AMBISOME LIPOSOMAL AMPHOTERICIN B 50 mg PULB. PT. CONC. PT. DISPERSIE PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AMBISOME 50mg
AmBisome este indicat la adulți și copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 18 ani:
-
pentru tratamentul infecțiilor micotice sistemice datorate organismelor susceptibile la acest antiinfecțios, precum criptococoza, blastomicoza nord-americană, candidoza diseminată, coccidioidomicoza, aspergiloza, histoplasmoza, mucormicoza și în tratamentul unor cazuri de leishmanioză mucocutanată americană.
-
pentru tratamentul febrei de origine necunoscută (FUO) la pacienții neutropenici. În acest context, FUO este definită ca febră persistentă, care nu răspunde la cel puțin 96 de ore de tratament cu antibiotice; este foarte indicativ pentru o infecție fungică sistemică la această populație de pacienți. Înainte de inițierea tratamentului cu AmBisome, infecțiile virale, parazitare sau micobacteriene comune trebuie, de asemenea, excluse pe cât posibil ca cauze ale FUO observate.
-
ca terapie primară a leishmaniozei viscerale la pacienții imunocompetenți, inclusiv adulți și copii. La pacienții imunocompromiși (de exemplu, HIV pozitivi) AmBisome este, de asemenea, indicat ca terapie primară a leishmaniozei viscerale.
Acest medicament nu trebuie utilizat pentru a trata formele obișnuite de boli fungice inaparente clinic, care arată doar teste cutanate sau serologice pozitive.
Pacienți adulți
Doza de amfotericină B ca AmBisome trebuie ajustată la cerințele specifice ale fiecărui pacient.
Pentru tratamentul infecțiilor micotice sistemice, terapia este de obicei instituită la o doză zilnică de 1,0 mg/kg greutate corporală și crescută treptat la 3,0 mg/kg, după caz. O doză cumulată de 1,0 - 3,0 g de amfotericină B ca AmBisome timp de 3-4 săptămâni a fost tipică.
Mucormicoza: Se începe tratamentul cu 5 mg/kg, administrat zilnic. Durata terapiei trebuie determinată individual. Curele de până la 56 de zile sunt utilizate în mod obișnuit în practica clinică; durate mai lungi de terapie pot fi necesare pentru infecțiile profunde sau în cazurile de cursuri prelungite de chimioterapie sau neutropenie.
Doze mai mari de 5 mg/kg au fost utilizate în studiile clinice și în practica clinică. Există date limitate privind siguranța și eficacitatea AmBisome pentru tratamentul mucormicozei la aceste doze mai mari, prin urmare, o evaluare beneficiu:risc trebuie efectuată la nivel individual de pacient pentru a determina dacă se consideră că beneficiile potențiale ale tratamentului depășesc riscul crescut cunoscut de toxicitate la doze mai mari de AmBisome (vezi pct. 4.4).
Pentru febra de origine necunoscută la pacienții neutropenici, tratamentul trebuie inițiat cu 1,0 mg/kg/zi; doza poate fi crescută la 3 mg/kg/zi dacă este indicat.
Leishmanioza viscerală: se poate utiliza o doză de 1,0 până la 1,5 mg/kg/zi timp de 21 de zile sau alternativ o doză de 3,0 mg/kg/zi timp de 10 zile poate fi utilizată pentru tratamentul leishmaniozei viscerale. La pacienții imunocompromiși (de exemplu, HIV pozitiv), se poate utiliza o doză de 1,0 până la 1,5 mg/kg/zi timp de 21 de zile. Din cauza riscului de recidivă, poate fi necesară terapia de întreținere sau terapia de reinducție.
Populație pediatrică
Infecțiile fungice sistemice și febra de origine necunoscută au fost tratate cu succes cu AmBisome la copii și adolescenți, fără raportări de evenimente adverse neobișnuite. AmBisome a fost studiat la
copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între o lună și 18 ani.
Doza trebuie calculată pe aceeași bază de greutate corporală pe kg ca și pentru adulți. Siguranța și eficacitatea AmBisome nu au fost stabilite la sugarii sub o lună.
Vârstnici
Nu este necesară modificarea dozei sau a frecvenței dozării.
Insuficiență renală
AmBisome a fost administrat la pacienții cu insuficiență renală preexistentă în doze de 1 -5 mg/kg/zi în studiile clinice și nu a fost necesară ajustarea dozei sau a frecvenței de administrare (vezi pct. 4.4). Insuficiență hepatică
Nu sunt disponibile date pentru a face o recomandare de doză pentru pacienții cu insuficiență hepatică. Consultați Avertismente și precauții pentru utilizare (vezi secțiunea 4.4).
Mod de administrare
O doză de test (1 mg) trebuie perfuzată lent timp de până la 10 minute, iar pacientul trebuie supravegheat cu atenție timp de 30 de minute după aceea.
AmBisome trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă pe o perioadă de 30 - 60 de minute. Pentru
doze mai mari de 5 mg/kg/zi, se recomandă perfuzia intravenoasă pe o perioadă de 2 ore (vezi pct. 4.4). Concentrația recomandată pentru perfuzia intravenoasă este de 0,20 mg/ml până la 2,00 mg/ml de amfotericină ca AmBisome (vezi pct. 6.6).
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1, cu excepția cazului în care, în opinia medicului, afecțiunea care necesită tratament pune viața în pericol și se
potrivește numai terapiei cu AmBisome.
AmBisome conține ulei de soia. Dacă sunteți alergic la arahide sau soia, nu utilizați acest medicament.
Anafilaxie și reacții anafilactoide
Au fost raportate reacții anafilactice și anafilactoide în asociere cu perfuzia cu AmBisome. Pentru a
detecta reacțiile anafilactice idiosincratice și pentru a minimiza doza administrată dacă apare o reacție, trebuie administrată inițial o doză de test. Dacă apare o reacție anafilactică/anafilactoidă severă,
perfuzia trebuie întreruptă imediat și pacientul nu trebuie să primească perfuzie ulterioară cu
AmBisome.
Reacții legate de perfuzie
Alte reacții severe legate de perfuzie pot apărea în timpul administrării de produse care conțin
amfotericină B, inclusiv AmBisome (vezi pct. 4.8). Deși reacțiile legate de perfuzie nu sunt de obicei grave, trebuie luate în considerare măsurile de precauție pentru prevenirea sau tratamentul acestor
reacții la pacienții cărora li se administrează AmBisome. Viteze mai mici de perfuzie (peste 2 ore) sau doze de rutină de difenhidramină, paracetamol, petidină și/sau hidrocortizon au fost raportate cu succes în prevenirea sau tratamentul acestora.
Efecte renale
AmBisome s-a dovedit a fi substanțial mai puțin toxic decât amfotericina B convențională; în special în ceea ce privește nefrotoxicitatea, totuși, pot apărea în continuare reacții adverse, inclusiv reacții adverse renale.
În studiile care au comparat AmBisome 3 mg/kg pe zi cu doze mai mari (5, 6 sau 10 mg/kg pe zi), s-a constatat că ratele de incidență a creșterii creatininei serice, hipokaliemiei și hipomagneziemiei au fost considerabil mai mari la grupurile cu doze mari.
Trebuie efectuată o evaluare regulată de laborator a electroliților serici, în special a potasiului și magneziului, precum și a funcției renale, hepatice și hematopoietice. Datorită riscului de hipokaliemie, poate fi necesară suplimentarea adecvată cu potasiu în timpul administrării AmBisome. Dacă apare o reducere semnificativă clinic a funcției renale sau o agravare a altor parametri, trebuie luată în considerare reducerea dozei, stoparea sau întreruperea tratamentului. S-au raportat cazuri de
hiperpotasemie (unele ducând la aritmii cardiace și stop cardiac). Majoritatea au apărut la pacienți cu insuficiență renală și în unele cazuri după administrarea de suplimente cu potasiu la pacienți cu hipopotasemie anterioară. Prin urmare, trebuie măsurată funcția renală și făcute analize de laborator pentru evaluarea potasiului înaintea și în timpul tratamentului. Acest lucru este deosebit de important
la pacienții cu boală renală preexistentă, care au avut deja insuficiență renală, sau la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente nefrotoxice (vezi pct. 4.5).
Efecte pulmonare
Toxicitate pulmonară acută a fost raportată la pacienții cărora li s-a administrat amfotericină B (sub formă de complex dezoxicolat de sodiu) în timpul sau la scurt timp după transfuzii de leucocite. Se recomandă ca perfuziile să fie separate pe o perioadă cât mai lungă posibil și să fie monitorizată
funcția pulmonară.
Pacienți diabetici
Trebuie remarcat faptul că AmBisome conține aproximativ 900 mg de zaharoză în fiecare flacon.
Pacienți cu dializă renală
Datele sugerează că nu este necesară ajustarea dozei la pacienții care efectuează hemodializă sau
proceduri de filtrare, cu toate acestea, administrarea AmBisome trebuie evitată în timpul procedurii.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține
sodiu".
Nu au fost efectuate studii specifice de interacțiune cu AmBisome.
Cu toate acestea, se știe că următoarele medicamente interacționează cu amfotericina B și pot interacționa cu AmBisome:
Medicamente nefrotoxice
Administrarea concomitentă de AmBisome cu alți agenți nefrotoxici (de exemplu ciclosporină,
aminoglicozide și pentamidină) poate crește potențialul de toxicitate renală indusă de medicament la unii pacienți. Cu toate acestea, la pacienții cărora li s-a administrat concomitent ciclosporină și/sau aminoglicozide, AmBisome a fost asociat cu o nefrotoxicitate semnificativ mai mică în comparație cu amfotericina B.
Se recomandă monitorizarea regulată a funcției renale la pacienții cărora li se administrează
AmBisome cu orice medicamente nefrotoxice.
Corticosteroizi, corticotropină (ACTH) și diuretice
Utilizarea concomitentă de corticosteroizi, ACTH și diuretice (ansă și tiazidă) poate potența
hipokaliemia.
Glicozide digitalice
AmBisome a indus hipokaliemie și poate potența toxicitatea digitalică.
Relaxante ale mușchilor scheletici
Hipokaliemia indusă de AmBisome poate spori efectul curariform al relaxantelor musculare scheletice (de exemplu tubocurarina).
Antifungice
Utilizarea concomitentă cu flucitozină poate crește toxicitatea flucitozinei, posibil prin creșterea absorbției celulare a acesteia și/sau prin afectarea excreției renale.
Agenți antineoplazici
Utilizarea concomitentă a agenților antineoplazici poate crește potențialul de toxicitate renală, bronhospasm și hipotensiune arterială. Agenții antineoplazici trebuie administrați concomitent cu prudență.
Transfuzii de leucocite
Toxicitate pulmonară acută a fost raportată la pacienții cărora li s-a administrat amfotericină B (sub formă de complex dezoxicolat de sodiu) în timpul sau la scurt timp după transfuzii de leucocite. Se recomandă ca aceste perfuzii să fie separate pe o perioadă cât mai lungă posibil și să fie monitorizată funcția pulmonară.
Fertilitate
Studiile de teratogenitate atât la șobolani, cât și la iepuri au concluzionat că AmBisome nu are potențial teratogen la aceste specii.
Sarcina
Siguranța administrării AmBisome la femeile gravide nu a fost stabilită. AmBisome trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă posibilele beneficii care trebuie obținute depășesc riscurile potențiale
pentru mamă și făt.
Infecțiile fungice sistemice au fost tratate cu succes la gravide cu amfotericină B convențională fără efect evident asupra fătului, dar numărul de cazuri raportate este insuficient pentru a trage concluzii cu privire la siguranța AmBisome în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se știe dacă AmBisome se excretă în laptele matern uman. O decizie cu privire la alăptarea în timp ce primește AmBisome trebuie să țină cont de riscul potențial pentru copil, precum și de beneficiul
alăptării pentru copil și de beneficiul terapiei cu AmBisome pentru mamă.
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Unele dintre reacțiile adverse ale AmBisome prezentate mai jos pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Rezumatul reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fost atribuite lui AmBisome, pe baza datelor din studiile clinice și a
experienței de după punerea pe piață. Frecvența se bazează pe analiza din studiile clinice cumulate pe 688 de pacienți tratați cu AmBisome: frecvența reacțiilor adverse identificate din experiența de după punerea pe piață nu este cunoscută. Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos în funcție de clasa de organe și sisteme, folosind MedDRA și sunt sortate după frecvență.
Frecvențele sunt definite ca:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 până la <1/10)
Mai puțin frecvente (≥ 1/1.000 până la <1/100)
Foarte rare (<1/10.000)
Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic Mai puțin frecvente: trombocitopenie Necunoscut: anemie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacție anafilactoidă
Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice, hipersensibilitate
Tulburări de metabolism și nutriție
Foarte frecvente: hipokaliemie
Frecvente: hiponatremie, hipocalcemie, hipomagneziemie, hiperglicemie, hiperpotasemie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puțin frecvente: convulsii
Tulburări cardiace
Frecvente: tahicardie
Cu frecvență necunoscută: stop cardiac, aritmie
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială, vasodilatație, înroșire
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Frecvente: dispnee
Mai puțin frecvente: bronhospasm
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente: greață, vărsături
Frecvente: diaree, dureri abdominale
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: teste ale funcției hepatice anormale, hiperbilirubinemie, creșterea fosfatazei alcaline
Afecțiuni cutanate și subcutanate
Frecvente: erupție cutanată
Cu frecvență necunoscută: edem angioneurotic
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Frecvente: dureri de spate
Necunoscut: rabdomioliză (asociată cu hipokaliemie), dureri musculo-scheletice (descrise ca artralgie sau dureri osoase)
Tulburări renale și urinare
Frecvente: creșterea creatininei, creșterea ureei din sânge Cu frecvență necunoscută: blocaj renal, insuficiență renală
Tulburări generale și afecțiuni la locul de administrare
Foarte frecvente: frisoane, pirexie Frecvente: dureri în piept
Mai puțin frecvente:flebită
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Reacții legate de perfuzie
Febra și frisoanele sunt cele mai frecvente reacții legate de perfuzie care se preconizează să apară în timpul administrării AmBisome. Reacțiile mai puțin frecvente legate de perfuzie pot consta în unul sau mai multe dintre următoarele simptome: senzație sau durere în piept, dispnee, bronhospasm, înroșire, tahicardie, hipotensiune și dureri musculo-scheletale (descrise ca artralgie, dureri de spate sau dureri
osoase). Acestea se rezolvă rapid la oprirea perfuziei și pot să nu apară la fiecare doză ulterioară sau atunci când se utilizează viteze mai mici de perfuzie (peste 2 ore).
În plus, reacțiile legate de perfuzie pot fi prevenite și prin utilizarea premedicației. Cu toate acestea, reacțiile severe legate de perfuzie pot necesita întreruperea permanentă a AmBisome (vezi pct. 4.4).
În două studii comparative dublu-orb, pacienții tratați cu AmBisome au prezentat o incidență
semnificativ mai mică a reacțiilor legate de perfuzie, în comparație cu pacienții tratați cu amfotericină B convențională sau complex lipidic amfotericină B.
În studiile grupate din studiile clinice randomizate, controlate, care au comparat AmBisome cu terapia convențională cu amfotericină B la mai mult de 1.000 de pacienți, reacțiile adverse raportate au fost considerabil mai puțin severe și mai puțin frecvente la pacienții tratați cu AmBisome, în comparație cu pacienții tratați cu amfotericină B convențională.
Nefrotoxicitatea apare într-o oarecare măsură cu amfotericina B convențională la majoritatea
pacienților cărora li se administrează medicamentul intravenos. În două studii, dublu-orb, incidența nefrotoxicității cu AmBisome (măsurată prin creșterea creatininei serice mai mare de 2,0 ori măsurarea inițială) este aproximativ jumătate din cea raportată pentru amfotericina B convențională sau complexul lipidic amfotericină B.
Interferență cu testele chimice ale fosforului
Pot apărea creșteri false ale fosfatului seric atunci când probele de la pacienții cărora li se
administrează AmBisome sunt analizate folosind testul PHOSm (de exemplu, utilizat în analizoarele
Beckman Coulter, inclusiv Synchron LX20). Acest test este destinat pentru determinarea cantitativă a fosforului anorganic în probele de ser uman, plasmă sau urină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Toxicitatea AmBisome din cauza supradozajului acut nu a fost definită.
Dacă apare supradozajul, întrerupeți imediat administrarea. Monitorizați cu atenție starea clinică, inclusiv funcția renală și hepatică, electroliții serici și starea hematologică. Hemodializa sau dializa peritoneală nu pare să afecteze eliminarea AmBisome.
Populații speciale de pacienți (inclusiv populație pediatrică):
Nu sunt disponibile informații suplimentare pentru populații speciale.
Proprietăți farmacologice - AMBISOME 50mg
Grupa farmacoterapeutică: Antimicotice de uz sistemic, antibiotice; Cod ATC: J02AA01 Mecanismul de acțiune și efectele farmacodinamice
Amfotericina B este un antibiotic antifungic polienic macrociclic produs de Streptomyces nodosus.
Lipozomii sunt vezicule sferice închise formate dintr-o varietate de substanțe amfifile, cum ar fi fosfolipidele. Fosfolipidele se aranjează în straturi duble ale membranei atunci când sunt expuse la soluții apoase.
Fragmentul lipofil al amfotericinei permite ca medicamentul să fie integrat în stratul dublu lipidic al
lipozomilor.
Amfotericina B este fungistatică sau fungicidă în funcție de concentrația atinsă în fluidele corporale și de susceptibilitatea ciupercii. Se crede că medicamentul acționează prin legarea de steroli din membrana celulelor fungice, cu o modificare rezultată a permeabilității membranei, permițând
scurgerea unei varietăți de molecule mici. Membranele celulelor de mamifere conțin, de asemenea, steroli și s-a sugerat că deteriorarea celulelor umane și a celulelor fungice cauzată de amfotericina B poate împărtăși mecanisme comune.
Microbiologie
Amfotericina B, componenta antifungică a AmBisome, prezintă un nivel ridicat de activitate in vitro împotriva multor specii de ciuperci. Majoritatea tulpinilor de Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis, Candida spp., Blastomyces dermatitidis, Rhodotorula, Cryptococcus neoformans, Sporothrix schenkii, Mucor mucedo și Aspergillus fumigatus, sunt inhibate de concentrații de amfotericină B variind de la 0.03 to 1.0 mcg/ml în vitro. Amfotericina B are efect minim sau deloc asupra bacteriilor și virușilor.
AmBisome s-a dovedit a fi eficient în modelele animale de leishmanioză viscerală (cauzată de Leishmania infantum și Leishmania donovani). La șoarecii infectați cu Leishmania infantum și tratați cu AmBisome 3mg/kg pentru 3-7 doze, toate regimurile de dozare ale AmBisome au vindecat șoarecii mai rapid decât stibogluconat de sodiu și nu a fost observată nicio toxicitate. La șoarecii infectați cu
Leishmania donovani, AmBisome a fost de > 5 ori mai eficient și de > 25 de ori mai puțin toxic decât
amfotericina B.
Populație pediatrică
Profilul farmacodinamic al AmBisome la copii și adolescenți este în concordanță cu cel descris la pacienții adulți.
Profilul farmacocinetic al AmBisome, pe baza concentrațiilor plasmatice totale de amfotericină B, a fost determinat la pacienții cu cancer cu neutropenie febrilă și la pacienții cu transplant de măduvă
osoasă care au primit perfuzii de 1 oră de 1,0 până la 7,5 mg / kg / zi AmBisome timp de 3 până la 20 de zile. AmBisome are un profil farmacocinetic semnificativ diferit de cel raportat în literatură pentru prezentările convenționale ale amfotericinei B, cu concentrații plasmatice mai mari de amfotericină B (Cmax) și expunere crescută (ASC0-24) după administrarea AmBisome decât amfotericinei B
convenționale. După prima și ultima doză, parametrii farmacocinetici ai AmBisome (media ± abaterea
standard) au variat între:
Cmax: 7,3 μg/mL (±3,8) to 83,7 μg/mL (±43,0)
T½: 6,3 hr (±2,0) to 10,7 hr (±6,4)
AUC0-24: 27 μg,hr/mL (±14) to 555 μg,hr/mL (±311)
Clearance (Cl): 11 mL/hr/kg (±6) to 51 mL/hr/kg (±44)
Volumul de distribuție (Vss): 0,10 L/kg (±0,07) to 0,44 L/kg (±0,27)
Valorile farmacocinetice minime și maxime nu provin neapărat de la dozele cele mai mici și, respectiv, cele mai mari. După administrarea AmBisome, starea de echilibru a fost atinsă rapid (în general în decurs de 4 zile de la administrare).
Absorbție
Farmacocinetica AmBisome după prima doză pare neliniară, astfel încât concentrațiile serice ale AmBisome sunt mai mari decât proporționale cu creșterea dozei.
Se crede că acest răspuns neproporțional la doză se datorează saturației clearance-ului AmBisome reticuloendotelial. Nu a existat o acumulare semnificativă de medicament în plasmă după
administrarea repetată a 1 până la 7,5 mg/kg/zi.
Distribuție:
Volumul de distribuție în ziua 1 și la starea de echilibru sugerează că există o distribuție tisulară extinsă a AmBisome.
Eliminare:
După administrarea repetată de AmBisome, timpul de înjumătățire prin eliminare (t'/B) pentru
AmBisome a fost de aproximativ 7 ore.
Excreția AmBisome nu a fost studiată. Căile metabolice ale amfotericinei B și AmBisome nu sunt
cunoscute.
Datorită mărimii lipozomilor, nu există filtrare glomerulară și eliminare renală a AmBisome, evitându-se astfel interacțiunea amfotericinei B cu celulele tubulilor distali și reducând potențialul de
nefrotoxicitate observat în prezentările convenționale de amfotericină B.
Alte populații speciale:
Insuficiență renală
Efectul insuficienței renale asupra farmacocineticii AmBisome nu a fost studiat oficial. Datele
sugerează că nu este necesară ajustarea dozei la pacienții care efectuează hemodializă sau proceduri de filtrare, cu toate acestea, administrarea AmBisome trebuie evitată în timpul procedurii.
Date preclinice de siguranță
În studiile de toxicitate cu doze repetate la câini (1 lună), iepuri (1 lună) și șobolani (3 luni) la doze egale cu sau, la unele specii, mai mici decât dozele terapeutice clinice de 1 până la 3 mg/kg/zi,
Organele țintă pentru toxicitatea AmBisome au fost ficatul și rinichii, ambele organe țintă cunoscute
pentru toxicitatea amfotericinei B.
AmBisome s-a dovedit a fi non-mutagenic în sistemele bacteriene și mamifere.
Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate cu AmBisome.
Nu s-au observat efecte adverse asupra funcției reproductive masculine sau feminine la șobolani.
Proprietăți farmaceutice - AMBISOME 50mg
Fosfatidilcolina de soia hidrogenată Colesterolul Distearoilfosfatidilglicerol
Alfa tocoferol Zaharoza
Sucinat disodic hexahidrat Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul
6.6. AmBisome este incompatibil cu soluțiile saline și nu poate fi amestecat cu alte medicamente sau electroliți.
Produs nedeschis:
AmBisome Liposomal Amphotericin B 50 mg pulbere pentru concentrat pentru dispersie pentru perfuzie: 4 ani.
Produs odată reconstituit cu apă pentru preparate injectabile:
AmBisome este un liofil steril neconservat în doză unică. Prin urmare din punct de vedere microbiologic, odată reconstituit, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu sunt utilizate imediat, timpul de păstrare în timpul utilizării și condițiile înainte de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului și, în mod normal, nu ar depăși 24 de ore la 2-8°C, cu excepția cazului în care reconstituirea și diluarea au avut loc în condiții aseptice controlate și validate.
În cazul în care reconstituirea și diluarea sunt efectuate în condiții aseptice controlate și validate, următoarele pot fi utilizate pentru a determina perioadele de utilizare.
Stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru depozitare după cum urmează: Flacoane de sticlă: 24 de ore la 25 ± 2°C expuse la lumina ambientală.
Flacoane de sticlă: până la 7 zile la 2-8°C
Seringi din polipropilenă: Până la 7 zile la 2-8°C. A nu se îngheța.
Produsul odată reconstituit cu apă pentru preparate injectabile și diluat în continuare în dextroză:
Stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată în următoarele condiții de păstrare folosind perfuzia de dextroză ca mediu de diluție în pungi de perfuzie din PVC sau poliolefină.
Tabelul 1: Stabilitatea produsului odată reconstituit cu apă pentru preparate injectabile și diluat în continuare în dextroză
| Diluant | Diluare | Concentrația de amfotericină Bmg/mL | Durata maximă de depozitare la 2-8°C | Durata maximă de depozitare la25±2°C |
| 5% dextroză | 1 in 2 | 2.0 | 7 zile | 48 ore |
| 1 in 8 | 0.5 | 7 zile | 48 ore | |
| 1 in 20 | 0.2 | 4 zile | 24 ore | |
| 10% dextroză | 1 in 2 | 2.0 | 48 zile | 72 ore |
| 20% dextroză | 1 in 2 | 2.0 | 48 zile | 72 ore |
AmBisome Liposomal Amphotericin B 50 mg pulbere pentru concentrat pentru dispersie pentru
perfuzie. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
NU PĂSTRAȚI flacoanele parțial utilizate pentru utilizare ulterioară.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
AmBisome Liposomal Amfotericin B 50 mg pulbere pentru concentrat pentru dispersie pentru
perfuzie. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
NU PĂSTRAȚI flacoanele parțial utilizate pentru utilizare ulterioară.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
AmBisome se prezintă în flacoane de sticlă de tip I sterile de 15 ml, 20 ml sau 30 ml.
Închiderea constă dintr-un dop din cauciuc butilic și un inel de etanșare din aluminiu prevăzut cu un capac detașabil din plastic. Flacoanele cu doză unică sunt ambalate în zece pe cutie cu 10 filtre.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
CITIȚI CU ATENȚIE ACEASTĂ SECȚIUNE ÎNAINTE DE A ÎNCEPE RECONSTITUȚIA.
AmBisome NU este interschimbabil cu alte produse cu amfotericină.
AmBisome trebuie reconstituit folosind apă sterilă pentru preparate injectabile (fără agent bacteriostatic) și diluat în soluție de dextroză (5%, 10% sau 20%) numai pentru perfuzie.
Utilizarea oricărei soluții, altele decât cele recomandate, sau prezența unui agent bacteriostatic (de exemplu, alcool benzilic) în soluție, poate provoca precipitarea AmBisome.
AmBisome NU este compatibil cu soluția salină și nu trebuie reconstituit sau diluat cu soluție salină sau administrat printr-o linie intravenoasă care a fost utilizată anterior pentru soluție salină decât dacă a fost clătită mai întâi cu soluție de dextroză (5%, 10% sau 20%) pentru perfuzie. Dacă acest lucru nu este fezabil, AmBisome trebuie administrat printr-o linie separată.
NU amestecați AmBisome cu alte medicamente sau electroliți.
Tehnica aseptică trebuie respectată la toate manipulările, deoarece nu este prezent niciun conservant sau agent bacteriostatic în AmBisome sau în materialul specificat pentru reconstituire și diluare.
Flacoanele de AmBisome Conținând 50 mg de amfotericină sunt preparate după cum urmează:
-
Adăugați 12 ml de apă pentru preparate injectabile în fiecare flacon AmBisome, pentru a obține un preparat care conține 4 mg/ml amfotericină.
-
Imediat după adăugarea apei, AGITAȚI VIGUROS FIOLELE timp de 30 de secunde pentru a dispersa complet AmBisome. După reconstituire, concentratul este o dispersie translucidă, galbenă. Inspectați vizual flaconul pentru particule și continuați să agitați până când se obține dispersia completă. A nu se utiliza dacă există dovezi de precipitare a unor materii străine.
-
Calculați cantitatea de AmBisome reconstituit (4 mg/ml) care trebuie diluat în continuare (vezi tabelul de mai jos).
-
Soluția perfuzabilă se obține prin diluarea AmBisomeului reconstituit cu între una (1) și nouăsprezece (19) părți soluție de dextroză (5%, 10% sau 20%) pentru perfuzie în volum, pentru a se obține o concentrație finală în intervalul recomandat de 2,00 mg/ml până la 0,20 mg/ml amfotericină ca AmBisome (vezi tabelul de mai jos).
Retrageți volumul calculat de AmBisome reconstituit într-o seringă sterilă. Folosind filtrul de 5 microni furnizat, instilați preparatul AmBisome într-un recipient steril cu cantitatea corectă de soluție de dextroză (5%, 10% sau 20%) pentru perfuzie.
Un filtru cu membrană în linie poate fi utilizat pentru perfuzia intravenoasă de AmBisome. Cu toate acestea, diametrul mediu al porilor al filtrului nu trebuie să fie mai mic de 1,0 microni.
Prepararea AmBisome pentru perfuzie
În tabelul de mai jos este oferit un exemplu de preparare a dispersiei AmBisome pentru perfuzie la o
doză de 3 mg/kg/zi în soluție perfuzabilă de dextroză 5%. Rețineți că acest tabel se referă doar la doze de 3 mg/kg/zi, totuși, pentru un pacient, pot fi prescrise alte doze decât aceasta. Dacă pentru un pacient s-a prescris o altă doză decât 3 mg/kg/zi, atunci trebuie efectuate calculele adecvate și tabelul nu poate fi utilizat.
Tabelul 2: Exemplu de preparare a dispersiei AmBisome pentru perfuzie la o doză de 3 mg/kg/zi în
soluție perfuzabilă de dextroză 5%
| Greutatea Pacientul ui (kg) | Numărul deflacoane necesare pentruprepararea dozei* | Cantitatea de AmBisome necesarăpacientului (care trebuieextrasă pentru diluareulterioară)(mg) | Volumul de AmBisome reconstituit care trebuieextras pentru diluareulterioară(ml)** | Pentru a obține o concentrație finală de 0,2 mg/ml(diluție 1 din 20) | Pentru a obține oconcentrație finală de 2,0 mg/ml(diluție 1 în 2) | ||
| Volumul necesar dedextroză 5% (ml) | Volumul total (ml; AmBisome plus 5%dextroză) | Volumul necesar dedextroză 5% (ml) | Volumul total (ml; AmBisome plus 5%dextroză) | ||||
| 10 | 1 | 30 | 7,5 | 142,5 | 150 | 7,5 | 15 |
| 25 | 2 | 75 | 18,75 | 356,25 | 375 | 18,75 | 37,5 |
| 40 | 3 | 120 | 30 | 570 | 600 | 30 | 60 |
| 55 | 4 | 165 | 41,25 | 783,75 | 825 | 41,25 | 82,5 |
| 70 | 5 | 210 | 52,5 | 997,5 | 1050 | 52,5 | 105 |
| 85 | 6 | 255 | 63,75 | 1211,25 | 1275 | 63,75 | 127,5 |
* Conținutul complet al unui flacon(e) poate să nu fie necesar pentru a pregăti o doză pentru un pacient.
** Fiecare flacon de AmBisome (50 mg) este reconstituit cu 12 ml apă pentru preparate injectabile pentru a oferi o concentrație de 4 mg/ml Amfotericină B.
Doar pentru o singură utilizare. Aruncați orice conținut neutilizat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI PE MOTIVE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Gilead Sciences Ireland UC
Ida Business & Technology Park Carrigtohill
Co Cork Irlanda
NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI PE MOTIVE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
15/2025/01-03