TETMODIS 25 mg COMPR.

Tetmodis este indicat pentru tratamentul tulburărilor motorii hiperkinetice din coreea Huntington.

Comprimatele sunt destinate administrării orale. Tratamentul trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor hiperkinetice.

Doze

Adulţi

Coreea Huntington

Dozele şi modul de administrare sunt individualizate pentru fiecare pacient şi, prin urmare, sunt oferite numai câteva recomandări.

Se recomandă o doză iniţială de 12,5 mg, administrată o dată până la de trei ori pe zi. Această doză poate fi crescută la interval de trei sau patru zile cu 12,5 mg până când se observă un efect optim sau până la

apariţia unor fenomene de intoleranţă (sedare, parkinsonism, depresie).

Doza zilnică maximă este de 200 mg pe zi.

Dacă nu se observă nicio ameliorare în condiţiile administrării dozei maxime timp de şapte zile, este puţin probabil ca medicamentul să aibă vreun beneficiu asupra pacientului dacă se creşte doza sau se

prelungeşte durata de tratament.

Vârstnici

Nu au fost efectuate studii specifice la vârstnici, însă tetrabenazina a fost administrată la pacienţi vârstnici în doze standard fără să se înregistreze reacţii adverse. Reacţiile adverse asemănătoare bolii Parkinson

sunt relativ frecvente la aceşti pacienţi şi pot limita doza administrată.

Copii şi adolescenţi

Siguranța și eficacitatea la copii nu au fost încă stabilite. Acest tratament nu este recomandat la copii şi adolescenţi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu insuficienţă renală. În tratarea acestor pacienţi se recomandă precauţie.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1.

• Tetrabenazina poate bloca acţiunea rezerpinei. De aceea, aceste substanţe nu trebuie administrate

  concomitent.

• Utilizarea inhibitorilor de monoaminooxidază

• Funcţie hepatică afectată

• Prezenţa sindromului hiperton-hipokinetic (parkinsonism)

• Depresie netratată sau tratată inadecvat. Pacienții sinucigasi.

• Alăptare

• Feocromocitom

• Tumori dependente de prolactină, de exemplu neoplasm mamar sau hipofizar

Doza de tetrabenazină trebuie ajustată pentru a determina doza potrivită pentru fiecare pacient.

Studiile in vitro și in vivo arată că metaboliții tetrabenazină α-HTBZ și β-HTBZ sunt substraturi pentru CYP2D6 (vezi pct. 5.2). Prin urmare, cerințele de dozare pot fi influențate de statutul metabolizatorului CYP2D6 al pacienților și de medicamentele administrate concomitent care sunt inhibitori puternici ai CYP2D6 (vezi pct. 4.5).

Când este prescrisă pentru prima dată, terapia cu tetrabenazină trebuie ajustată lent pe parcursul mai

multor săptămâni pentru a permite identificarea unei doze care reduce atât nivelul coreei, cât și pentru a fi bine tolerată. Dacă efectul advers nu se rezolvă sau nu se reduce, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu tetrabenazină.

Odată ce s-a identificat o doză stabilă, tratamentul trebuie reevaluat periodic în contextul stabilirii stării de bază a pacientului și al medicamentelor administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Parkinsonism

Tetrabenazina poate induce parkinsonismul și poate exacerba simptomele preexistente ale bolii Parkinson. Într-un astfel de caz, doza trebuie redusă și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu tetrabenazină dacă un astfel de eveniment nu se rezolvă.

Sedarea și somnolența

Sedarea este cel mai frecvent efect limitator al dozei de tetrabenazină. Pacienții trebuie atenționați să nu efectueze activități care necesită vigilență mentală, cum ar fi operarea unui autovehicul sau folosirea unor utilaje periculoase, până când aceștia sunt în doză de întreținere cu tetrabenazină și știu cum îi afectează medicamentul.

Sindrom Neuroleptic Malign

În timpul tratamentului cu tetrabenazină şi după întreruperea bruscă a tratamentului au fost descrise cazuri

de Sindrom Neuroleptic Malign.

Sindromul Neuroleptic Malign este o complicaţie rară a tratamentului cu tetrabenazină. Sindromul neuroleptic malign apare cel mai frecvent la începutul tratamentului, ca răspuns la modificările dozei sau după un tratament de lungă durată. Principalele simptome ale acestei afecţiuni sunt modificări ale

statusului mental, rigiditate, hipertermie, tulburări vegetative (transpiraţie şi fluctuaţii ale tensiunii arteriale) şi valori crescute ale concentraţiei de creatinfosfokinază. Dacă există suspiciunea de Sindrom Neuroleptic Malign, trebuie oprită imediat administrarea de tetrabenazină şi să fie iniţiat tratamentul adecvat.

Prelungirea intervalului QTc

Tetrabenazina determină o creştere uşoară (de până la 8 msec) a intervalului QT corectat. Tetrabenazina trebuie utilizată cu precauţie în asociere cu alte medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc

intervalul QTc şi la pacienţii cu sindrom QT prelungit şi aritmii cardiace în antecedente (vezi pct. 4.5).

Depresie/ Ideație suicidară

Tetrabenazina poate determina depresie sau agravarea depresiei preexistente. Au fost raportate cazuri de ideație și comportament suicidar la pacienții care iau acest medicament. Trebuie să se acorde o atenție deosebită tratamentului pacienților cu antecedente de depresie sau tentative ori ideație suicidară anterioară (vezi și pct. 4.3). Pacienții trebuie monitorizați atent pentru apariția unor astfel de reacții adverse, iar

pacienții și persoanele care îi îngrijesc trebuie să fie informați cu privire la aceste riscuri și să fie instruiți să raporteze imediat medicului lor orice probleme.

Dacă apare depresie sau ideație suicidară, aceasta poate fi controlată prin reducerea dozei de tetrabenazină și/sau prin inițierea terapiei antidepresive. Dacă depresia sau ideația suicidară este profundă sau persistă, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu tetrabenazină și inițierea terapiei antidepresive.

Există un potențial risc de furie și comportament agresiv care apar sau se agravează la pacienții care iau tetrabenazină cu antecedente de depresie sau alte boli psihice.

Inhibitori MAO

Atunci când utilizați tetrabenazină, inhibitori MAO sunt contraindicați (vezi pct. 4.3) și tratamentul cu

aceștia trebuie oprit cu 14 zile înainte de începerea tratamentului cu tetrabenazină.

Acatizie, neliniște și agitație

Pacienții care utilizează tetrabenazină trebuie monitorizați privind apariţia simptomelor extrapiramidale și a acatiziei și, de asemenea, pentru semne și simptome de neliniște și agitație, deoarece acestea pot fi

indicatori ai dezvoltării acatiziei. Dacă un pacient dezvoltă acatizie, trebuie redusă doza de tetrabenazină. Unii pacienți pot necesita întreruperea tratamentului.

Hipotensiunea ortostatică

Tetrabenazina poate induce hipotensiune posturală la doze terapeutice. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții care pot fi vulnerabili la hipotensiune arterială sau la efectele acesteia.

Monitorizarea semnelor vitale în poziție ortostatică trebuie luată în considerare la pacienții care sunt

vulnerabili la hipotensiune arterială.

Hiperprolactinemia

Tetrabenazina crește concentrațiile serice ale prolactinei la om. După administrarea de 25 mg voluntarilor sănătoși, valorile maxime ale concentrației plasmatice de prolactină au crescut de la 4 la 5 ori.

Experimentele de cultură tisulară indică faptul că aproximativ o treime din cazurile de cancer mamar la om sunt dependente de prolactină in vitro, un factor de importanță potențială dacă tetrabenazina este luată în considerare pentru un pacient cu cancer de sân detectat anterior. Deși amenoreea, galactoreea,

ginecomastia și impotența pot fi cauzate de concentrații serice crescute, semnificația clinică a concentrațiilor serice crescute de prolactină la majoritatea pacienților nu este cunoscută.

Creșterea cronică a nivelului seric al prolactinei (deși nu a fost evaluată în programul de dezvoltare a tetrabenazinei) a fost asociată cu un nivel scăzut de estrogen și cu un risc crescut de osteoporoză. Dacă există o suspiciune clinică de hiperprolactinemie simptomatică, trebuie efectuate teste de laborator

adecvate și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu tetrabenazină.

Legarea de țesuturile care conțin melanină

Deoarece tetrabenazina sau metaboliții săi se leagă de țesuturile care conțin melanină, aceasta se poate acumula în aceste țesuturi în timp. Acest lucru creşte posibilitatea ca tetrabenazina să poată provoca toxicitate în aceste țesuturi după o utilizare prelungită. Relevanța clinică a legării tetrabenazinei de țesuturile care conțin melanină nu este cunoscută.

Deși nu există recomandări specifice pentru monitorizarea oftalmică periodică, medicii prescriptori

trebuie să fie conștienți de posibilitatea efectelor oftalmologice după expunerea pe termen lung.

Interacțiuni medicamentoase, intoleranță la lactoză

Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de

malabsorbție la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Tetmodis nu trebuie să fie administrată concomitent cu rezerpina, inhibitori MAO.

Levodopa trebuie administrată cu precauţie în caz de administrare concomitentă cu Tetmodis. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice, alcool etilic, opioizi,

medicamente beta-blocante, medicamente antihipertensive, hipnotice şi neuroleptice.

Nu au fost efectuate studii in vivo cu tetrabenazină, iar enzimele prin care se realizează metabolizarea sunt parţial necunoscute. Studiile in vitro au indicat faptul că tetrabenazina poate fi un inhibitor al CYP2D6 şi, prin urmare, poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate pe calea izoenzimei CYP2D6.

Studiile in vitro și in vivo arată că metaboliții tetrabenazină α-DTBZ și β-DTBZ sunt substraturi pentru izoenzima CYP2D6. Inhibitorii izoenzimei CYP2D6 (de exemplu fluoxetină, paroxetină, terbinafină, moclobemidă şi chinidină) pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale α-HTBZ și β- HTBZ, motiv pentru care trebuie administraţi concomitent cu precauţie. Poate fi necesară reducerea dozei de tetrabenazină.

Tetrabenazina trebuie utilizată cu precauţie în asociere cu medicamente despre care se cunoaşte că

prelungesc intervalul QTc, incluzând medicamente antipsihotice (de exemplu clorpromazină, tioridazină), antibiotice (de exemplu gatifloxacină, moxifloxacină) şi medicamente antiaritmice clasele IA şi III (de

exemplu chinidină, procainamidă, amiodaronă, sotalol).

Sarcina

Studiile la animale sunt insuficiente în ceea ce priveşte efectele asupra sarcinii, dezvoltării embriofetale, parturiţiei sau dezvoltării postpartum (vezi pct. 5.3). Nu există date sau există un număr limitat de date privind utilizarea tetrabenazinei la gravide, iar riscurile potenţiale la om nu sunt cunoscute. Tetmodis nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care niciun alt tratament nu este disponibil.

Alăptarea

Tetrabenazina este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Dacă tratamentul cu tetrabenazină este necesar, alăptarea trebuie întreruptă.

Fertilitate

În studiile pe animale cu tetrabenazină nu au existat dovezi privind efectul asupra sarcinii sau

supraviețuirii intrauterine. Durata ciclului feminin a fost crescută și s-a observat o întârziere a fertilității

(vezi pct. 5.3).

Pacienţii trebuie informaţi că Tetmodis poate provoca somnolenţă şi, prin urmare, poate modifica capacitatea de a efectua acţiuni care necesită anumite abilităţi (capacitatea de a conduce vehicule, folosirea utilajelor etc.), în măsură diferită, în funcţie de doză şi susceptibilitatea individuală.

Următoarele reacţii adverse sunt grupate în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi frecvenţele de apariţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Tulburări psihice

Foarte frecvente: depresie

Frecvente: anxietate, insomnie, confuzie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: somnolenţă (la doze mai mari), simptome asemănătoare sindromului Parkinson

(la doze mai mari)

Mai puţin frecvente: alterarea gradului de conştienţă

Rare: Sindrom Neuroleptic Malign (SNM) (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

Frecvente: hipotensiune arterială

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: disfagie, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie rebelă

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: simptome extrapiramidale severe, incluzând rigiditate musculară, tulburări

vegetative

Foarte rare: leziuni musculo-scheletice

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: hipotermie

Pentru următoarele reacţii adverse nu se poate estima incidenţa din datele disponibile: Tulburări psihice: dezorientare, nervozitate

Tulburări ale sistemului nervos: ataxie, acatizie, distonie, ameţeli, amnezie Tulburări cardiace: bradicardie

Tulburări vasculare: hipotensiune arterială ortostatică Tulburări gastro-intestinale: durere epigastrică, gură uscată

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Semnele şi simptomele de supradozaj pot să includă somnolenţă, transpiraţii, hipotensiune arterială şi

hipotermie. Tratamentul este simptomatic.