PENTASA 1 g COMPR. CU ELIB. PREL.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - PENTASA 1g
Mode de administrare: orală Doze
Comprimatele nu trebuiesc mestecate sau zdrobite. Pentru a uşura administrarea, comprimatele se pot dizolva în 50 ml apă rece. Se amestecă şi se administrează imediat.
Colită ulceroasă-Boală activă
Adulţi
Se recomandă de regulă dozaj individualizat, maxim 4 g mesalazină zilnic, în doză unică sau în prize divizate.
Colită ulceroasă-Tratament de întreţinere
Adulţi
Se recomandă dozaj individualizat, maxim 2 g mesalazină zilnic, în doză unică sau în prize divizate.
Boala Crohn – boală activă şi tratament de întreţinere
Adulţi
Se recomandă dozaj individualizat, maxim 4 g mesalazină zilnic, în prize divizate.
Copii
Documentaţia referitoare la administrarea la copii cu vârsta între 6-18 ani este redusă.
Colită ulceroasă-Boală activă
Copii cu vârsta de 6 ani şi mai mare: Se recomandă dozaj individualizat, începând cu 30-50 mg/kg/zi în prize divizate, doza maximă recomandată fiind de 75 mg mesalazină/kg/zi, în prize divizate. Doza zilnică nu
trebuie să depăşească doza zilnică maximă pentru adult.
Colită ulceroasă-Tratament de întreţinere
Copii cu vârsta de 6 ani şi mai mare: Se recomandă dozaj individualizat, începând cu 15-30 mg/kg/zi în prize divizate. Doza zilnică nu trebuie să depăşească doza zilnică recomandată pentru adult.
În general, se recomandă ca jumătate din doza pentru adulţi să fie administrată la copii cu masa corporală până la 40 kg; doza pentru adult se poate administra copiilor cu masa corporala peste 40 kg.
Boala Crohn – boală activă
Copii cu vârsta de 6 ani şi mai mare: Se recomandă dozaj individualizat, începând cu 30-50 mg/kg/zi în prize divizate, doza maximă recomandată fiind de 75 mg mesalazină/kg/zi, în prize divizate. Doza zilnică nu
trebuie să depăşească doza zilnică maximă pentru adult.
Boala Crohn – tratament de întreţinere
Copii cu vârsta de 6 ani şi mai mare: Se recomandă dozaj individualizat, începând cu 15-30 mg/kg/zi în prize divizate. Doza zilnică nu trebuie să depăşească doza zilnică recomandată pentru adult.
În general, se recomandă ca jumătate din doza pentru adulţi să fie administrată la copii cu masa corporală până la 40 kg; doza pentru adult se poate administra copiilor cu masa corporala peste 40 kg.
PENTASA este contraindicat la pacienţii cu:
-
Hipersensibilitate la mesalazină sau la oricare dintre excipienţi
-
Hipersensibilitate cunoscută la salicilaţi
-
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă
Majoritatea pacienţilor care prezintă intoleranţă sau hipersensibilitate la sulfasalazină poate lua PENTASA fără riscul unor reacţii similare. Totuşi, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii alergici la
sulfasalazină (risc de alergie la salicilaţi). În caz de reacţii de intoleranţă acută, respectiv crampe abdominale, durere abdominală acută, febră, cefalee severă şi erupţie cutanată, tratamentul trebuie oprit imediat.
Administrarea se face cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. Parametrii funcţiei hepatice, cum ar fi ALT sau AST, trebuie evaluaţi înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant.
Medicamentul nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală se monitorizează constant prin măsurarea creatinemiei mai ales în faza iniţială de tratament. Statusul urinar (benzi de testare) trebuie determinat înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant. Nefrotoxicitatea indusă de mesalazină trebuie suspectată la pacienţii care dezvoltă disfuncţii renale în timpul tratamentului. În vederea utilizării concomitente a celorlalţi agenţi nefrotoxici cunoscuţi este necesară o frecvenţă mai mare a monitorizării funcţiei renale.
Pacienţii cu boli pulmonare, în particular cu astm, trebuie să fie foarte atent monitorizaţi pe parcursul unei serii de tratament.
Au fost raportate rareori reacţii de hipersensibilitate cardiacă induse de mesalazină (miocardita şi pericardita). Discrazii sanguine grave au fost raportate în cazuri foarte rare sub tratament cu mesalazină. Înainte de şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea unui test sanguin pentru hemoleucograma cu
formulă, la latitudinea medicului curant. După cum se arată în secţiunea referitoare la interacţiuni, tratamentul concomitent cu mesalazină poate creşte riscul de discrazie sanguină la pacienţii trataţi cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină (vezi pct. 4.5). Tratamentul trebuie oprit dacă există suspiciuni sau semne evidente ale acestor reacţii adverse.
În general, teste de urmărire sunt recomandate la 14 zile după începerea tratamentului, urmate de alte două până la trei teste la intervale de 4 săptămâni. Dacă rezultatele sunt normale, testele de urmărire trebuie efectuate o dată la fiecare trei luni. Dacă apar simptome suplimentare, aceste teste trebuie efectuate imediat.
Mai multe studii au evidenţiat o frecvenţă crescută a efectelor mielosupresive în cazul administrării Pentasa în asociere cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină, şi o interacţiune pare să existe, totuşi,
mecanismul din spatele interacţiunii nu este încă pe deplin cunoscut. Se recomandă monitorizarea regulată a celulelor albe din sânge, iar regimul de dozaj al tiopurinelor trebuie ajustat corespunzător.
Există dovezi, nu foarte puternice, că mesalazina ar putea diminua efectul anticoagulant al warfarinei.
PENTASA se utilizează cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării, doar dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscurile posibile.
Sarcina:
Mesalazina traversează bariera placentară, iar concentraţia sa în plasma cordonului ombilical este mai mică decât concentraţia la nivelul plasmei materne. Metabolitul acetil-mesalazina se găseşte în aceeaşi
concentraţie în cordonul ombilical şi în plasma maternă.
Pe baza mai multor studii observaţionale, nu au fost raportate efecte teratogene şi nu există dovezi ale unui risc semnificativ al utilizării la om. Studiile la animale tratate cu mesalazină oral nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Tulburări hematologice (pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi anemie) au fost raportate la nou-născuţi ale căror mame fuseseră tratate cu Pentasa.
Insuficienţa renală la un nou născut a fost raportată într-un singur caz, după utilizarea de lungă durată a unei doze mari de (2-4 g, oral) în timpul sarcinii.
Alăptarea:
Mesalazina se excretă în laptele matern. Concentraţia mesalazinei în laptele matern este mai mică decât concentraţia sanguină, dar metabolitul său acetil-mesalazină apare în concentraţii similare sau mai mari.
Experienţa utilizării masalazinei orale la femeile care alăptează este limitată. Nu s-au efectuat studii
controlate cu PENTASA în timpul alăptării. Reacţiile de hipersensibilitate, cum este sindromul diareic la sugar, nu pot fi excluse. În cazul în care sugarul prezintă diaree, alăptarea trebuie oprită.
Datele obţinute în urma administrării la animale arată că mesalazina nu are efect asupra fertilităţii la femele şi masculi.
PENTASA are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice sunt diaree, greaţă, durere abdominală, cefalee, vărsături şi erupţie cutanată.
Pot apărea ocazional reacţii de hipersensibilitate şi febră medicamentoasă.
Reacţii locale cum sunt pruritul, disconfortul rectal şi iritaţia intestinală dureroasă ar putea apărea după administrarea rectală.
Frecvenţa efectelor adverse, pe baza rezultatelor studiilor clinice şi rapoartelor de supraveghere post- marketing:
| Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe | Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10) | Rare(≥ 1/10 000 la< 1/ 1 000) | Foarte rare (< 1/10 000) | De frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelordisponibile) |
| Tulburări hematologice şi limfatice | Eozinofilie (ca parte a reacţiei alergice), Modificarea valorilor hemogramei (anemie, anemie aplastică, leucopenie (inclusiv granulocitopenie şi neutropenie), trombocitopenie,agranulocitoză, pancitopenie) | |||
| Tulburări ale sistemuluiimunitar | Pancolită | Reacţie de sensibilitate | ||
| Tulburări alesistemului nervos | Cefalee | Ameţeli | Neuropatie periferică | |
| Tulburări cardiace | Miocardită* şi pericardită* | |||
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Reacţii alergice pulmonare şi fibrotice (inclusiv dispnee, tuse, bronhospasm,alveolită alergică, eozinofilie pulmonară, boală pulmonarăinterstiţială, infiltrat pulmonar, pneumonită) | |||
| Tulburări gastrointestinale | Diaree, durere abdominală,greaţă, vărsături | Amilază crescută,pancreatităacută*, flatulenţă | ||
| Tulburări hepatobiliare | Valori crescute ale enzimelor hepatice, parametrilorcolestazei şi bilirubinei, |
| hepatotoxicitate (inclusiv hepatită*,colestază hepatică, ciroză,insuficienţă hepatică) | ||||
| Afecţiunicutanate şi ale ţesutului subcutanat | Erupţie cutanată (inclusivurticarie şi rash eritematos) | Alopecie reversibilă | ||
| Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Mialgie, artralgie, reacţiiasemănătoare lupusului eritematos | |||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Afectarea funcţiei renale (inclusiv nefrităinterstiţială*(acută/cronică), sindrom nefrotic, insuficienţărenală), coloraţie a urinei | |||
| Tulburări alesistemului reproducător | Oligospermie (reversibilă) | |||
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Febrămedicamentoasă |
*Mecanismul apariţiei miocarditei şi pericarditei, pancreatitei, nefritei interstiţiale şi hepatitei induse de mesalazină nu este cunoscut, dar poate avea o origine alergică.
Este important de reţinut că o parte din aceste reacţii adverse pot fi atribuite bolii inflamatorii intestinale.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Toxicitate acută la animale
Doze unice de mesalazină de până la 5 g/kg administrate oral la porc sau o doză unică de mesalazină de 920 mg/kg administrată intravenos la şobolan nu au fost letale.
Toxicitate acută la om
Experienţa clinică este limitată în cazul supradozării cu Pentasa, care nu indică toxicitate renală sau hepatică. Nu există un antidot specific, iar tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Au fost raportate cazuri de pacienţi trataţi cu doze zilnice de 8 grame timp de o lună care nu au înregistrat efecte adverse.
Managementul supradozajului
În cazul în care se constată supradozajul cu mesalazină, se întrerupe imediat administrarea şi se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale în spital, precum şi monitorizarea constantă a funcţiei renale.
Proprietăți farmacologice - PENTASA 1g
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare intestinale, codul ATC: A07EC02
Mecanismul de acţiune şi efectul farmacodinamic
Mesalazina este componentul activ al sulfasalazinei care a fost utilizată timp îndelungat în tratamentul colitei ulceroase şi bolii Crohn.
Pe baza studiilor clinice s-a constatat că valoarea terapeutică a mesalazinei administrată oral sau intrarectal, se datorează mai degrabă efectului antiinflamator local intestinal decât efectului sistemic.
Creşterea migraţiei leucocitare, producţia anormală de citokine, creşterea producţiei metaboliţilor acidului
arahidonic (leucotriene B4 în special) şi creşterea radicalilor liberi în ţesutul intestinal inflamat sunt prezente la toţi pacienţii cu boli inflamatorii intestinale.
Mesalazina are in vitro şi in vivo următoarele efecte: inhibă chemotaxia leucocitelor, scade producţia de
citokine şi leucotriene şi scade producţia de radicali liberi. Mecanismul de acţiune al mesalazinei nu este bine determinat.
Riscul de apariţie a cancerului colorectal este uşor crescut la pacienţii suferinzi de colită ulceroasă. Efectele mesalazinei observate în modele experimentale şi la biopsiile efectuate la pacienţi susţin rolul mesalazinei în prevenirea apariţiei cancerului colorectal asociat colitei, cu reglarea negativă (down regulation) atât a căilor de semnalizare dependente, cât şi a celor independente de inflamaţie, implicate în dezvoltarea cancerului colorectal asociat colitei.
Cu toate acestea, datele provenite din metaanalize nu furnizează date clinice concordante cu privire la beneficiile mesalazinei în riscul de carcinogeneză asociat colitei ulceroase.
Efectul terapeutic al mesalazinei depinde de contactul local al medicamentului cu zona afectată a mucoasei intestinale.
Comprimatele cu eliberare prelungită de PENTASA conţin microgranule de mesalazină acoperite cu etilceluloză. După administrare şi dezintegrarea comprimatului, mesalazina este eliberată continuu din microgranule de la duoden până la rect în orice condiţii intestinale de pH.
La o oră de la administrare, microgranulele sunt prezente în duoden independent de administrarea concomitentă de alimente. Timpul mediu de tranzit intestinal este de 3-4 ore la voluntarii sănătoşi.
Metabolizare
Mesalazina este metabolizată în N-acetil-mesalazină (acetil-mesalazină) presistemic în mucoasa intestinală şi sistemic în ficat. Acetilarea pare să fie independentă de fenotipul de acetilator al pacientului. Are loc, de asemenea, o acetilare datorită bacteriilor colonice
Acetil-mesalazina este considerată clinic şi toxicologic inactivă, deşi acest lucru trebuie confirmat.
Absorbţie
S-a constatat că 30 –50% din doza orală este absorbită predominant din intestinul subţire.
Mesalazina este detectabilă în plasmă după 15 minute de la administrare. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după 1-4 ore de la administrare şi descreşte gradual fiind nedetectabilă la 12 ore după administrare.
Curba concentraţiei plasmatice a acetil-mesalazinei este similară dar concentraţia este în general mai ridicată şi eliminarea mai lentă.
Viteza plasmatică a metabolizării acetil-mesalazinei la mesalazină după administrarea orală variază de la 3,5 la 1,3 după ingerarea unei doze zilnice de 500 mg x3 şi 2g x3 respectiv, implicând o acetilare saturabilă dependentă de doză.
Concentratia plasmatică a mesalazinei este de aproximativ 2 µmol/l, 8 µmol/l şi 12 µmol/l după
administrarea unei doze zilnice de 1,5 g, 4 g şi respectiv 6 g. Pentru acetil-mesalazină concentraţia corespunzătoare este de 6 µmol/l, 13 µmol/l şi 16 µmol/l.
Tranzitul şi eliberarea mesalazinei după administrarea orală sunt independente de ingerarea concomitentă de alimente, în timp ce absorbţia sistemică poate fi redusă.
Distribuţie
Mesalazina şi acetil-mesalazina nu traversează bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice este de 50% pentru mesalazină şi 80% pentru acetil-mesalazină.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al mesalazinei este de aproximativ 40 minute şi al acetil-mesalazinei de 70 minute. Datorită eliberării continue a mesalazinei din PENTASA de-a lungul tractului intestinal, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu poate fi determinat după administrarea orală. Testele arată că o concentraţie constantă este atinsă după 5 zile de tratament oral.
Atât mesalazina cât şi acetil-mesalazina se excretă prin urină (în special acetil-mesalazina) şi fecale.
Grupuri speciale de pacienţi
Eliberarea mesalazinei după administrarea orală este slab afectată de modificările fiziopatologice din cadrul bolii inflamatorii intestinale cum ar fi diareea sau creşterea acidităţii intestinale. O reducere a absorbţiei sistemice la 20-25% din doza zilnică a fost observată la pacienţii cu tranzit intestinal accelerat. În aceste
condiţii s-a observat o creştere a excreţiei în fecale.
La pacienţii cu afectare a funcţiilor renală şi hepatică are loc o scădere a ratei de eliminare cu creşterea concentraţiei plasmatice, ceea ce duce la creşterea riscului de reacţii adverse nefrotoxice.
Date preclinice de siguranţă
Efecte toxice renale au fost demonstrate la toate speciile testate. În general dozele toxice depăşesc dozele terapeutice utilizate la om cu un factor de 5-10.
Nu au fost observate efecte toxice semnificative asupra tractului gastro-intestinal, ficatului sau sistemului hematopoetic la animale.
In vitro şi in vivo studiile nu au evidenţiat efecte mutagenice. Studiile la şobolani nu au arătat o creştere a incidenţei tumorilor legată de mesalazină.
Proprietăți farmaceutice - PENTASA 1g
Cutie cu 6 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită