ZENARO 5 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ZENARO 5mg
Tratamentul simptomatic al rinitei alergice (inclusiv rinita alergică persistentă) şi urticariei la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste.
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Vârstnici
La pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală moderată până la severă, se recomandă ajustarea dozei zilnice (vezi mai jos “Insuficienţă renală” ).
Insuficienţă renală
Intervalul dintre doze trebuie ajustat individual, în raport cu funcţia renală (RFGe - rata estimată a filtrării glomerulare). Consultați următorul tabel și ajustați doza conform indicațiilor.
Ajustările dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sunt următoarele:
| Grup | Rata estimată a filtrării glomerulare (RFGe)(ml/min) | Doze şi frecvenţa de administrare |
| Funcţie renală normală | ≥ 90 | 1 comprimat o dată pe zi |
| Insuficienţă renală uşoară | 60 – < 90 | 1 comprimat o dată pe zi |
| Insuficienţă renală moderată | 30 – < 60 | 1 comprimat o dată la 2 zile |
| Insuficienţă renală severă | 15 – < 30 (nu necesită dializă) | 1 comprimat o dată la 3 zile |
| Boală renală în stadiuterminal – Pacienţi care efectuează şedinţe de dializă | < 15 (necesită dializă) | Tratament contraindicat |
La copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată individual în funcţie de clearance-ul renal al pacientului şi de greutatea corporală. Nu există date privind copiii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii care prezintă numai insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală, se recomandă ajustarea dozei (vezi mai sus “Insuficienţă renală”).
Copii și adolescenţi
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani
Comprimatele filmate disponibile până în prezent nu permit ajustarea dozelor pentru copiii cu vârsta între 2 şi 6 ani. În cazul acestora este recomandată utilizarea formelor farmaceutice de levocetirizină adaptate utilizării la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Comprimatul filmat trebuie administrat pe cale orală, înghiţit întreg, cu lichid şi poate fi administrat cu sau fără alimente. Se recomandă să se administreze doza zilnică în priză unică.
Durata de administrare
Rinita alergică intermitentă (simptome resimţite pentru mai puţin de patru zile pe săptămână sau pe o perioadă mai scurtă de patru săptămâni pe an) trebuie tratată în conformitate cu evoluţia bolii şi antecedentele sale; tratamentul poate fi întrerupt dacă simptomele dispar şi apoi reluat la reapariţia simptomelor. În caz de rinită alergică persistentă (simptome resimţite pentru mai mult de patru zile/săptămână sau pentru mai mult de 4 săptămâni pe an), tratamentul continuu poate fi propus pacientului în timpul perioadei de expunere la alergeni.
Există experienţă clinică în utilizarea levocetirizinei pentru perioade de cel puțin 6 luni. Pentru urticaria cronică şi rinita alergică cronică, experienţa clinică în utilizarea cetirizinei (racemat) se extinde până la un an.
-
Hipersensibilitate la substanţa activă, la cetirizină, la hidroxizină sau la oricare alţi derivaţi de piperazine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-
Pacienți cu boală renală în stadiu terminal cu rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe) sub 15 ml/min (care necesită dializă).
Se recomandă precauţie la ingestia concomitentă de alcool (vezi punctul 4.5).
Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu factori predispozanţi pentru retenţia de urină (de exemplu leziuni ale măduvei spinării, hiperplazia de prostată) deoarece levocetirizina poate să crească riscul de retenţie de urină.
Se recomandă precauție la pacienții cu epilepsie și la pacienții cu risc de convulsii, deoarece levocetirizina poate provoca agravarea convulsiilor.
Răspunsul la testele cutanate pentru alergii este inhibat de antihistaminice și este necesară o perioadă de întrerupere a tratamentului (de 3 zile), înainte de efectuarea testelor.
Atunci când tratamentul cu levocetirizină este oprit poate să apară prurit, chiar dacă acesta nu a fost prezent înainte de începerea tratamentului. Simptomele se pot remite spontan. Ȋn unele cazuri, simptomele pot fi intense și pot necesita reluarea tratamentului. Simptomele trebuie să se remită atunci când tratamentul este reluat.
Copii și adolescenţi
La copiii cu vârsta sub 6 ani nu se recomandă utilizarea levocetirizinei sub formă de comprimate filmate, deoarece comprimatele filmate nu permit ajustarea dozei în mod adecvat. În cazul acestora este recomandată utilizarea formelor farmaceutice de levocetirizină adaptate copiilor.
Excipienţi
Medicamentul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conţine sodiu”.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu levocetirizină (inclusiv studii cu inductori ai CYP3A4); studiile cu forma racemică – cetirizină – au demonstrat că nu există interacţiuni efecte adverse relevante din punct de vedere clinic (la administrarea concomitentă cu antipirină, azitromicină, cimetidină, diazepam, eritromicină, glipizidă, ketoconazol şi pseudoefedrină).
Într-un studiu cu doze multiple efectuat cu teofilină (400 mg o dată pe zi) a fost observată o uşoară scădere a clearance-ului cetirizinei (16%) în timp ce valoarea concentraţiei teofilinei nu a fost afectată de administrarea concomitentă de cetirizină.
Într-un studiu cu doze multiple de ritonavir (600 mg de două ori pe zi) şi cetirizină (10 mg pe zi), a crescut gradul expunerii la cetirizină cu aproximativ 40% în timp ce distribuţia ritonavirului a fost modificată uşor (-11%) în urma administrării concomitente cu cetirizina.
Gradul absorbţiei levocetirizinei nu este influenţat de alimente, deşi viteza absorbţiei este scăzută.
La pacienţii sensibili, administrarea concomitentă de cetirizină sau levocetirizină şi alcool etilic sau deprimante ale sistemului nervos central (SNC) poate determina reduceri suplimentare ale stării de alertă şi afectarea performanţei.
Sarcina
Nu sunt disponibile date sau sunt disponibile informaţii limitate (mai puţin de 300 de rezultate ale sarcinii) din utilizarea levocetirizinei la femeile gravide. Cu toate acestea pentru cetirizină, racematul levocetirizinei, un numar mare de informatii (peste 1000 de rezultate ale sarcinii) de la femei gravide nu indică nici toxicitate malformativă, nici toxicitate feto/neonatală. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Utilizarea levocetirizinei poate fi luată în considerare în timpul sarcinii, dacă este necesar.
Alăptarea
S-a demonstrat că cetirizina, racematul levocetirizinei, se excretă în laptele uman. Prin urmare este probabilă excreţia levocetirizinei în laptele uman. La sugarii alăptaţi la sân pot fi observate reacţii adverse asociate levocetirizinei. Prin urmare se recomandă prescrierea cu precauţie a levocetirizinei la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice pentru levocetirizină.
Studiile clinice comparative nu au dovedit că levocetirizina, în dozele recomandate, afectează vigilenţa, reactivitatea sau capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Totuşi, unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, fatigabilitate şi astenie în urma tratamentului cu levocetirizină. Din această cauză, pacienţii care intenţionează să conducă vehicule, să desfăşoare activităţi potenţial periculoase sau să folosească utilaje, trebuie să ia în considerare răspunsul lor la tratamentul medicamentos.
Studii clinice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
În studiile privind tratamentul la femei şi bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 71 ani, 15,1% dintre pacienţii din grupul de tratatament cu levocetirizină au prezentat cel puţin o reacţie adversă la medicament comparativ cu 11,3% la pacienţii din grupul placebo. 91,6% dintre aceste reacţii adverse la medicament au fost uşoare până la moderate.
În studiile privind tratamentul, rata de renunţare din cauza evenimentelor adverse a fost de 1,0% (9/935) în cazul levocetirizinei 5 mg şi 1,8% (14/771) în cazul placebo.
Studiile clinice privind tratamentul cu levocetirizină au inclus 935 pacienţi expuşi la medicament în doza recomandată de 5 mg pe zi. În urma analizei globale a acestor studii, a fost raportată următoarea incidenţă a reacţiilor adverse la medicament cu frecvenţe de 1 % sau mai mari (frecvente:> 1/100 şi < 1/10) la levocetirizină 5 mg sau placebo:
| Termen preferat(WHOART) | Placebo(n =771) | Levocetirizină 5 mg(n. = 935) |
| Cefalee | 25 (3,2 %) | 24 (2,6 %) |
| Somnolenţă | 11 (1,4 %) | 49 (5,2 %) |
| Xerostomie | 12 (1,6%) | 24 (2,6%) |
| Fatigabilitate | 9 (1,2 %) | 23 (2,5 %) |
Au fost observate reacţii adverse suplimentare mai puţin frecvente (mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi
< 1/100) cum sunt astenie sau durere abdominală.
Incidenţa reacţiilor adverse la medicament de tip sedativ precum somnolenţă, fatigabilitate şi astenie a fost cumulat mai frecventă (8,1%) în cazul tratamentului cu levocetirizină 5 mg decât în cazul utilizării placebo (3,1%).
Copii şi adolescenţi
În cadrul a două studii controlate placebo la pacienţi copii cu vârste între 6-11 luni şi cu vârsta între 1 an şi mai puţin de 6 ani, 159 de subiecţi au fost expuşi la levocetirizină la doza de 1,25 mg pe zi pentru 2 săptămâni şi respectiv 25 mg de două ori pe zi. Următoarele incidente de reacţii adverse medicamentoase au fost raportate cu frecventă de 1% sau mai mare la levocetirizină sau placebo.
| Clasificarea MedDRA pe aparate sisteme şi organe | Placebo (n = 83) | Levocetirizină 5 mg(n = 159) |
| Tulburări gastro-intestinale | ||
| Diaree | 0 | 3 (1,9%) |
| Vărsături | 1 (1,2%) | 1 (0,6%) |
| Constipaţie | 0 | 2 (1,3%) |
| Tulburări ale sistemului nervos | ||
| Somnolenţă | 2 (2,4%) | 3 (1,9%) |
| Tulburări psihice | ||
| Tulburări ale somnului | 0 | 2 (1,3%) |
La copii cu vârsta între 6-12 ani au fost efectuate sudii dublu-orb controlate placebo în care 243 de copii au fost expuşi la 5 mg de levocetirizină zilnic pentru perioade de timp variabile de la mai puţin de 1 săptămână până la 13 săptămâni. Următoarele incidente de reacţii adverse medicamentoase au fost raportate cu frecventă de 1% sau mai mare la levocetirizină sau placebo.
| Termen preferat | Placebo (n = 240) | Levocetirizină 5 mg(n = 243) |
| Cefalee | 5 (2,1%) | 2 (0,8%) |
| Somnolenţă | 1 (0,4%) | 7 (2,9%) |
Experienţa după punerea pe piaţă
Reacţiile adverse din experienţa după punerea pe piaţă sunt prezentate conform Clasificării pe Aparate Sisteme şi Organe şi a frecvenţei. Frecvenţa este definită după cum urmează: cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Clasificarea MedDRA pe aparate sisteme şi organe | Frecvenţă | Reacţie adversă |
| Tulburări ale sistemului imunitar | cu frecvenţă necunoscută | Hipersensibilitate inclusiv anafilaxie |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | cu frecvenţă necunoscută | Apetit alimentar crescut |
| Tulburări psihice | cu frecvenţă necunoscută | Agresivitate, agitaţie, halucinaţii, depresie, insomnie, ideaţie suicidară, coşmaruri |
| Tulburări ale sistemului nervos | cu frecvenţă necunoscută | Convulsii, parestezie, ameţeală, sincopă, tremor, disgeuzie |
| Tulburări oculare | cu frecvenţă necunoscută | Tulburări ale vederii, vedere înceţoşată, mişcări oculogire |
| Tulburări acustice şi vestibulare | cu frecvenţă necunoscută | Vertij |
| Tulburări cardiace | cu frecvenţă necunoscută | Palpitaţii, tahicardie |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | cu frecvenţă necunoscută | Dispnee |
| Tulburări gastrointestinale | cu frecvenţă necunoscută | Greaţă, vărsături, diaree |
| Tulburări hepatobiliare | cu frecvenţă necunoscută | Hepatită |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | cu frecvenţă necunoscută | Disurie, retenţie de urină |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | cu frecvenţă necunoscută | Edem angioneurotic, eupţie cutanată fixă, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie |
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | cu frecvenţă necunoscută | Mialgie, artralgie |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | cu frecvenţă necunoscută | Edeme |
| Investigaţii diagnostice | cu frecvenţă necunoscută | Creştere în greutate, rezultate anormale la testele funcţionale ale ficatului |
Descrierea reacţiilor adverse selectate
După întreruperea tratamentului a fost raportat prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Simptome
La adulţi, simptomele supradozajului pot include somnolenţă. La copii pot să apară iniţial agitaţie şi nelinişte, urmate de somnolenţă.
Tratament
Nu există un antidot specific cunoscut pentru levocetirizină.
În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic sau de susţinere a funcţiilor vitale. La scurt timp după ingestia medicamentului, poate luat în considerare lavajul gastric. Hemodializa nu este eficace pentru eliminarea levocetirizinei.
Proprietăți farmacologice - ZENARO 5mg
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice pentru uz sistemic, derivaţi de piperazină, codul ATC: R06AE09.
Mecanism de acţiune
Levocetirizina, enantiomerul (R) al cetirizinei, este un antagonist potent şi selectiv al receptorilor H1 periferici.
Studiile de afinitate au arătat că levocetirizina are o afinitate mare pentru receptorii H1 la om (Ki = 3,2 nmol/l). Levocetirizina are o afinitate de 2 ori mai mare decât cetirizina (Ki = 6,3 nmol/l). Disocierea levocetirizinei de receptorii H1 are un timp de înjumătăţire de 115 ± 38 min. După administrarea unei doze unice, levocetirizina prezintă o ocupare de 90% a receptorilor după 4 ore şi de 57% după 24 de ore.
Efecte farmacodinamice
Studiile farmacodinamice la voluntari sănătoşi au demonstrat că levocetirizina are o activitate comparabilă cu a cetirizinei la jumătate din doza recomandată, atât la nivel cutanat cât şi al mucoasei nazale.
Acţiunea farmacodinamică a levocetirizinei a fost evaluată în studii clinice controlate, randomizate: Într-un studiu în care s-au comparat efectele obţinute cu levocetirizină 5 mg, desloratadină 5 mg şi placebo asupra erupţiilor cutanate papulo-eritematoase induse de histamină, tratamentul cu levocetirizină a determinat o scădere semnificativă a manifestărilor cutanate care a fost maximă în primele 12 ore şi a durat 24 de ore (p < 0,001) comparativ cu placebo şi desloratadină.
Debutul acţiunii levocetirizinei 5 mg în controlul simptomelor induse de polen a fost observat la o oră după administrarea medicamentului în cadrul studiilor placebo-controlate utilizând modelul camerelor de provocare alergenică.
Studiile in vitro (camere Boyden şi tehnici cu straturi celulare) au arătat că levocetirizina inhibă migrarea transendotelială a eozinofilelor indusă de eotaxină, atât prin celulele pulmonare cât şi dermice. Un studiu experimental de farmacodinamică in vivo (tehnica camerei cutanate) a arătat prezenţa a trei efecte inhibitorii principale ale levocetirizinei 5 mg în primele 6 ore ale reacţiei induse de polen, comparativ cu placebo, la 14 pacienţi adulţi: inhibarea eliberării VCAM-1, modularea permeabilităţii vasculare şi scăderea recrutării eozinofilelor.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Eficacitatea şi siguranţa levocetirizinei au fost demonstrate în mai multe studii clinice dublu-orb, placebo-controlate, efectuate la pacienţi adulţi care sufereau de rinită alergică sezonieră, rinită alergică perenă sau rinită alergică persistentă.
Prin câteva studii a fost demonstrat faptul că levocetirizina ameliorează în mod semnificativ simptomele de rinită alergică, inclusiv cu obstrucţia nazală.
Un studiu clinic cu durata de 6 luni la 551 pacienţi adulţi (incluzând 276 pacienţi trataţi cu levocetirizină) cu rinită alergică persistentă (simptome prezente 4 zile pe săptămână pentru cel puţin 4 săptămâni consecutive) şi sensibili la praful de casă şi polenul florilor, a demonstrat că doza de 5 mg levocetirizină a fost clinic şi statistic semnificativ mult mai puternică decât placebo în ameliorarea scorului total al simptomelor rinitei alergice pe întreaga durată a studiului, fără nici un fel de tahifilaxie. Pe durata întregului studiu, levocitirizina a îmbunătăţit semnificativ calitatea vieţii pacienţilor.
Într-un studiu clinic placebo-controlat care a inclus 166 de pacienţi suferind de urticarie cronică idiopatică, 85 de pacienţi au fost trataţi cu placebo iar 81 cu levocetirizină 5 mg o dată pe zi timp de şase săptămâni. Tratamentul cu levocetirizină a dus la o scădere semnificativă a severităţii pruritului în prima săptămână şi pe toată durata tratamentului faţă de placebo. De asemenea, levocetirizina a produs o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii din punct de vedere al stării de sănătate faţă de placebo, conform evaluării prin intermediul Indexului Dermatologic al Calităţii Vieţii.
Urticaria cronică idiopatică a fost studiată ca model pentru sindroamele urticariene. Datorită faptului că eliberarea histaminei reprezintă un factor cauzal în afecţiunile urticariene, se aşteaptă ca levocetirizina să fie eficace şi în vindecarea altor sindroame urticariene, în plus faţă de urticaria cronică idiopatică.
Testul ECG nu a demostrat efecte relevante ale levocetirizinei asupra intervalului QT. Copii şi adolescenţi
La copii siguranţa şi eficacitatea levocetirizinei au fost analizate în două studii clinice, placebo- controlate, efectuate la pacienţi cu vârsta între 6 şi 12 ani cu rinită alergică sezonieră şi perenă. În ambele studii, levocetirizina a ameliorat în mod semnificativ simptomele şi a îmbunătăţit calitatea vieţii din punct de vedere al stării de sănătate.
La copiii cu vârsta sub 6 ani, siguranţa clinică a fost stabilită în urma mai multor studii terapeutice pe termen scurt sau lung:
-
un studiu clinic în care 29 de copii cu vârsta între 2 şi 6 ani cu rinită alergică au fost trataţi cu levocetirizină 1,25 mg de souă ori pe zi pentru o perioadă de 4 săptămâni.
-
un studiu clinic în care 114 copii cu vârsta între 1 şi 5 ani cu rinită alergică sau urticarie cronică idiopatică au fost trataţi cu levocetirizină 1,25 mg de 2 ori pe zi pentru o perioadă de 2 săptămâni.
-
un studiu clinic în care 45 de copii cu vârsta între 6 şi 11 luni cu rinită alergică sau urticarie cronică idiopatică au fost trataţi cu levocetirizină 1,25 mg o dată pe zi pentru 2 săptămâni.
-
un studiu pe termen lung (18 luni) la 255 de subiecţi atopici cu vârsta la includerea în studiu între 12 şi 24 de luni, trataţi cu levocetirizină.
Profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat în studiile pe termen scurt desfăşurate la copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani.
Farmacocinetica levocetirizinei este liniară cu doza şi independentă de timp, cu variabilitate mică între subiecţi. Profilul farmacocinetic este acelaşi atunci când este administrat ca simplu enantiomer sau atunci când este administrat ca cetirizină. Nu apare inversiune chirală în timpul proceselor de absorbţie şi eliminare.
Absorbţie
Levocetirizina este absorbită rapid şi în proporţie mare după administrarea pe cale orală. La adulţi, concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 0,9 ore după administrare. Starea de echilibru este atinsă după două zile. Concentraţiile plasmatice maxime sunt de 270 ng/ml şi 308 ng/ml, după administrarea unei doze unice, respectiv după doze repetate, de 5 mg o dată pe zi. Gradul absorbţiei este independent de doză şi nu este modificat de ingestia de alimente, însă concentraţia plasmatică maximă este scăzută şi obţinerea ei întârziată.
Distribuţie
Nu sunt disponibile date privind distribuţia tisulară sau trecerea levocetirizinei prin bariera hemato- encefalică la om. La şobolani şi câini, cele mai mari concentraţii tisulare se regăsesc în ficat şi rinichi, iar cele mai mici la nivelul sistemului nervos central.
La oameni, levocetirizina se leagă în proporţie de 90% de proteinele plasmatice. Distribuţia levocetirizinei este restrictivă,deoarece volumul de distribuţie este de 0,4 l/kg.
Metabolizare
Proporţia metabolizării levocetirizinei la om reprezintă sub 14% din doza administrată şi, de aceea, diferenţele rezultate din polimorfismul genetic sau administrarea concomitentă de inhibitori enzimatici se aşteaptă a fi neglijabile. Calea metabolică include oxidarea aromatică, N- şi O-dezalchilarea şi conjugarea cu taurina. Calea dezalchilării este mediată în principal de către CYP 3A4, în timp ce oxidarea aromatică implică izoenzime CYP multiple şi/sau neidentificate. Levocetirizina nu are efect asupra activităţii izoenzimelor CYP: 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4, la concentraţii mult peste concentraţiile plasmatice maxime atinse după administrarea unei doze orale de 5 mg.
Datorită metabolizării limitate şi absenţei potenţialului metabolic inhibitor, este puţin probabilă interacţiunea levocetirizinei cu alte substanţe sau viceversa.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică la adulţi este de 7,9 ± 1,9 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică este mai scurt la copii mici. Clearance-ul total aparent mediu la adulţi este de 0,63 ml/min şi kg. Calea principală de excreţie a levocetirizinei şi metaboliţilor săi este cea urinară, reprezentând 85,4% din doză. Excreţia prin fecale reprezintă 12,9 % din doză. Levocetirizina este excretată atât prin filtrare glomerulară, cât şi prin secreţie tubulară activă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Clearance-ul total aparent al levocetirizinei este corelat cu clearance-ul creatininei. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă, se recomandă ajustarea intervalului dintre dozele de levocetirizină, în funcţie de clearance-ul creatininei. La pacienţii în faza anurică terminală a bolii renale, clearance-ul total este scăzut cu aproximativ 80%, comparativ cu subiecţii normali. Cantitatea de levocetirizină îndepărtată în cursul unei proceduri standard de hemodializă cu durată de 4 ore, a fost
< 10 %.
Copii şi adolescenţi
Datele unui studiu de farmacocinetică efectuat la copii cu administrarea pe cale orală a unei doze unice de 5 mg de levocetirizină, desfăşurat la 14 copii cu vârsta între 6 şi 11 ani cu greutatea între 20 şi 40 kg, au arătat că valorile Cmax şi ASC sunt de 2 ori mai mari decât cele raportate la adulţii sănătoşi incluşi într-un studiu încrucişat comparativ. Cmax medie a fost de 450 ng/ml şi a apărut după o durată medie de 1,2 ore, clearance-ul total în raportat la greutatea corporală a fost cu 30% mai mare, şi timpul de înjumătăţire cu 24% mai scurt la acest grup de pacienţii copii decât la adulţi. Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică dedicate la pacienţi copii cu vârsta sub 6 ani. O analiză farmacocinetică populaţională retrospectivă a fost efectuată la 323 de subiecţi (181 copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, 18 copii cu vârsta între 6 şi 11 ani, şi 124 de adulţi cu vârsta între 18 şi 55 de ani) care au primit doze unice sau multiple de levocetirizină variind între 1,25 mg şi 30 mg. Datele rezultate din această analiză au indicat faptul că este de aşteptat ca administrarea de 1,25 mg de levocetirizină o dată pe zi la copii cu vârsta între 6 luni şi 5 ani să ducă la concentraţii plasmatice similare cu cele ale adulţilor care primesc 5 mg o dată pe zi.
Vârstnici
Datele farmacocinetice disponibile la subiecţii vârstnici sunt limitate. În urma administrării de doze zilnice repetate de levocetirizină 30 mg pentru 6 zile la 9 subiecţi vârstnici (cu vârsta între 65-74 de ani), clearance-ul total a fost cu aproximativ 33% mai mic în comparaţie cu adulţii tineri. S-a demonstrat ca dispoziţia cetirizinei racemice este mai dependentă de funcţia renală decât de vârstă. Această constatare ar putea fi, de asemenea, aplicabilă şi pentru levocetirizină, deoarece levocetirizina şi cetirizina sunt amândouă excretate predominant în urină. Prin urmare, doza de levocetirizină trebuie ajustată în concordanţă cu funcţia renală la pacienţii vârstnici.
Sex
Rezultatele de farmacocinetică pentru 77 de pacienţi (40 bărbaţi, 37 femei) au fost evaluate pentru un potenţial efect legat de sex. Timpul de înjumătăţire a fost puţin mai scurt la femei (7,08+1,72) decât la bărbaţi (8,62±1,84 ore), însă clearance-ul total raportat la greutatea corporală la femei
(0,67±0,16 ml/min/kg) pare să fie comparabil cu cel al bărbaţilor (0,59±0,12 ml/min/kg). Pentru femeile şi bărbaţii cu funcţie renală normală sunt aplicabile aceleaşi doze şi intervale de dozare.
Rasă
Efectul rasei asupra levocetirizinei nu a fost studiat. Deoarece levocetirizina se excretă în principal pe cale renală şi nu există diferenţe rasiale semnificative în clearance-ul creatininei , caracteristicile farmacocinetice ale levocetirizinei nu sunt de aşteptat să fiediferite în funcţie de rasă. Nu au fost observate diferențe legate de rasă în cinetica cetirizinei racemice.
Insuficienţă hepatică
Nu a fost testată farmacocinetica levocetiriznei la subiecţii cu funcţie hepatică afectată. Pacienţii cu boală hepatică cronică (ciroză hepatocelulară, colestatică şi biliară) care au primit 10 sau 20 mg de cetirizină racemică în doză unică au avut o creştere a timpului de înjumătăţire de aproximativ 50% şi o scădere de 40% a clearance-ului în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Acţiunea asupra reacţiilor cutanate induse de histamină nu este sincronă cu concentraţiile plasmatice.
Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicităţii după doze repetate, genotoxicităţii, carcinogenităţii şi toxicităţii asupra funcţiei de reproducere.
Proprietăți farmaceutice - ZENARO 5mg
Nucleu
Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină
Amidonglicolalt de sodiu (tip A) Dioxid de siliciu coloidal, anhidru Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 2910/5 Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Ambalaj primar: blister din PVC-Aclar/Al sau blister din PVC-Aclar-PVC/Al sau blister din Al/Al sau blister din PVC-PE-PVdC/Al.
Ambalaj secundar: cutie de carton.
Mărimea ambalajului:
Mărimile de ambalaj sunt: 7, 14, 20, 21, 28, 30, 50, 90, 100 comprimate filmate.
Acest lucru înseamnă 1, 2, 3 sau 4 blistere a câte 7 comprimate filmate, într-o cutie din carton, cu prospectul pentru pacient sau, 2, 3, 5, 9 sau 10 blistere a câte 10 comprimate filmate, într-o cutie din carton împreună cu prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.