NEBILET 5 mg COMPR.

Hipertensiune arterială

Tratamentul hipertensiunii esenţiale.

Insuficienţa cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice uşoare şi moderate adiţional cu terapiile standard la pacienţii

cu vârsta > 70 ani.

Hipertensiune arterială
Adulţi
Doza este de un comprimat (5 mg) zilnic, preferabil la aceeaşi oră.
Efectul de scădere a tensiunii arteriale devine evident după 1-2 săptămâni de tratament.

Ocazional, efectul optim este atins doar după 4 săptămâni.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive
Beta-blocantele pot fi folosite singure sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive.

Până în prezent s-a observat o îmbunătăţire a efectului antihipertensiv numai când Nebilet 5 mg este asociat cu hidroclorotiazida 12,5 – 25 mg.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de început recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Datele pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică şi funcţie hepatică afectată sunt limitate. De aceea, utilizarea Nebilet la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

La pacienţii peste 65 ani, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg. Totuşi, având în vedere că experienţa la pacienţii peste 75 ani este limitată, trebuie prudenţă, iar aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Nebilet la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie iniţiat gradat, cu o creştere treptată a dozei până la atingerea dozei individuale de menţinere optime.
Pacienţii trebuie să aibă insuficienţă cardiacă cronică fără insuficienţă acută în ultimele şase săptămâni. Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în managementul insuficienţei cardiace cronice.
Pentru acei pacienţi care primesc terapie cardiovasculară incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, dozarea acestor medicamente trebuie stabilizată în cele două săptămâni precedente iniţierii tratamentului cu Nebilet.

Creşterea iniţială a dozei trebuie efectuată conform următorilor paşi la 1-2 intervale săptămânale în funcţie de tolerabilitatea pacientului:
1,25 mg nebivolol, crescute la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi apoi la 10 mg o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol o dată pe zi.

Iniţierea tratamentului şi fiecare creştere a dozei trebuie să fie făcută sub supravegherea unui medic specialist pe o perioadă de cel puţin 2 ore pentru a asigura că statusul clinic rămâne stabil (în special în ceea ce priveşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, afectări ale conducerii cardiace, semne de agravare ale insuficienţei cardiace).
Apariţia reacţiilor adverse nu permite administrarea dozei maxime. Dacă este necesar, doza atinsă poate fi de asemenea scăzută pas cu pas şi reintrodusă după cum e mai potrivit.

În timpul creşterii treptate a dozei, în caz de agravare a insuficienţei cardiace sau intoleranţă, se recomandă iniţial scăderea dozei de nebivolol sau întreruperea imediată a medicamentului dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogenic, bradicardie simptomatică sau bloc atrioventricular).
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este în general un tratament pe termen lung.

Nu se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului cu nebivolol deoarece aceasta poate duce la o agravare tranzitorie a insuficienţei cardiace. Dacă întreruperea este necesară, doza trebuie redusă gradat, scăzând săptămânal doza la jumătate.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară modificarea dozei în caz de insuficienţă renală uşoară spre moderată deoarece creşterea la doza tolerată maximă este stabilită individual. Nu există experienţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina serică ≥ 250 µmol/l).

Prin urmare, utilizarea nebivolol la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Datele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt limitate. De aceea, utilizarea Nebilet la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

Nu este necesară modificarea dozei deoarece creşterea la doza tolerată maximă este stabilită individual.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Nebilet la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele pot fi luate în timpul meselor.

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

• Insuficienţă hepatică sau afectare a funcţiei hepatice.

• Insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen sau episoade de decompensare a insuficienţei cardiace care necesită terapie inotropă i.v.

  În plus, la fel ca alte medicamente beta-blocante, Nebilet este contraindicat în:

  • boala nodului sinusal, incluzând blocul sinoatrial

  • bloc atrioventricular de gradul II şi III (fără pacemaker)

  • bronhospasm în antecedente şi astm bronşic

  • feocromocitom netratat

  • acidoză metabolică

  • bradicardie (frecvenţa cardiacă < 60 bpm pentru iniţierea tratamentului)

  • hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg)

  • tulburări grave ale circulaţiei periferice

Vezi de asemenea pct. 4.8 Reacţii Adverse.

Următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică antagoniştilor beta-adrenergici în general.

Anestezia

Continuarea acţiunii de blocare a receptorilor beta-adrenergici reduce riscul aritmiilor în timpul inducţiei anestezice şi a intubaţiei. Dacă această acţiune este întreruptă preoperator, antagonistul beta-adrenergic trebuie întrerupt cu cel puţin 24 ore înainte.

Trebuie avută grijă cu anumite anestezice care provoacă deprimare miocardică. Pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrarea intravenoasă a atropinei.

Afecţiuni cardiovasculare

În general, antagoniştii beta-adrenergici nu trebuie utilizaţi la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă netratată (ICC), dacă starea lor nu a fost stabilizată.

La pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul cu antagonist beta-adrenergic trebuie întrerupt gradat, de exemplu de-a lungul a 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, terapia de înlocuire trebuie iniţiată în acelaşi timp pentru a preveni exacerbarea anginei pectorale.

Antagoniştii beta-adrenergici pot induce bradicardia: dacă pulsul scade sub 50-55 bpm în repaus şi/sau pacientul are simptome care sunt sugestive pentru bradicardie, doza trebuie redusă.

Antagoniştii beta-adrenergici trebuie folosiţi cu precauţie:

• la pacienţii cu tulburări grave ale circulaţiei periferice (boala sau sindromul Raynaud, claudicaţie intermitentă), deoarece poate apărea agravarea acestor tulburări;

• la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, din cauza efectul negativ al beta-blocantelor asupra timpului de conducere;

• la pacienţii cu angina Prinzmetal, datorită vasoconstricţiei arterei coronare mediată prin lipsa blocării receptorilor alfa: antagoniştii beta-adrenergici pot creşte numărul şi durata atacurilor de angină.

Combinaţia de nebivolol cu antagoniştii canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem, cu

medicamente antiaritmice din clasa I şi cu medicamente antihipertensive cu acţiune asupra sistemului nervos central nu este recomandată în general, vezi pct. 4.5.

Afecţiuni metabolice/endocrine

Nebilet nu afectează glicemia la pacienţii diabetici. Totuşi, trebuie avută grijă la pacienţii diabetici, deoarece nebivolol poate masca anumite simptome de hipoglicemie (tahicardie, palpitaţii).

Beta-blocantele ar putea mări și mai mult riscul de hipoglicemie severă atunci când sunt utilizate concomitent cu sulfoniluree. Pacienții diabetici trebuie sfătuiți să monitorizeze cu atenție nivelul glicemiei (vezi pct. 4.5).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele de tahicardie în hipertiroidism.

Întreruperea bruscă poate determina intensificarea simptomelor.

Afecţiuni respiratorii

La pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice, antagoniştii beta-adrenergici trebuie utilizaţi cu precauţie deoarece se poate agrava constricţia căilor respiratorii.

Alte afecţiuni

Pacienţii cu un istoric de psoriazis trebuie să utilizeze antagonişti beta-adrenergici numai după o evaluare atentă.

Antagoniştii beta-adrenergici pot creşte sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice.

Iniţierea tratamentului insuficienţei cardiace cronice cu nebivolol necesită monitorizare regulată.

Pentru doze şi mod de administrare, vezi pct. 4.2. Întreruperea tratamentului nu trebuie făcută brusc, cu excepţia cazului când are indicaţie clară pentru întrerupere. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 4.2.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

• Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic “nu conţine sodiu”.

Interacţiuni farmacodinamice:

Următoarele interacţiuni se aplică în general antagoniştilor beta-adrenergici. Combinaţii nerecomandate:

Antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramid, lidocaină, mexiletină, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potenţat şi efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4).

Antagonişti ai canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii în tratament cu ß-blocant poate duce la hipotensiune arterială profundă şi bloc atrioventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central (clonidină, guanfacin,

moxonidină, metildopa, rilmenidină): utilizarea concomitentă de antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central poate agrava insuficienţa cardiacă scăzând tonusul simpatic central

(reducerea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă,

în special înainte de întreruperea beta-blocantelor, poate creşte riscul de “hipertensiune de rebound”.

Combinaţii utilizate cu precauţie

Medicamente antiaritmice de clasa III (amiodarona): efectul asupra timpului de conducere

atrioventricular poate fi potenţat.

Anestezice - volatile halogenate: utilizarea concomitentă de antagonişti beta-adrenergici şi anestezice poate atenua tahicardia reflexă şi poate creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu betablocant. Anestezistul trebuie informat dacă pacientul utilizează Nebilet.

Insulina şi antidiabeticele orale: deşi nebivolol nu afectează valoarea glicemiei, utilizarea

concomitentă poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitaţii, tahicardie). Utilizarea concomitentă de beta-blocante și sulfoniluree ar putea mări riscul de hipoglicemie severă (vezi pct. 4.4).

Baclofen (miorelaxant central), amifostina (antineoplazic): este posibil ca administrarea concomitentă cu medicamente antihipertensive să potenţeze scăderea bruscă a presiunii sanguine, de aceea doza de medicament antihipertensiv trebuie adaptată corespunzător.

Combinaţii care trebuie luate în consideraţie

Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrioventriculară. Studiile clinice cu nebivolol nu au produs dovezi clinice ale unei interacţiuni. Nebivololul nu influenţează farmacocinetica digoxinei.

Antagonişti de calciu de tipul dihidropiridinei (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină,

nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială, de asemenea neputând fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare adiţională a funcţiei de pompă a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice şi fenotiazide): utilizarea concomitentă poate creşte

efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect aditiv).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu au efect asupra efectului de scădere a

tensiunii arteriale a nebivolol.

Medicamente cu acţiune simpatomimetică: utilizarea concomitentă poate contracara efectul antagoniştilor beta-adrenergici. Antagoniştii beta-adrenergici pot conduce la activitatea alfa-adrenergică neblocată a medicamentelor cu acţiune simpatomimetică cu efecte alfa- şi beta-adrenergice (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrioventricular).

Interacţiuni farmacocinetice:

Deoarece metabolismul nebivolol implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă de substanţe care inhibă această enzimă, în special paroxetina, fluoxetina, tioridazina şi chinidina, poate duce la creşterea nivelelor plasmatice de nebivolol asociată cu un risc crescut de bradicardie excesivă şi reacţii adverse.

Administrarea concomitentă de cimetidină a crescut nivelele plasmatice de nebivolol, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă de ranitidină nu a afectat farmacocinetica nebivolol. Dacă Nebilet este luat în timpul masei, împreună cu un antiacid între mese, cele două tratamente pot fi prescrise concomitent.

Combinarea nebivolol cu nicardipină creşte uşor nivelele plasmatice ale ambelor medicamente, fără a schimba efectul clinic. Administrarea concomitentă de alcool, furosemid sau hidroclortiazidă nu a afectat farmacocinetica nebivolol. Nebivolol nu afectează farmacocinetica şi farmacodinamia warfarinei.

Sarcina

Nebivolol are efecte farmacologice care pot afecta negativ sarcina şi/sau fetusul/nou-născutul. În general, blocantele beta-adrenergice reduc circulaţia placentară, aceasta fiind asociată cu retard de dezvoltare, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur. Reacţiile adverse (de exemplu,

hipoglicemia şi bradicardia) pot apărea la fetus şi la nou-născut. Dacă tratamentul cu blocante beta-adrenergice este necesar, blocantele adrenergice beta1-selective sunt preferabile.

Nebivolol nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Dacă tratamentul cu

nebivolol este considerat necesar, circulaţia uteroplacentară şi dezvoltarea fătului trebuie monitorizate.

În caz de efecte adverse asupra sarcinii sau a fătului, trebuie considerat un tratament alternativ.

Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardiei apar în general

în primele 3 zile.

Alăptarea

Studiile la animale au arătat că nebivololul se excretă în laptele matern. Nu se ştie dacă acest medicament este excretat în laptele matern uman.

Majoritatea beta-blocantelor, în special compuşii lipofili precum nebivolol şi metaboliţii săi activi, trec în laptele matern în cantităţi variabile. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Prin urmare, mamele care primesc nebivolol nu trebuie să alăpteze.

Fertilitatea

Nebivolol nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolan, cu excepţia dozelor de câteva ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, atunci când au fost observate reacţii adverse asupra organelor reproducătoare masculine şi feminine la şobolani şi şoareci.

Efectul nebivolol asupra fertilității umane este necunoscut.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Studii farmacodinamice au arătat că Nebilet 5 mg nu afectează funcţia psihomotorie.

Când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, trebuie luat în consideraţie faptul că se pot produce ocazional ameţeli sau oboseală.

Reacţiile adverse sunt prezentate separat pentru hipertensiune arterială şi pentru ICC din cauza diferenţelor între bolile de fond.

Hipertensiune arterială

Reacţiile adverse raportate, care în cele mai multe cazuri sunt de intensitate uşoară spre moderată, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate în funcţie de frecvenţă.

Următoarele reacţii adverse au fost de asemenea raportate la unii antagonişti beta-adrenergici:

halucinaţii, psihoze, confuzie, extremităţi reci/cianotice, fenomen Raynaud, uscăciune oculară şi

toxicitate oculo-mucocutanată de tip practolol.

Insuficienţa cardiacă cronică

Datele despre reacţiile adverse la pacienţii cu ICC sunt disponibile dintr-un studiu placebo controlat pe

1067 pacienţi în tratament cu nebivolol şi 1061 pacienţi cu placebo. În acest studiu, un total de 449 pacienţi cu nebivolol (42,1%) au raportat reacţii adverse posibil legate cauzal în comparaţie cu 334

pacienţi cu placebo (31,5%). Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la pacienţii cu nebivolol au fost bradicardia şi ameţeala, ambele apărând la aproximativ 11% din pacienţi. Frecvenţele

corespunzătoare la pacienţii cu placebo au fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

Următoarele incidenţe au fost raportate pentru reacţiile adverse (cele care sunt posibil legate de medicament) considerate specific relevante pentru tratamentul insuficienţei cardiace cronice:

• Agravarea insuficienţei cardiace a apărut la 5,8% din pacienţii cu nebivolol, în comparaţie cu 5,2% din pacienţii cu placebo.

• Hipotensiunea ortostatică a fost raportată la 2,1% din pacienţii cu nebivolol, în comparaţie cu 1,0% din pacienţii cu placebo.

• Intoleranţa la medicament a apărut la 1,6% din pacienţii cu nebivolol, în comparaţie cu 0,8% din pacienţii cu placebo.

• Blocul atrioventricular de gradul I a apărut la 1,4% din pacienţii cu nebivolol, în comparaţie cu 0,9% din pacienţii cu placebo.

• Edemul membrelor inferioare a fost raportat la 1,0% din pacienţii cu nebivolol, în comparaţie cu 0,2% din pacienţii cu placebo.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Nu există date disponibile despre supradozajul cu Nebilet.

Simptome

Simptomele supradozajului cu beta-blocante sunt: bradicardia, hipotensiunea arterială, bronhospasmul şi insuficienţa cardiacă acută.

Tratament

În caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie supravegheat atent şi tratat în secţia de terapie intensivă. Glicemia trebuie verificată. Absorbţia oricăror reziduuri de medicament încă prezente în tractul gastrointestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric şi administrare de cărbune activ şi un laxativ. Respiraţia artificială poate fi necesară.

Bradicardia sau reacţiile vagale extinse trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate cu plasmă/substituenţi de plasmă şi, dacă este necesar, catecolamine.

Efectul beta-blocant poate fi contracarat cu administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 µg/minut, sau dobutamină, începând cu o doză de aproximativ 2,5 µg/minut, până când efectul dorit a fost obţinut. În cazuri refractare, izoprenalina poate fi combinată cu dopamină.

Dacă nici această combinaţie nu produce efectul dorit, poate fi considerată administrarea intravenoasă de glucagon 50-100 µg/kg. Dacă este necesar, injecţia trebuie repetată la interval de o oră, urmată - dacă este necesar - de o perfuzie i.v. cu glucagon 70 µg/kg/h. În cazuri extreme de bradicardie rezistentă la tratament, poate fi implantat un pacemaker.