PRIALT 100mcg/ml SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - PRIALT 100mcg/ml
Prialt este indicată pentru tratamentul durerii cronice severe la adulții care necesită analgezie intratecală (IT).
Tratamentul cu ziconotidă trebuie să fie inițiat și condus numai de către medici cu experiență în administrarea intratecală (IT) a medicamentelor.
Pacienții trebuie evaluați din punct de vedere neuropsihic înainte, după începerea și în timpul administrării intratecale a ziconotidei, precum și imediat ce este semnalată apariția semnelor sau simptomelor de depresie (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 și 5.1).
Doze
Inițierea dozei
Administrarea ziconotidei trebuie inițiată de la nu mai mult de 2,4 µg/zi și ajustată treptat, în mod individual, în funcție de răspunsul analgezic al pacientului și de reacțiile adverse.
Ajustarea treptată a dozelor
Pentru fiecare ajustare treptată a dozelor, respectați cerințele de dozaj și ajustați viteza debitului pompei după cum este nevoie pentru a obține noua doză.
Pacienților le pot fi ajustate treptat dozele în trepte de ≤ 2,4 µg/zi, până la o doză maximă de
21,6 µg/zi. Intervalul de timp minim între două trepte de creștere a dozei este de 24 de ore; intervalul recomandat, din motive de siguranță, este de 48 de ore sau mai mult.
Doza zilnică maximă este de 21,6 µg/zi (0,9 µg/h).
Valoarea mediană a dozei la care se obține un răspuns terapeutic este de aproximativ 6,0 µg/zi și aproximativ 75% dintre pacienții care au prezentat răspuns terapeutic au necesitat ≤ 9,6 µg/zi, în studiile clinice controlate cu placebo. Cu toate acestea, pentru a limita incidența reacțiilor adverse grave, rapoartele din practica clinică indică faptul că pacienții cu răspuns terapeutic pot necesita o doză zilnică mai mică, de aproximativ 3,0 – 4,5 µg/zi sau mai scăzută.
Ajustați doza de ziconotidă intratecală în funcție de severitatea durerii, de răspunsul pacientului la tratament și de incidența reacțiilor adverse.
Abordarea terapeutică generală a reacțiilor adverse
Dacă este necesar, doza poate fi scăzută oricât de mult (incluzând oprirea perfuziei), pentru a permite tratarea reacțiilor adverse.
Regula de oprire
Tratamentul trebuie întrerupt în caz de lipsă a eficacității sau eficacitate insuficientă, definită drept reducerea durerii cu mai puțin de 20% la doza maximă tolerată. Raportul risc-beneficiu trebuie întotdeauna evaluat de către medic individual.
Insuficiență renală
Nu au fost efectuate studii la pacienți cu insuficiență renală. Administrarea ziconotidei la pacienți cu insuficiență renală trebuie să se facă cu precauție.
Insuficiență hepatică
Nu au fost efectuate studii la pacienți cu insuficiență hepatică. Administrarea ziconotidei la pacienți cu insuficiență hepatică trebuie să se facă cu precauție.
Pacienți vârstnici cu vârsta ≥ 65 de ani
Ajustarea dozei nu este necesară în cazul adulților vârstnici. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că insuficiența renală și/sau hepatică apar mai frecvent în rândul pacienților cu vârsta ≥ 65 de ani.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea ziconotidei la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani nu au
fost stabilite.
Nu sunt disponibile date. Mod de administrare
Intratecală.
Administrarea ziconotidei se face în perfuzie continuă printr-un cateter intratecal, utilizând o pompă mecanică de perfuzie, externă sau implantată intern, capabilă să livreze cu precizie volumul de perfuzie cerut. Deoarece riscul apariției meningitei secundare cateterizării prelungite a spațiului intratecal este mai mare în cazul utilizării unui sistem de perfuzie cu cateter extern, pentru administrarea ziconotidei pe perioade lungi se recomandă utilizarea sistemelor interne (vezi pct. 4.4). Sistemul de cateterizare extern trebuie utilizat numai dacă nu poate fi implantat un sistem intern.
Atunci când sunt necesare doze mici de ziconotidă, de exemplu la inițierea adaptării dozei, aceasta trebuie diluată înainte de utilizare cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) fără conservanți.
Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Asociere cu chimioterapia IT (vezi pct. 4.5).
Antecedente de psihoză preexistentă în asociere cu ziconotida.
Antecedente de tentativă de suicid sau de ideație suicidară în asociere cu ziconotida (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.8).
Infecție la locul de injectare a microinfuziei, diateza hemoragică necontrolată și obstrucția canalului spinal care afectează circulația lichidului cefalorahidian (LCR).
Pacienții trebuie evaluați din punct de vedere neuropsihic înainte și după începerea administrării intratecale a ziconotidei, în timpul administrării acesteia, precum și imediat ce este semnalată apariția semnelor sau simptomelor de depresie (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.8).
Îngrijitorii trebuie să contacteze medicul imediat, dacă pacientul prezintă simptome ale unor evenimente adverse cu potențial letal.
Utilizarea de lungă durată
Cu toate că ziconotida a fost studiată în cadrul unor studii pe termen lung, cu obiective de eficacitate și siguranță, desfășurate în regim deschis, nu au fost efectuate studii controlate cu o durată mai mare de 3 săptămâni (vezi pct. 5.1). Posibilele efecte toxice locale apărute pe termen lung asupra măduvei spinării nu au fost excluse, iar datele preclinice în această privință sunt limitate (vezi pct. 5.3). De aceea, este necesară o atitudine precaută în cazul tratamentului pe termen lung.
Riscul de infecție
Administrarea medicamentelor pe calea intratecală (IT) comportă riscul apariției unor infecții potențial grave, precum meningita, care pot pune în pericol viața. Meningita datorată pătrunderii microorganismelor pe canalul cateterului sau contaminării accidentale a sistemului de perfuzie reprezintă o complicație cunoscută a administrării de medicamente pe cale intratecală, în special în cazul utilizării de sisteme externe.
Pacienții și medicii trebuie să fie vigilenți cu privire la semnele și simptomele tipice de meningită.
Poziția optimă de plasare intratecală a vârfului cateterului nu a fost stabilită. O plasare joasă a vârfului cateterului, de exemplu la nivel lombar, poate reduce incidența reacțiilor adverse neurologice legate de ziconotidă. De aceea, poziția de plasare a vârfului cateterului trebuie aleasă cu atenție astfel încât să permită un acces adecvat la segmentele nociceptive medulare, reducând la minimum în același timp concentrațiile de medicament la nivel cerebral.
Numai un număr mic de pacienți au primit chimioterapie sistemică și ziconotidă cu administrare IT. Administrarea ziconotidei la pacienți care primesc chimioterapie sistemică trebuie să se facă cu precauție (vezi pct. 4.5).
Creșteri ale creatin kinazei
Creșterile valorilor plasmatice de creatin kinază, care sunt de obicei asimptomatice, sunt frecvente în rândul pacienților care primesc ziconotidă pe cale intratecală. Creșterea progresivă a valorilor
plasmatice de creatin kinază este rară. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea creatin kinazei. În cazul unei creșteri progresive sau a unei creșteri semnificative din punct de vedere clinic asociate cu semne clinice de miopatie sau rabdomioliză, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ziconotidă.
Reacții de hipersensibilizare
Nu au fost observate reacții de hipersensibilizare, inclusiv anafilaxie, în cadrul studiilor clinice, iar gradul de imunogenitate al ziconotidei administrate pe cale intratecală pare să fie mic. Cu toate acestea, potențialul de reacții alergice severe nu poate fi exclus și au fost primite raportări spontane de reacții anafilactice.
Reacții adverse de tip cognitiv și neuropsihic
Reacțiile adverse de ordin cognitiv și neuropsihic, în special confuzia, sunt frecvente în rândul pacienților tratați cu ziconotidă. Afectarea cognitivă intervine, de obicei, după câteva săptămâni de tratament. La pacienții tratați cu ziconotidă au fost raportate episoade de tulburări psihice acute, precum halucinații, reacții paranoide, ostilitate, agresivitate, delir, psihoză și reacții maniacale. Doza de ziconotidă trebuie redusă sau administrarea întreruptă în cazul în care intervin semne și simptome de afectare cognitivă sau de reacții adverse neuropsihice, dar pe de altă parte trebuie luate în considerare și alte cauze adiacente. Efectele cognitive ale ziconotidei sunt, de obicei, reversibile în decurs de 1-4 săptămâni după întreruperea administrării medicamentului, dar ele pot persista în unele cazuri. Se recomandă ca pacienții să fie evaluați din punct de vedere neuropsihiatric înainte și după începerea administrării intratecale a ziconotidei.
La pacienții cu durere severă cronică există o incidență mai mare a suicidului și a tentativei de suicid decât în populația generală. Ziconotida poate determina sau agrava depresia cu risc suicidar la pacienții susceptibili. Pacienții cu antecedente de evenimente suicidare anterior inițierii tratamentului prezintă un grad mai ridicat de risc al apariției ideației suicidare sau al comportamentului suicidar și trebuie să fie monitorizați în timpul tratamentului. Pacienții (și îngrijitorii pacienților) trebuie sfătuiți să solicite ajutor medical în cazul apariției semnelor de ideație suicidară sau de comportament suicidar. Pacienților cu antecedente de tentativă de suicid preexistente în asociere cu ziconotida nu trebuie să li se mai administreze ziconotidă. Ziconotida este contraindicată pacienților cu antecedente de tentativă de suicid sau de ideație suicidară în asociere cu ziconotida (vezi pct. 4.3).
Deprimarea sistemului nervos central (SNC)
Pacienții au prezentat o diminuare a nivelului de conștiență în timpul administrării de ziconotidă. De obicei, pacienții rămân conștienți și nu se produce depresie respiratorie. Reacția poate fi auto-limitativă, dar administrarea ziconotidei trebuie întreruptă până la rezolvarea ei. Nu se recomandă reintroducerea tratamentului cu ziconotidă la acești pacienți. Trebuie, de asemenea, luată în considerare întreruperea tratamentului concomitent cu medicamente cu efect depresor asupra SNC, care ar putea contribui la reducerea nivelului de excitație.
În cazul ziconotidei nu au fost efectuate studii clinice specifice referitoare la interacțiunea medicamentoasă. Cu toate acestea, concentrațiile plasmatice scăzute ale ziconotidei, metabolizarea prin intermediul peptidazelor ubicuitare și nivelul relativ scăzut de legare de proteinele plasmatice (vezi pct. 5.2) fac improbabile interacțiunile pe baze metabolice sau cele prin mecanismul dislocării de pe proteinele plasmatice, între ziconotidă și alte medicamente.
Nu sunt disponibile date clinice referitoare la interacțiunea între chimioterapia administrată IT și ziconotida administrată IT. Administrarea ziconotidei în asociere cu chimioterapia IT este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Numai un număr mic de pacienți au primit chimioterapie sistemică și ziconotidă cu administrare IT. Administrarea ziconotidei la pacienți care primesc chimioterapie sistemică trebuie să se facă cu precauție (vezi pct. 4.4).
Nu este de așteptat ca medicamentele care afectează peptidazele/proteazele specifice să aibă un impact asupra concentrației plasmatice de ziconotidă. Pe baza investigațiilor clinice foarte limitate disponibile, nici inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (de exemplu, benazepril, lisinopril și moexipril) nici inhibitorii proteazei HIV (de exemplu, ritonavir, saquinavir, indinavir) nu au un efect imediat aparent asupra concentrației plasmatice de ziconotidă.
Ziconotida nu interacționează cu receptorii opioizi. În cazul întreruperii administrării opiaceelor la inițierea tratamentului cu ziconotidă, întreruperea administrării acestora trebuie să fie treptată. La pacienții la care se întrerupe administrarea IT de opiacee, perfuzia IT cu opiacee trebuie redusă treptat pe durata a câteva săptămâni și înlocuită cu o doză echivalentă din punct de vedere farmacologic de opiacee orale. Adăugarea de ziconotidă IT la morfina administrată IT în doze stabile (vezi pct. 5.1) este posibilă, dar solicită o atenție deosebită, deoarece în cadrul studiului 202 a fost observată o rată înaltă a reacțiilor adverse neuropsihice (confuzie/anomalii de gândire, reacții paranoide și halucinații, precum și anomalii de mers), unele dintre ele severe, în ciuda dozei mici de ziconotidă utilizată. În cazul adăugării de ziconotidă IT la morfină IT au fost observate, de asemenea, vărsături, anorexie și edem periferic. Adăugarea de morfină IT la ziconotidă IT administrată în doze stabile este mai bine tolerată (au fost raportate cazuri de prurit) (vezi pct. 5.1).
A fost observată o creștere a incidenței somnolenței în cazul utilizării concomitente a ziconotidei cu baclofenul, clonidina, bupivacaina sau propofolul administrate sistemic, prin urmare, în prezent, utilizarea simultană cu acestea este descurajată.
Nu sunt disponibile date referitoare la utilizarea concomitentă a agoniștilor parțiali ai opioizilor (de exemplu, buprenorfina) cu ziconotidă.
Sarcina
Datele provenite din utilizarea ziconotidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).
Ziconotida nu este recomandată în timpul sarcinii și la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă ziconotida/metaboliții acesteia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu Prialt având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Nu s-au efectuat studii specifice cu ziconotida la om pentru a evalua efectele asupra fertilității. Într-un studiu privind fertilitatea la șobolani masculi și femele nu s-au observat efecte la masculi, în timp ce la femele s-au observat scăderi ale numărului de corpi galbeni, ale locurilor de implantare și ale numărului de embrioni vii (vezi pct. 5.3).
Prialt are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Ziconotida poate determina confuzie, somnolență și alte reacții adverse neurologice, de aceea pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje dacă apar astfel de reacții.
Sumarul profilului de siguranță
Siguranța administrării ziconotidei în perfuzie intratecală continuă a fost evaluată la mai mult de 1.400 de pacienți participanți la studiile clinice axate pe durerea acută și cronică. Durata tratamentului a fost variabilă, de la o perfuzie in-bolus cu durata de o oră până la utilizarea continuă pe durata a mai mult de 6 ani. Valoarea mediană a timpului de expunere a fost de 43 de zile. Viteza perfuziei a variat în intervalul 0,03 - 912 μg/zi, cu o valoare mediană finală a vitezei de perfuzie de 7,2 μg/ zi.
În cadrul studiilor clinice, 88% dintre pacienți au prezentat reacții adverse. Cele mai frecvente reacții adverse raportate în cadrul studiilor clinice pe termen lung au fost amețeli (42%), greață (30%), nistagmus (23%), stare de confuzie (25%), anomalii de mers (16%), deficit de memorie (13%), vedere încețoșată (14%), cefalee (12%), astenie (13%), vărsături (11%) și somnolență (10%). Majoritatea reacțiilor adverse au fost ușoare până la moderate și au dispărut în timp.
Lista reacțiilor adverse prezentată sub formă de tabel
Dacă nu se specifică altfel, tabelul prezintă ratele de incidență a reacțiilor adverse raportate în cadrul studiilor clinice pe durata cărora ziconotida a fost administrată IT (expunere pe termen scurt și pe termen lung). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate mai jos în ordinea descrescătoare a frecvenței.
Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 și <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100) Rare (≥1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Aparate, sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Cu frecvență necunoscută |
| Infecții și infestări | sepsis, meningită | |||
| Tulburări ale sistemuluiimunitar | reacție anafilacticăa | |||
| Tulburări metabolice și de nutriție | scăderea apetitului alimentar, anorexie | |||
| Tulburări psihice | stare de | anxietate, halucinații | delir, tulburări | |
| confuzie | auditive, insomnie, | psihotice, ideație | ||
| agitație, dezorientare, | suicidară, | |||
| halucinații, halucinații | tentative de | |||
| vizuale, depresie, | suicid, blocaj de | |||
| paranoia, iritabilitate, | gândire, vise | |||
| agravarea depresiei, | anormale, | |||
| nervozitate, labilitate | agresivitate | |||
| afectivă, schimbări ale | ||||
| statusului mental, | ||||
| agravarea anxietății, | ||||
| agravarea confuziei |
| Aparate, sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului nervos | amețeli, nistagmus, deficit de memorie, cefalee, somnolență | disartrie, amnezie, disgeuzie, tremor, tulburări de echilibru, ataxie, afazie, senzație de arsură, sedare, parestezie, hipoestezie, tulburări de atenție, tulburări de vorbire, areflexie, anomalii de coordonare, amețeli posturale, tulburări cognitive, hiperestezie, hiporeflexie, ageuzie, diminuarea nivelului de conștiență,disestezie, parosmie, deficit mental | incoerență, pierderea conștienței, comă, stupoare, convulsii, accident vascular cerebral, encefalopatie | |
| Tulburări oculare | vedere încețoșată | diplopie, tulburări vizuale, fotofobie | ||
| Tulburări acustice și vestibulare | vertij, acufene | |||
| Tulburări cardiace | fibrilație atrială | |||
| Tulburări vasculare | hipotensiune arterială ortostatică, hipotensiune arterială | |||
| Tulburări respiratorii,toracice și mediastinale | dispnee | detresărespiratorie | ||
| Tulburări gastro-intestinale | greață, vărsături | diaree, xerostomie, constipație, agravarea senzației de greață, durereîn etajul superior abdominal | dispepsie | |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | prurit, diaforeză | erupții cutanate | ||
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | dureri ale membrelor, mialgie, spasme musculare, crampe musculare, slăbiciunemusculară, artralgie, edem periferic | rabdomioliză, miozită, dorsalgii, convulsii musculare, dureri cervicale | ||
| Tulburări renale și ale căilor urinare | retenție urinară, micțiuni dificile, disurie, incontinență urinară | insuficiență renală acută | ||
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | anomalii de mers, astenie | fatigabilitate, pirexie, letargie, edem periferic, frisoane, cădere, dureri toracice, senzație de frig, durere, nervozitateexcesivă, exacerbarea durerii | dificultăți de mers | |
| Investigații diagnostice | creșterea valorilor concentrației creatin-fosfokinazei sanguine, scăderea greutății corporale | anomalii electrocardiografi ce, creșterea valorilor concentrației |
| Aparate, sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Cu frecvență necunoscută |
| aspartat-aminotransferazei și creatin-fosfokinazei MM sanguine, creștereatemperaturii corporale |
a. Din raportarea spontană
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Meningită
Administrarea intratecală a medicamentelor determină riscul apariției unor infecții potențial grave, cum este meningita, care pot pune viața în pericol. Pacienții și medicii trebuie să fie vigilenți pentru a detecta apariția simptomelor și semnelor tipice de meningită (vezi pct. 4.4).
Creșterile concentrației plasmatice a creatin-fosfokinazei
Creșterile concentrației plasmatice a creatin-fosfokinazei au fost de obicei asimptomatice. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a creatin-fosfokinazei. În cazul unei creșteri progresive sau a unei creșteri semnificative din punct de vedere clinic asociate cu semne clinice de miopatie sau rabdomioliză, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ziconotidă (vezi pct. 4.4).
Reacții adverse la nivelul SNC
Reacțiile adverse cognitive și neuropsihice sunt frecvente la pacienții tratați cu ziconotidă. Afectarea cognitivă intervine, de obicei, după câteva săptămâni de tratament. La pacienții tratați cu ziconotidă au fost raportate episoade de tulburări psihice acute, cum sunt halucinațiile, reacțiile
paranoide, ostilitatea, agresivitatea, delirul, psihoza și reacțiile maniacale. Doza de ziconotidă trebuie redusă sau administrarea întreruptă în cazul în care intervin semne sau simptome de afectare cognitivă sau de reacții adverse neuropsihice, dar trebuie luate în considerare și alte cauze adiacente. Efectele cognitive ale ziconotidei sunt, de obicei, reversibile în decurs de 1 – 4 săptămâni după întreruperea administrării medicamentului, dar ele pot persista în unele cazuri. Datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut de suicid în timpul administrării ziconotidei. Prialt este contraindicat pacienților cu antecedente de tentativă de suicid sau de ideație suicidară în asociere cu ziconotida (vezi pct. 4.3). Se recomandă ca pacienții să fie evaluați din punct de vedere neuropsihic înainte și după începerea administrării intratecale a ziconotidei (vezi pct. 4.2 și 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
În cadrul studiilor cu ziconotidă în perfuzie intravenoasă, la voluntari sănătoși de sex masculin s-a administrat ziconotidă într-o doză de cel mult 70.000 μg/zi, echivalentul a de 3.200 de ori doza zilnică maximă recomandată pentru perfuzia intratecală. Hipotensiunea arterială posturală a fost observată la aproape toți subiecții care au primit doze mari de ziconotidă pe cale intravenoasă.
Doza intratecală maximă recomandată este de 21,6 μg/zi. Doza-țintă maximală pentru administrarea intratecală a ziconotidei în cadrul studiilor clinice a fost de 912 μg/zi, în urma ajustării crescătoare pe o perioadă de 7 zile.
Simptome
În cadrul unui studiu clinic, un pacient de sex masculin, cu cancer, i s-a administrat accidental un supradozaj de ziconotidă de 744 μg pe o perioadă de 24 de ore (31 μg/oră), și a reluat tratamentul cu doza corespunzătoare după ce a prezentat o reducere de la 82 la 2,5 mm a scorului la Scala vizuală analogă a intensității durerii (SVAID). La unii pacienți care au primit doze intratecale mai mari decât doza maximă recomandată au fost observate efecte farmacologice exacerbate ca de exemplu ataxie, nistagmus, amețeli, stupoare, scăderea nivelului de conștiență, spasme musculare, stare de confuzie, sedare, hipotensiune arterială, afazie, tulburări de vorbire, greață și vărsături. Nu au existat semne de deprimare respiratorie. Majoritatea pacienților ținuți sub observație și-au revenit în decurs de 24 de ore de la întreruperea administrării medicamentului.
Tratament
La pacienții cărora li s-a administrat un supradozaj, măsurile medicale generale de susținere trebuie să fie administrate până la dispariția efectelor farmacologice exacerbate ale medicamentului.
Proprietăți farmacologice - PRIALT 100mcg/ml
Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte analgezice și antipiretice, codul ATC: N02BG08. Mecanism de acțiune
Ziconotida este un analog de sinteză al unei ω-conopeptide, MVIIA, care se găsește în veninul speciei
Conus magus de melci marini. Este un blocant al canalelor de calciu de tip N (BCCN). Canalele de calciu de tip N reglează eliberarea neurotransmițătorilor în populațiile neuronale specifice care sunt responsabile de procesarea durerii la nivel spinal. Acționând asupra acestor canale de calciu de tip N, ziconotida inhibă curenții de calciu voltaj-dependenți din căile aferente nociceptive primare care se termină în straturile superficiale ale cornului dorsal al măduvei spinării. Aceasta conduce la inhibarea eliberării de neurotransmițători (inclusiv substanța P) la acest nivel, și implicit la inhibarea semnalelor dureroase la nivel medular.
Efecte farmacodinamice
Cu toate că, la 1 oră după administrarea IT au fost observate relații semnificative din punct de vedere statistic și o bună corelație între parametrii concentrației de ziconotidă (ASC, Cmax) la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) și rezultatele măsurătorilor răspunsului clinic, nu au fost identificate încă relații bine definite de tipul doză-concentrație-răspuns. Mulți dintre pacienții responsivi au atins un nivel al analgeziei apropiat de cel maximal în decurs de câteva ore după administrarea unei doze corespunzătoare. Cu toate acestea, apariția efectelor maximale poate fi întârziată la unii pacienți. Dată fiind apariția la doze similare a analgeziei și a reacțiilor adverse, intervalul minim recomandat între creșterile de doză este de 24 de ore; intervalul recomandat din motive de siguranță este de 48 de ore sau mai mult. Dacă este necesar, doza poate fi scăzută oricât de mult (incluzând oprirea perfuziei), pentru a permite tratarea reacțiilor adverse.
Reacțiile adverse la nivelul sistemului nervos, în principal amețelile, greața și anomaliile de mers par să se coreleze cu concentrația de ziconotidă la nivelul LCR, cu toate că o relație definitivă nu a putut fi stabilită în acest sens.
Concentrația plasmatică atinsă în timpul perfuziei IT este redusă, datorită vitezelor mici de perfuzie recomandate și a clearance-ului plasmatic relativ rapid (vezi pct. 5.2). Prin urmare, efectele farmacologice legate de expunerea sistemică ar trebui să fie minime.
Valoarea mediană a dozei la care se obține răspunsul terapeutic este de 6,0 μg/zi, și aproximativ 75% dintre pacienții care au prezentat răspuns terapeutic au avut nevoie de o doză ≤ 9,6 μg/ zi, în cadrul studiilor clinice controlate cu placebo. Cu toate acestea, pentru a limita incidența reacțiilor adverse grave, rapoartele din practica clinică indică faptul că pacienții care prezintă răspuns terapeutic pot necesita o doză zilnică mai mică, de aproximativ 3,0 - 4,5 µg/zi sau mai scăzută. Pentru a limita incidența reacțiilor adverse severe, se recomandă o doză inițială scăzută și un interval de titrare lent, luând întotdeauna în considerare intervalul terapeutic îngust. Se recomandă un nivel maxim al dozei de 21,6 μg/zi.
Cu toate acestea, s-a observat faptul că acei pacienți care tolerează doze de 21,6 μg/zi, obținute printr-un proces lent de creștere a dozei desfășurat pe o perioadă de 3 până la 4 săptămâni, tolerează, în general, și doze mai mari, de până la 48,0 μg/ zi.
Nu există dovezi care să indice dezvoltarea unei toleranțe farmacologice la pacienții tratați cu ziconotidă. Totuși, luând în considerare datele limitate existente, dezvoltarea toleranței nu poate fi exclusă. În cazul în care doza necesară de ziconotidă este în continuă creștere, fără a fi însoțită de o creștere a beneficiilor sau a reacțiilor adverse, trebuie luată în considerare verificarea permeabilității cateterului intratecal.
Schemele de tratament alternative, inclusiv inițierea administrării cu doze mai mici de ziconotidă și administrarea în bolus, au fost explorate în cadrul unui număr limitat de studii disponibile în literatura de specialitate.
Studiile cu administrare în bolus sugerează faptul că administrarea în bolus a dozei poate fi utilă în identificarea pacienților care ar putea beneficia de utilizarea pe termen lung a ziconotidei; cu toate acestea, administrarea în bolus poate duce la mai multe reacții adverse decât administrarea prin perfuzie continuă.
Aceste studii sugerează faptul că metodele alternative de administrare a ziconotidei ar putea reprezenta o posibilitate; cu toate acestea, din cauza numărului limitat de pacienți, respectivele rezultate sunt neconcludente și, în prezent, există dovezi insuficiente pentru a formula recomandări sigure cu privire la astfel de scheme de tratament alternative.
Eficacitate și siguranță clinică
Au fost întreprinse trei studii clinice controlate față de placebo privind ziconotida cu administrare IT.
Două studii pe termen scurt, 95-001 (durere malignă) și 96-002 (durere non-malignă), cuprinzând 366 de pacienți, au demonstrat eficacitatea ziconotidei administrată IT în tratarea durerii cronice severe, utilizând drept criteriu principal de evaluare a eficacității modificarea procentuală a scorului la Scala vizuală analogă a intensității durerii (SVAID). Aceste studii au avut o durată scurtă, de 5 și respectiv 6 zile, și au utilizat un regim mai rapid de creștere a dozei și doze mai mari decât cele recomandate la pct. 4.2.
Rezultatele referitoare la eficacitate din studiul 95-001 (durere malignă și durere non-malignă, Staats et. al. 2004)
| Repartizarea inițială pe loturi de tratament | |||
| Parametru | Ziconotidă (n = 71) | Placebo (n = 40) | valoarea p |
| Valoarea medie a scoruluiSVAID la începutul studiului, în mm (DS) | 74,1 (± 13,82) | 77,9 (± 13,60) | _ |
| Valoarea medie a scorului SVAID la finalul perioadei inițiale de ajustare, în mm (DS) | 35,7 (± 33,27) | 61,0 (± 22,91) | _ |
| Îmbunătățirea procentuală a scorului SVAID la finalulperioadei inițiale de ajustare (DS) | 51,4 (± 43,63) | 18,1 (± 28,28) | < 0,001 |
| Respondenta n (%) | 34 (47,9%) | 7 (17,5%) | 0,001 |
| Doza inițială de ziconotidă | 9,6 µg/zi (0,4 µg/h) | ||
| Frecvența ajustării treptate a dozelor | La fiecare 12 ore | ||
| Doza de inițiere modificatăb | 2,4 µg/zi (0,1 µg/h) saumai puțin | ||
| Frecvența modificatăb aajustării treptate a dozelor | La fiecare 24 de ore,până la doza maximă sau până la analgezie | ||
| Doza la finalul perioadei de ajustare (μg/h)Valoare medie Valoare medianăInterval | 0,910,600,074 – 9,36 | ||
aRespondenții au fost definiți ca acei pacienți care 1) au prezentat o scădere ≥ 30% a scorului SVAID față de începutul studiului; 2) au prezentat o nevoie stabilă sau în scădere de medicație analgezică concomitentă cu opioide; și 3) dacă au primit opioide, nu au avut nevoie de o schimbare a tipului de opioid față de tratamentul primit înainte de perfuzie.
bModificările aduse protocolului pentru îmbunătățirea tolerabilității au fost necesare după înregistrarea unui număr crescut de reacții adverse neurologice, concomitent cu o rată crescută a încetării tratamentului. Reacțiile adverse au fost reversibile și incidența acestora a scăzut odată cu scăderea dozei inițiale și cu scăderea frecvenței de ajustare treptată a dozelor.
Durata studiului: Cinci zile
DS – Deviația standard
Rezultatele referitoare la eficacitate din studiul 96-002 (durere non-malignă, Wallace et al. 2006)
| Repartizarea inițială pe loturi de tratament | |||
| Parametru | Ziconotidă (n = 169) b | Placebo (n = 86) | valoarea p |
| Valoarea medie a scorului SVAID la începutul studiului, în mm (DS) | 80,1 (± 15,10) | 76,9 (± 14,58) | _ |
| Valoare SVAID la finalul perioadei inițiale de ajustare,în mm (DS) | 54,4 (± 29,30) | 71,9 (± 30,93) | _ |
| Îmbunătățirea procentuală a scorului SVAID la finalul perioadei inițiale de ajustare (DS) | 31,2 (± 38,69) | 6,0 (± 42,84) | < 0,001 |
| Respondenta n (%) | 57 (33,7%) | 11 (12,8%) | < 0,001 |
| Doza inițială de ziconotidă | 9,6 µg/zi (0,4 µg/h) | ||
| Frecvența ajustării treptate a dozelor | La fiecare 24 de ore, până la analgezie, dozamaximă sau EA | ||
| Momentul ajustării treptate a dozelor (h) și doza (µg/h) | 0-24 0,424-48 0,948-72 1,872-96 3,496-120 5,3120-144 7,0 | ||
| Doza inițială revizuităc | 2,4 µg/zi (0,1 µg/h) | ||
| Frecvența revizuităc a ajustării treptate a dozelor | La fiecare 24 de ore, până la doza maximă sau până la analgezie | ||
| Momentul ajustării treptate a dozelor (h) și doza revizuitec (µg/h) | 0-24 0,124-48 0,248-72 0,372-96 0,696-120 1,2120-144 2,4 | ||
| Doza la finalul perioadei de ajustare (μg/h)Valoare medie Valoare medianăInterval | 1,020,500,019 – 9,60 | ||
aRespondenții au fost definiți ca acei pacienți care 1) au prezentat o scădere ≥ 30% a scorului SVAID față de începutul studiului; 2) au prezentat o nevoie stabilă sau în scădere de medicație analgezică concomitentă cu opioide; și 3) dacă au primit opioide, nu au avut nevoie de o schimbare a tipului de opioid față de tratamentul primit înainte de perfuzie.
b164 de pacienți au furnizat scoruri SVAID pentru ziconotidă, la finalul perioadei de ajustare. cModificările aduse protocolului pentru îmbunătățirea tolerabilității au fost necesare după înregistrarea de evenimente adverse la doze crescute.
Durata scurtă a studiului: Șase zile, cu 5 zile de întreținere suplimentare în ambulatoriu la respondenții la ziconotidă
DS – Deviația standard
În cadrul studiilor 95-001 (durere malignă) și 96-002 (durere non-malignă), etiologia durerii a fost variată și a inclus durerea osoasă (n = 38), în cea mai mare parte datorată metastazelor osoase (n = 34), mielopatia (n = 38), pentru care jumătate din cazuri aveau traumatisme ale coloanei vertebrale cu paralizie (n = 19), neuropatia (n = 79), radiculopatia (n = 24), durerea spinală (n = 91) în cele mai multe cazuri datorată intervențiilor chirurgicale eșuate pe coloana vertebrală (n = 82), și alte etiologii
(n = 82). Unii pacienți au prezentat mai multe cauze ale durerii. Eficacitatea ziconotidei administrată IT a fost evidentă în toate grupurile.
Studiul 301 (n = 220) a avut o durată mai lungă (21 de zile), a implicat un regim mai precaut de creștere a dozelor și doze mai mici de ziconitidă administrată IT, și a înrolat o populație formată din pacienții cei mai refractari la tratament din cele trei studii. Toți pacienții incluși în studiul 301 au cunoscut un eșec al tratamentului cu asocieri de analgezice administrate IT, medicii respectivi considerând că 97% dintre acești pacienți sunt refractari la tratamentele disponibile în prezent.
Majoritatea pacienților au avut durere spinală (n = 134), în principal datorată intervențiilor chirurgicale eșuate pe coloana vertebrală (n = 110); o proporție mai mică dintre ei au avut neuropatie (n = 36).
Numai cinci pacienți au avut durere malignă. Obiectivul principal a fost reprezentat de modificarea procentuală a scorului SVAID. În cadrul studiului 301, eficacitatea ziconotidei administrate IT a fost mai mică decât cea dovedită în primele două studii, pe termen scurt. Frecvența și severitatea reacțiilor adverse a fost, de asemenea, mai mică, îndeosebi ca urmare a unei doze inițiale mai mici, de
2,4 µg/zi(0,1 µg/h). Ajustarea treptată a dozelor a fost permisă după minimum 24 de ore și treptele de doză au fost limitate la 1,2-2,4 µg/zi.
Rezultatele referitoare la eficacitate din studiul 301 (durere refractară, Rauck et al. 2006)
| Repartizarea inițială pe loturi de tratament | |||
| Parametru | Ziconotidă (n = 112) | Placebo (n = 108) | valoarea p |
| Valoarea medie a scorului SVAID la începutul studiului, în mm (DS) | 80,7 (± 14,98) | 80,7 (± 14,91) | - |
| Valoarea medie a scorului SVAID la finalul perioadei deajustare, în mm (DS) | 67,9 (± 22,89) | 74,1 (± 21,28) | _ |
| Îmbunătățirea procentuală a scorului SVAID la finalul perioadei inițiale de ajustare (DS) | 14,7 (± 27,71) | 7,2 (± 24,98) | 0,0360 |
| Respondenta n (%) | 18 (16,1%) | 13 (12,0%) | 0,390 |
| Doza inițială de ziconotidă | 2,4 µg/zi (0,1 µg/h) | ||
| Frecvența ajustării treptate a dozelor | La minimum24 de ore | ||
| Doza ajustată treptat | Limitată la 1,2-2,4 µg/zi(0,05-0,10 µg/h) | ||
| Doza la finalul perioadei de ajustare (μg/h)Valoare medie Valoare medianăInterval | 0,290,250,0 – 0,80 | ||
aRespondenții au fost definiți ca acei pacienți care au prezentat o scădere ≥ 30% a scorului SVAID față de începutul studiului.
Durata studiului: 21 zile
DS – Deviația standard
Datele obținute după punerea pe piață
De la data obținerii autorizației de punere pe piață, au fost obținute și publicate datele din lumea reală de la < 100 de pacienți cărora li se administra ziconotidă în monoterpia pentru gestionarea pe termen lung a durerii. La pacienții care au răspuns în cadrul studiului inițial (aproximativ 50% dintre pacienți), utilizarea eficace și în siguranță a ziconotidei cu doză inițială scăzută, frecvență scăzută a ajustării treptate a dozelor și intervale de timp mai crescute între ajustările treptate ale dozelor a avut ca rezultat ameliorarea durerii și îmbunătățirea profilului de siguranță, comparativ cu doza inițială crescută și cu frecvența rapidă de ajustare treptată a dozelor.
Studiile referitoare la asocierea cu morfina administrată IT
Studiile clinice 201 și 202 au indicat faptul că utilizarea asocierea de ziconotidă IT și morfină IT ar putea reduce durerea în mod eficient și scădea, totodată, cantitatea de medicație opioidă sistemică utilizată pe termen lung, la pacienții a căror durere a fost insuficient controlată cu doza maximă tolerată de aceștia pentru ziconotidă IT (valoare mediană 8,7 μg/zi, valoare medie 25,7 μg/zi – studiul 201) sau cu morfină IT (studiul 202), administrate în monoterapie. În cazul adăugării ziconotidei IT la dozele stabile de morfină IT, ca și în cazul inițierii monoterapiei cu ziconotidă IT, poate interveni apariția de reacții adverse de tip psihotic (de exemplu, halucinații, reacții paranoide) sau necesitatea întreruperii tratamentului datorită amplificării reacțiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Parametrii farmacocinetici ai ziconotidei la nivelul LCR au fost studiați în urma perfuziilor IT cu durata de o oră a unei doze de 1 - 10 μg de ziconotidă, la pacienți cu durere cronică. Au fost, de asemenea, studiați parametrii farmacocinetici plasmatici, în urma administrării intravenoase (doze de 0,3 – 10 μg/kg/24 h). Datele farmacocinetice referitoare la administrarea IT și intravenoasă sunt prezentate mai jos.
| Calea de administrare | Mediu lichid | Număr de pacienți | CL (ml/min) | Vd (ml) | t½ (h) |
| Intratecal | LCR | 23 | 0,38 ± 0,56 | 155 ± 263 | 4,6 ± 0,9 |
| (0,26) | (99) | (4,5) | |||
| Intravenos | Plasmă | 21 | 270 ± 44 | 30.460 ± 6.366 | 1,3 ± 0,3 |
| (260) | (29.320) | (1,3) |
Parametrii farmacocinetici în LCR și plasmă pentru ziconotidă [valoare medie ± SD (valoare mediană)]
CL = clearance; Vd = volum de distribuție; t½ = timp de înjumătățire Absorbție
În urma administrării IT cu durata de o oră (1 – 10 μg), atât valoarea concentrațiilor cumulate (ASC; interval: 83,6 – 608 ng/h/ml) cât și cea a concentrațiilor maxime (Cmax; interval: 16,4 – 132 ng/ml) au fost variabile și dependente de doză, dar proporționalitatea lor față de doză a părut să fie doar una aproximativă. Concentrațiile plasmatice observate în urma administrării în perfuzie IT (≤ 21,6 μg/zi) continuă (≥ 48 h) par să fie relativ scăzute și, de obicei, nedetectabile (mai exact, aproximativ 80% din mostrele de plasmă recoltate de la pacienții cu dureri nu au conținut cantități cuantificabile de medicament; < 0,04 ng/ml). Nu a fost observată nici o acumulare plasmatică de ziconotidă în urma administrării IT pe termen lung (până la 9 luni).
Distribuție
Valoarea mediană a volumului de distribuție în LCR pentru ziconotidă (Vd: 99 ml) este situată între volumul spinal de LCR (aproximativ 75 ml) și volumul total de LCR (aproximativ 130 ml). Se pare că ziconotida se distribuie în principal în LCR până la trecerea sa în circulația sistemică. Odată ajunsă în circulația sistemică, ziconotida pare să se distribuie pe o scară mai largă, ținând cont de volumul de distribuție plasmatică de aproximativ 30 l și de faptul că se leagă (nespecific) pe proteinele plasmatice umane într-o proporție de numai 53%.
Metabolizare
Ziconotida este un peptid alcătuit din 25 de aminoacizi existenți în mod natural în configurația L, și nu pare să fie metabolizată în mod considerabil în LCR. În urma trecerii în circulația sistemică, este de așteptat ca ziconotida să fie cu precădere supusă clivajului proteolitic de către diversele peptidaze/proteaze ubicuitare prezente în majoritatea organelor (de exemplu rinichi, ficat, plămâni, mușchi, etc.), fiind astfel degradată la fragmente peptidice și aminoacizii individuali constituenți, aflați în stare liberă. Este de așteptat ca aminoacizii liberi astfel generați să fie preluați de către sistemele de transport celular și să fie introduși în metabolismul intermediar normal sau să fie utilizați ca substrat pentru procesele biosintetice constitutive. Dată fiind larga distribuție a acestor peptidaze, nu este de așteptat ca prezența insuficienței hepatice sau renale să afecteze clearance-ul sistemic al ziconotidei.
Activitatea biologică a diferiților produși rezultați prin degradarea proteolitică nu a fost evaluată. Este improbabil ca produșii de degradare ai ziconotidei să aibă o activitate biologică semnificativă, întrucât s-a constatat că peptidele cu conformație individuală circulară prezintă afinități de legare pentru canalele de calciu de tip N, voltaj-dependente, cu câteva ordine de mărime mai mici decât cele ale moleculei din care provin (ziconotida).
Eliminare
Valoarea medie a clearance-ului pentru ziconotidă (0,38 ml/min) este apropiată de cea a ratei de reînnoire a LCR uman, la adulți (0,3 – 0,4 ml/min). Prin urmare, eliminarea ziconotidei din LCR (valoarea medie a t½ = 4,6 h) pare să se facă în principal prin ieșirea nediferențiată a LCR din SNC prin vilii arahnoidieni, fiind astfel transferată în circulația sistemică. În urma administrării IT, pot fi observate concentrații foarte scăzute ale ziconotidei în plasmă, datorându-se atât vitezei de perfuzie IT foarte mici cât și valorii relativ mari a clearance-ului plasmatic. Valoarea medie a timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t½) este de 1,3 ore. Ziconotida este o peptidă cu greutate moleculară relativ mică (GM = 2.639) și este filtrată în glomerulii renali, dar numai cantități foarte mici de ziconotidă (< 1%) sunt recuperate în urina umană, în urma perfuziei intravenoase. Acest lucru se datorează faptului că aproape întreaga cantitate de substanță activă filtrată este endocitată rapid și, în cele din urmă, transportată înapoi în circulația sistemică.
Insuficiență renală și hepatică
Nu au fost efectuate studii oficiale pentru a evalua impactul disfuncției renale sau hepatice; cu toate acestea, dată fiind prezența peptidazelor în diverse organe, nu se anticipează ca disfuncția renală sau hepatică să aibă un impact semnificativ asupra expunerii sistemice la ziconotidă.
Alte grupuri speciale de pacienți
Cu toate că datele disponibile sunt limitate, nu există efecte evidente ale rasei, înălțimii, greutății corporale, sexului sau vârstei asupra expunerii la ziconotidă la nivelul LCR, prin administrare IT.
Date preclinice de siguranță
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari față de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanță mică pentru utilizarea clinică.
În cadrul studiilor cu administrare subcronică prin perfuzie intratecală continuă, la șobolani și câini, efectele de tip comportamental au fost observate la doze ce depășesc de ≥ 8 ori doza clinică de perfuzie intratecală maximă recomandată, de 21,6 μg/zi (calculată în mg/kg). Aceste efecte au fost determinate de acțiuni farmacologice exagerate ale ziconotidei și nu de leziuni neurotoxice sau de toxicitate de organ-țintă. Observațiile au inclus efectele neurologice tranzitorii și reversibile reprezentate de tremor, mișcării necoordonate, precum și de hiper- și hipoactivitate.
Consecințele pe termen lung asupra funcției neuronale ale blocării continue a canalelor de calciu de tip N nu au fost demonstrate în cadrul experimentelor pe animale. Modificările în ceea ce privește transmiterea semnalelor neurologice nu au fost studiate în cadrul experimentelor pe animale.
Ziconotida nu a indus mutații genetice la bacterii și nu a fost genotoxică. Nu au fost efectuate studii cronice la animale pentru evaluarea potențialului carcinogen al ziconotidei. Cu toate acestea, ziconotida nu a indus transformarea celulară în cadrul testului in vitro pe embrion de hamster sirian (EHS) și nu a crescut rata proliferării celulare (formarea de leziuni pre-neoplazice) sau a apoptozei în urma expunerii subcronice pe cale intratecală la câini.
În cadrul studiilor de fertilitate la șobolan nu au fost observate efecte la masculi, în timp ce la femele a fost observată o reducere a corpului galben, a locurilor de implantare și a numărului de embrioni vii. La șobolani, la valori ale concentrației sistemice ce depășeau de 2.300 de ori valorile concentrațieiila om în condițiile dozei intratecale maxime recomandate, nu au fost observate efecte adverse asupra funcției reproductive feminine și a dezvoltării postnatale.
Ziconotida nu a fost teratogenă la șobolani și iepuri, la valori ale concentrației< 100 ori față de valorile concentrației plasmatice la om.
Aceste rezultate nu indică prezența unui risc semnificativ pentru om, datorită valorilor relativ ridicate ale concentrației sistemice necesare pentru a declanșa aceste efecte la șobolani și iepuri.
Proprietăți farmaceutice - PRIALT 100mcg/ml
Metionină Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Acid clorhidric (pentru ajustare de pH) Hidroxid de sodiu (pentru ajustare de pH)
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
5 ani
Perioada de valabilitate în cursul utilizării (medicamentul diluat)
Stabilitatea chimică și fizică în timpul perioadei de utilizare a fost demonstrată pentru un interval de 60 de zile, la 37°C.
Din punct de vedere microbiologic, dacă produsul este diluat, trebuie transferat imediat în pompa de perfuzie. Dacă nu este utilizat imediat, intervalul și condițiile de depozitare în perioada până la utilizare sunt în responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depășească, în mod normal, 24 ore la 2°C - 8°C, cu excepția cazului în care diluarea a fost făcută în condiții aseptice controlate și validate.
A se păstra la frigider (2 °C – 8 °C). A nu se congela. A se ține flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
Flacoane din sticlă de tip I, cu dopuri din cauciuc butilic și acoperite cu polimer fluorurat. Fiecare flacon conține 1, 2 sau 5 ml soluție perfuzabilă.
Un flacon per cutie.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
și alte instrucțiuni de manipulare
Dacă este necesară diluarea, Prialt trebuie diluat în condiții aseptice, înainte de utilizare, cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) fără conservanți. Concentrația soluției utilizate pentru pompa de perfuzie nu trebuie să fie mai mică de 5 μg/ml ziconotidă în cazul pompelor externe și
25 μg/ml în cazul pompelor interne.
În cursul preparării și manipulării soluției perfuzabile, precum și al reumplerii pompei, trebuie aplicate proceduri stricte de asigurare a asepsiei. Pacientul și persoanele care acordă asistență medicală trebuie să fie familiarizați cu manipularea sistemelor de perfuzie internă sau externă, și să fie conștienți de necesitatea protecției împotriva infecției.
Instrucțiunile specifice de utilizare a pompelor trebuie obținute de la producătorul acestora.
Prialt s-a dovedit compatibil din punct de vedere chimic și fizic cu pompa Synchromed implantabilă și cu pompa externă CADD-Micro, la concentrațiile indicate mai sus. Stabilitatea chimică și fizică în timpul perioadei de utilizare a fost demonstrată pentru un interval de 14 zile la 37ºC în cazul utilizării pompei Synchromed, în condițiile în care pompa nu a fost expusă anterior la medicament. Prin urmare, cantitatea încărcată inițial trebuie înlocuită după 14 zile.
Prialt a fost stabil timp de 60 de zile la temperatura de 37 °C în pompa Synchromed expusă anterior la medicament. Stabilitatea a fost demonstrată pentru 21 de zile, la temperatura camerei, în cazul pompei CADD-Micro.
Datele tehnice sunt specificate doar pentru informare și nu trebuie să limiteze opțiunile persoanelor care acordă asistență medicală. Pentru administrarea Prialt trebuie utilizate pompe cu marcajul CE, echivalente ale pompelor Synchromed și CADD-Micro.
Pompele care au fost utilizate pentru administrarea altor medicamente trebuie spălate de trei ori cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) (fără conservanți) înainte de a fi încărcate cu Prialt. Trebuie redusă la minimum introducerea aerului în rezervorul sau cartușul pompei, întrucât oxigenul degradează ziconotida.
Înainte de începerea tratamentului, o pompă internă trebuie clătită de trei ori cu 2 ml de Prialt, la concentrație de 25 μg/ml. Concentrația de Prialt în interiorul unei pompe care nu a fost expusă anterior la medicament ar putea fi redusă din cauza adsorbției pe suprafețele dispozitivului, și/sau efectului de diluare dat de spațiul rezidual al dispozitivului. Din această cauză, după prima utilizare a Prialt, rezervorul trebuie golit și reumplut după 14 zile. După aceea, pompa trebuie să fie golită și reumplută la intervale de 60 de zile.
Prialt trebuie inspectat vizual, înainte de administrare, pentru detectarea particulelor vizibile sau modificărilor de culoare. Soluția nu trebuie utilizată în cazul în care prezintă modificări de culoare sau este tulbure sau dacă se observă particule.
De utilizare unică. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.