APLEONA 20 mg/ml + 5 mg/ml PIC. OFT., SOL.

Tratamentul presiunii intraoculare (PIO) crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau glaucom pseudoexfoliativ, atunci când monoterapia cu beta-blocante cu administrare locală nu este suficientă.

Doze

Doza este de o picătură de Apleona în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectați, de două ori pe

zi.

Dacă se utilizează un alt medicament oftalmic cu administrare locală, Apleona și celălalt medicament trebuie administrate separat, la un interval de cel puțin zece minute.

Acest medicament este o soluţie sterilă, care nu conține niciun conservant.

Pacienții trebuie instruiți să se spele pe mâini înainte de utilizare și să evite contactul între flacon şi ochi

sau zonele din jurul acestuia, deoarece acest lucru poate provoca leziuni oculare.De asemenea, pacienţii

trebuie instruiţi că soluţiile cu administrare oftalmică, în cazul manipulării necorespunzătoare, se pot contamina cu bacterii larg răspândite care determină infecţii oculare. Leziunile oculare grave şi pierderea consecutivă a vederii pot fi rezultatul utilizării de soluţii contaminate.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi. Nu a fost stabilită siguranţa administrării la copii cu vârsta sub 2 ani.

Datele disponibile referitoare la siguranţa administrării la copii cu vârsta ≥ 2 ani şi < 6 ani sunt descrise la pct. 5.1.

Mod de administrare

Atunci când se efectuează ocluzia canalului nazo-lacrimal sau închiderea pleoapelor timp de 2 minute, absorbţia sistemică este redusă. Această manevră poate determina diminuarea reacţiilor adverse sistemice şi creşterea activităţii locale.

Pacienţii trebuie fie informaţi cu privire la manipularea corectă a flaconului multidoză. Vă rugăm să consultaţi pct. 6.6 pentru modul de administrare.

Apleona este contraindicat la pacienții cu:

hipersensibilitate la una sau ambele substanțe active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 afecţiuni cu hiperreactivitate a căilor respiratorii, incluzând astm bronşic, antecedente de astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică severă

bradicardie sinusală, sindrom de nod sinusal bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul II sau III care nu sunt controlate cu pacemaker, nsuficiență cardiacă manifestă, șoc cardiogen

insuficienţă renală severă (ClCr < 30 ml/min) sau acidoză hipercloremică

Contraindicaţiile menţionate mai sus sunt caracteristice substanţelor active din componența

medicamentului şi nu combinației acestora.

Reacții cardiovasculare/respiratorii

Similar altor medicamente administrate oftalmic, timolol se absoarbe sistemic. Din cauza componentei beta-adrenergice, timolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare şi alte reacţii adverse observate la medicamentele beta-blocante adrenergice administrate sistemic. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice legate de medicament după administrarea topică oftalmică este mai mică decât după administrarea sistemică. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.

Afecţiuni cardiace:

La pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (cum sunt boala coronariană, angina Prinzmetal şi insuficienţa cardiacă) şi hipotensiune arterială, tratamentul cu beta-blocante adrenergice trebuie foarte atent evaluat şi trebuie avut în vedere tratamentul cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru detectarea semnelor de agravare a acestor afecţiuni şi apariţia reacţiilor adverse.

Din cauza efectului dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu bloc

cardiac de gradul I.

Afecţiuni vasculare:

Pacienţii cu afecţiuni/disfuncţii circulatorii periferice severe (cum sunt forme severe ale bolii Raynaud sau

sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu prudenţă.

Afecţiuni respiratorii:

Reacţii respiratorii, inclusiv deces din cauza bronhospasmului la pacienţii cu astm bronşic, au fost raportate după administrarea oftalmică a unor beta-blocante.

Apleona trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată şi numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Insuficienţă hepatică

Nu s-a studiat administrarea acestui medicament la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi.

Reacţii imunologice şi de hipersensibilitate

Similar altor medicamente oftalmice cu administrare locală, dorzolamida poate fi absorbită sistemic. Dorzolamida conţine o grupare sulfonamidică, întâlnită, de asemenea, în sulfonamide. Ca urmare, aceleaşi tipuri de reacţii adverse observate în cazul administrării sistemice a sulfonamidelor pot să apară în cazul administrării locale, incluzând reacţii adverse severe, cum sunt sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Dacă apar semne ale reacţiilor adverse grave sau ale reacţiilor de hipersensibilitate, trebuie întreruptă utilizarea acestui medicament.

În cazul utilizării acestui medicament s-a observat apariţia reacţiilor adverse locale oculare similare celor observate în cazul utilizării picăturilor oftalmice care conţin clorhidrat de dorzolamidă. Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Apleona.fără conservant.

În timp ce utilizează beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau antecedente de reacţii anafilactice severe la diverşi alergeni pot fi mai reactivi la stimularea repetată accidentală cu astfel de alergeni şi pot să nu prezinte răspuns terapeutic la dozele uzuale de adrenalină utilizate în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Tratament concomitent

Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot creşte când timolol este administrat la pacienţi care utilizează deja un medicament beta-blocant cu administrare sistemică. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Administrarea topică a două medicamente beta-blocante adrenergice nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală nu este recomandată.

Întreruperea tratamentului

Dacă este necesară întreruperea administrării oftalmice a timololului la pacienţii cu boală coronariană,

tratamentul trebuie întrerupt treptat.

Efecte suplimentare ale blocării receptorilor beta-adrenergici

Hipoglicemie/diabet zaharat:

Medicamentele beta-blocante trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu hipoglicemie spontană sau la cei cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele de hipoglicemie acută.

De asemenea, beta-blocantele pot masca semnele de hipertiroidism. Întreruperea bruscă a tratamentului cu

beta-blocante poate precipita agravarea simptomelor.

Afecţiuni corneene

Medicamentele oftalmice beta-blocante pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu prudenţă.

Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale

Medicamentele oftalmice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici, de exemplu ale adrenalinei. Medicii anestezişti trebuie informaţi dacă pacienţii se află sub tratament cu timolol.

Tratamentul cu beta-blocante poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Efecte suplimentare ale inhibării anhidrazei carbonice

Tratamentul cu inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală a fost asociat cu urolitiază, ca rezultat al tulburărilor echilibrului acido-bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi nu s-au observat tulburări ale echilibrului acido-bazic în cazul utilizării dorzolamidă/timolol (forma farmaceutică cu conservant), urolitiaza a fost raportată rar. Deoarece Apelona fără conservant conţine un inhibitor al anhidrazei carbonice care este absorbit sistemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei în timpul utilizării acestui medicament.

Alte precauții

Abordarea terapeutică a pacienţilor cu formă acută a glaucomului cu unghi închis necesită intervenţii terapeutice suplimentare, pe lângă administrarea medicamentelor care scad presiunea intraoculară. Nu s-a studiat administrarea acestui medicament la pacienţii cu formă acută a glaucomului cu unghi închis.

La pacienţii cu defecte corneene cronice preexistente şi/sau antecedente de intervenţii chirurgicale intraoculare s-au raportat edem cornean şi decompensare corneană ireversibilă în timpul utilizării dorzolamidei. Pacienţii prezintă un risc crescut de apariţie a edemului cornean. Se recomandă prudenţă când se prescrie Apleona la acest grup de pacienţi.

La administrarea de tratamente de suprimare a producerii umorii apoase (de exemplu timolol,

acetazolamidă) după efectuarea procedurilor de filtrare s-a raportat dezlipire coroidiană.

Similar utilizării altor medicamente antiglaucomatoase, la unii pacienţi s-a raportat diminuarea responsivităţii la maleatul de timolol administrat oftalmic după tratament de lungă durată. Cu toate acestea, în studiile clinice în care 164 pacienţi au fost urmăriţi timp de cel puţin trei ani, nu s-au observat diferenţe semnificative între valorile medii ale presiunii intraoculare, după stabilizarea iniţială a acestora.

Pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la contact cu argintul nu trebuie să utilizeze acest medicament, deoarece picăturile eliberate pot conține urme de argint provenite din sistemul de închidere al flaconului.

Utilizarea lentilelor de contact

Administrarea acestui medicament nu a fost studiată la pacienţii care poartă lentile de contact. Copii şi adolescenţi

Vezi pct. 5.1.

Nu s-au efectuat studii specifice cu Apleona privind interacţiunile medicamentoase.

În studiile clinice, acest medicament s-a utilizat concomitent cu următoarele medicamente cu administrare sistemică, fără a se evidenţia semne ale interacţiunilor adverse: inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene, incluzând acid acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogen, insulină, tiroxină).

Există potenţialul de apariţie a efectelor aditive, rezultând hipotensiune arterială şi/sau a bradicardie accentuată când beta-blocantele adrenergice sub formă de soluţie oftalmică sunt administrate concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, medicamente care epuizează depozitele de catecolamine sau medicamente beta-blocante adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice, guanetidină, narcotice şi inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO).

În timpul tratamentului concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP2D6 (de exemplu chinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol s-a raportat un efect de potenţare a beta-blocadei sistemice (de exemplu scădere a frecvenţei cardiace, deprimare cardiacă).

Deşi dorzolamidă/timolol (forma farmaceutică cu conservant) administrat în monoterapie are un efect uşor sau nu are niciun efect asupra dimensiunii pupilei, ocazional s-a raportat midriază, ca rezultat al utilizării oftalmice concomitente a beta-blocantelor şi adrenalinei (epinefrinei).

Beta-blocantele pot accentua efectul de scădere a glicemiei al medicamentelor antidiabetice.

Medicamentele beta-blocante adrenergice cu administrare orală pot determina exacerbarea hipertensiunii

arteriale de rebound, care poate să apară ca urmare a întreruperii tratamentului cu clonidină.

Sarcină

Apleona nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Dorzolamida

Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind sarcinile expuse. La iepuri, administrarea dorzolamidei a determinat efecte teratogene la doze maternotoxice (vezi pct. 5.3).

Timolol

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea timololului la femeile gravide. Timololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.

Studiile epidemiologice nu au evidenţiat efecte teratogene, dar au arătat un risc de retard al creşterii intrauterine, atunci când beta-blocantele sunt administrate pe cale orală. În plus, semnele şi simptomele beta-blocadei (cum sunt bradicardie, hipotensiune arterială, disfuncţie respiratorie şi hipoglicemie) au fost

observate la nou-născuţi, atunci când beta-blocantele au fost administrate până în momentul naşterii. În cazul administrării acestui medicament până în momentul naşterii, nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie în timpul primelor zile de viață.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă dorzolamida este eliminată în laptele uman. La femelele de şobolan care alăptează, cărora li s-a administrat dorzolamidă, au fost observate scăderi ale greutăţii corporale la pui.

Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de timolol administrat sub formă de picături oftalmice, este puţin probabil să fie prezente în laptele matern cantităţi suficiente care să producă simptome clinice de beta-blocadă la sugar. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2. În cazul în care tratamentul cu Apleona este necesar, alăptarea nu este recomandată.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţiile adverse posibile, cum este vederea înceţoşată, pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule şi/sau de a folosi utilaje.

Într-un studiu clinic pentru Dorzolamidă/timolol fără conservant reacţiile adverse observate au fost concordante cu cele care au fost raportate anterior pentru dorzolamidă/timolol (formulare cu conservant), clorhidrat de dorzolamidă și/sau maleat de timolol.

În timpul studiilor clinice, 1035 pacienți au fost tratați cu dorzolamidă/timolol (formulare cu conservant). Aproximativ 2,4% din totalul pacienţilor au întrerupt tratamentul din cauza reacțiilor adverse oculare locale; aproximativ 1,2% din totalul pacienţilor au întrerupt tratamentul din cauza reacțiilor adverse locale, sugestive pentru reacţii alergice sau de hipersensibilitate (de exemplu inflamație a pleoapelor și conjunctivită).

Într-un studiu comparativ, dublu-orb, cu doze repetate, s-a demonstrat că dorzolamidă/timolol fără

conservant are un profil de siguranţă similar cu dorzolamidă/timolol (forma farmaceutică cu conservant).

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, timolol se absoarbe în circulaţia sistemică. Acesta poate determina reacţii adverse similare cu cele observate la medicamentele beta-blocante cu administrare sistemică. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrarea locală oftalmică este mai mică decât cea după administrarea sistemică.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în cazul utilizării dorzolamidă/timololfără conservant sau a uneia dintre substanţele active din compoziția sa, fie în timpul studiilor clinice, fie după punerea pe piaţă a medicamentului:

[Foarte frecvente: (≥1/10), Frecvente: (≥1/100 și <1/10), Mai puţin frecvente: (≥1/1 000 și <1/100), Rare: (≥1/10 000 și <1/1000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)]

*Aceste reacţii adverse au fost observate cu picăturile oftalmice dorzolamidă/timolol (formulare cu

conservant), după punerea pe piaţă a medicamentului.

**Reacţii adverse suplimentare au fost observate în cazul administrării oftalmice a beta-blocantelor şi este

posibil să apară şi în cazul administrării dorzolamidă/timolol fără conservant. Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este important. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la:

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

La om, nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul prin ingestie accidentală sau intenţionată a Dorzolamidă/timolol cu conservant) sau <Dorzolamidă/timolol fără conservant>.

Simptome

S-au raportat cazuri de supradozaj accidental cu soluţie oftalmică care conţine maleat de timolol, care a determinat efecte sistemice similare celor observate în cazul utilizării sistemice a blocantelor beta-adrenergice, cum sunt ameţeli, cefalee, dispnee, bradicardie, bronhospasm şi stop cardiac. Cele mai

frecvente semne şi simptome care pot să apară în cazul supradozajului cu dorzolamidă sunt dezechilibru electrolitic, apariţia unei stări de acidoză şi, posibil, efecte la nivelul sistemului nervos central.

La om, sunt disponibile informaţii limitate referitoare la supradozajul prin ingestie accidentală sau intenţionată a clorhidratului de dorzolamidă. În cazul ingestiei, s-a raportat apariţia somnolenţei. În cazul administrării locale s-au raportat următoarele: greaţă, ameţeli, cefalee, fatigabilitate, vise anormale şi disfagie.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Trebuie monitorizate valorile concentraţiilor electroliţilor plasmatici (în special potasiul) şi cele ale pH-ului sanguin. Studiile au evidenţiat că timololul nu este uşor dializabil.