OMEPRAZOL GEMAX PHARMA 10 mg CAPS. GASTROREZ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - OMEPRAZOL 10mg
Omeprazol Gemax Pharma capsule este indicat pentru: Adulți
-
Tratamentul ulcerelor duodenale
-
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
-
Tratamentul ulcerelor gastrice
-
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
-
În asociere cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic
-
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS
-
Prevenirea apariției ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu administrarea de AINS la pacienții cu risc
-
Tratamentul esofagitei de reflux
-
Tratamentul pe termen lung al pacienților cu esofagită de reflux vindecată
-
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
-
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Utilizarea la copii și adolescenți
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutatea corporală ≥ 10 kg
-
Tratamentul esofagitei de reflux
-
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi al regurgitării acide din boala de reflux gastro- esofagian
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
-
În asociere cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori.
Doze
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienții cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în decurs de două săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei după o perioadă de tratament de încă două săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal și răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obține, de obicei, în decurs de patru săptămâni.
Prevenirea recidivelor ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recidivelor ulcerului duodenal la pacienţii care nu prezintă H. pylori sau atunci când eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienți, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eșec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în decurs de patru săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei după o perioadă de tratament de încă patru săptămâni. La pacienții cu ulcer gastric și răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obține de obicei în decurs de opt săptămâni.
Prevenirea recidivelor ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recidivelor la pacienţii cu ulcer gastric și răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie să ia în considerare toleranţa individuală a pacientului la medicamente şi trebuie realizată în conformitate cu tiparele de rezistență locale,
regionale şi naționale și cu ghidurile de tratament.
-
omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi, timp de o săptămână sau
-
omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi, timp de o săptămână sau
-
omeprazol 40 mg o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi, timp de o săptămână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, tratamentul poate fi repetat.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu administrarea de AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu administrarea de AINS, doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în decurs de patru săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei după o perioadă de tratament de încă patru săptămâni.
Prevenirea apariției ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu administrarea de AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariției ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu administrarea de AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60 ani, antecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de
hemoragie gastro-intestinală superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în decurs de patru săptămâni.
La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei după o perioadă de tratament de încă patru săptămâni.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obține de obicei în decurs de opt săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienților cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul pe termen lung al pacienților cu esofagită de reflux vindecată doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 – 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde în mod adecvat la 10 mg omeprazol pe zi şi prin urmare, trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după patru săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boli severe şi răspuns terapeutic neadecvat la alte tratamente au fost eficient controlaţi şi mai mult de 90% din pacienţi au fost menţinuți la doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Dozele mai mari de 80 mg omeprazol pe zi se împart în două prize și se administrează de două ori pe zi.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutatea corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide din boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
| Vârstă | Greutate | Doze |
| ≥ 1 an | 10-20 kg | 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 mg o dată pe zi |
| ≥ 2 ani | > 20 kg | 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 40 mg o dată pe zi |
Esofagită de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide din boala de reflux gastro-esofagian: Durata tratamentului este de 2–4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obținut după 2-4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. Pylori
Atunci când este aleasă terapia combinată adecvată, trebuie luate în considerare îndrumările oficiale naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie supravegheat de un medic specialist. Dozele recomandate sunt următoarele:
| Greutate | Doze |
| 15–30 kg | În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg corp şi claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate împreună de două ori pe zi, timp de o săptămână. |
| 31–40 kg | În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate împreună de două ori pe zi,timp de o săptămână. |
| > 40 kg | În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şiclaritomicină 500 mg administrate împreună de două ori pe zi, timp de o săptămână. |
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţa, înghiţite întregi cu jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiție şi pentru copiii care pot bea sau înghiţi alimente semi- solide
Pacienţii pot deschide capsula şi înghiţi conţinutul cu o jumătate de pahar cu apă sau după amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu, suc de fructe sau piure de mere sau în apă
necarbogazoasă. Pacienţii trebuie atenționați că dispersia trebuie administrată imediat (sau în decurs de 30 minute) şi amestecată întotdeauna înainte de a fi băută și apoi urmată de clătirea cu o jumătate de pahar cu apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele cu o jumătate de pahar cu apă. Peletele acoperite enteric nu trebuie mestecate.
Hipersensibilitate la substanța activă, la benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Ca şi în cazul altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
În prezența oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere în greutate semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecțiunile maligne deoarece tratamentul poate atenua simptomele şi poate întârzia diagnosticul.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de atazanavir și inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este
absolut necesară, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală) împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele care inhibă secreția gastrică, poate reduce absorbția vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare în cazul tratamentului de lungă durată la pacienţii cu depozite reduse de vitamină sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau încetarea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamentele metabolizate prin intermediul CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța
clinică a acestei interacţiuni este neclară. Ca măsură de precauţie, trebuie evitată utilizarea concomitentă de omeprazol şi clopidogrel.
A fost raportată hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), precum omeprazolul, timp de cel puţin trei luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să
apară manifestări severe de hipomagneziemie, precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeală şi aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea
pacienţilor afectați, hipomagneziemia s-a ameliorat după tratamentul cu magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu,
diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.
Inhibitorii de pompă de protoni (IPP), mai ales dacă sunt utilizați în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), poate creşte ușor riscul de fractură de şold, încheietura mâinii şi coloană vertebrală, predominant la vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale au sugerat că inhibitorii de pompă de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40%. Unele dintre aceste creşteri pot fi datorate altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijire în concordanță cu ghidurile clinice curente şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales pe zonele de piele expuse la soare, și dacă sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să solicite ajutor medical imediat, iar profesionistul din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării omeprazolului. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS la administrarea de alți inhibitori de pompă de protoni.
Interferența cu testele de laborator
Nivelul crescut al Cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit cu cel puțin cinci zile înainte de măsurarea nivelurilor de CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile CgA și gastrinei nu au revenit la valorile de referință după evaluarea inițială, măsuratorile trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitorul de pompă de protoni.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina o creştere uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cu germeni precum Salmonella şi Campylobacter și, la pacienții spitalizați, posibil cu Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
La fel ca în cazul tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Insuficiență renală
La pacienții tratați cu omeprazol a fost observată nefrită tubulointerstițială acută (NTI) și aceasta poate să apară în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita
tubulointerstițială acută poate evolua spre insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie oprit în caz de suspiciune de NTI și un tratament adecvat trebuie început cu promptitudine.
Copii și adolescenți
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deși acesta nu este recomandat.
Sucroză
Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să ia acest medicament.
Sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic ”nu conține sodiu”.
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanțe active Substanțe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea intragastrică scazută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentrațiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente de omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparație cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Totuși, este necesară prudenţă atunci când omeprazolul se administrează în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie astfel intensificată.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi au arătat o interacţiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de
întreținere) şi omeprazol (80 mg administrat zilnic pe cale orală), rezultând o scădere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 46% şi o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (indusă de ADP), în medie cu 16%.
Date inconsecvente privind implicaţiile clinice ale unei interacţiuni FC/FD a omeprazolului în ceea ce privește evenimente cardiovasculare majore au fost raportate atât din studii observaţionale, cât și din studii clinice. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de omeprazol şi clopidogrel trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este semnificativ redusă și prin urmare, eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Astfel, metabolizarea substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19, poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe crescută.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alți antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucișat, a crescut Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar unul din metaboliţii săi activi cu 29% şi respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după inițierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se face o ajustare a dozei de fenitoină, la terminarea tratamentului cu omeprazol trebuie să aibă loc monitorizarea şi o ajustare ulterioară a dozei.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice până la aproximativ 70% pentru saquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate în cazul pacienţilor infectaţi cu HIV.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori ai pompei de protoni, s-a raportat creşterea valorilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de metotrexat în doze mari poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Trebuie efectuată o monitorizare intensificată a concentraţiilor de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) și, dacă este necesar, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentrațiilor plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolui. Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat mai mult decât dublarea expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, o ajustare a dozei de omeprazol nu este necesară în general. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute că induc enzimele CYP2C19 sau CYP3A4 sau pe ambele (cum este
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Sarcina
Rezultatele de la trei studii epidemiologice prospective (rezultate de la mai mult de 1000 de expuneri) nu indică reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să influenţeze copilul atunci când se administrează în doze terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu au indicat efecte în ceea ce privește fertilitatea.
Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse la medicament, cum sunt ameţeala şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% din pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale, constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate reacţiile adverse de mai jos. Niciuna nu s-a constatat a fi dependentă de doză. Reacţiile
adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, pe Aparate, Sisteme şi Organe (ASO).
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
| ASO/frecvență | Reacții adverse |
| Tulburări hematologice şi limfatice | |
| Rare: | Leucopenie, trombocitopenie |
| Foarte rare: | Agranulocitoză, pancitopenie |
| Tulburări ale sistemului imunitar | |
| Rare: | Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | |
| Rare: | Hiponatremie |
| Cu frecvență necunoscută: | Hipomagneziemie; hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu hipopotasemia. |
| Tulburări psihice | |
| Mai puţin frecvente: | Insomnie |
| Rare: | Agitație, confuzie, depresie |
| Foarte rare: | Agresivitate, halucinaţii |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Frecvente: | Cefalee |
| Mai puţin frecvente: | Ameţeală, parestezie, somnolență |
| Rare: | Tulburări ale gustului |
| Tulburări oculare | |
| Rare: | Vedere înceţoşată |
| Tulburări acustice și vestibulare | |
| Mai puţin frecvente: | Vertij |
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | |
| Rare: | Bronhospasm |
| Tulburări gastro-intestinale | |
| Frecvente: | Dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi glandulari fundici (benigni) |
| Rare: | Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală |
| Cu frecvenţă necunoscută: | Colită microscopică |
| Tulburări hepatobiliare | |
| Mai puţin frecvente: | Creşterea valorilor enzimelor hepatice |
| Rare: | Hepatită cu sau fără icter |
| Foarte rare: | Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | |
| Mai puţin frecvente: | Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie |
| Rare: | Alopecie, fotosensibilitate |
| Foarte rare: | Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET) |
| Cu frecvenţă necunoscută: | Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4) |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | |
| Mai puţin frecvente: | Fractură de șold, încheietura mâinii sau coloană vertebrală |
| Rare: | Artralgie, mialgie |
| Foarte rare: | Slăbiciune musculară |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | |
| Rare: | Nefrită tubulointerstiţială (cu posibilă evoluție spre insuficiență renală) |
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | |
| Foarte rare: | Ginecomastie |
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | |
| Mai puţin frecvente: | Stare generală de rău, edem periferic |
| Rare: | Hipersudorație |
Copii și adolescenți
Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată la un total de 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 16 ani, cu afecţiuni asociate cu aciditatea. Există date limitate privind siguranţa pe termen lung provenind de la 46 de copii care au primit tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagită erozivă severă pe o perioadă de până la 749 zile. Profilul reacțiilor adverse a fost, în general, acelaşi ca pentru adulţi, în ceea ce privește tratamentul de scurtă durată, cât şi pe cel
de lungă durată.
Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Informaţiile disponibile cu privire la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate.
În literatura de specialitate au fost descrise doze de până la 560 mg şi s-au primit raportări ocazionale când dozele orale unice au ajuns până la 2400 mg omeprazol (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). Au fost raportate greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. De asemenea, apatia, depresia şi confuzia au fost descrise în cazuri izolate.
Simptomele descrise au fost tranzitorii şi nu au fost raportate efecte grave. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creșterea dozelor. Tratamentul, dacă este necesar, este simptomatic.
Proprietăți farmacologice - OMEPRAZOL 10mg
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări legate de aciditate, medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal si al bolii de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, reduce secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de acțiune selectiv. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă și oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrarii zilnice în doză unică.
Omeprazolul este o bază slabă și este concentrat şi convertit la forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari ai celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+- pompă de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a acidului gastric este dependent de doză și oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale, cât şi a secreţiei acide stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei de acid gastric
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă și eficace a secreţiei gastrice acide diurne şi nocturne, efectul maxim fiind atins în decurs de 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie de cel puţin 80% a acidității intragastrice în 24 ore este menținută la pacienții cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreției acide maximale, după stimularea cu pentagastrină, de aproximativ 70% la 24 de ore de la administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pe o durată medie de 17 ore din perioada de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal.
Ca o consecinţă a reducerii secreției acide și a acidității intragastrice, omeprazolul, în funcție de doză, reduce/normalizează expunerea acidă a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian.
Inhibarea secreţiei gastrice este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
Nu a fost observat fenomenul de tahifilaxie în timpul tratamentului cu omeprazol.
Efectul asupra Helicobacter pylori
H. pylori este asociat cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric.
H. pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de aciditatea gastrică sunt factori majori în dezvoltarea bolii ulceroase peptice. H. pylori este un factor major în apariția gastritei atrofice care este asociată cu un risc crescut de apariție a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare și cu remisii pe termen lung ale ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazurile în care hipersensibilitatea cunoscută exclude utilizarea oricărei combinații triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreției gastrice acide
În timpul tratamentului de lungă durată a fost raportată o frecvenţă oarecum crescută a chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări sunt o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei gastrice acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente care scad aciditatea poate duce la o uşoară creștere a riscului de infecţii gastro- intestinale cu Salmonella şi Campylobacter și, la pacienții spitalizați, posibil și cu Clostridium difficile.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, CgA crește din cauza scăderii acidității gastrice. Valorile ridicate ale CgA pot interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2
săptămâni înainte de măsurarea CgA. Acest lucru permite valorilor CgA, care ar putea fi crescute în mod fals după tratamentul cu IPP, să revină la intervalul de referință.
La unii pacienţi (atât copii, cât şi adulţi), în timpul tratamentului de lungă durată cu omeprazol a fost observat un număr crescut de celule ECL, posibil legat de creșterea concentrațiilor plasmatice de gastrină. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.
Copii și adolescenți
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 și 16 ani), cu esofagită de reflux severă, omeprazolul în doze de 0,7 până la 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu simplu-orb, copiii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic au fost trataţi cu 0,5; 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitări a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic randomizat, dublu-orb (studiu Héliot) a concluzionat că omeprazolul în asociere cu două antibiotice (amoxicilină și claritromicină), a fost sigur şi eficace în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copiii cu vârsta peste 4 ani cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) cu omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) cu amoxicilină +
claritromicină. Cu toate acestea, nu au existat dovezi ale vreunui beneficiu clinic în ceea ce privește simptomele dispeptice. Acest studiu nu susține nicio informaţie pentru copiii cu vârsta mai mică de 4 ani.
Absorbţie
Omeprazolul și omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabili în mediu acid și de aceea, se administrează oral sub formă de pelete acoperite enteric în capsule sau comprimate. Absorbţia
omeprazolului este rapidă, concentrațiile plasmatice maxime apar la aproximativ 1-2 ore de la
administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi se finalizează de obicei în decurs de 3-6 ore. Administrarea concomitentă cu alimentele nu are nicio influenţă asupra biodisponibilității. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) după o singură doză orală de omeprazol este de aproximativ 40%. După administrarea repetată, o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporală. Omeprazolul se legă în proporţie de 97% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Omeprazolul este complet metabolizat de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării sale este dependentă de expresia polimorfismului CYP2C19, responsabil pentru formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Cealaltă parte rămasă este
dependentă de o altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii ridicate a omeprazolului pentru CYP2C19, există un potențial de inhibare
competitivă şi de interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba
metabolizarea altor substraturi ale CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
Aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţiile asiatice nu au enzima CYP2C19 funcţională şi sunt numiți metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolismul omeprazolului este probabil catalizat în principal de CYP3A4. După administrarea repetată, o dată pe zi a 20 mg omeprazol, valoarea ASC medie a fost de 5 până la 10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi decât la
subiecţii care au enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). De asemenea, media
concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 3-5 ori mai mare. Aceste rezultate nu au implicații în posologia omeprazolului.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai scurt de o oră, atât după administrare orală unică, cât şi după administrare orală repetată, o dată pe zi. Omeprazolul este eliminat complet din plasmă între doze, fără tendinţă de acumulare în cazul administrării unei
singure doze zilnice. Aproape 80% din doza orală de omeprazol este eliminată sub formă de metaboliţi în urină, restul în materiile fecale și provine în principal din secreţia biliară.
Linearitate/non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte odată cu administrarea repetată. Această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie doză-ASC neliniară după administrări repetate. Această dependenţă de timp și
doză se datorează unei reduceri a metabolismului la nivelul primul pasaj şi a clearance-ul sistemic, probabil cauzată de o inhibare a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, sulfona).
Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență hepatică
Este afectată metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncție hepatică, rezultând o creştere a ASC. Omeprazolul nu a prezentat tendință de acumulare la administrarea în doză unică zilnică.
Insuficiență renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală diminuată.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecții vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 75-79 ani).
Pacienți pediatrici
În timpul tratamentului cu dozele recomandate la copiii cu vârsta începând cu 1 an au fost obţinute
concentraţii plasmatice similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta mai mică de 6 luni, clearance- ul omeprazolului este scăzut din cauza capacităţii reduse de metabolizare a omeprazolului.
Date preclinice de siguranță
În studii efectuate pe toată durata vieţii la şobolani trataţi cu omeprazol au fost observate hiperplazia celulelor gastrice ECL şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundară inhibării secreției acide. Constatări similare au fost făcute după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parțială. Astfel, aceste modificări nu provin dintr-un efect direct al vreunei substanţe active individuale.
Proprietăți farmaceutice - OMEPRAZOL 10mg
Conținutul capsulei:
Sfere de zahăr (formate din amidon de porumb și sucroză) Hidroxid de magneziu (conținând amidon de porumb) Fosfat disodic
Hipromeloză tip 2910 Laurilsulfat de sodiu Manitol
Amidonglicolat de sodiu (tip A) Talc
Dioxid de titan (E 171) Macrogol 6000
Polisorbat 80
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1), dispersie 30% (substanță uscată)
Compoziția capsulei de gelatină:
10 mg:
Capac:
Albastru briliant FCF Oxid galben de fer (E 172) Gelatină
Corp:
Dioxid de titan (E 171) Gelatină
20 mg:
Capac:
Dioxid de titan (E 171) Indigotină FD&C Blue 2 Gelatină
Corp:
Dioxid de titan (E 171) Gelatină
40 mg:
Capac:
Dioxid de titan (E 171) Gelatină
Corp:
Oxid negru de fer (E 172) Dioxid de titan (E 171) Gelatină
Blister: A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Flacon: Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se ține flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.
Omeprazol Gemax Pharma 10 mg capsule gastrorezistente sunt ambalate în
- blistere termoformate din PVC-PE-PVDC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90, 98, 100 și
112
- flacon alb din PEÎD cu desicant silicagel conținut în capacul cu filet din PP: 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105, 120 și 250
Omeprazol Gemax Pharma 20 mg capsule gastrorezistente sunt ambalate în
- blistere termoformate din PVC-PE-PVDC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90, 98, 100 și
112
- flacon alb din PEÎD cu desicant silicagel conținut în capacul cu filet din PP: 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105, 120 și 250
Omeprazol Gemax Pharma 40 mg capsule gastrorezistente sunt ambalate în
- blistere termoformate din PVC-PE-PVDC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90, 98, 100 și
112
- flacon alb din PEÎD cu desicant silicagel conținut în capacul cu filet din PP: 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105 și 120
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.