BIXTONIM XYLO 1 mg/ml PIC. NAZALE, SOL.

Bixtonim Xylo 1 mg/ml este indicat la adulți, adolescenți și copii cu vârste peste 6 ani pentru:

• decongestionarea mucoasei nazale datorate corizei, rinitei vasomotorii şi rinitei alergice,

• facilitarea evacuării secreţiilor în afecţiunile sinusurilor paranazale,

• ca tratament adjuvant în otita medie, pentru decongestionarea mucoasei nazo-faringiene,

• facilitarea rinoscopiei.

Doze

Adulți, adolescenți și copii peste 6 ani:

Doza recomandată este de 2-3 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare nară.

Acest medicament nu trebuie utilizat mai mult de 5 zile, cu excepţia cazului in care medicul recomandă altfel.

Înainte de reutilizarea xilometazolinei este necesară o pauză de câteva zile.

Copii sub 6 ani:

Bixtonim Xylo 1 mg/ml este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Flaconul nu va fi utilizat decât de o singură persoană, pentru a evita disemnarea microorganismelor patogene prin intermediul picurătorului.

• hipersensibilitate la xilometazolină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

• rinita sicca (inflamaţie a mucoasei nazale neînsoţită de secreţie);

• glaucom, îndeosebi cu unghi închis.

• copii cu vârsta sub 6 ani;

• pacienţi cu hipofizectomie trans-sfenoidală sau după intervenţii chirurgicale cu expunere a durei

  mater.

Ca şi alte medicamente simpatomimetice, xilometazolina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă o reacţie puternică la administrarea de substanţe adrenergice, care se manifestă prin insomnie, ameţeli, tremor, aritmii cardiace sau hipertensiune arterială.

Pacienţii care necesită tratament cronic cu xilometazolină pot folosi acest medicament o perioadă mai

îndelungată numai sub supraveghere clinică atentă, deoarece există risc de atrofie a mucoasei nazale.

Xilometazolina trebuie administrată cu prudenţă şi numai dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscurile potenţiale la pacienţi trataţi cu antidepresive inhibitorii ale monoaminoxidazei (IMAO) sau alte medicamente care pot creşte tensiunea arterială; afecţiuni cardiovasculare grave (de exemplu afecţiuni, coronariene grave, hipertensiune arterială). Pacienții cu sindrom QT prelungit tratați cu xilometazolină pot prezenta risc crescut de aritmii ventriculare severe.

De asemenea, xilometazolina trebuie administrată cu prudenţă şi numai dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscurile potenţiale la pacienți cu feocromocitom sau cu tulburări metabolice (de exemplu hipertiroidie, diabet zaharat).

Decongestionantele simpatomimetice pot produce hiperemie reactivă a mucoasei nazale, în special ca urmare a tratamentului prelungit sau dacă se administrează doze mari. În caz de tratamente repetate sau în cazul utilizării cronice a acestui medicament se poate produce sindrom de rebound congestiv şi îngustarea căilor aeriene. Aceasta se poate manifesta, eventual, prin congestia cronică a mucoasei nazale (ozenă). În cazurile moderate, se poate opri administrarea medicamentului într-o nară, administrându-se doar în cealaltă nară până la reducerea intensităţii simptomelor, pentru a menţine, în parte, permeabilitatea căilor respiratorii nazale.

Medicamentul conţine clorură de benzalconiu care este iritant. Utilizarea de lungă durată poate

determina edem la nivelul mucoasei nazale.

Administrarea concomitentă a xilometazolinei cu antidepresive inhibitorii ale monoaminoxidazei (IMAO) de tipul tranilciprominei sau cu antidepresive triciclice poate determina creşterea tensiunii arteriale (datorită efectelor cardiovasculare induse de xilometazolină).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a altor preparate nazale care conţin simpatomimetice.

Sarcina

Nu s-a stabilit siguranţa administrării la femeile gravide şi la mamele care alăptează. Un studiu realizat la gravide -la care s-a administrat xilometazolină în primul trimestru de sarcină- nu a indicat o incidenţă crescută a malformaţiilor congenitale. Deoarece nu a fost stabilită încă siguranţa administrării xilometazolinei în timpul sarcinii, utilizarea acestui produs nu este recomandată în această perioadă.

Alăptarea

Nu se recomandă administrarea xilometazolinei în timpul alăptării, deoarece nu se ştie dacă

xilometazolina se excretă în laptele matern.

Tratamentul prelungit sau cu doze mari de xilometazolină prezintă risc de reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central şi a aparatului cardiovascular. Dacă apar astfel de efecte, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi influenţată.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,

<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele

disponibile).

Tulburări cardiace

Foarte rar: utilizarea topică intrasinusală poate să determine efecte sistemice de tip simpatomimetic cum sunt palpitaţii, tahicardie sau creşterea tensiunii arteriale.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rar: cefalee.

Tulburări psihice

Foarte rar: insomnie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte rar: astenie.

Tulburări oculare

Foarte rar: tulburări de vedere.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puțin frecvente: epistaxis

Rar: la pacienţii cu hipersensibilitate, xilometazolina poate produce o iritaţie locală, moderată şi tranzitorie (senzaţie de arsură sau uscăciune a mucoasei nazale).

Foarte rar: sindrom de rebound congestiv (hiperemie reactivă) după întreruperea administrării medicamentului. Tratamentul prelungit, frecvent şi/sau cu doze mari de xilometazolină poate determina iritaţie (senzaţie de arsură sau uscăciune a mucoasei nazale), precum şi congestie reactivă cu rinită indusă medicamentos. Acest efect poate să apară după numai 5 zile de tratament şi, dacă se continuă administrarea, pot apărea afectări cronice ale mucoasei nazale cu formare de cruste.

.

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvenţă necunoscută: greaţă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr.48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

În cazurile rare de intoxicaţie accidentală la copii, tabloul clinic a fost alcătuit în principal din semne cum ar fi puls neregulat, palpitaţii, tahicardie, hipertensiune arterială şi uneori, afectarea stării de conştienţă.

Nu există un tratament specific. Trebuie luate măsurile terapeutice standard de susţinere a funcţiilor

vitale ale pacientului.