METOCLOPRAMID HAMELN 5 mg/ml SOL. INJ.

Adulţi:

Metoclopramid hameln este indicat la adulţi pentru:

• Prevenirea greţei şi vărsăturilor postoperatorii (PONV).

• Tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de

  migrena acută.

• Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV).

  Copii şi adolescenţi:

  Metoclopramid hameln este indicat la copii şi adolescenţi (1-18 ani) pentru:

• Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV), ca antiemetic de

  linia a doua.

• Tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV), ca antiemetic de linia a

  doua.

  Pentru alte indicații, utilizarea la copii și adolescenți nu este recomandată.

Pacienţi adulţi (toate indicaţiile)

Pentru prevenirea PONV, se recomandă o doză unică de 10 mg. Pentru tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută şi pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV): se recomandă o doză unică de 10 mg, repetată de până la trei ori pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau 0,5 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului injectabil trebuie să fie cât mai scurtă posibil, iar trecerea la tratamentul oral sau rectal trebuie făcută cât mai curând posibil.

Durata maximă recomandată a tratamentului este de 5 zile.

Pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani (toate indicaţiile)

Doza recomandată este între 0,1 şi 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată de până la trei ori pe zi, administrată pe cale intravenoasă. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Tabel de dozare

Durata maximă a tratamentului este de 48 de ore pentru tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii

deja instalate (PONV).

Durata maximă a tratamentului este de 5 zile pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de

întârzierea chimioterapiei (CINV). Mod de administrare

Soluţia poate fi administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute).

Trebuie respectat un interval minim de 6 ore între două administrări, chiar şi în caz de vărsături sau

respingere a dozei (vezi pct. 4.4). Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare o scădere a dozei, pe baza funcţiei renale şi hepatice şi pe baza fragilităţii generale.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/minut), doza zilnică trebuie redusă cu 75%.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15-60 ml/minut),

doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Clorhidratul de metoclopramid este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.

• Hemoragie gastro-intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie gastro-intestinală, pentru care

  stimularea motilităţii gastro-intestinale constituie un risc.

• Feocromocitom confirmat sau suspectat, datorită riscului de episoade de hipertensiune arterială severă.

• Antecedente de dischinezie tardivă indusă de neuroleptice sau metoclopramid.

• Epilepsie (frecvenţa şi intensitatea crizelor crescută).

• Boala Parkinson

• Asocierea cu levodopa sau agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5).

• Antecedente cunoscute de methemoglobinemie cu clorhidrat de metoclopramid sau deficit de NADH citocrom b5.

• Utilizarea la copiii cu vârsta sub 1 an, datorită riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi

  pct. 4.4).

Tulburări neurologice

Pot să apară tulburări extrapiramidale, în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când sunt utilizate doze mari. Aceste reacţii apar, de obicei, la începutul tratamentului şi pot să apară chiar şi după o

administrare unică. În cazul apariţiei simptomelor extrapiramidale, administrarea de metoclopramid trebuie întreruptă imediat. Aceste reacţii sunt, în general, complet reversibile după întreruperea tratamentului, dar pot necesita un tratament simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

Intervalul de timp de cel puţin 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de clorhidrat de metoclopramid, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei, pentru a se evita supradozajul.

Tratamentul pe termen lung cu metoclopramid poate provoca dischinezie tardivă, potenţial ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să depăşească 3 luni datorită riscului de dischinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de dischinezie tardivă.

Sindromul neuroleptic malign a fost raportat atât la asocierea metoclopramidei cu neuroleptice, cât şi la administrarea metoclopramidei în monoterapie (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei sindromului neuroleptic malign, administrarea de clorhidrat de metoclopramid trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător.

Se solicită atenţie sporită în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice pre-existente şi la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu acţiune centrală (vezi pct. 4.3).

Simptomele bolii Parkinson pot fi, de asemenea, exacerbate de către clorhidratul de metoclopramid. Methemoglobinemia

A fost raportată methemoglobinemia, care poate fi determinată de deficitul de NADH citocrom b5 reductază. În aceste cazuri, clorhidratul de metoclopramid trebuie întrerupt imediat şi definitiv şi trebuie iniţiate măsurile corespunzătoare (cum este tratamentul cu albastru de metil).

Tulburări cardiace

După administrarea de metoclopramid prin injectare, în special pe cale intravenoasă, au fost raportate reacţii cardiovasculare grave, inclusiv cazuri de colaps circulator, bradicardie severă, infarct miocardic şi prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.8).

Se solicită atenţie deosebită la administrarea metoclopramidei, în special pe cale intravenoasă la populaţia vârstnică, la pacienţii cu „sindromul sinusului bolnav” sau alte tulburări de conducere cardiacă (inclusiv prelungirea intervalului QT), pacienţi cu dezechilibre electrolitice necorectate, bradicardie şi la pacienţii care utilizează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de

exemplu antiaritmice clasă IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice (vezi pct. 4.8)).

Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute), în vederea reducerii riscului de reacţii adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, akatizie).

Insuficienţă renală sau hepatică

La pacienţii cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică severă, se recomandă o reducere a dozei

(vezi pct. 4.2).

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg ) per fiolă (2 ml), adică practic „nu conţine sodiu”.

Asociere contraindicată

Levodopa sau agoniştii dopaminergici şi clorhidratul de metoclopramid prezintă un antagonism

reciproc (vezi pct. 4.3).

Asociere de evitat

Alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al clorhidratului de metoclopramid.

Asociere de luat în considerare

Datorită efectului prokinetic al clorhidratului de metoclopramid, absorbţia anumitor medicamente poate fi modificată.

Anticolinergice şi derivaţi ai morfinei

Anticolinergicele şi derivaţii morfinei pot avea un antagonism reciproc cu clorhidratul de metoclopramid asupra motilităţii tractului digestiv.

Deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi ai morfinei, anxiolitice, antihistaminice H1

sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină şi medicamente asociate)

Efectele sedative ale deprimantelor Sistemului Nervos Central şi clorhidratului de metoclopramid sunt

potenţate.

Neuroleptice

Clorhidratul de metoclopramid împreună cu alte neuroleptice pot avea un efect aditiv asupra apariţiei tulburărilor extrapiramidale.

Medicamente serotoninergice

Utilizarea clorhidratului de metoclopramid împreună cu medicamente serotoninergice, cum sunt ISRS poate să crească riscul de apariţie a sindromului serotoninergic.

Digoxina

Clorhidratul de metoclopramid poate să scadă biodisponibilitatea digoxinei. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice.

Ciclosporina

Clorhidratul de metoclopramid creşte biodisponibilitatea ciclosporinei (Cmax cu 46% şi expunerea cu 22%). Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină. Nu se cunosc consecinţele clinice.

Mivacurium şi suxametoniu

Metoclopramida soluţie injectabilă poate să prelungească durata blocului neuro-muscular (prin inhibarea colinesterazei plasmatice).

Inhibitori puternici ai CYP2D6

În cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum sunt fluoxetina şi paroxetina, nivelurile de expunere ale clorhidratului de metoclopramid sunt crescute. Deşi semnificaţia clinică este incertă, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru reacţii adverse.

Rifampicină

Într-un studiu publicat, efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea a 600 mg rifampicină pentru o perioadă de 6 zile a determinat o reducere a expunerii plasmatice la metoclopramid (ASC aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp. ) și concentrația maximă (Cmax) cu 68% și, respectiv, 35%. Deși semnificația clinică este incertă, dacă metoclopramida în asociere cu rifampicină sau cu alți inductori puternici (de exemplu, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină), pacienții trebuie monitorizați pentru o posibilă lipsă a efectului antiemetic.

Sarcina

Un volum mare de informaţii provenite de la femeile gravide (mai mult de 1000 de expuneri) nu a indicat toxicitate malformativă sau fetotoxicitate. Clorhidratul de metoclopramid poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Datorită proprietăţilor farmacologice (similar altor neuroleptice), în cazul administrării clorhidratului de metoclopramid în ultimul trimestru al sarcinii, sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus. Clorhidratul de metoclopramid trebuie evitat în ultimul trimestru al sarcinii. Dacă se utilizează clorhidratul de metoclopramid, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.

Alăptarea

Metoclopramida este excretată în laptele matern într-o cantitate scăzută. Reacţiile adverse la copilul alăptat nu pot fi excluse. De aceea, clorhidratul de metoclopramid nu este recomandată în timpul

alăptării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării clorhidratului de metoclopramid la

femeile care alăptează.

Clorhidratul de metoclopramid are o influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de

a folosi utilaje.

Clorhidratul de metoclopramid poate provoca somnolenţă, ameţeală, diskinezie şi distonie care pot afecta vederea şi, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente

(≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10 000, <1/1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

* Tulburări endocrine apărute în timpul tratamentului pe termen lung în legătură cu hiperprolactinemia

(amenoree, galactoree, ginecomastie).

Următoarele reacţii, uneori asociate, apar mai frecvent atunci când se utilizează doze mari:

• Simptome extrapiramidale: distonie acută şi dischinezie, sindrom parkinsonian, acatizie, chiar şi după o administrare unică a medicamentului, în special la copii şi adulţi tineri (vezi pct. 4.4).

• Somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Pot să apară tulburări extrapiramidale, somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii şi stop cardio-respirator.

Tratament

În caz de simptome extrapiramidale asociate sau nu supradozajului, tratamentul este doar simptomatic

(benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).

În funcţie de starea clinică, trebuie efectuate un tratament simptomatic şi o monitorizare continuă a funcţiilor cardio-vasculare şi respiratorii.