PARACETAMOL LIVSANE 500 mg COMPR. FILM.

Tratamentul simptomatic de scurtă durată a durerilor de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al

febrei.

Paracetamol LIVSANE 500 mg comprimate filmate este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea corporală peste 22 kg (cu vârsta de 6 ani şi peste)

Doze

Doza de paracetamol variază în funcţie de greutatea corporală şi vârstă, de obicei 10-15 mg/kg

greutate corporală ca doză unică, până la o doza zilnică maximă de 60 mg/kg greutate corporală.

Adulți și adolescenți cu cu greutate peste 60 kg (cu vârsta peste 15 ani)

1 până la 2 comprimate filmate (500-1000 mg) o dată, până la 6 comprimate filmate (3000 mg) în 24 de ore.

Administrarea simultană a două comprimate filmate trebuie recomandată numai dacă există

ameliorare insuficientă cu un comprimat filmat, sau există o cerință mai mare din cauza unei dureri mai

intense.

Indicații pentru utilizare

Paracetamol LIVSANE nu este destinat copiilor cu greutate corporală mai mică de 22 kg (cu vârsta sub 6 ani). Pentru copiii cu greutate corporală mai mică de 22 kg (cu vârsta sub 6 ani) sunt disponibile alte formulări și doze care pot fi mai adecvate.

• Intervalul de administrare trebuie să fie de cel puțin 4 ore.

• Doza indicată nu trebuie depășită din cauza riscului de deteriorare gravă a ficat (vezi pct. 4.4 şi 4.9).

• Ingerarea paracetamolului cu alimente și băuturi nu afectează eficacitatea medicamentului.

  Insuficiență renală

  În caz de insuficiență renală doza trebuie redusă și un interval minim de administrare de 6 ore, vezi tabel

  Rata de filtrareglomerulară	Doze
  10 – 50 ml/min	500 mg la fiecare 6 ore
  < 10 ml/min	500 la fiecare 8 ore

  Insuficiență hepatică

• La pacienții cu insuficiență hepatică sau la pacienții cu sindrom Gilbert doza trebuie redusă sau

  intervalul dintre administrarea dozelor trebuie prelungit.

  Grupe speciale de pacienți

  Doza zilnică eficientă nu trebuie să depășească 60 mg/kg/zi (până la maximum 2 g/zi) în următoarele situații:

  • Adulți cu o greutate < 50 kg

  • Insuficiență hepatică moderată până la severă, sindromul Gilbert (icter familial nehemolitic)

  • Deshidratare

  • Malnutriție cronică

Trebuie evitată administrarea de doze mari de paracetamol pentru perioade lungi de timp, deoarece crește riscul de afectare a ficatului. Tratamentul ar trebui să fie la fel de scurt posibil.

Dacă durerea continuă mai mult de 5 zile, febra mai mult de 3 zile sau durerea sau febra se agravează sau apar alte simptome, trebuie evaluată situația clinică.

Mod de administrare

Numai pentru administrare orală.

Comprimatul filmat trebuie înghițit cu apă sau, dacă este necesar, poate fi lăsat să se dizolve într-o cantitate

suficientă apă, amestecând bine înainte de a bea.

Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienții descriși la pct. 6.1.

Utilizarea prelungită sau frecventă este descurajată. În general, medicamentele care conțin paracetamol trebuie utilizate doar câteva zile și nu în doze crescute fără sfatul medicului sau stomatologic.

Pentru a evita riscul de supradozaj, asigurați-vă că medicamentele utilizate în același timp nu conțin paracetamol, cum ar fi medicamentele pentru gripă sau pentru răceală. Dacă se administrează un alt medicament care conține paracetamol, nu trebuie depășită doza maximă de paracetamol de 3 g pe zi, ținând cont de conținutul tuturor medicamentelor utilizate de pacient.

Aportul unic al dozei zilnice totale, doze multiple zilnice sau în caz de supradozaj poate provoca leziuni severe ale ficatului; în astfel de cazuri, trebuie solicitat imediat sfatul medicului, chiar dacă pacientul se simte bine din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile (vezi pct. 4.9).

La subiecții tineri tratați cu 60 mg/kg zilnic de paracetamol, asocierea cu un alt antipiretic nu este justificată decât în cazul ineficacității.

Se recomandă prudență la administrarea paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală severă sau hepatică severă (child-Pugh > 9), insuficiență hepatică ușoară până la moderată (inclusiv sindromul

Gilbert), hepatită acută, administrare concomitentă de medicamente care afectează funcția hepatică, deficit de glucoză-6-fosfatdehirogenază, anemie hemolitică, abuz de alcool, deshidratare cronică și malnutriție.

Riscurile de supradozaj sunt mai mari la cei cu boală hepatică alcoolică non-cirotică. Se recomandă prudență în cazurile de alcoolism cronic. Alcoolul nu trebuie utilizat în timpul perioadei de tratament. Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 grame în astfel de cazuri.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

În cazurile de febră mare, semne ale unei infecții secundare sau persistență a simptomelor mai mult de trei

zile, trebuie solicitat sfatul medicului.

După utilizarea prelungită (> 3 luni) a aportului de analgezice în fiecare zi sau mai des, pot apărea sau se agravează durerile de cap. Durerile de cap cauzate de utilizarea excesivă a analgezicelor nu trebuie tratate prin creșterea dozei. În aceste cazuri, utilizarea analgezicelor ar trebui făcută după consultarea unui medic.

În general, utilizarea obișnuită a analgezicelor, în special în combinație cu mai mulți agenți analgezici, poate duce la afectarea permanentă a rinichilor cu risc de insuficiență renală (nefropatie analgezică).

Se recomandă prudență la pacienții astmatici sensibili la acid acetilsalicilic, deoarece a fost raportat bronhospasm cu reacție ușoară cu paracetamol (reacție încrucișată).

Hepatotoxicitate la doza terapeutică de paracetamol

Cazuri de hepatotoxicitate indusă de paracetamol, inclusiv cazuri letale, au fost raportate la pacienții care au luat paracetamol la doze în intervalul terapeutic. Aceste cazuri au fost raportate la pacienți cu unul sau mai mulți factori de risc pentru hepatotoxicitate inclusiv greutate corporală mică (<50 Kg), insuficiență renală și hepatică, alcoolism cronic, aport concomitent de medicamente hepatotoxice și în malnutriție

acută și cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic). Paracetamolul trebuie administrat cu prudență la pacienții cu acești factori de risc. De asemenea, se recomandă prudență la pacienţii aflaţi în tratament

concomitent cu medicamente care induc enzimele hepatice şi în afecţiuni care pot predispune la deficit de

glutation (vezi pct. 4.2 şi 4.9).

Dozele de paracetamol trebuie revizuite la intervale adecvate din punct de vedere clinic, iar pacienții trebuie monitorizați pentru apariția de noi factori de risc pentru hepatotoxicitate care ar putea justifica ajustarea dozei.

Paracetamol LIVSANE conține sodiu.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per fiecare comprimat, adică practic „nu conține „sodiu”.

Metoclopramidă, domperidonă și colestiramină

Viteza de absorbție a paracetamolului și debutul acțiunii pot fi crescute de metoclopramidă sau

domperidonă sau de agenți care duc la o accelerare a golirii gastrice. Absorbția poate fi redusă de

colestiramină și de agenții care încetinesc golirea stomacului. Paracetamolul trebuie administrat cu cel

puțin 1 oră înainte sau 4-6 ore după colestiramină.

Warfarină și alte cumarine

Efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cumarine poate fi îmbunătățit prin utilizarea zilnică prelungită

a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare. Dozele ocazionale nu au un efect semnificativ.

Rifampicina, barbiturice și medicamente antiepileptice

Paracetamolul este metabolizat pe scară largă în ficat și, prin urmare, poate interacționa cu medicamente cu aceeași cale metabolică sau poate induce/inhiba aceeași cale metabolică. Consumul cronic de alcool sau medicamente care induc enzime hepatice cum ar fi rifampicina, barbituricele, unele medicamente

antiepileptice (de exemplu carbamazepina, fenitoină, fenobarbital, pirimidonă) și sunătoare pot crește hepatotoxicitatea paracetamolului ca urmare a formării crescute și rapide a metaboliților toxici. Prin urmare, este necesară prudență la utilizarea concomitentă a inductoarelor enzimatice precum și a substanțelor potențial hepatotoxice.

Cloramfenicol

Paracetamolul crește concentrația plasmatică de cloramfenicol. Zidovudină

La utilizarea cronică concomitentă a paracetamolului și zidovudinei (AZT), apare adesea neutropenia și se datorează probabil metabolizării reduse a zidovudinei. Prin urmare, acest medicament trebuie utilizat numai în același timp cu AZT, la sfatul medicului.

Salicilamidă

Salicilamida poate prelungi eliminarea t1/2 a paracetamolului.

Izoniazida Isoniazida reduce clearance-ul paracetamolului, cu posibila potențare a acțiunii și/sau toxicității acestuia, prin inhibarea metabolizării acestuia în ficat.

Lamotrigină

Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectului acesteia, din

cauza unei posibile induceri a metabolismului acesteia în ficat.

Probenecid

Ingestia probenecidului inhibă legarea paracetamolului de acidul glucorunic, rezultând o reducere a clearance-ului paracetamolului cu aproximativ un factor de 2. Doza de paracetamol trebuie redusă dacă probenecidul este administrat concomitent.

Flucloxacilină

Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)

Interferență cu testele de laborator

Paracetamolul poate afecta testele de acid uric fosfotungstat și testele de zahăr din sânge prin glucoză-oxidază-peroxidază.

Sarcină

Un set amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau toxicități la

făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi administrat în timpul sarcinii, utilizând doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă și se va administra cât mai rar posibil.

Alăptare

După administrarea orală, paracetamolul este excretat în laptele matern uman, dar nu într-o cantitate

semnificativă din punct de vedere clinic. Nu s-au raportat efecte negative la sugari. Paracetamolul poate fi

utilizat de către femeile care alăptează, atât timp cât dozele recomandate nu sunt depășite. În cazul utilizării pe termen lung, este nevoie de prudență.

Fertilitate:

Nu sunt cunoscute efecte negative asupra fertilității la utilizarea normală a paracetamolului.

Paracetamol LIVSANE nu are sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce și de a folosi utilaje.

La doze terapeutice apar puține reacții adverse.

Frecvența reacțiilor adverse este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 până la <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1 000 până la <1/100); rare (≥1/10 000 până la <1

/ 1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută

La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți,

acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată, la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 01 1478- RO

e-mail: adr@anm.ro. Website:www.anm.ro

Paracetamolul poate duce la otrăvire, în special la vârstnici, copii mici, pacienți cu boli hepatice, în cazurile de alcoolism cronic, la pacienți care suferă de malnutriție cronică și la pacienți care utilizează agenți inductori hepatici. Supradozajul poate fi fatal în aceste cazuri.

Tulburările hepatice sunt posibile la adulții care au luat 6 g paracetamol sau mai mult, în special dacă

pacientul are factori de risc (vezi mai jos).

Factori de risc

Dacă pacientul

• este tratat pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare

  sau alte medicamente care induc enzimele hepatice. Sau

• consumă în mod regulat etanol în cantități mai mari decât cele recomandate.

  Sau

• este posibil să aibă depleție de glutation, de ex. tulburări de alimentație, fibroză chistică, infecție cu HIV, înfometare, cașexie.

Simptome:

„Intoxicația acută”. cu paracetamol poate evolua în mai multe etape.

În primele două zile, simptomele supradozajului cu paracetamol sunt greață, vărsături, anorexie, paloare și dureri abdominale. Intoxicația ușoară se limitează la aceste simptome.

Când intoxicația este mai severă, apar simptome subclinice, sub formă de enzime hepatice crescute.

Afectarea ficatului se manifestă clinic după 2-4 zile de la ingestie. Simptomele, cum ar fi hepatomegalia dureroasă, icterul, encefalopatia comă și tulburările de coagulare sunt secundare insuficienței hepatice. Insuficiența renală (necroza tubulară) este rară. În cazul intoxicației severe, poate apărea acidoză metabolică.

Tratament:

Tratamentul imediat cu ghiduri locale de tratament pentru supradozajul cu paracetamol trebuie urmat. . Acest lucru trebuie făcut chiar dacă pacientul nu prezintă simptome sau semne de supradozaj din cauza riscului de afectare hepatică întârziată. Tratamentul de urgență al supradozajul cu paracetamol necesită spitalizare imediată.

Imediat după administrarea unei supradoze de paracetamol, care poate duce la o intoxicație gravă, poate fi utilizată terapia de reducere a absorbției, cum ar fi lavajul gastric, în decurs de 1 oră după ingerare sau

administrare de cărbune activat.

N-acetilcisteina (NAC) poate fi administrată ca antidot. Pentru administrarea NAC și tratamentul

suplimentar, concentrația de paracetamol în sânge trebuie să fie determinată. În general, administrarea

intravenoasă a NAC este de preferat și trebuie administrată continuu până când paracetamolul nu mai este detectabil. Este important sa știți că administrarea de NAC până la 36 de ore după supradozaj poate

îmbunătăți prognosticul.

Administrarea orală de NAC nu trebuie combinată cu administrarea orală de cărbune activat.

Metionina poate fi utilizată ca antidot atunci când tratamentul intravenos cu N-acetilcisteină nu este posibil,

de exemplu in caz de alergie.

Testele hepatice trebuie efectuate la inițierea tratamentului și la fiecare 24 de ore pentru a fi repetate după tratament. În cele mai multe cazuri, transaminazele hepatice vor reveni la normal în decurs de două

săptămâni de la supradozaj, cu recuperarea completă a funcției hepatice. În cazuri rare, totuși, poate fi

necesar transplantul de ficat.