ALBENDAZOL VIM SPECTRUM 200 mg COMPR.

Tratamentul infecţiilor parazitare simple sau mixte cu localizare intestinală şi/sau tisulară, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.

Albendazolul administrat în doză mică este indicat în tratamentul de scurtă durată al următoarelor afecţiuni provocate de helminţi/protozoare sensibile:

• oxiurază (Enterobius vermicularis);

• tricocefaloză (Trichuris trichiura);

• ascaridioză (Ascaris lumbricoides);

• ankilostomiază şi necatoriază (Ancylostoma duodenale, Necator americanus);

• strongiloidoză (Strongyloides stercoralis);

• teniază (Taenia solium, Taenia saginata);

• giardioză la copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (Giardia lamblia);

Albendazol Vim Spectrum se administrează pe cale orală. Poate fi administrat în timpul mesei, după masă sau pe stomacul gol.

Nu sunt necesare măsuri speciale cum ar fi: repausul alimentar sau administrarea de purgative. Oxiuriază:

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: Doza recomandată este de 400 mg albendazol într-o

priză unică, repetată după 7 zile.

Se impun măsuri riguroase de igienă şi, de asemenea, trebuie tratate şi persoanele din anturaj.

Ascaridioză, tricocefaloză, ankilostomiază, necatoriază

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: Doza recomandată este de 400 mg albendazol într-o priză unică.

In caz de tricocefaloză, dacă examenul coproparazitologic efectuat la 3 săptămâni după tratament este pozitiv, trebuie efectuată o a doua cură de tratament.

Strongiloidoză, teniază

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: Doza recomandată este de 400 mg albendazol în priză unică 3 zile consecutiv. Dacă examenul coproparazitologic efectuat la 3 săptămâni după tratament este pozitiv, trebuie efectuată o a doua cură de tratament.

Giardioză intestinală

La copii cu vârsta între 6 şi 12 ani, doza zilnică recomandată este de 400 mg albendazol, în priză unică, timp de 5 zile.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Pentru copii cu vârsta sub 6 ani se recomandă forme farmaceutice adecvate vârstei.

Vârstnici

Experienţa referitoare la administrarea medicamentului la pacienţii cu vârsta peste 65 ani este limitată (vezi pct. 5.2).

Cu toate că raportările nu indică necesitatea ajustării dozelor, albendazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici cu disfuncţie hepatică.

Insuficienţă renală

Deoarece excreţia renală a albendazolului şi a metabolitului său principal, sulfoxidul de albendazol este neglijabilă, este puţin probabil ca la pacienţii cu insuficienţă renală clearance-ul acestor compuşi să fie modificat. Cu toate că nu este necesară ajustarea dozelor, pacienţii cu semne sau simptome de insuficienţă renală trebuie atent monitorizaţi.

Insuficienţă hepatică

Deoarece albendazolul este rapid metabolizat la nivelul ficatului, rezultând principalul său metabolit farmacologic activ, sulfoxidul de albendazol, este de aşteptat ca insuficienţa hepatică să determine efecte semnificative asupra profilului farmacocinetic al sulfoxidului de albendazol. Înaintea începerii tratamentului cu albendazol, pacienţii cu rezultate anormale ale testelor funcţionale hepatice (valori serice ale transaminazelor) trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la albendazol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct 6.1. Sarcină suspectată sau diagnosticată.

Pentru a evita administrarea albendazolului la începutul sarcinii, femeile aflate în perioada fertilă trebuie să înceapă tratamentul în timpul primei săptămâni a ciclului menstrual sau după ce au obţinut un rezultat negativ la testul de sarcină. De asemenea, aceste femei trebuie să evite sarcina în timpul şi 5 săptămâni după terminarea tratamentului cu albendazol.

În cursul tratamentului cu albendazol a fost observată creşterea uşoară sau moderată a valorilor concentraţiei enzimelor hepatice la aproximativ 16% dintre pacienţi. Aceste valori au revenit la normal după întreruperea tratamentului.

Tratamentul cu albendazol poate evidenţia o neurocisticercoză pre-existentă, în special în zone de infecţie puternică cu Taenia sp. Pacienţii pot prezenta simptome neurologice, cum sunt convulsiile, presiune intracraniană crescută şi semne focale, ca rezultat al reacţiei inflamatorii cauzate de moartea

parazitului în creier. Simptomele pot apărea imediat după tratament; trebuie iniţiată de urgenţă o terapie adecvată cu glucocorticoizi şi anticonvulsivante.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

S-a demonstrat că praziquantelul, cimetidina şi dexametazona duc la creşterea concentraţiei plasmatice a metabolitului activ al albendazolului.

Sarcina

În studiile la animale, albendazolul s-a dovedit teratogen şi embriotoxic. Nu există date adecvate privind utilizarea albendazolului la femeile gravide. Ca urmare, administrarea albendazolului este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi până la 5 săptămâni după tratamentul cu albendazol.

Alăptarea

Nu există date suficiente privind administrarea în cursul alǎptării. Din acest motiv, alăptarea va fi întreruptă pe timpul administrării albendazolului şi încă 5 zile după terminarea tratamentului.

Albendazolul are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Deoarece administrarea de albendazol produce uneori ameţeli, este necesară prudenţă în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea frecvenţei reacţiilor adverse:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

În cazul tratamentului de scurtă durată cu doze mici s-au raportat:

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând erupţii cutanate tranzitorii, prurit şi urticarie.

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: cefalee şi ameţeli.

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: simptome la nivelul porţiunii superioare a tubului digestiv (de exemplu: durere epigastrică sau abdominală, greaţă, vărsături) şi diaree.

Tulburări hepatobiliare

Rare: creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În cazul intoxicaţiei acute, trebuie iniţiate terapia simptomatică (spălături gastrice) şi măsurile generale de susţinere a funcţiilor vitale.