ALERITYN 10 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ALERITYN 10mg
Alerityn este indicată pentru tratamentul simptomatic al rinitei alergice şi al urticariei cronice
idiopatice la adulți și copii cu vârsta mai mare de 2 ani și greutatea corporală mai mare de 30 kg.
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 10 mg o dată pe zi (un comprimat, o dată pe zi).
Copii și adolescenți
La copiii cu vârsta între 2 şi 12 ani dozarea se face în funcţie de greutatea corporală: Greutate corporală mai mare de 30 kg: 10 mg o dată pe zi (un comprimat o dată pe zi).
Greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatul de 10 mg nu este recomandat pentru copiii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani și greutate corporală de 30 kg sau mai puțin, există alte forme farmaceutice, mai adecvate administrării la această categorie de vârstă.
Siguranţa şi eficacitatea Alerityn la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă trebuie să li se administreze o doză iniţială mai mică,
deoarece aceştia pot avea clearance-ul loratadinei redus. Pentru adulţii şi copiii cu greutate corporală mai mare de 30 kg, este indicată o doză iniţială de 10 mg, o dată la două zile.
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii care prezintă insuficienţă renală.
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatul poate fi administrat fără legătură cu orarul meselor.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Alerityn trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Acest medicament conţine lactoză; astfel, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficienţă de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea de Alerityn trebuie oprită cu cel puţin 48 ore înainte de efectuarea testelor cutanate, deoarece antihistaminicele pot împiedica sau diminua reacţiile pozitive la indicatorii testelor de
reactivitate dermică.
Administrat împreună cu alcoolul, Alerityn nu are efecte de potenţare, conform evaluărilor efectuate în cadrul studiilor privind performanţele psihomotorii.
Este posibil să apară interacţiuni cu toţi inhibitorii cunoscuţi ai CYP3A4 sau CYP2D6 ducând la creșterea nivelurilor de loratadină (vezi pct. 5.2), ceea ce poate determina o creştere a reacţiilor adverse.
Au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale loratadinei după utilizarea concomitentă cu ketoconazol, eritromicină şi cimetidină în studii controlate, dar fără modificări semnificative clinic (inclusiv electrocardiografic).
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
Sarcina
Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate obţinute), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neonatale ale loratadinei. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi
pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea de Alerityn în timpul sarcinii.
Alăptarea
Loratadina este excretată ȋn laptele matern. Ca urmare nu este recomandă utilizarea de Alerityn ȋn perioada alăptării.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date cu privire la fertilitatea masculină și feminină.
Alerityn nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie informaţi că, foarte rar, la unele persoane poate să apară somnolenţa, fapt ce ar putea afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Sumarul profilului de siguranță
În studiile clinice în care au fost incluşi adulţi şi adolescenţi cu afecţiuni de tipul rinită alergică (RA) şi urticarie cronică idiopatică (UCI), la doza recomandată de 10 mg pe zi, reacţiile adverse au fost raportate la un procent cu 2% mai mare la pacienţii trataţi cu loratadină faţă de cei trataţi cu placebo. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent, suplimentar faţă de placebo, au fost somnolenţă (1,2%),
cefalee (0,6%), creştere a apetitului alimentar (0,5%) şi insomnie (0,1%).
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacţii adverse raportate în perioada de după punerea pe piaţă sunt prezentate în tabelul următor pe aparate, organe şi sisteme. Frecvenţele sunt definite ca foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezente în ordinea descrescătoare a gravităţii.
| Aparate, organe și sisteme | Frecvență | Reacție adversă |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Foarte rare | Reacții de hipersensibilitate(incluzând angioedem și anafilaxie) |
| Tulburări ale sistemului nervos | Foarte rare | Ameţeală, convulsii |
| Tulburări cardiace | Foarte rare | Tahicardie, palpitaţii |
| Tulburări gastrointestinale | Foarte rare | Greaţă, gură uscată, gastrită |
| Tulburări hepatobiliare | Foarte rare | Tulburări ale funcţiei hepatice |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Foarte rare | Erupţie cutanată tranzitorie, alopecie |
| Tulburări generale şi la nivelul locului deadministrare | Foarte rare | Fatigabilitate |
Copii și adolescenți
În studii clinice efectuate la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 2 şi 12 ani, reacţiile adverse raportate frecvent, în plus față de placebo, au fost cefalee (2,7%), nervozitate (2,3%) şi oboseală (1%).
Cu frecvență necunoscută a fost raportată creșterea în greutate la copii.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozajul cu loratadină creşte frecvenţa apariţiei simptomelor anticolinergice. În caz de supradozaj, au fost raportate somnolenţă, tahicardie şi cefalee.
În cazul supradozajului, se vor institui măsuri generale simptomatice şi de susţinere, care vor fi menţinute cât timp va fi necesar. Poate fi încercată administrarea cărbunelui activat sub formă de suspensie cu apă. Lavajul gastric poate fi luat în considerare. Loratadina nu este îndepărtată prin
hemodializă şi nu se cunoaşte dacă poate fi îndepărtată prin dializă peritoneală. Monitorizarea clinică a pacientului trebuie continuată şi după tratamentul de urgenţă.
Proprietăți farmacologice - ALERITYN 10mg
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice – antagonişti H1, codul ATC: R06AX13. Mecanism de acțiune
Loratadina, substanţa activă din Alerityn, este un antihistaminic triciclic cu activitate selectivă la
nivelul receptorilor periferici H1.
Efecte farmacodinamice
Când este utilizată la doza recomandată loratadina nu are proprietăţi sedative sau anticolinergice semnificative clinic în cazul majorităţii populaţiei.
În cazul tratamentului de lungă durată nu s-au observat modificări semnificative clinic privind semnele vitale, valorile testelor de laborator, examenele fizice sau electrocardiografice.
Loratadina nu are o activitate semnificativă la nivelul receptorilor H2. Aceasta nu inhibă captarea noradrenalinei şi nu are practic nicio influenţă asupra funcţiei cardiovasculare sau automatismului cardiac.
Studiile efectuate la om asupra pustulelor provocate de histamină pe piele după administrarea unei doze unice de 10 mg au demonstrat ca efectele antihistaminice sunt observate în 1-3 ore, atingând maximul la 8-12 ore și au rezistat mai mult de 24 ore. Nu au existat dovezi care să indice toleranţa la acest efect în urma administrării loratadinei timp de 28 zile.
Eficacitate și siguranță clinică
În studii clinice controlate peste 10000 pacienți (cu vârsta de 12 ani și peste) au fost tratați cu loratadină 10 mg comprimate. În ceea ce privește îmbunătățirea efectelor asupra simptomelor nazale și non-nazale ale rinitei alergice, loratadina 10 mg comprimate administrată o dată pe zi a fost superioară față de placebo și asemănătoare clemastinei. În aceste studii somnolenţa a apărut mai puţin frecvent la loratadină decât la clemastină şi cu frecvenţă asemănătoare cu terfenadină şi placebo.
Dintre acești pacienți (cu vârsta de 12 ani și peste), 1000 pacienți cu urticarie cronică idiopatică au fost înrolați în studii controlate placebo. O doză de loratadină 10 mg administrată o dată pe zi a fost
superioară față de placebo în tratarea urticariei cronice idiopatice, fapt demonstrat de reducerea
mâncărimilor, eritemului și urticariei asociate acesteia. În cadrul acestor studii incidența somnolenței în cazul loratadinei a fost asemănătoare cu placebo.
Copii și adolescenți
În studii clinice controlate aproximativ 200 pacienți copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani) cu rinită alergică sezonieră au primit doze de loratadină sirop de până la 10 mg o dată pe zi. Într-un alt studiu, 60 pacienți, copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani), au primit 5 mg loratadină sirop o dată pe zi. Nu au fost observate reacții adverse neașteptate.
Eficacitatea la copii a fost similară cu eficacitatea observată la adulți.
Absorbție
Loratadina se absoarbe rapid și bine. Ingestia concomitentă de alimente poate întârzia ușor absorbția loratadinei, dar fără a influența efectul clinic. Parametrii biodisponibilității loratadinei și ai metabolitului său activ (desloratadina, DL) sunt proporționali cu doza.
Distribuție
Loratadina se leagă în proporţie foarte mare (între 97% şi 99%), iar desloratadina (DL), principalul său metabolit activ, se leagă la un nivel moderat (73% până la 76%) de proteinele plasmatice.
La pacienţii sănătoşi, timpii de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie pentru loratadină şi metabolitul ei activ (desloratadina, DL) sunt de aproximativ 1 oră, respectiv 2 ore.
Metabolizare
După administrarea pe cale orală, loratadina se absoarbe rapid şi bine, fiind supusă unei prime metabolizări importante, în principal de către CYP3A4 şi CYP2D6. Principalul metabolit – desloratadina (DL) – este activ din punct de vedere farmacologic, fiind responsabil pentru o mare parte din efectul clinic. Loratadina şi DL ating concentraţiile plasmatice maxime (Tmax) la 1-1,5 ore, respectiv la 1,5-3,7 ore de la administrare.
Eliminare
Aproximativ 40% din doză este excretată în urină şi 42% în fecale, pe o perioadă de 10 zile, în principal sub formă de metaboliţi conjugaţi. Aproximativ 27% din doză este eliminată în urină pe parcursul primelor 24 ore. Mai puţin de 1% din substanţa activă este excretată nemodificată, în forma activă, ca loratadină sau DL.
Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare la adulţi sănătoși a fost de 8,4 ore (interval de la 3 ore până la 20 ore) pentru loratadină şi de 28 ore (interval de la 8,8 ore până la 92 ore) pentru principalul metabolit activ.
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficiență renală cronică, atât ASC cât şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei şi ale metabolitului ei activ sunt mai mari în comparaţie cu ASC şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) ale pacienţilor cu funcţie renală normală. Timpii medii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei activ nu au fost semnificativ diferiţi faţă de cei observaţi la pacienții sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică hemodializa nu are nicio influenţă asupra farmacocineticii loratadinei sau a metabolitului ei activ.
Insuficiență hepatică
La pacienţii cu afectare hepatică cronică de cauză alcoolică, ASC şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) pentru loratadină au fost de două ori mai mari comparativ cu cele din cazul pacienţilor cu funcţie hepatică normală, în timp ce profilul farmacocinetic al metabolitului activ (DL) nu a fost modificat semnificativ.
Timpii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei activ (DL) au fost de 24 ore, respectiv 37 ore şi au crescut concomitent cu creşterea severităţii tulburării hepatice.
Pacienți vârstnici
Profilul farmacocinetic al loratadinei şi al metabolitului ei activ (DL) este comparabil la voluntarii adulţi sănătoşi cu cel înregistrat la voluntarii vârstnici sănătoşi.
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, și carcinogenitatea.
În studiile de toxicitate asupra capacităţii de reproducere nu au fost observate efecte teratogene. Cu toate acestea, la şobolani s-a observat prelungirea travaliului şi viabilitate mai redusă a puilor în cazul nivelurilor plasmatice (ASC) de 10 ori mai mari decât cele obţinute la dozele clinice.
