PACETRAL 500 mg COMPR.

Tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerilor de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al

febrei.

PACETRAL 500 mg comprimate este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea corporală peste 21 kg (cu vârsta de 6 ani şi peste).

Doze

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru intervalul de timp cel mai scurt posibil. Doza maximă zilnică nu trebuie depăşită.

Doza de paracetamol variază în funcţie de greutatea corporală şi vârstă, de obicei 10-15 mg/kg greutate corporală ca doză unică, până la o doza zilnică maximă de 60 mg/kg greutate corporală. Pentru dozare în funcţie de greutatea corporală şi vârstă consultaţi tabelele.

PACETRAL 500 mg comprimate

PACETRAL 500 mg comprimate nu este indicat la copiii cu vârsta mai mica de 6 ani şi greutatea corporală mai mică de 21 kg.

* Doza maximă zilnică la pacienții cu greutate corporală > 60 kg poate fi crescută la 4 g de paracetamol, numai după un consult medical.

Doza unică poate fi repetată, la nevoie, după un interval de timp de cel puţin 4-6 ore.

Insuficienţă renală

Paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece este necesară reducerea dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre doze (vezi pct. 4.4). Doza unică maximă nu trebuie să depaşească 500 mg.

• Pentru o rată de filtrare glomerulară cuprinsă intra 50-10 ml/minut este recomandat un interval de dozare de 6 ore.
• pentru o rată de filtrare glomerulară mai mică de 10 ml/minut este recomandat un interval de dozare de 8 ore.

Insuficienţă hepatică

Paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată sau sindrom Gilbert deoarece dozele trebuie reduse sau intervalul de dozare trebuie extins (vezi pct. 4.4). La această categorie de pacienţi, doza zilnică nu trebuie să depăşească 60 mg/kg corp (maxim 2 g/zi). Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

Experiența a indicat că doza normală de paracetamol pentru adulți este de obicei adecvată. Cu toate acestea, la subiecții vârstnici fragili, imobilizaţi sau la pacienții vârstnici cu insuficiență renală sau hepatică, poate fi adecvată o reducere a cantității sau frecvenței administrării (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatele trebuie inghiţite cu o cantitate suficienta de lichid.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Insuficienţă hepatică severă.

• Hepatită acută.

Pacienții trebuie avertizați să nu utilizeze simultan alte medicamente care conțin paracetamol.

La pacienții care au luat paracetamol la doze în intervalul terapeutic au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate indusă de paracetamol, inclusiv cazuri letale. Aceste cazuri au fost raportate la

pacienți cu unul sau mai mulți factori de risc pentru hepatotoxicitate, inclusiv greutate corporală mică (< 50 kg), insuficiență renală și hepatică, alcoolism cronic, aport concomitent de medicamente

hepatotoxice și în malnutriție acută și cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic) .

Paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienții cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, în anemie hemolitică, în caz de deficit de glutation, malnutriție cronică, alcoolism cronic, deshidratare, la vârstnici și la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată și/sau afectare renală (vezi pct. 4.2).

Se recomandă monitorizarea regulată a testelor funcției hepatice la pacienții cu insuficiență hepatică și la cei care primesc doze mari de paracetamol pe o perioadă lungă de timp. Riscul de efecte

hepatotoxice grave crește semnificativ odată cu creșterea dozei și a duratei tratamentului. Boala

hepatică de bază crește riscul sau amploarea leziunilor hepatice legate de paracetamol. Riscul de

supradozaj este mai mare la pacienții cu leziuni hepatice non-cirotice cauzate de alcool.

Consumul de alcool trebuie evitat în timpul tratamentului. Consumul de alcool pe termen lung crește

semnificativ riscul de hepatotoxicitate al paracetamolului.

Măsurarea timpului de protrombină este necesară în cazul administrării concomitente cu

anticoagulante orale și aportul zilnic regulat pe termen lung de paracetamol.

Posibilitatea insuficienței renale nu poate fi exclusă în tratamentul pe termen lung.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza

acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă.

Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Rata de absorbție a paracetamolului poate fi îmbunătățită de metoclopramidă sau domperidonă. Cu toate acestea, utilizarea concomitentă nu trebuie evitată.

Colestiramina reduce absorbția paracetamolului. Paracetamolul trebuie administrat cu cel puțin 1 oră

înainte sau la un interval de timp de 4-6 ore după colestiramină.

Administrarea concomitentă pe termen lung împreună cu acid acetilsalicilic sau alte AINS poate duce la afectare renală.

Efectul anticoagulant al warfarinei sau al altor produse cumarinice poate fi crescut împreună cu un risc crescut de sângerare în cazul administrării zilnice regulate pe termen lung de paracetamol. Utilizarea

ocazională nu are un efect semnificativ.

Substanțele hepatotoxice pot crește potențiala acumulare și supradozaj cu paracetamol.

Paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului. Prin urmare, se recomandă dozarea concentraţiei cloramfenicolului în plasmă în cazul tratamentului combinat cu cloramfenicol administrat injectabil.

Probenecidul reduce clearance-ul paracetamolului cu aproape 50%. Astfel, doza de paracetamol

trebuie redusă la jumătate în timpul tratamentului concomitent.

Inductorii enzimelor microzomale (de exemplu, rifampicină, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină, sunătoare) scad biodisponibilitatea paracetamolului printr-o glucuronidare crescută, iar riscul de

toxicitate hepatică este crescut. Astfel de combinații trebuie evitate.

Utilizarea concomitentă de paracetamol și zidovudină poate duce la un risc crescut de neutropenie. Utilizarea concomitentă de paracetamol și izoniazidă poate duce la un risc crescut de hepatotoxicitate.

Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină,

deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută

din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

Sarcina

Un volum mare de date privind femeile gravide nu au indicat nici efecte malformative, nici toxicitate fetală/neonatală. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, cu toate acestea, trebuie utilizat în doza minimă eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi cu cea mai mică frecvenţă posibile.

Alăptarea

Paracetamolul se excretă în laptele uman, dar este puţin probabil să afecteze sugarul la dozele

terapeutice. Nu este necesară întreruperea alăptării în timpul unui tratament de scurtă durată cu dozele

recomandate din acest medicament.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice.

PACETRAL nu influenţează abilitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Administrarea paracetamolului poate provoca următoarele reacții adverse (clasificate în grupe conform terminologiei MedDRA cu indicarea frecvenței incidenței după cum urmează: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 până la < 1/100); rare (≥

1/10000 până la < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din

datele disponibile).

* La pacienţi cu sensibilitate la acid acetilsalicilic sau alte AINS. Descrierea reacțiilor adverse selectate

Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută

La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La

acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj cu paracetamol, este necesară asistență medicală imediată, chiar dacă nu sunt

prezente simptome de supradozaj.

Simptome

Supradozajul chiar și cu doze relativ mici de paracetamol poate duce la afectarea severă a ficatului și, uneori, necroză tubulară renală acută.

Greața, vărsăturile, letargia, anorexia, paloarea și transpirațiile pot apărea în decurs de 24 de ore sau pacienții pot fi asimptomatici. Durerea abdominală poate fi primul simptom al afectarii ficatului și apare în 1-2 zile. Supradoza de paracetamol poate determina necroza celulelor hepatice care poate induce necroză completă și ireversibilă, ducând la insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie care poate duce la comă și deces. Concomitent, se observă creșterea valorilor transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei și bilirubinei împreună cu prelungirea timpului de protrombină care pot apărea la 12 până la 48 de ore după administrare. Prelungirea timpului de protrombină este unul dintre indicatorii afectării funcţiei hepatice și, prin urmare, se

recomandă monitorizarea acestuia. Complicațiile insuficienței hepatice includ edem cerebral, hemoragie, hipoglicemie, hipotensiune arterială, infecții și insuficiență renală.

Afectarea ficatului este probabilă la pacienții care au luat mai mult decât cantitățile recomandate de paracetamol. Se consideră că metabolitul toxic în exces se leagă ireversibil de țesutul hepatic. Unii pacienți pot prezenta un risc crescut de afectare a ficatului din cauza toxicității paracetamolului.

Factorii de risc includ:

• Pacienți cu afecțiuni hepatice.

• Pacienți vârstnici.

• Copii mici.

• Pacienții care primesc tratament de lungă durată cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice.

• Pacienții care consumă în mod regulat alcool peste cantitățile recomandate.

• Pacienții cu depleție de glutation de ex. tulburări de alimentație, fibroză chistică, infecție cu HIV, înfometare, cașexie.

Insuficiența renală acută poate apărea fără prezența insuficienței hepatice severe. Alte manifestări ale intoxicației sunt afectarea miocardică, aritmiile cardiace și pancreatita.

Management

Este necesară spitalizarea. Trebuie efectuată prelevarea de sânge pentru a determina concentrația

plasmatică inițială de paracetamol. În cazul unui singur supradozaj acut, concentrația plasmatică de paracetamol trebuie măsurată la 4 ore după ingestie.Mai ales dacă paracetamolul a fost ingerat cu mai puțin de 4 ore înainte se recomandă inducerea vărsăturilor, lavaj gastric, apoi trebuie administrată metionină (2,5 g pe cale orală), apoi sunt necesare de măsuri suplimentare de suport al funcţiilor

vitale. Administrarea cărbunelui activat pentru a reduce absorbția gastrointestinală este controversată. Antidotul specific N-acetilcisteina trebuie administrat cât mai curând posibil, în decurs de 8 – 15 ore după otrăvire, dar efecte benefice au fost observate și după administrarea întârziată a acetilcisteinei.

Acetilcisteina trebuie administrată în conformitate cu ghidurile naționale de tratament, se

administrează de obicei la adulți, adolescenți și copii IV în glucoză 5%, doza inițială trebuie să fie de 150 mg/kg greutate corporală în decurs de 15 minute. Apoi, 50 mg/kg într-o perfuzie de glucoză 5% pentru o perioadă de 4 ore, apoi 100 mg/kg până în a 16-a respectiv a 20-a oră de la începerea

tratamentului. Acetilcisteina poate fi, de asemenea, administrată pe cale orală în decurs de 10 ore de la

ingestia unei doze toxice de paracetamol în doză de 70 – 140 mg/kg de 3 ori pe zi. Hemodializa sau hemoperfuzia sunt indicate în intoxicația foarte severă. Trebuie administrat tratament simptomatic.