trebuie scăzută sau trebuie prescris un tratament intermitent. (vezi pct. 4.2).

Vârstnici (65 de ani și peste)

La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie din cauza

riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. De asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei, pe baza insuficienţei renale.

Sindrom de întrerupere

Simptomele acute ale sindromului de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise după întreruperea bruscă a administrării de doze mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,

neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Tumori benigne ale hipofizei

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. În timpul tratamentului cu amisulpridă au fost observate cazuri de tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinoamele (vezi pct. 4.8). În caz de valori foarte mari ale prolactinemiei sau de semne clinice ale tumorilor glandei hipofizare (cum ar fi modificare a câmpului vizual și cefalee), trebuie efectuată imagistica hipofizară. Dacă diagnosticul de tumoare hipofizară este confirmat, tratamentul cu amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

Toxicitate hepatică

Toxicitate hepatică severă a fost raportată la utilizarea amisulpridei. Pacienții trebuie instruiți să raporteze imediat medicului semne precum astenie, anorexie, greață, vărsături, dureri abdominale sau icter.

Investigațiile, inclusiv examinările clinice și evaluarea biologică a funcției hepatice, trebuie efectuate

imediat (vezi pct. 4.8).

Lactoză

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit tptal de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Alte informații

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Administrări concomitente contraindicate:

Medicamente care pot induce aritmii cardiace grave torsada vârfurilor (vezi pct. 4.3 și 4.4):

• Antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină și disopiramidă,

• Antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

• Alte medicamente, cum sunt bepridil, cisapridă ( remediu gastrointestinal), sultopridă, tioridazină (neuroleptice), macrolide (eritromicină i.v.), metadonă, vincamină i.v. (stimulant circulator) , halofantrină (anumite medicamente antimalarice), pentamidină (anumite medicamente antiparazitare), sparfloxacină (inhibitor de girază), imidazol (antimicotice).

  Levodopa pe baza antagonismului reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.

  Amisulprida poate bloca efectul agoniştilor dopaminergici, de exemplu bromocriptină, ropinirol.

  Administrări concomitente nerecomandate:

  Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic. Prin urmare, în timpul tratamentului cu

  amisulpridă, trebuie evitat consumul de alcool.

  Administrări concomitente care necesită prudenţă

• Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.

• În asociere cu alte medicamente psihotrope, nu poate fi exclusă o potențare a efectului depresiv central (sedare, somnolență, reacție afectată).

• Medicamente antihipertensive și alte medicamente cu efect hipotensiv

• Se recomandă prudență atunci când se prescrie amisulpridă în asociere cu medicamente care pot

  determina prelungirea intervalului QT (de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de exemplu, chinidină, disopiramidă) și antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalol) sunt contraindicate):

  • Medicamente care induc bradicardie, cum ar fi beta-blocantele, anumite blocante ale canalelor de calciu cum ar fi diltiazem, verapamil, clonidina, guanfacina și glicozidele digitalice

  • Medicamente care induc dezechilibru electrolitic: diuretice hipokaliemiante, laxative

    stimulante, amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.

  • Neuroleptice precum pimozida, haloperidolul

  • Antidepresive triciclice (imipramină)

  • Litiu

• Anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)

• Anumite medicamente antimalarice (de exemplu, meflochina) vezi pct. 4.4

• Administrarea concomitentă de clozapină poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de amisulpridă.

Încă nu există experiență cu privire la posibilele interacțiuni cu antibiotice. Prin urmare, pacienții care primesc un astfel de tratament trebuie supravegheați cu atenție în primele câteva săptămâni.

Sarcina

Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Amisulprida traversează placenta.

Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive eficiente, cu excepția cazului în care beneficiul justifică riscul potențial.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca

severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertensiune, hipotensiune, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.

Alăptarea

Amisulprida este excretată în laptele matern în cantități destul de mari, peste valoarea acceptată de 10%

din doza maternă ajustată în funcție de greutate în unele cazuri, dar concentrațiile din sânge la sugari nu au fost evaluate. Nu există informații suficiente despre efectele amisulpridei la nou-născuți / sugari. Trebuie

luată o decizie dacă să se întrerupă alăptarea sau să se evite terapia cu amisulpridă, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.

Fertilitatea

La animalele tratate, a fost observată o scădere a fertilității, legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efect mediat de prolactină).

Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă, vedere încețoșată și modifică timpul de reacție într-o asemenea măsură încât capacitatea de a participa activ la traficul rutier sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi pct. 4.8). Acest lucru se aplică într-o măsură mai mare în

combinație cu alcool și medicamente cu actiune deprimantă asupra sistemului nervos central.

Rezumatul profilului de siguranță

Următoarele reacții adverse au fost observate în studii clinice controlate și prin rapoarte spontane. Trebuie luat în considerare faptul că poate fi dificil să distingem reacțiile adverse de simptomele bolii de bază.

În intervalul de doze recomandate, reacțiile adverse sunt în mare parte ușoare și doar de natură temporară. Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie:

• foarte frecvente (≥1/10),

• frecvente (≥1/100 şi <1/10),

• mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

• rare (≥1/10000 şi <1/1000),

• foarte rare (<1/10000),

• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de severitatea lor. Cele mai grave reacții adverse sunt enumerate primele.

Descrierea reacţiilor adverse selectate:

Tulburări endocrine

Frecvente: Amisulprida determină o creștere a concentrației plasmatice de prolactină, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu amisulpridă. Acest lucru poate duce la galactoree, amenoree,

ginecomastie, mastodinie sau disfuncție erectilă.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivație, acatizie,

diskinezie. Aceste simptome sunt în general ușoare atunci când sunt administrate corect și sunt parțial reversibile fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă după administrarea de medicamente

antiparkinsoniene. Incidența simptomelor extrapiramidale este dependentă de doză și foarte scăzută la pacienții cu simptome negative predominante cu doze de tratament de 50-300 mg/zi.

Frecvente: distonie acută (torticolis spastic, convulsii oculare tonice și spasme maxilare). Aceste

simptome sunt reversibile după administrarea de medicamente antiparkinsoniene, menținând tratamentul cu amisulpridă.

Mai puțin frecvente: la utilizarea pe termen lung poate apărea diskinezie tardivă, caracterizată prin mișcări ritmice involuntare, de preferință ale limbii și/sau feței. În aceste cazuri, tratamentul cu medicamente antiparkinsoniene nu este indicat, deoarece acestea pot fie să nu aibă efect, fie să amplifice simptomele.

Rare: sindrom neuroleptic malign, care este o complicaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale.

Mai puțin frecvente: congestie nazală, pneumonie de aspirație (asociată în principal cu alte medicamente antipsihotice și deprimante ale SNC).

Investigatii

Mai puțin frecvente: creșterea enzimelor hepatice, în special a transaminazelor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate.

Simptome

S-a raportat o intensificare a efectelor farmacologice cunoscute. Semnele de supradozaj pot include

somnolență, sedare, stări comatoase, hipotensiune arterială și simptome extrapiramidale.

A fost raportată evoluţie letală, în special în cazul asocierii cu alte medicamente psihotrope.

Abordarea terapeutică în caz de supradozaj

În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea utilizării mai multor medicamente. Având în vedre că amisulprida este dializabilă în proporție redusă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea medicamentului.

Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă prin EKG (risc de

prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.

Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.