BIOFLU HOT DRINK MAX 1000 mg/200 mg/4 mg GRANULE PT. SUSP. ORALA IN PLIC

Tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelilor comune, rinitelor alergice şi vasomotorii, stărilor gripale (pentru ameliorarea strănutului, rinoreei, congestiei nazale şi sinusale, febrei, cefaleei şi durerilor musculare).

Tratamentul cu antibiotice poate fi necesar în cazul apariţiei infecţiilor bacteriene. Medicamentul este destinat utilizării de către adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani.

Doze

Adulţi (inclusiv persoane în vârstă) şi copii cu vârsta ≥ 15 ani

Doza uzuală este de un plic Bioflu Hot Drink Max (conține 1 g paracetamol) la interval de 4 până la 6 ore, după cum va fi necesar pentru ameliorarea simptomelor, fără a se depăşi o doză maximă de 4 plicuri Bioflu Hot Drink Max în 24 de ore.

Copii cu vârsta <15 ani

Bioflu Hot Drink Max nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 15 ani. O doză unică nu trebuie să depășească un plic.

Mod de administrare Pentru administrare orală.

Conţinutul unui plic de Bioflu Hot Drink Max se dizolvă într-o cană cu apă caldă (aproximativ 200 ml). Se amestecă bine până la obţinerea unei băuturi cu aromă de lămâie şi se bea cât timp este cald, în maxim 30 minute de la preparare.

Durata tratamentului

Bioflu Hot Drink Max nu trebuie utilizat mai mult de 5 zile fără recomandarea medicului. Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 5 zile de tratament, pacientul trebuie sfătuitsă se adreseze unui medic.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, iar în caz de insuficienţărenală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări.

În cazul în care clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min, intervalul minim dintre douăadministrări trebuie să fie de 8 ore (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cusindrom Gilbert.

Doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrarea dozelor trebuie prelungit (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Alcoolism cronic

Consumul cronic de alcool etilic poate scădea pragul toxicităţii paracetamolului. La aceşti pacienţi, intervalul dintre administrarea a două doze trebuie să fie de minimum 8 ore. Nu trebuie depăşită dozade 2 g paracetamol (2 plicuri Bioflu Hot Drink Max) pe zi.

-Hipersensibilitate la paracetamol, fenacetină sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reacţii alergice).

-Hipersensibilitate la clorfenamină sau alte antihistaminice, hipersensibilitate la oricare dintreexcipienţii enumeraţi la pct.6.1.

-Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.

-Insuficienţă renală severă (riscul de reacţii adverse renale poate fi crescut în cazul administrăriiprelungite de doze mari).

-Hipertensiune arterială severă sau necontrolată prin tratament, boală coronariană gravă, tulburări deritm cardiac.

-Hipertiroidism.

-Diabet zaharat.

-Afecţiuni cardiovasculare.

-Tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară.

-Glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom cu unghi închis; glaucom cu unghi deschis.

-Insuficienţă hepatocelulară sau boală hepatică activă.

-Administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice, inhibitori de monoaminoxidază – IMAO (inclusiv în următoarele 14 zile de la încetarea tratamentului cu aceştia), beta blocante (vezi pct. 4.5).

-Litiază renală oxalo-calcică (doze mari - 1 g acid ascorbic pe zi, timp îndelungat).

-Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).

-Copii cu vârsta sub 15 ani.

Se recomandă să nu se depăşească dozele recomandate.

Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul va fi întrerupt imediat. Tratamentul trebuie întrerupt dacă simptomele nu dispar după 5 zile.

Paracetamol

Se impun precauţii în caz de alcoolism și afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficientă renală gravă (numai în tratamentul de lungă durată cu dozemari, în tratamentul ocazional fiind acceptabil).

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze marila pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroidiene se va face la doze adaptate și se va evita administrareape termen lung.

Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de administrare prelungită sau de insuficienţă renală, totuşicazuri de nefrotoxicitate datorită paracetamolului nu au fost raportate în condiţiile administrării dozelor uzuale.

Maleat de clorfenamină

În caz de insuficiență renală gravă se impune prudență, din cauza riscului de acumulare.

Clorfenamina se va administra cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (mai ales la hipertensivi), presiune intraoculară crescută, astm bronşic, ulcer gastro-duodenal, obstrucţie pilorică şi epilepsie.

Este necesară prudenţă la vârstnici.

Din cauza creşterii efectului sedativ al antihistaminicelor ca urmare a consumului de băuturi alcoolicesau a consumului de medicamente sedative (în special barbiturice) nu se recomandă administrarea concomitentă de Bioflu Hot Drink Max cu alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic (vezi 4.5.Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Acid ascorbic

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deficit de glucozo-6-

fosfatdehidrogenază(G6PD), hemocromatoză, anemie sideroblastică și talasemie.

Doze mari de acid ascorbic pot interfera cu testele de determinare a sângerărilor oculte şi cu determinările serice ale glucozei.

Acest medicament conţine 11,926 g de zahăr pe plic, cantitate ce trebuie luată în calcul la consumulzilnic.

Acest medicament conține aspartam (E951) o sursă de fenilalanină. Acesta poate fi dăunător persoanelor cu fenilcetonurie. Folosirea la copii cu fenilcetonurie trebuie evitată deoarece copiii suntîn special sensibili la efectele nocive al unei cantităţi prea mari de fenilalanină.

Paracetamol

• alcoolul (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice, primidona, carbamazepina, hidantoina, rifampicina, sulfinpirazona, estrogeni şi contraceptive estro- progestative) şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu paracetamol.

  De asemenea, riscul hepatotoxicităţii poate creşte la asocierea cu antifungice derivaţi de imidazol, carmustină şi înrudite, doxorubicină și înrudite, izoniazida şi înrudite, mercaptopurina, metotrexat,săruri de aur;

• tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă scade efectul paracetamolului;

• dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice, probabil prin reducerea sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol (peste2 g pe zi) pe perioade lungi este necesară monitorizarea timpului de

  protrombină; nu este necesar încazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.

• asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală cancer renal si vezică urinară. Asocierea paracetamol-salicilați trebuie administrată pe termen scurt. Diflunisalul creşte cu 50% concentraţiaplasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul

  hepatotoxicităţii acestuia.

• ciclosporina: apare o creştere a potenţialului nefrotoxic al ciclosporinei prin inhibiţia de cătreparacetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator şi deci protector renal.

  Prin scăderea funcţiei renale poate apare astfel o creştere a concentraţiei ciclosporinei, cu accentuareanefrotoxicităţii sale. Asocierea trebuie evitată.

• agoniştii morfinici, antiacidele, cărbunele activat şi anticolinergicele scad viteza de absorbţie aparacetamolului, dar nu şi cantitatea totală absorbită;

  -fenicoli: rezultatele clinice ale acestei interacţiuni sunt contradictorii. Poate să apară o formă reversibilă de deprimare medulară atunci când concentraţiile plasmatice ale cloramfenicolului depăşesc un anumit nivel. Este necesară supraveghere clinică şi hematologică.

• interferoni: paracetamolul poate scădea reacţiile adverse legate de administrarea interferonului.

  Maleat de

  clorfenaminăAsocieri contraindicate:

• alcool etilic: creşte efectul sedativ al clorfenaminei; în timpul tratamentului cu

  clorfenamină, trebuieevitat consumul de alcool etilic sau medicamente ce conţin alcool etilic;

• sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada vârfurilor;

• IMAO: administrarea concomitentă, poate prelungi şi intensifica efectele secundare anticolinergice şideprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfenaminei,

  asocierea este contraindicată.

  Asocieri care necesită prudenţă:

• deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadonă,neuroleptice, anxiolitice, alcool etilic): asocierea cu clorfenamina creşte riscul de deprimare centrală;

• atropina şi alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene, anticolinergice centrale,antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potenţează efectele de tip parasimpatolitic (constipaţie, retenţie urinară) prin efect aditiv cu

  clorfenamină.

• fenitoina: s-au descris creşteri ale concentraţiei plasmatice ale fenitoinei la pacienţii trataţi cu clorfenamină, probabil prin acţiunea acestuia de inhibare a metabolismului hepatic al fenitoinei. În plus, fenitoina stimulează metabolismul hepatic al substanţei asociate, cu

  scăderea valorilor plasmaticeale acesteia.

  Acid ascorbic

  Doze mari de acid ascorbic pot favoriza reabsorbția tubulară (scăzând eliminarea renală) a medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilați) și pot crește eliminarea unor baze slabe(chinidina).

  Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina, crește toxicitatea tisulară a fierului. Acidul ascorbic influențează acțiunea celorlalte vitamine; vitamina A (retinol) şi vitamina C (acidulascorbic) îşi stimulează reciproc biosinteza; acidul ascorbic şi vitamina E (tocoferol) se protejează

  reciproc față de acțiunea oxidanților, exercitându-şi astfel funcţiile lor biologice în condiţii favorabile;vitamina C influenţează favorabil şi acţiunea vitaminelor B.

  Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu absorbţie deficitară a vitaminei B12, deoarece acidulascorbic inactivează vitamina B12 din alimente.

  La pacienții tratați cu anticoagulante orale, acidul ascorbic reduce timpul de protrombină.Au fost raportate interacțiuni medicamentoase cu celuloza și disulfiramul.

  Acidul ascorbic administrat în doze mari (mai mult de 2 g/zi) poate modifica testele biologice pentrudozarea creatininei şi glucozei sanguine şi urinare.Acidul ascorbic interferă cu

  determinările transaminazelor şi lactat-dehidrogenazelor serice. Concentraţiile plasmatice ale bilirubinei pot fi reduse de acidul ascorbic, astfel că prezenţa uneiafecţiuni hepatice poate fi mascată.

  Deoarece acidul ascorbic este un agent reducător puternic, el interferă cu testele de laborator bazate pereacţii de oxido-reducere:

  Interacţiuni cu teste diagnostice

• determinarea glucozei în urină prin reactivul sulfat cupric (testul Benedict): concentraţia poate fi falscrescută;

• determinarea glucozei în urină prin metoda oxidării glucozei (Tes-Tape);

• lactat-dehidrogenaza şi transaminazele hepatice: concentraţiile lor serice pot fi scăzute dacă seadministrează acid ascorbic în doze mai mari de 200 mg/zi;

• sângerari oculte: dozele mari pot determina rezultate fals-negative.

  Interacţiuni cu teste de laborator

• concentraţiile serice de bilirubină pot fi crescute;

• pH-ul urinar poate fi scăzut de dozele mari de acid ascorbic;

• acid uric şi oxalat urinar: concentraţiile pot fi crescute la pacienţi care au primit doze mari de acidascorbic.

Dată fiind absenţa studiilor pe animale şi la om, riscul este necunoscut. În consecinţă, ca o măsură deprecauţie, acest medicament nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare.

Din cauza reacţiilor adverse pe care le are (de exemplu somnolenţă, sedare, confuzie, ameţeală, tulburări de acomodare etc.), produsul poate influenţa capacitatea de a conduce autovehicule sau de afolosi utilaje.

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi

<1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<

/10000),cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane dupăpunerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu maleatul de clorfenamină sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu acidul ascorbic sunt prezentate în tabelul de mai jos.

La pacienţii cu deficit de G-6-PD, dozele mari de acid ascorbic pot provoca hemoliză.

Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii dehipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome:

Datele din literatura de specialitate au arătat că supradozajul acut al paracetamolului provoacă pierderea apetitului alimentar, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree,

hepatomegalie, icter, somnolenţă, confuzie, aritmii cardiace, hipotensiune arterială, transpiraţii profuze, stare de rău, putândevolua până la insuficienţă hepato-renală acută. Totuşi, adesea nu apar simptome sau semne precocespecifice supradozajului.

Manifestările clinice şi modificările testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate nu apar de obicei decât după 48 - 72 ore. Astfel, evoluţia clinică a toxicităţii la paracetamol cuprinde 4 stadii:

• stadiul 1 (în primele 12 - 24 ore de la ingestia supradozei): greaţă, vărsături, anorexie, transpiraţiiprofuze;

• stadiul 2 (la 24 - 48 ore de la ingestie): starea clinică se ameliorează, dar încep să crească concentraţiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei şi protrombinei;

• stadiul 3 (la 72 - 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maximă;

• stadiul 4 (după 7 - 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.

Doza minimă toxică de paracetamol este de 10 g (140 mg/kg), dar s-a raportat afectare

hepatică chiar şidupă administrarea unei doze unice de 5,85 g. Doza minimă letală este de 15 g (200 mg/kg). Dacă s-a ingerat o doză de 150 mg/kg sau dacă doza ingerată nu poate fi

determinată, se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului cât mai curând posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la ingerare.

De asemenea, se recomandă efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore. Pot apărea encefalopatie hepatică (cu modificări ale funcţiilor cerebrale, confuzie,

agitaţie sau stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem cerebral, tulburări de coagulare, sângerărigastro-intestinale, coagulare intravasculară diseminată,

hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii cardiace, colaps cardiovascular şi deces.

Concentraţii plasmatice mai mari decât 300 µg/ml la 4 ore după ingestie sunt întotdeauna asociate cuafectare hepatică, aceasta fiind minimă dacă concentraţiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120 µg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate, dacă

concentraţia plasmatică de paracetamol la 12 ore după ingestie este mai mare de 50 µg/ml. În plus, dacă timpul de înjumătăţire plasmatică estemai mare de 4 ore, este probabil să existe necroză hepatică, iar dacă este mai mare de 12 ore, este probabil să se instaleze comă

hepatică.

Supradozajul cronic constând în administrarea zilnică de doze de 5 - 8 g de paracetamol timp de câteva săptămâni sau de doze de 3 - 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatică,precum şi necroză tubulară renală şi afectare miocardică acută. Necroza tubulară renală poate evolua până la insuficienţa renală şi este cel mai adesea asociată cu hepatotoxicitatea.

Supradozajul acut al clorfenaminei se manifestă prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesivă, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinaţii,convulsii) şi hipotensiune arterială.

Tratament:

Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar dacă manifestările sunt minore:

• Pentru scăderea absorbţiei se evacuează conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric cu soluţie izotonică de ser fiziologic, pentru accelerarea eliminării se

  foloseşte la nevoie hemodializă sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice dacă N- acetilcisteina nu poate fi administrată în primele 24 ore după ingestia unei supradoze masive; pentru a creşte eliminarea se poate administraun purgativ salin;

• Administrarea antidotului specific - N-acetilcisteina. În intoxicaţii grave se introduc

  intravenos 150 mg/kg (în 200 ml soluţie glucozată izotonă) în decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (în 500 ml) în 4 oreşi ulterior 100 mg/kg (în 1000 mI) în următoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc în 20 de ore).

  Este recomandat ca N-acetilcisteina să fie administrată cât mai curând posibil după ingestia supradozei sau măcar în primele 24 de ore. În intoxicaţii uşoare se administrează metionina 2,5 g la intervale de 4 ore, până la o doză totală de l0 g;

• Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentraţiilor plasmatice de Paracetamol la celpuțin 4 ore după ingestie (din cauză că determinările efectuate mai devreme de acest interval nu sunt relevante pentru evaluarea corectă a riscului de

  hepatotoxicitate). Concentraţii plasmatice iniţiale de peste 150 µg/ml la 4 ore, 100 µg/ml la 6 ore, 70 µg/ml la 8 ore, 50 µg/ml la 10 ore, 20 µg/ml la 15 ore,8 µg/ml la 20 de ore sau 3,5 µg/ml la 24 de ore după ingestie indică o posibilă hepatotoxicitate şi necesitatea de a efectua întreaga schemă terapeutică cu N-acetilcisteină.

  Dacă determinările iniţiale indică concentraţii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci administrarea N-acetilcisteinei poate fi oprită. Cu toate acestea, unii clinicieni

  recomandă efectuarea mai multor determinări succesive pentru a afla concentraţia

  plasmatică maximă şi timpul de înjumătăţire plasmatică al paracetamolului înainte de a decide oprirea administrării N-acetilcisteinei;

• Efectuarea testelor funcţionale hepatice (TGO, TGP, bilirubina, timpul de protrombină) la intervalede 24 ore pentru cel puţin 96 ore postingestie, dacă concentraţiile plasmatice de paracetamol indicărisc de hepatotoxicitate; dacă nu sunt determinate anomalii în 96 de ore, nu sunt necesare alte determinări. Este necesară monitorizarea funcţiilor renală şi cardiacă şi administrarea unei terapiiadecvate;

• Terapie suportivă, care constă în menţinerea echilibrului hidro-electrolitic, oxigenoterapie, corectareahipoglicemiei şi administrarea de vitamina K (dacă timpul de protrombină depăşeşte 1,5xN) şi de plasmă proaspătă congelată sau concentrația de factori de coagulare (dacă timpul de protrombină depăşeste 3xN); pentru tratamentul delirului şi convulsiilor se administrează diazepam intravenos; hipokaliemia poate fi tratată la nevoie prin perfuzarea lentă a unei soluţii diluate de clorură de potasiu, cu măsurarea concentraţiilor plasmatice de potasiu.

La pacienţii la care ingestia voluntară de supradoză este cunoscută sau suspectată, este necesar unconsult psihiatric.