Masultab este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice cu:

• simptome pozitive (cum ar fi iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, iluzii paranoide)

• simptome negative (cum ar fi aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială)

  Amisulprida controlează, de asemenea, simptomele negative secundare și tulburările afective, cum ar fi depresia.

Doze

În cazul episoadelor psihotice acute sunt recomandate doze administrate oral cuprinse între 400 mg pe zi şi 800 mg pe zi.

În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de

1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie utilizate.

La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie adaptate individual.

Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un control optim al simptomelor pozitive.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.

Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze administrate oral cuprinse între 50 mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual, utilizând doza minimă eficace.

Masultab poate fi administrat oral în doze unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg pe zi trebuie administrate în mai multe prize.

Vârstnici

Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu precauţie, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a

dozei în caz de insuficienţă renală.

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea şi siguranţa administrării amisulpridei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani nu au fost stabilite. Există numai date limitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu

schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacienţilor cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta pubertăţii, întrucât siguranţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală

Amisulprida se elimină pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate la pacienţii cu clearance-ul creatininei (ClCr) între 0,5 şi 1,0 ml/sec (30 și 60 ml/min) şi la o treime la

pacienţii cu ClCr între 0,2 și 0,6 ml / sec (10 şi 30 ml/min). Deoarece nu există experienţă privind pacienţii

cu insuficienţă renală severă <0,2 ml / sec (10 ml/min)), la acest grup de pacienți este recomandată o atenție deosebită (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Deoarece medicamentul este metabolizat în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.

Mod de administrare Pentru administrare orală.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Tumori dependente de prolactină de exemplu prolactinomul glandei hipofizare și neoplasmul mamar (vezi pct. 4.8)

• Feocromocitom

• Copii până la vârsta pubertăţii (vezi pct. 4.2)

• Prelungire congenitală a intervalui QT

• Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)

• Administrare concomitentă cu medicamente care pot prelungi intervalului QT

• Tratament concomitent cu următoarele medicamente care pot induce torsada vârfurilor:

  • medicamente antiaritmice Clasa Ia, cum sunt chinidină, disopiramidă,

  • medicamente antiaritmice Clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

  • alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină administrată intravenos, vincamină administrată intravenos, halofantrină, pentamidină,

    sparfloxacină (vezi pct. 4.5);

Sindrom Neuroleptic Malign

Similar altor neuroleptice poate apărea Sindrom Neuroleptic Malign, o complicație cu potențial letal caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă, alterare a stării de conştienţă şi creştere a creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întreruptă administrarea tuturor substanţele active antipsihotice, inclusiv amisulpridă.

Boală Parkinson

Similar altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.

Prelungire a intervalului QT

Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se

recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm cum ar fi:

• Bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)

• Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie,

• Prelungire congenitală a intervalului QT

• Tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Accident vascular cerebral (AVC)

În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu

antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a reacțiilor adverse

cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie

utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Pacienţi vârstnici cu demenţă

Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc de deces crescut de 1,6- 1,7 ori la aceşti pacienți. În cursul unui studiu clinic controlat, cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de etiologie cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că,

similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile

observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară.

Tromboembolism venos (TEV)

Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de medicamentele antipsihotice. Pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV). De aceea, toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte sau în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.

Cancer mamar

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. De aceea, trebuie luate măsuri de precauție și pacienții cu antecedente de cancer mamar sau cazuri de cancer mamar în familie trebuie monitorizați cu atenție în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Tumori ale hipofizei

Amisulprida poate crește valoarea prolactinemiei. În timpul tratamentului cu amisulpridă au fost observate cazuri de tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinoamele (vezi pct. 4.8). În caz de valori foarte mari ale prolactinemiei sau de semne clinice ale tumorilor glandei hipofizare (cum ar fi modificare a câmpului vizual și cefalee), trebuie efectuată imagistica hipofizară. Dacă diagnosticul de tumoare

hipofizară este confirmat, tratamentul cu amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

Hiperglicemie

S-a raportat apariţia hiperglicemiei asociată cu tratamentul cu antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Prin urmare, la pacienţii cu diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Epilepsie

Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu amisulprida.

Insuficiență renală

Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală, doza zilnică trebuie scăzută sau trebuie prescris un tratament intermitent. (vezi pct. 4.2).

Vârstnici

La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie din cauza

riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. De asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei, pe baza insuficienţei renale.

Sindrom de întrerupere

Simptomele acute ale sindromului de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise după întreruperea bruscă a administrării de doze mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,

neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Lactoză

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit tptal de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrări concomitente contraindicate:

Medicamente care pot induce torsada vârfurilor sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4):

• Antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină și disopiramidă,

• Antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă și sotalol,

• Alte medicamente, cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină i.v., vincamină i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină (vezi pct. 4.3)

  Levodopa pe baza antagonismului reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice. Amisulprida poate bloca efectul agoniştilor dopaminergici, de exemplu bromocriptină, ropinirol.

  Administrări concomitente nerecomandate:

  Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.

  Medicamente care cresc riscul de producere a aritmiilor grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta conducerea cardiacă (prelungire a intervalului QT):

• Medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele. Blocantele canalelor de calciu care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digoxin.

• Medicamente care induc dezechilibru electrolitic - hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante, amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.

• Neurolepticele, ca pimozidă, haloperidol, antidepresive triciclice, imipramine, litiu;

  Administrări concomitente care necesită prudenţă

• Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.

• Medicamente antihipertensive şi alte medicamente cu efect hipotensiv.

• Administrarea concomitentă de clozapină poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de amisulpridă.

Sarcina

La animale, amisulprida nu a prezentat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare / fetale, nașterii sau dezvoltării postnatale. S-a observat o scădere a fertilităţii, legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s-au constatat efecte teratogene ale amisulpridei.

Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este

recomandată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiile justifică riscul potenţial.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca

severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie,

hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.

Alăptarea:

Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.

Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).

Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie:

• foarte frecvente (≥1/10),

• frecvente (≥1/100 şi <1/10),

• mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

• rare (≥1/10000 şi <1/1000),

• foarte rare (<1/10000),

• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

  În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de severitatea lor. Cele mai grave reacții adverse sunt enumerate primele.

  Clasificarea pe aparate, sisteme și organe	Frecvență	Reacţii adverse
  Tulburari sanguine si ale sitemului limfatic	Mai puțin frecvente	Leucopenie, neutropenie
  	Rare	Agranulocitoză
  Tulburări ale sitemului imun	Mai puțin frecvente	Reacții alergice
  Tulburari endocrine	Frecvente	Hiperprolactinemie, galactoree amenoree, ginecomastie, mastodinie si disfuncții erectile

  	Rare	Tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinoame
  Tulburări de nutriție și metabolism	Mai puțin frecvente	Hiperglicemie,hipertrigliceridemie hipercolesterolemie
  	Rare	Hiponatremie cu sindrom SIHAD (secreție inadecvata de hormon antidiuretic)
  Tulburări psihice	Frecvente	Insomnie, anxietate, agitație, disfuncție legată de atingereaorgasmului
  	Mai puțin frecvente	Confuzie
  Tulburări ale sistemului nervos	Foarte frecvente	Simptome extrapiramidale (tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivație, acatizie,diskinezie
  	Mai puțin frecvente	Diskinezie tardivă ( caracterizată de mișcări involuntare ritmice, în mod predominant la nivelul limbii și /sau feței, care au fost raportate după administrarea pe o perioadă lungă de timp saudupă întreruperea tratamentului. Administrarea medicației antiparkinsoniene este ineficace sau poate induce agravareasimptomelor. Convulsii
  	Rare	Sindrom neuroleptic malign, care este o complicație cupotențial letal
  Tulburări oculare	Frecvente	Vedere încețoșată
  Tulburări cardiace
  	Mai puțin frecvente	Bradicardie
  	Rare	Prelungire a intervalului QT Aritmii ventriculare, cum ar fi torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară, fibrilațieventriculară, stop cardiac, moarte subită
  Tulburări vasculare	Frecvente	Hipotensiune arterială
  	Mai puțin frecvente	Hipertensiune arterială
  	Rare	Cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri deembolie pulmonară, uneoriletală, și cazuri de tromboză venoasă profundă
  Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale	Mai puțin frecvente	Congestie nazală, pneumonie de aspirație (asociată în principal cu

  		utilizarea concomitentă cu alte deprimante ale SNC)
  Tulburări gastro-intestinale	Frecvente	Constipație, greață, vărsături,xerostomie
  Tulburări ale pielii și țesutului subcutanat	Rare	Angioedem, urticarie
  Tulburări ale țesutului conjunctiv și musculo- scheletic	Mai puțin frecvente	Osteopenie, osteoporoză
  Tulburări renale și urinare	Mai puțin frecvente	Retenție urinară
  Afecțiuni în timpul sarcinii, puerperalel și perinatale	Cu frecvenţă necunoscută	Sindrom de întrerupere neonatal
  Investigații	Frecvente	Creștere ponderală
  	Mai puțin frecvente	Creșteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, în principal transaminaze

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

  Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

  Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Simptome

Au fost raportate creşteri ale efectelor farmacologice ale medicamentului, cum ar fi somnolență și sedare,

comă, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale. A fost raportată evoluţie letală, în special în cazul asocierii cu alte medicamente psihotrope.

Abordarea terapeutică a supradozajului

În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea utilizării mai multor medicamente. Având în vedre că amisulprida este dializabilă în proporție redusă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea medicamentului.

Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a

intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.

Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice. La pacienții la care se suspectează supradozajul trebuie monitorizată ECG.