VENTAVIS 10µg/ml SOL. DE INHALAT PRIN NEBULIZ.

Tratamentul pacienţilor adulţi cu hipertensiune pulmonară primară, clasificată în clasa a III-a funcţională NYHA, în vederea ameliorării capacităţii de efort şi a simptomatologiei.

Tratamentul cu Ventavis trebuie iniţiat şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratamentul hipertensiunii pulmonare.

Doze

Doza pe şedinţa de inhalaţie

La iniţierea tratamentului cu Ventavis, prima doză inhalată trebuie să fie de 2,5 micrograme de iloprost, aşa cum este eliberat la aplicatorul bucal al nebulizatorului. Dacă această doză este bine tolerată, doza trebuie crescută la 5 micrograme de iloprost şi menţinută la această valoare. În cazul tolerabilităţii scăzute la doza de 5 micrograme, doza trebuie scăzută la 2,5 micrograme de iloprost.

Doza zilnică

Doza per şedinţă de inhalație trebuie să fie administrată de 6 până la 9 ori pe zi, în funcţie de necesităţile şi tolerabilitatea individuală.

Durata tratamentului

Durata tratamentului depinde de statusul clinic şi rămâne a fi stabilită de către medicul curant. În cazul în care pacientul prezintă o agravare în timpul acestui tratament, trebuie luat în considerare tratamentul intravenos cu prostaciclină.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă hepatică

Eliminarea de iloprost este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 5.2).

La aceşti pacienţi, pentru a evita acumularea nedorită a medicamentului pe durata unei zile, sunt necesare măsuri de precauţie speciale în momentul stabilirii dozei iniţiale. La început, sunt necesare doze de 2,5 micrograme de iloprost, pentru utilizarea de Ventavis 10 micrograme/ml cu intervale de 3-4 ore între administrări (corespunzând la maxim 6 administrări pe zi). Ulterior, intervalele dintre doze pot fi scăzute cu prudenţă, în funcţie de tolerabilitatea individuală. Dacă este indicată o doză de până la maxim 5 micrograme de iloprost, trebuie din nou menţinute intervale de 3-4 ore între administrări. Ulterior, aceste intervale vor putea fi scăzute, în funcţie de tolerabilitatea individuală. Este puţin probabilă acumularea iloprost după câteva zile de tratament, ţinând cont de faptul că pe timpul nopţii, administrarea medicamentului este întreruptă.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu un clearance al creatininei > 30 ml/min (determinat din valorile creatininei serice, conform formulei lui Cockroft şi Gault). Pacienţii cu un clearance al creatininei ≤ 30 ml/min nu au fost incluşi în studiile clinice efectuate. Datele obţinute în urma administrării intravenoase de iloprost indică faptul că eliminarea acestuia este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală la care este necesară dializă. Prin urmare se aplică aceleaşi recomandări referitoare la doze şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi mai sus).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Ventavis la copii și adolescenți cu vârsta până la 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile din studiile clinice controlate.

Mod de administrare

Ventavis este destinat utilizării pe cale inhalatorie, prin intermediul unui nebulizator (aparat de aerosoli).

Pentru a reduce riscul expunerii accidentale se recomandă să se menţină încăperea bine aerisită.

Soluția Ventavis 10 micrograme/ml pentru nebulizator, pregătită pentru utilizare, se administrează cu un dispozitiv de inhalare (nebulizator) adecvat (vezi mai jos și pct. 6.6).

Pacienții care utilizează un anumit tip de de nebulizator nu trebuie să treacă la alt tip de nebulizator fără supraveghere din partea medicului curant, deoarece s-a dovedit că nebulizatoare diferite produc aerosoli cu caracteristici fizice ușor diferite și cu eliberare mai rapidă a soluției (vezi pct. 5.2).

• Breelib

  Breelib este un sistem manual mic, pe bază de baterie, activat prin respiraţii şi care utilizează tehnologia matriceală a vibraţiilor.

  Ventavis 10 micrograme/ml (fiolă de 1 ml) și Ventavis 20 micrograme/ml soluție de inhalat prin nebulizator

  Ventavis 10 micrograme/ml soluţie de inhalat prin nebulizator (fiolă de 1 ml) eliberează 2,5 micrograme şi Ventavis 20 micrograme/ml soluţie de inhalat prin nebulizator eliberează 5 micrograme la aplicatorul bucal al nebulizatorului Breelib.

  La inițierea tratamentului cu Ventavis sau dacă pacientul efectuează trecerea de la un dispozitiv alternativ, prima inhalare trebuie efectuată cu o fiolă de 1 ml Ventavis 10 micrograme/ml (vezi

  pct. 4.4). Dacă inhalarea cu Ventavis 10 micrograme/ml este bine tolerată, doza trebuie crescută prin utilizarea Ventavis 20 micrograme/ml. Această doză trebuie menținută. În cazul unei tolerabilității scăzute a Ventavis 20 micrograme/ml, doza trebuie scăzută utilizând fioala de 1 ml

  Ventavis 10 micrograme/ml (vezi pct. 4.4).

  Durata unei ședințe de inhalare cu nebulizatorul Breelib este de aproximativ 3 minute, ceea ce reflectă rata de eliberare mai crescută a Breelib, comparativ cu alte nebulizatoare.

  Pacienţii, la care se face iniţierea tratamentului cu Ventavis sau pentru care se efectuează trecerea de la un dispozitiv alternativ la Breelib, trebuie monitorizaţi îndeaproape de medicul curant pentru a se asigura că doza şi viteza de inhalare sunt tolerate bine.

  La utilizarea nebulizatorului Breelib, trebuie respectate instrucțiunile de utilizare furnizate împreună cu dispozitivul. Camera de inhalare trebuie umplută cu Ventavis imediat înainte de utilizare.

• I-Neb AAD

  SistemulI-Neb AAD este un sistem de nebulizare portabil, manual, care utilizează tehnologia matriceală a vibraţiilor. Acest sistem generează picături cu ajutorul ultrasunetelor, care forţează soluţia printr-o sită. S-a dovedit că nebulizatorul I-Neb AAD este adecvat pentru administrarea

  Ventavis 10 micrograme/ml (fiolă a 1 ml) și Ventavis 20 micrograme/ml soluție pentru nebulizator. Diametrul masei mediane aerodinamice (MMAD – Mass Median Aerodynamic Diameter) a picăturii de aerosol, măsurată utilizând sisteme de nebulizare I-Neb echipate cu disc cu nivel de putere 10, a fost similar atât pentru soluţia Ventavis 20 micrograme/ml (programul auriu) cât şi pentru soluţia Ventavis 10 micrograme/ml (programul violet) (adică aproximativ 2 micrometri), dar cu eliberare mai rapidă a soluției atunci când se foloseşte Ventavis 20 micrograme/ml.

  Doza eliberată de sistemul I-Neb AAD este controlată de camera pentru medicație în asociere cu un disc de control. Fiecare cameră pentru medicație are un cod de culoare și un disc de control, codificat cu o culoare corespunzătoare.

  Ventavis 10 micrograme/ml soluție de inhalat prin nebulizator(fiolă de 1 ml)

  La inițierea tratamentului cu Ventavis cu sistemul de nebulizare I-Neb, prima doză inhalată trebuie să fie de 2,5 micrograme de iloprost, așa cum este eliberată la aplicatorul bucal al nebulizatorului utilizând fioală de 1 ml Ventavis 10 micrograme/ml. Dacă această doză este bine tolerată, doza trebuie crescută la 5 micrograme de iloprost utilizând fioală de 1 ml Ventavis 10 micrograme/ml și menținută la această doză. În cazul unei tolerabilități scăzute a dozei de 5 micrograme, doza trebuie scăzută la 2,5 micrograme de iloprost.

  Acest nebulizator monitorizează modul de respiraţie pentru a determina timpul de pulsaţie al aerosolului, necesar pentru administrarea unei doze prestabilite de 2,5 sau 5 micrograme de iloprost.

  Pentru doza de 2,5 micrograme Ventavis 10 micrograme/ml, camera pentru medicație cu dispozitiv de închidere de culoare roşie este utilizată împreună cu discul de control de culoare roşie.

  Pentru doza de 5 micrograme Ventavis 10 micrograme/ml, camera pentru medicație cu dispozitiv de închidere de culoare violet este utilizată împreună cu discul de control de culoare violet.

  Pentru fiecare şedinţă de inhalare cu I-Neb AAD, conţinutul unei fiole de 1 ml de

  Ventavis 10 micrograme/ml, marcată cu două inele colorate (alb-galben) este transferat în camera pentru medicație, imediat înaintea utilizării.

  Medicament ul	Fiolăinel colorat	Doză	I-Neb AAD		Timp de inhalare estimat
  			Sistem de închidereal camerei pentru medicație	Disc de control
  Ventavis 10 micrograme/ ml	Fiolă de 1 ml inel alb - galben	2,5 microgra me	roșu	roșu	3,2 min
  		5 microgram e	violet	violet	6,5 min

  Ventavis 20 micrograme/ml soluție de inhalat prin nebulizator

  Pentru trecerea la Ventavis 20 micrograme/ml pot fi luați în considerare numai pacienții la care se menține doza de 5 micrograme, și care au avut timpi de inhalare prelungiți, în mod repetat, cu Ventavis 10 micrograme/ml, care pot conduce la o inhalare incompletă.

  Este necesară supravegherea atentă de către medicul curant la trecerea de la

  Ventavis 10 micrograme/ml la Ventavis 20 micrograme/ml, pentru a se menține sub control toleranța acută asociată ratei de eliberare mai rapidă a iloprost în cazul concentrației duble.

  Acest nebulizator monitorizează modul de respiraţie pentru a determina timpul de pulsaţie al aerosolului, necesar pentru administrarea unei doze prestabilite de 5 micrograme iloprost.

  Pentru doza de 5 micrograme de Ventavis 20 micrograme/ml, este utilizată camera pentru medicație cu dispozitiv de închidere de culoare aurie, împreună cu discul de control de culoare aurie.

  Pentru fiecare şedinţă de inhalare cu I-Neb AAD, conţinutul unei fiole de 1 ml de

  Ventavis 20 micrograme/ml, marcată cu două inele colorate (galben-roșu) este transferat în camera pentru medicație, imediat înaintea administrării.

  Medicamentul	Fiolăinel colorat	Doză	I-Neb AAD
  			Sistem de închidere alcamerei pentru medicație	Disc de control
  Ventavis20 micrograme/ml	Fiolă de 1 ml inel galben - roșu	5 micrograme	auriu	auriu

• Venta-Neb

Venta-Neb, un nebulizator portabil cu ultrasunete, pe bază de baterie, s-a dovedit a fi adecvat pentru administrarea Ventavis 10 micrograme/ml soluție de inhalat prin nebulizator (fioală a 2 ml). Diametrul masei mediane aerodinamice (DMMA) al picăturii de aerosol a fost de 2,6 micrometri.

La inițierea tratamentului cu Ventavis cu Venta-Neb, prima doză inhalată trebuie să fie de

2,5 micrograme de iloprost așa cum este eliberată la aplicatorul bucal al nebulizatorului utilizând fioală a 2 ml Ventavis 10 micrograme/ml. Dacă această doză este bine tolerată, doza trebuie crescută la 5 micrograme de iloprost utilizând fiolă a 2 ml 10 micrograme/ml și menținută la această doză. În

cazul unei tolerabilității scăzute a dozei de 5 micrograme, doza trebuie scăzută la 2,5 micrograme iloprost.

Pentru fiecare şedinţă de inhalare cu Venta-Neb, conţinutul unei fiole de 2 ml de

Ventavis 10 micrograme/ml, marcată cu două inele colorate (alb-roz) este transferat în camera pentru medicație a nebulizatorului, imediat înaintea utilizării.

Se pot efectua două programe:

P1 Programul 1: 5 micrograme de substanţă activă la aplicatorul bucal, pentru 25 de cicluri de inhalare.

P2 Programul 2: 2,5 micrograme de substanţă activă la aplicatorul bucal, pentru 10 cicluri de inhalare. Selectarea programului prestabilit se realizează de către medic.

Printr-un semnal optic şi unul acustic, Venta-Neb anunţă pacientul că trebuie să inhaleze. Acest dispozitiv se opreşte după administrarea dozei prestabilite.

În vederea obţinerii unei dimensiuni optime a picăturii când se administrează

Ventavis 10 micrograme/ml soluție de inhalat prin nebulizator, trebuie utilizat ecranul de deviere de culoare verde. Pentru detalii vă rugăm să citiţi manualul de instrucţiuni al nebulizatorului Venta-Neb.

Alte sisteme de nebulizare

Nu s-a stabilit eficacitatea şi tolerabilitatea medicamentului iloprost administrat sub formă de inhalaţii în asociere cu alte sisteme de nebulizare, care prezintă caracteristici de nebulizare diferite de cele ale soluţiei de iloprost.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Afecţiuni în care efectul Ventavis asupra trombocitelor ar putea creşte riscul de hemoragie (de exemplu ulcer peptic activ, traumatisme, hemoragie intracraniană).

• Coronaropatii severe sau angină pectorală instabilă.

• Infarct miocardic în ultimele 6 luni.

• Insuficienţă cardiacă decompensată în absenţa supravegherii medicale stricte.

• Aritmii severe.

• Evenimente cerebrovasculare (de exemplu atac ischemic tranzitoriu, accident vascular cerebral) în ultimele 3 luni.

• Hipertensiune pulmonară datorată unei afecţiuni venoase oclusive.

• Defecte congenitale sau dobândite la nivelul valvelor cardiace cu tulburări ale funcţiei miocardice relevante din punct de vedere clinic dar care nu sunt legate de hipertensiunea pulmonară.

Utilizarea de Ventavis nu este recomandată la pacienţii cu hipertensiune pulmonară instabilă şi cu insuficienţă cardiacă dreaptă în stadii avansate. În cazul decompensării sau agravării insuficienţei cardiace drepte, trebuie avută în vedere posibilitatea utilizării altor medicamente.

Hipotensiune arterială

La iniţierea tratamentului cu Ventavis trebuie verificată tensiunea arterială. La pacienţii cu valori reduse ale tensiunii arteriale sistemice şi la pacienţii cu hipotensiune arterială posturală, sau care primesc medicamente care reduc tensiunea arterială, trebuie luate toate măsurile de precauţie adecvate

pentru a evita hipotensiunea arterială ulterioaă. Tratamentul cu Ventavis nu trebuie iniţiat la pacienţii cu valori ale tensiunii arteriale sistolice sub 85 mmHg.

Medicii trebuie să fie avertizați cu privire la prezenţa unor afecţiuni concomitente sau medicamente care ar putea creşte riscul de hipotensiune arterială sau sincopă (vezi pct. 4.5).

Sincopă

Efectul vasodilatator pulmonar al inhalării de iloprost este de scurtă durată (una, până la două ore). Sincopa este, de asemenea, un simptom frecvent al bolii în sine şi poate să apară în timpul terapiei. Pacienţii care prezintă sincope asociate hipertensiunii pulmonare trebuie să evite eforturile excesive, de exemplu în timpul exerciţiilor fizice. Efectuarea unei inhalaţii înaintea unui exerciţiu fizic ar putea fi utilă. Creşterea frecvenţei de apariţie a sincopei poate reflecta existenţa unor ferestre terapeutice, eficienţă terapeutică redusă şi/sau progresia bolii. În acest caz trebuie luată în considerare adaptarea şi/sau modificarea terapiei (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu boli ale tractului respirator

Administrarea de Ventavis pe cale inhalatorie ar putea implica riscul inducerii bronhospasmului, în special la pacienţi cu hiper-reactivitate bronşică (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse). În plus, beneficiul terapeutic al medicamentului Ventavis nu a fost stabilit la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) concomitentă şi cu astm bronşic sever. Pacienţii care prezintă concomitent infecţii pulmonare acute, BPOC şi astm bronşic sever trebuie monitorizaţi atent.

Boli pulmonare veno-ocluzive

Medicamentele vasodilatatoare pulmonare pot agrava statusul cardiovascular al pacienţilor care suferă de boală pulmonară veno-ocluzivă. În cazul în care apar semne de edem pulmonar, trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei bolii pulmonare veno-ocluzive, iar tratamentul cu Ventavis trebuie întrerupt.

Întreruperea tratamentului

Riscul unui efect de recădere nu poate fi complet exclus în cazul întreruperii tratamentului cu Ventavis. Este necesară monitorizarea atentă a pacientului în cazul în care se opreşte tratamentul cu iloprost pe cale inhalatorie, iar la pacienţii în stare critică trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Insuficienţă renală sau hepatică

Datele obţinute în urma administrării intravenoase a medicamentului iloprost au indicat faptul că eliminarea este redusă la pacienţii cu disfuncţie hepatică şi la pacienţii cu insuficienţă renală care necesită dializă (vezi pct. 5.2.). Se recomandă prudenţă în determinarea dozei iniţiale, utilizându-se intervale dintre doze de 3-4 ore (vezi pct. 4.2.).

Glicemie

Tratamentul prelungit cu clatrat de iloprost pe cale orală la câini, timp de până la un an, a fost asociat cu o creştere uşoară a valorii glicemiei în condiţii de repaus alimentar. Nu poate fi exclus ca acest efect să aibă relevanţă şi la om, în condiţiile tratamentului prelungit cu Ventavis.

Expunerea nedorită la Ventavis

Pentru a reduce riscul expunerii accidentale la acest medicament, se recomandă să se utilizeze Ventavis cu nebulizatoare prevăzute cu sisteme de declanşare a inhalării (cum ar fi Breelib sau I-Neb) şi să se menţină încăperea bine aerisită.

Nou-născuţii, sugarii şi femeile gravide nu trebuie expuşi la Ventavis în încăperi închise.

Contactul cu pielea şi ochii, ingestia orală

Soluţia de inhalat prin nebulizare Ventavis nu trebuie să vină în contact cu pielea sau cu ochii; ingestia orală a soluţiei de Ventavis trebuie evitată. Trebuie evitată utilizarea măştilor faciale în timpul şedinţelor de nebulizare; se recomandă să se utilizeze numai aplicatorul bucal.

Ventavis conține alcool etilic (etanol)

Ventavis 10 micrograme/ml conține 0,81 mg alcool (etanol) per fiecare mililitru, echivalent cu 0,081% (m/v). Cantitatea de 0,81 mg alcool per 1 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml bere sau vin.

Ventavis 20 micrograme/ml conține 1,62 mg de alcool (etanol) per fiecare mililitru, echivalent cu 0,162% (m/v). Cantitatea de 1,62 mg per 1 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml bere sau vin.

Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ. Trecerea la nebulizatorul Breelib

Datele provenite din utilizarea nebulizatorului Breelib sunt limitate. Pentru pacienții care efectuează trecerea de la un dispozitiv alternativ la nebulizatorul Breelib, prima inhalare trebuie efectuată cu Ventavis 10 micrograme/ml (fioală de 1 ml), eliberând 2,5 micrograme de iloprost la aplicatorul bucal, şi sub supraveghere medicală atentă, pentru a se asigura de faptul că inhalarea mai rapidă furnizată de Breelib este bine tolerată.. Prima doză de 2,5 micrograme trebuie administrată chiar dacă pacienții se află deja la o doză stabilă de 5 micrograme inhalată printr-un dispozitiv alternativ (vezi pct. 4.2).

Iloprost poate potenţa efectul vasodilatatoarelor şi al medicamentelor antihipertensive, favorizând astfel riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a Ventavis cu alte medicamente antihipertensive sau vasodilatatoare, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei.

Deoarece iloprost inhibă funcţia trombocitară, utilizarea sa în asociere cu următoarele substanţe active poate intensifica inhibarea trombocitară mediată de iloprost, determinând astfel creşterea riscului de hemoragie:

• anticoagulante, cum sunt

  • heparina,

  • anticoagulantele orale (de tip cumarinic sau directe),

• sau alţi inhibitori ai agregării plachetare, cum sunt

  • acidul acetilsalicilic,

  • medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene,

  • inhibitorii neselectivi ai fosfodiesterazei precum pentoxifilina

  • inhibitorii selectivi ai fosfodiesterazei 3 (PDE3), precum cilostazol sau anagrelidă

  • ticlopidină, clopidogrel,

  • antagoniştii glicoproteinei IIb/IIIa, cum sunt

    • abciximab,

    • eptifibatidă

    • tirofiban

  • defibrotidă

    Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor care urmează tratament cu anticoagulante sau alte medicamente inhibitoare ale agregării plachetare, conform practicii medicale uzuale.

    Perfuzia intravenoasă cu iloprost nu interferă nici cu farmacocinetica dozelor orale multiple de digoxină, nici cu farmacocinetica activatorului tisular al plasminogenului (t-PA) la pacienţii la care este administrat concomitent.

    Cu toate că nu au fost realizate studii clinice, studiile in vitro efectuate în legătură cu potenţialul inhibitor al iloprost asupra activităţii enzimelor citocromului P450 au arătat că orice activitate inhibitorie relevantă asupra metabolismului iloprost, de către aceste enzime, este puţin probabilă.

Femeile cu potențial fertil

Femeile cu potențial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Ventavis.

Sarcina

Femeile cu hipertensiune pulmonară (PH) trebuie să evite să rămână gravide, deoarece sarcina poate produce o exacerbare a bolii care poate pune viața în pericol.

Studiile la animale au evidențiat efecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Datele provenite din utilizarea iloprost la femeile gravide sunt limitate. În eventualitatea unei sarcini, luând în calcul beneficiul matern potenţial, utilizarea Ventavis în timpul sarcinii poate fi luată în considerare, numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, la femeile care aleg să continue sarcina, în pofida riscului cunoscut de apariţie a hipertensiunii pulmonare în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă iloprost/metaboliţii acestuia se elimină prin laptele uman. La şoareci s-au observat concentraţii foarte scăzute de iloprost în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc potenţial pentru sugari şi este de preferat să se evite alăptarea în timpul tratamentului cu Ventavis.

Fertilitatea

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare ale iloprost asupra fertilităţii.

Ventavis are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje la pacienţii care prezintă simptome hipotensive, cum este ameţeala.

Este necesară prudenţă sporită la începutul tratamentului, până când se determină eventualele efecte individuale.

Rezumatul profilului de siguranţă

Pe lângă efectele la nivel local care rezultă din administrarea de iloprost pe cale inhalatorie, de exemplu tusea, reacţiile adverse produse de iloprost sunt legate de proprietăţile farmacologice ale prostaciclinelor.

Reacțiile adverse cel mai frecvent observate (≥20%) în studiile clinice includ vasodilataţie (inclusiv hipotensiune), cefalee şi tuse. Cele mai grave reacţii adverse au fost hipotensiunea, episoadele hemoragice şi bronhospasmul.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse raportate mai jos se bazează pe datele cumulate din studiile clinice, grupate, provenite din studii clinice de fază II şi III, în care au fost incluşi 131 pacienţi care au luat medicamentul şi pe datele din cadrul supravegherii după punerea pe piaţă. Reacţiile adverse sunt definite drept foarte frecvente (≥1/10) şi frecvente (≥1/100 şi <1/10). Reacţiile adverse identificate

numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă şi a căror frecvenţă nu a putut fi estimată pe baza datelor din studiile clinice sunt enumerate la secţiunea „Cu frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

* S-au raportat cazuri în care a fost pusă viaţa în pericol şi/sau letale.

§ vezi pct. "Descrierea reacţiilor adverse selectate"

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Aşa cum era de aşteptat la acești pacienți, episoadele hemoragice (în mare parte epistaxis şi hemoptizie) au fost frecvente, având în vedere procentul mare de pacienţi care urmează concomitent tratament anticoagulant. Riscul hemoragic poate fi crescut la pacienți, atunci când se administrează concomitent inhibitori potențiali ai agregării plachetare sau anticoagulante (vezi pct. 4.5). Cazurile letale au inclus hemoragie cerebrală şi intracraniană.

Sincopa este un simptom frecvent al afecţiunii în sine, dar poate apare şi în timpul terapiei. Incidenţa crescută a sincopei poate fi asociată cu agravarea bolii sau cu eficienţa insuficientă a medicamentului (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice s-au raportat edeme periferice la 12,2% dintre pacienții la care s-a administrat iloprost și la 16,2% dintre pacienții la care s-a administrat placebo. Edemele periferice sunt un

simptom foarte frecvent al afecţiunii în sine, dar poate apărea şi în timpul terapiei. Incidenţa crescută a edemului periferic poate fi asociată cu agravarea bolii sau cu eficienţa insuficientă a produsului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului risc/beneficiu al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Simptome

Au fost raportate cazuri de supradozaj. Simptomele de supradozaj sunt în principal legate de efectul vasodilatator al iloprost. Cele mai frecvente simptome datorate supradozajului sunt ameţeli, cefalee, eritem (înroşirea feţei), greaţă, durere maxilară sau dureri de spate. Hipotensiunea arterială, creşterea tensiunii arteriale, bradicardie sau tahicardie, vărsături, diaree şi dureri la nivelul membrelor ar putea fi, de asemenea, posibile.

Tratament

Nu se cunoaşte un antidot specific. Se recomandă întreruperea şedinţei de inhalare, monitorizarea şi aplicarea măsurilor terapeutice simptomatice.