LEVAMISOL ARENA 150 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - LEVAMISOL 150mg
Levamisol Arena este indicat în tratamentul parazitozelor cu: Ascaris lumbricoides, Necator americanus, Strongyloides stercoralis, Trichostrongylus colubriformis şi Ankylostoma duodenale.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani
Ascaridioză: 150 mg levamisol, în doză unică
Ankilostomiază sau parazitoze mixte (ascaridioză - nematoze): 2,5 mg levamisol/kg, în doză unică.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6-14 ani
Ascaridioză: 3 mg levamisol/kg, în doză unică.
Parazitoze cu Ankylostoma şi Necator: 2,5 mg levamisol/kg, în doză unică.
La 3 săptămâni după tratament se recomandă efectuarea unui examen coproparazitologic. Dacă rezultatul este pozitiv, trebuie efectuată o a doua cură de tratament.
Mod de administrare:
Se recomandă ca administrarea medicamentului să se facă după masă, cu o cantitate suficientă de lichid, de preferat seara.
Hipersensibilitate la levamisol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1 Copii cu vârsta sub 6 ani
La unii pacienţi a fost raportată encefalopatie indusă de medicament, la 2-3 săptămâni de la administrare.
Trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu Levamisol Arena şi timp de 24 de ore după terminarea acestuia.
Tratamentul cu levamisol trebuie evitat în cazul pacienţilor cu tulburări hematologice preexistente.
În cazul pacienţilor cărora li se administrează levamisol concomitent cu 5-FU trebuie monitorizată funcţia hepatică şi efectuată hemoleucograma.
Deoarece Levamisol Arena conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză) nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Levamisolul nu trebuie administrat în asociere cu mebendazol sau concomitent cu substanţe lipofile cum sunt tetraclorura de carbon, tetracloretilenă, ulei de chenopodiu, eter sau cloroform, deoarece acestea pot creşte toxicitatea medicamentului.
Precauţiile sunt necesare atunci când levamisolul este administrat concomitent cu medicamente care afectează hematopoieza.
Utilizat concomitent cu alcoolul etilic, levamisolul produce efecte asemănătoare disulfiramului.
În cazul administrării concomitente a levamisolului cu anticoagulantele cumarinice trebuie monitorizat atent timpul de protrombină şi, dacă este necesar, doza va fi reajustată.
Deoarece levamisolul poate să crească concentraţia plasmatică a fenitoinei, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a acesteia.
Sarcina
Deoarece nu există studii clinice la gravide, levamisolul poate fi administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic la mamă depăşeşte riscul potenţial la făt/nou-născut.
Până în prezent, administrarea unor doze toxice de până la 180 mg/kg pe zi la iepuri nu a determinat efecte teratogene. La şoareci, embriotoxicitatea a fost prezentă la doze de 160 mg/kg pe zi.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă levamisolul este excretat în lapte; levamisolul este excretat în laptele de vacă. Nu se recomandă administrarea de levamisol la femeile care alăptează.
În primele 3-4 săptămâni de la administrare, levamisolul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Reacţiile adverse sunt prezentate clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie:
-
foarte frecvente (≥ 1/10)
-
frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
-
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
-
rare (≥ 1/10000 şi <1/1000);
-
foarte rare (< /10000);
-
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
În general, administrarea dozei unice recomandate de levamisol este bine tolerată.
În cazul administrării unor doze mai mari decât cea recomandată pot să apară următoarele reacţii adverse:
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, sindrom pseudogripal.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: cefalee, insomnie, convulsii, ameţeli.
În cazuri foarte rare, a fost raportată encefalopatie indusă de medicament; în marea majoritatea a cazurilor, aceasta a răspuns la terapia cu corticosteroizi.
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: eritem, erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie şi vasculite cutanate.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: dureri musculare, artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: nefropatie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: disgeuzie, stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Simptome
Următoarele efecte toxice au fost observate la doze mari de levamisol (peste 600 mg): greaţă, letargie, crampe, diaree, cefalee, vărsături, stare generală de rău, confuzie.
Tratament
În caz de supradozaj, dacă timpul scurs de la administrare este scurt, se recomandă lavaj gastric. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Trebuie avută în vedere administrarea atropinei în prezenţa simptomelor determinate de inhibarea colinesterazei.
Proprietăți farmacologice - LEVAMISOL 150mg
Grupa farmacoterapeutică: antinematode, derivaţi de imidazotiazol, cod ATC: P02CE01.
Mecanism de acţiune
Levamisolul este un antihelmintic, cu acţiune rapidă împotriva parazitozelor cu localizare intestinală. Mecanismul de acţiune implică inhibarea nervilor ganglionari ai nematodelor, cu paralizia musculaturii acestora şi eliminarea lor prin peristaltismul intestinal în aproximativ 24 de ore de la administrarea medicamentului. Efectul principal este influenţarea sistemului neuro-muscular al nematodelor, dar este posibil ca, la unele specii de helminţi, inhibarea fumarat reductazei să contribuie, de asemenea, la eficacitatea antihelmintică a levamisolului.
În doze mici şi în tratament de scurtă durată, levamisolul este eficace împotriva paraziţilor intestinali, cum sunt:
Nematode
Ascaris lumbricoides Strongyloides stercoralis Ancylostoma duodenale Necator americanus Trichostrongylus colubriformis
După administrarea orală a unei doze de 50 mg, levamisolul este rapid absorbit la nivelul gastro- intestinal. După administrare, concentraţia plasmatică maximă de aproximativ 0,13 µg/ml este atinsă în decurs de 1,5-2 ore.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al levamisolului este de 3-6 ore. Mai puţin de 5% din doză este excretată sub formă nemetabolizată în urină şi mai puţin de 0,2% în materiile fecale.
Levamisolul este intens metabolizat la nivelul ficatului, rezultând mai mulţi metaboliţi, care ulterior sunt excretaţi predominant la nivel renal (aproximativ 70% în 3 zile) şi în proporţie mai mică în materiile fecale (5%). Principalul metabolit prezent în urină este p-hidroxi-levamisolul şi derivaţii lui glucuronoconjugaţi (12% din doză).
Date preclinice de siguranţă
La animale, nu au fost efectuate studii adecvate de carcinogenitate cu levamisol.
La şoareci, administrarea levamisolului în apa de băut, în doze de 5, 20 şi 80 mg/kg pe zi, timp de 18 luni, respectiv, administrarea la şobolani a levamisolului cu alimentele, în doze de 5, 20, 80 mg/kg pe zi timp de 24 luni, nu au demonstrat apariţia unor tumori care să aibă relaţie de cauzalitate cu tratamentul administrat.
