CEFTRIAXONA APTAPHARMA 1 g PULB. PT. SOL. INJ./PERF.

Ceftriaxonă AptaPharma este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți și copii, inclusiv

nou-născuții la termen (de la naștere):

• Meningită bacteriană

• Pneumonie dobândită în comunitate

• Pneumonie dobândită în spital

• Otită medie acută

• Infecții intraabdominale

• Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)

• Infecții ale oaselor și articulațiilor

• Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi

• Gonoree

• Sifilis

• Endocardită bacteriană

  Se poate utiliza Ceftriaxonă AptaPharma:

• Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulți

• Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (precoce (stadiul II) și târziu (stadiul III)) la adulți și copii, inclusiv nou-născuți de la vârsta de 15 zile.

  • Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

  • În tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană

  • În tratamentul pacienților cu bacteriemie care apare în asociere cu oricare dintre infecțiile enumerate mai sus sau se suspectează că este asociată cu aceasta.

    Ceftriaxonă AptaPharma trebuie administrat împreună cu alte medicamente antibacteriene ori de câte

    ori gama posibilă de bacterii cauzale nu se încadrează în spectrul său (a se vedea punctul 4.4).

    Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Doze

Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul infecției și de vârsta și funcția hepato-renală a pacientului.

Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicații. În cazuri deosebit de severe, trebuie luate în considerare dozele la capătul mai mare al intervalului recomandat.

Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg)

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării

dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) care necesită programe de dozare

specifice:

Otită medie acută

Se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 1-2 g. Datele limitate

sugerează că, în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau terapia anterioară a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 1-2 g zilnic timp de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

2 g sub formă de doză preoperatorie unică.

Gonoree

500 mg ca doză intramusculară unică.

Sifilis

Dozele recomandate în general sunt 500 mg-1 g o dată pe zi, crescut la 2 g o dată pe zi pentru neurosifilis, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III])

2 g o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în

considerare ghidurile naționale sau locale.

Copii și adolescenţi

Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg)

Pentru copiii cu greutate corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza obișnuită pentru adulți.

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării

dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută

Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care copilul este grav bolnav sau terapia inițială a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este

administrat ca o doză intramusculară de 50 mg/kg zilnic timp de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

50-80 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis

Dozele recomandate în general sunt 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi timp de 10-14 zile. Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III])

50–80 mg/kg o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie

luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Nou-născuți 0-14 zile

Ceftriaxonă AptaPharma este contraindicat la nou-născuții prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârsta gestațională + vârsta cronologică).

* În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze

recomandat.

Nu trebuie depășită doza zilnică maximă de 50 mg/kg.

Indicații pentru nou-născuți 0-14 zile care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută

Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale

20-50 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis

Doza recomandată în general este de 50 mg/kg, o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările de

doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare

ghidurile naționale sau locale.

Durata tratamentului

Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. Ca și în cazul terapiei cu antibiotice în general, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48 - 72 de ore după ce pacientul a devenit afebril sau s-a obținut dovada eradicării bacteriene.

Persoanele în vârstă

Dozele recomandate pentru adulți nu necesită modificări la persoanele în vârstă, cu condiția ca funcția renală și hepatică să fie satisfăcătoare.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în insuficiența funcției hepatice ușoare sau moderate, cu condiția ca funcția renală să nu fie afectată.

Nu există date de studiu la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, nu este necesar să se reducă doza de ceftriaxonă, cu condiția ca funcția hepatică să nu fie afectată. Numai în cazurile de insuficiență renală pre-terminală (clearance creatinină <10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depășească 2 g zilnic.

La pacienții supuși dializei nu este necesară administrarea suplimentară în urma dializei. Ceftriaxona nu este îndepărtată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate.

Pacienții cu insuficiență hepatică și renală severă

La pacienții cu disfuncție renală și hepatică severă, se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă

Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (calea preferată), prin injectare intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injectarea intermitentă

intravenoasă trebuie administrată timp de 5 minute, de preferință în vene mai mari. Dozele intravenoase de 50 mg/kg sau mai mult, la sugari și copii cu vârsta de până la 12 ani, trebuie administrate prin perfuzie. La nou- născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce riscul potențial de encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Administrarea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când calea intravenoasă nu este posibilă sau mai puțin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g trebuie să fie utilizată administrarea intravenoasă.

Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile) dacă aceștia necesită (sau se preconizează că vor necesita) tratament cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care

conțin calciu, cum ar fi nutriția parenterală, din cauza riscului de precipitare a ceftriaxonei-calciu (vezi pct. 4.3).

Solvenții care conțin calciu (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann) nu trebuie utilizați pentru a reconstitui flacoanele de ceftriaxonă sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei-

calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (a se vedea punctele 4.3, 4.4 și 6.2).

Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția chirurgicală.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.

Administrare intramusculară

Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin injecție intramusculară profundă. Injecțiile

intramusculare trebuie injectate bine în cea mai mare parte a unui mușchi relativ mare și nu trebuie

injectat mai mult de 1 g într-un singur loc.

Deoarece solventul utilizat este soluția de lidocaină, soluția rezultată nu trebuie administrată niciodată intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informațiile din Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei.

• Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la orice altă cefalosporină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

• Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică) la orice alt tip de

  medicament antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactame și carbapeneme).

  Ceftriaxona este contraindicată la:

• Nou-născuți prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârstă gestațională + vârstă cronologică)*

• Nou-născuți la termen (până la vârsta de 28 de zile):

  • cu hiperbilirubinemie, icter, sau care sunt hipoalbuminemici sau acidotici, deoarece

    acestea sunt afecțiuni în care legarea bilirubinei este probabil să fie afectată*

  • dacă necesită (sau se preconizează că necesită) tratament intravenos cu calciu sau perfuzii care conțin calciu din cauza riscului de precipitare a unei sări ceftriaxonă-calciu (vezi pct. 4.4, 4.8 și 6.2).

  * Studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina din locurile sale serice de

  legare a albuminei, ceea ce duce la un posibil risc de encefalopatie bilirubinică la acești pacienți.

  Contraindicațiile la lidocaină trebuie excluse înainte de injectarea intramusculară de ceftriaxonă atunci când se utilizează soluție de lidocaină ca solvent (a se vedea pct. 4.4). A se vedea informațiile din

  Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei, în special contraindicațiile.

  Soluțiile de ceftriaxonă care conțin lidocaină nu trebuie administrate niciodată intravenos.

Reacții de hipersensibilitate

Ca în cazul tuturor agenților antibacteriani beta-lactamici, au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (vezi pct. 4.8). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua, în

sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). În cazul reacțiilor severe de hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie

stabilit dacă pacientul are antecedente de reacții severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de agent beta-lactamic. Se recomandă prudență dacă ceftriaxona este administrată pacienților cu antecedente de hipersensibilitate non-severă la alte medicamente beta-lactamice.

Reacții adverse cutanate severe (sindromul Stevens Johnson sau sindromul Lyell/necroliza epidermică toxică și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)) care pot pune viața în pericol sau sunt letale au fost raportate în asocierea tratamentului cu ceftriaxonă; cu toate acestea,

frecvența acestor evenimente nu este cunoscută (a se vedea punctul 4.8).

Interacțiunea cu produsele care conțin calciu

Au fost descrise cazuri de reacții letale cu precipitare de calciu-ceftriaxonă în plămâni și rinichi la nou-născuții prematuri și la termen cu vârsta mai mică de 1 lună. Cel puțin unul dintre ei a primit

ceftriaxonă și calciu la momente diferite și prin diferite linii intravenoase. În datele științifice

disponibile, nu există rapoarte de precipitații intravasculare confirmate la pacienți, alții decât nou-născuții, tratați cu ceftriaxonă și soluții care conțin calciu sau orice alte produse care conțin calciu. Studiile in vitro au demonstrat că nou-născuții au un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu în comparație cu alte grupe de vârstă.

La pacienții de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții

intravenoase care conțin calciu, chiar și prin diferite linii de perfuzie sau în diferite locuri de perfuzie.

Cu toate acestea, la pacienții cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona și soluțiile care conțin

calciu pot fi administrate secvențial unul după altul dacă se utilizează linii de perfuzie în locuri diferite sau dacă liniile de perfuzie sunt înlocuite sau spălate bine între perfuzii cu soluție fiziologică de sare pentru a evita precipitările. La pacienții care necesită perfuzie continuă cu soluții de nutriție parenterală totală (NPT) care conțin calciu, personalul medical poate dori să ia în considerare

utilizarea unor tratamente antibacteriene alternative care nu prezintă un risc similar de precipitare. Dacă utilizarea ceftriaxonei este considerată necesară la pacienții care necesită nutriție continuă,

soluțiile NPT și ceftriaxona pot fi administrate simultan, dra prin diferite linii de perfuzie în diferite locuri. Alternativ, perfuzia cu soluție NPT poate fi oprită pe perioada perfuziei cu ceftriaxonă, iar liniile de perfuzie spălate între soluții (vezi pct. 4.3, 4.8, 5.2 și 6.2).

Copii și adolescenţi

Siguranța și eficacitatea ceftriaxonei la nou-născuți, sugari și copii au fost stabilite pentru dozele descrise la Doze și mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, la fel ca alte cefalosporine, poate deplasa bilirubina din albumina serică.

Ceftriaxona este contraindicată la nou- născuții prematuri și la termen cu risc de a dezvolta encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3).

Anemie hemolitică mediată imun

La pacienții cărora li s-au administrat antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv ceftriaxonă, a fost observată o anemie hemolitică mediată imun (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu ceftriaxonă au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv decese, atât la adulți, cât și la copii.

Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare diagnosticul anemiei asociate cefalosporinei și administrarea ceftriaxonei întreruptă până la determinarea etiologiei.

Tratament pe termen lung

În timpul tratamentului prelungit, hemoleucograma completă trebuie efectuată la intervale regulate.

Colită/Supracreștere a microorganismelor nesensibile

Colita asociată agenților antibacterieni și colita pseudo-membranoasă au fost raportate cu aproape toți agenții antibacterieni, inclusiv ceftriaxona, și pot varia în severitate de la ușoară până la punerea vieții în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după administrarea ceftriaxonei (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare

întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă și administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

Pot apărea suprainfecții cu microorganisme nesensibile ca și în cazul altor medicamente antibacteriane.;.

Insuficiență renală și hepatică severe

În cazul insuficienței renale și hepatice severe, se recomandă monitorizarea clinică atentă a siguranței și eficacității (vezi pct. 4.2).

Interferența cu testarea serologică

Poate apărea interferența cu testele Coombs, deoarece ceftriaxona poate duce la rezultate fals pozitive ale testelor. Ceftriaxona poate duce, de asemenea, la rezultate fals pozitive ale testelor pentru galactozemie (vezi pct. 4.8).

Metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive.

Determinarea glucozei în urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic (vezi

pct. 4.8).

Prezența ceftriaxonei poate reduce în mod fals valorile estimate ale glicemiei obținute cu unele sisteme de monitorizare a glicemiei. Vă rugăm să consultați instrucțiunile de utilizare pentru fiecare sistem.

Dacă este necesar, trebuie utilizate metode alternative de testare.

Spectru antibacterian

Ceftriaxona are un spectru limitat de activitate antibacteriană și poate să nu fie adecvată pentru utilizarea ca agent unic pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care

agentul patogen a fost deja confirmat (vezi pct. 4.2). În infecțiile polimicrobiene, unde agenții patogeni suspectați includ organisme rezistente la ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar.

Utilizarea lidocainei

În cazul în care se utilizează o soluție de lidocaină ca solvent, soluțiile de ceftriaxonă trebuie utilizate numai pentru injectare intramusculară.

Înainte de utilizare, trebuie luate în considerare contraindicațiile la lidocaină, avertismentele și alte informații relevante, astfel sunt detaliate în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină (a se vedea punctul 4.3). Soluția de lidocaină nu trebuie administrată niciodată intravenos.

Litiază biliară

Când se observă umbre pe sonograme, trebuie luată în considerare posibilitatea precipitării ceftriaxonei-calciu. Umbre, care au fost confundate cu calculi biliari, au fost detectate pe sonograme ale vezicii biliare și au fost observate mai frecvent la doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi și mai sus.

Trebuie luată în considerare prudență în special la copii și adolescenți. Astfel de precipitate dispar după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Rareori precipitate de ceftriaxonă-calciu au fost asociate cu simptome. În cazurile simptomatice, se recomandă administrarea conservatoare non-

chirurgicală și întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.8).

Stază biliară

Au fost raportate cazuri de pancreatită, posibil de etiologie a obstrucției biliare, la pacienții tratați cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienților prezentați cu factori de risc pentru stază biliară și

nămol biliar, de exemplu înainte de terapia majoră, boală severă și nutriție parenterală totală. Nu poate fi exclus un declanșator sau un co-factor al precipitărilor biliare legate de ceftriaxonă.

Litiază renală

Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). În cazurile simptomatice, trebuie efectuată sonografia. Utilizarea la

pacienții cu antecedente de litiază renală sau cu hipercalciurie trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc.

Reacția Jarisch-Herxheimer (RJH)

Unii pacienți cu infecții cu spirochete pot prezenta o reacție Jarisch-Herxheimer (RJH) la scurt timp

după începerea tratamentului cu ceftriaxonă. RJH este de obicei o condiție de auto-limitare sau poate fi

gestionată prin tratament simptomatic. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt dacă apare o astfel de reacție.

Encefalopatie

În asociere cu utilizarea ceftriaxonei au fost raportate cazuri de encefalopatie (vezi pct. 4.8), în special la pacienți vârstnici cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.2) sau cu tulburări ale sistemului nervos central. În cazul în care se suspectează apariția encefalopatiei asociate cu utilizarea ceftriaxonei (de

exemplu, scădere a nivelului de conștiență, modificare a stării mintale, mioclonie, convulsii), trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului.

Sodiu

Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Acest medicament conține 82,8 mg sodiu per doză de 1,0 g, echivalentul a 4,15% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Acest medicament conține 165,6 mg sodiu per doză de 2,0 g, echivalentul a 8,3% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Solvenții care conțin calciu, cum ar fi soluția Ringer sau soluția Hartmann, nu trebuie utilizați pentru a

reconstitui flacoanele cu Ceftriaxonă AptaPharma sau pentru a dilua în continuare un flacon

reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei-calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată

simultan cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care conțin calciu, cum

ar fi nutriția parenterală prin intermediul unui sit Y.

Cu toate acestea, la alți pacienți decât nou-născuții, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu pot fi

administrate secvențial unul de altul dacă liniile de perfuzie sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid

compatibil. Studiile in vitro care au utilizat plasmă adultă și neonatală din sângele din cordonul

ombilical au demonstrat că nou-născuții prezintă un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu. (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 și 6.2).

Utilizarea concomitentă cu anticoagulante orale poate crește efectul anti-vitamina K și riscul de

sângerare. Se recomandă ca raportul internațional normalizat (INR) să fie monitorizat frecvent, iar posologia medicamentului anti-vitamină K să fie ajustată în consecință, atât în timpul, cât și după tratamentul cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8).

Există dovezi contradictorii cu privire la o potențială creștere a toxicității renale a aminoglicozidelor atunci când sunt utilizate cu ceftriaxonă. Monitorizarea recomandată a nivelurilor de aminoglicozidă (și a funcției renale) în practica clinică trebuie respectate îndeaproape în astfel de cazuri.

Într-un studiu in vitro au fost observate efecte antagoniste cu combinația de cloramfenicol și ceftriaxonă. Relevanța clinică a acestei constatări nu este cunoscută.

Nu au fost raportate interacțiuni între ceftriaxonă și produsele care conțin calciu cu administrare orală sau interacțiuni între ceftriaxona administrată intramuscular și produsele care conțin calciu (cu administrare intravenoasă sau orală).

La pacienții tratați cu ceftriaxonă, testul Coombs poate duce la rezultate fals pozitive ale testului. Ceftriaxona, ca și alte antibiotice, poate duce la teste fals pozitive pentru galactozemie.

De asemenea, metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive. Din acest motiv, determinarea nivelului de glucoză în urină în timpul tratamentului cu

ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic.

Nu s-a observat nicio afectare a funcției renale după administrarea concomitentă a unor doze mari de ceftriaxonă și diuretice puternice (de exemplu, furosemid).

Administrarea simultană a probenecidului nu reduce eliminarea ceftriaxonei.

Sarcina

Ceftriaxona traversează bariera placentară. Există date limitate din utilizarea ceftriaxonei la femeile

gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește

dezvoltarea embrionară/fetală, perinatală și postnatală (a se vedea punctul 5.3). Ceftriaxona trebuie

administrată în timpul sarcinii și în special în primul trimestru de sarcină, numai dacă beneficiul depășește riscul.

Alăptarea

Ceftriaxona este excretată în laptele uman în concentrații mici, dar la doze terapeutice de ceftriaxonă nu se anticipează efecte asupra sugarilor alăptați. Cu toate acestea, nu poate fi exclus un risc de diaree și infecție fungică a membranelor mucoase. Ar trebui să se țină seama de posibilitatea sensibilizării.

Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/se abține de la tratamentul cu

ceftriaxonă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Studiile de reproducere nu au arătat nicio dovadă de efecte adverse asupra fertilității masculine sau

feminine.

În timpul tratamentului cu ceftriaxonă, pot apărea reacții adverse (de exemplu amețeli), care pot influența capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să fie prudenți atunci când conduc vehicule sau în exploatarea utilajelor.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent la ceftriaxonă sunt eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, diaree, erupții cutanate tranzitorii și enzime hepatice crescute.

Datele pentru determinarea frecvenței reacțiilor adverse la ceftriaxonă au fost obținute din studiile

clinice.

Următoarea convenție a fost utilizată pentru clasificarea frecvenței: Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)

Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100) Rare (≥ 1/10000 la < 1/1000)

Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile)

a Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută.

b Vezi pct. 4.4

c De obicei reversibilă după oprirea tratamentului cu ceftriaxonă

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Infecții și infestări

Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4)

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei

Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou-născuţii prematuri şi la cei la termen (cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos.

Precipitatele sare de calciu-ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces.

Riscul mare de precipitare la nou-născuţi este determinat de volumul de sânge scăzut şi de

timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârsta de peste 3 ani care au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care

depăşesc 10 g şi care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat). Riscul de formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau

deshidrataţi. Această reacţie poate fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.4).

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o

incidenţă variabilă a precipitării după administrarea intravenoasă - peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în cazul administrării lente a perfuziei (20-30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică, precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este

reversibilă la întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu poate fi redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic.