• ca antiepileptic:

  Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei: epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice, tonico-clonice.

• ca hipnotic şi sedativ:

  Se administrează pentru tratamentul tulburărilor de somn şi respectiv al stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.

• ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:

Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum şi în anumite cazuri de colestază hepatică.

Medicamentul se administrează pe cale orală. Adulţi:

Antiepileptic: în epilepsiese se începe cu ½ comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi, continuându-se cu 200-300

mg/zi fracţionat până la dispariţia convulsiilor. Doza unică maximă recomandată este de 300 mg. Doza zilnică maximă recomandată este de 600 mg.

Hipnotic: câte un comprimat de 100 mg seara la culcare (în insomniile grave şi la agitaţi, 2-3 comprimate de 100 mg/zi);

Boala Basedow: ½ comprimat de 100 mg/zi;

Copii:

Sedativ: 6 mg/kg/zi în trei prize oral. Se poate repeta până la maximum 300 mg/zi.

La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele. Eficacitatea administrării poate fi apreciata după 15 zile de tratament.

În tratamentul epilepsiei doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului. Întreruperea tratamentului cu fenobarbital, sau înlocuirea cu un alt antiepileptic, trebuie să se facă progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.

• Hipersensibilitate la fenobarbital sau la oricare dintre componentele produsului.

• Insuficienţă respiratorie severă.

• Insuficienţă renală severă.

• Insuficienţă hepatică severă.

• Alăptare.

• Porfirie latentă.

• La conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje (datorită somnolenţei, sedării pe care o poate provoca).

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca fenobarbital să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator datorită riscului de encefalopatie hepatică), la pacienţii vârstnici şi la cei cu etilism.

Consumul de băuturi alcoolice este interzis în timpul tratamentului (datorită potenţării reciproce a efectelor neurologice centrale).

Fenobarbitalul nu este eficace în tratamentul absenţelor şi al crizelor mioclonice, pe care le poate agrava. Eficacitatea sa este îndoielnică în tratamentul crizelor atone şi al spasmelor infantile.

La copii se recomandă asocierea tratamentului profilactic al rahitismului.

Se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii cu dureri acute, pacienţii cu tulburare depresivă.

Sedarea, poate fi supărătoare la începutul tratamentului şi în cazul creşterii dozelor, dar se atenuează în condiţii de tratament cronic.

Oprirea bruscă a tratamentului îndelungat cu fenobarbital, determină aproape întotdeauna convulsii tonico- clonice la pacienţii epileptici.

Din cauza riscului de dependenţă se recomandă reducerea treptată a dozelor administrate atunci când se intenţionează oprirea tratamentului sau înlocuirea cu un alt antiepileptic.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Antiepileptice: există interacţiuni complexe între antiepileptice, cu creşterea toxicităţii dar fără creşterea corespunzătoare a efectului antiepileptic. Aceste interacţiuni sunt foarte variabile şi impredictibile şi se recomandă deseori în aceste situaţii monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale antiepilepticelor.

Valproatul determină creşterea concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului (valproatul inhibă metabolizarea fenobarbitalului). Pe de altă parte, fenobarbitalul determină creşterea clearance-ului valproatului, prin intensificarea metabolizării hepatice a acestuia, cu diminuarea consecutivă a concentraţiei plasmatice de valproat.

Asocierea fenitoinei la tratamentul cu fenobarbital determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale fenobarbitalului datorită inhibării prin competiţie a metabolizării acestuia. Asocierea fenobarbitalului la tratamentul cu fenitoină determină cel mai frecvent diminuarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei (datorită intensificarea metabolizării acesteia), iar uneori creşterea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei (datorită inhibării prin competiţie a metabolizării acesteia).

Fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei şi metabolitului activ al acesteia precum şi ale tiagabinei.

Medicamente care deprimă activitatea sistemului nervos central: Efectul fenobarbitalului este potenţat de alte medicamente care deprimă activitatea sistemului nervos central: derivaţi opioizi (analgezice, antitusive şi medicamente utilizate pentru tratamentul de substituţie), neuroleptice, alte barbiturice, benzodiazepine, alte anxiolitice, antidepresive cu efect sedativ, antihistaminice cu efect sedativ, antihipertensive cu efect central precum şi de alcoolul etilic.

Antidepresive imipraminice: favorizează apariţia crizelor convulsive

Antagonişti ai calciului: fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice ale antagoniştilor calciului prin intensificarea metabolizării hepatice a acestora.

Anticoagulante orale: fenobarbitalul determină diminuarea eficacităţii anticoagulantelor orale prin intensificarea metabolizării hepatice a acestora.

Inhibitori ai proteazelor: fenobarbitalul determină diminuarea eficacităţii inhibitorilor de proteaze prin intensificarea metabolizării hepatice a acestora.

Hormoni sexuali feminini: fenobarbitalul determină diminuarea eficacităţii hormonilor sexuali feminini prin intensificarea metabolizării hepatice a acestora.

Hormoni tiroidieni: risc de hipotiroidie datorită intensificării metabolizării hepatice a acestora determinate de către fenobarbital.

Hormoni corticosuprarenalieni: fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice ale glucocorticoizilor şi mineralocorticoizilor datorită intensificării metabolizării hepatice a acestora.

Imunosupresoare (ciclofosfamidă, tacrolimus): fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiei plasmatice şi a eficacității imunosupresorului datorită intensificării metabolizării hepatice a acestuia.

Ifosfamidă: risc de potenţare a neurotoxicităţii datorită intensificării metabolizării hepatice a acesteia determinată de fenobarbital.

Disopiramidă: fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii antiaritmicului datorită intensificării metabolizării hepatice a acestuia.

Doxiciclină: fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii antibioticului datorită intensificării metabolizării hepatice a acestuia.

Folaţi: aceştia determină diminuarea concentraţiilor plasmatice ale fenobarbitalului datorită intensificării metabolizării hepatice acestuia, folaţii având rol de cofactor.

Teofilină şi aminofilină: fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiei plasmatice şi a activităţii acestora datorită intensificării metabolizării hepatice.

Chinidine (chinidină, hidrochinidină): fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii acestora datorită intensificării metabolizării hepatice.

Antifungice azolice (voriconazol, itraconazol): fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii acestora datorită intensificării metabolizării hepatice.

Beta-blocante (metoprolol, propranolol,timolol): fenobarbitalul determină diminuarea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii acestora datorită intensificării metabolizării hepatice.

Montelukast: fenobarbitalul determină diminuarea eficacităţii acestuia datorită intensificării metabolizării hepatice.

Medicamente pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum): risc de diminuare a concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii fenobarbitalului.

Sarcina

Administrarea antiepilepticelor la femeia însărcinată determină o creştere de 2-3 ori a riscului de apariţie a malformaţiilor congenitale la făt Riscul este mai mare în cazul în care sunt administrate asocieri de antiepileptice. De cele mai multe ori malformaţiile s-au manifestat sub forma fantelor labiale sau a malformaţiilor cardiace. În ceea ce priveşte utilizarea fenobarbitalului, riscul teratogen a fost evidenţiat atât la animale cât şi la om, în acest caz riscul fiind mai mare în cazul administrării antiepilepticului în primul trimestru al sarcinii. Pe de altă parte, epilepsia în sine, mai ales formele clinice grave, asociază risc teratogen. De aceea tratamentul eficace cu fenobarbital nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii, dar trebuie utilizate cele mai mici doze eficace. În cazul tratamentului la mamă, fenobarbitalul poate să determine la nou-născut sindrom hemoragic în primele 24 ore de viaţă şi rareori sindrom de întrerupere moderat (mişcări anormale, supt ineficient).

Alăptarea:

Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu fenobarbital, datorită riscului de sedare a sugarului şi de apariţie a dificultăţii suptului.

Fenobarbital Arena are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece poate să determine somnolenţă, sedare cu reducerea stării de vigilenţă, vertij. Ca urmare acest medicament este contraindicat conducătorilor de vehicule şi persoanelor care folosesc utilaje.

Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi

<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări psihice:

Foarte frecvente: sedare (devine deseori mai puţin intensă, în tratamentul pe termen îndelungat) somnolenţă matinală

Frecvente: modificări ale dispoziţiei, mai ales depresie, dar şi iritabilitate, tulburări cognitive ( diminuarea capacităţii de concentrare şi memorare),

bradipsihie, tulburări de memorie

Rare: nistagmus, ataxie, tulburări de coordonare şi echilibru, (apar mai ales la doze mari), vertij, cefalee

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: excitaţie paradoxală, agitaţie psihomotorie şi stări confuzionale, apar mai ales la bătrâni

Tulburări hematologice şi limfatice:

Rare: anemie megaloblastică (din cauza deficitului de acid folic), agranulocitoză, trombocitopenie

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Rare: osteomalacie, rahitism

Tulburări respiratorii:

Rare: deprimare respiratorie

Tulburări hepatobiliare:

Rare: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice

Foarte rare: hepatită, colestază.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Rare: reacţii alergice cutanate (erupţii cutanate maculo-papulare)

Foarte rare: dermatita exfoliativa, eritem multiform, necroză epidermică toxică sau cazuri de sindrom Stevens-Johnson

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Rare: sindrom de hipersensibilitate antiepileptic (includ febră, erupţii cutanate, limfadenopatie, limfocitoză, eozinofilie, anomalii hematologice, hepatice şi implicarea altor organe, inclusiv a sistemelor renale şi pulmonare, care pot

pune viaţa în pericol).

Tulburări ale aparatului genital şi sânului:

Cu frecvenţă necunoscută: boală Peyronie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuctiv

Cu frecvenţă necunoscută: retracţie a aponevrozei palmare (boala Dupuytren), plantare (boala

Ledderhose)

-

Utilizarea prelungită şi în doze mari de fenobarbital poate determina dezvoltarea toleranţei şi dependenţei fizice. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca sindrom de abstinenţă (tremor, anxietate, fatigabilitate, nelinişte, greaţă, vărsături, convulsii, stări delirante, stop cardiac)

Apariţia reacţiilor adverse hepatice, cutanate sau de hipersensibilitate fac necesară întreruperea tratamentului.

Simptome

După aproximativ o oră de la supradozajul masiv cu fenobarbital apare un tablou clinic care include: greaţă, vărsături, cefalee, obnubilare, stări confuzionale, şi comă asociată cu un sindrom neurovegetativ caracteristic (bradipnee cu ritm neregulat, obstrucţie traheo-bronşică, hipotensiune arterială).

Tratament

Lavaj gastric, administrări repetate de cărbune activat (pentru a diminua absorbţia), tratament simptomatic şi de susţinere al funcţiei cardiovasculare, respiratorii şi renale; monitorizarea și corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic. Alte măsuri pentru situaţii excepţionale: diureza forţată, hemodializă, dializă peritoneală, hemoperfuzie, alcalinizarea urinii, respiraţie asistată mecanic, antibioterapie, aport suplimentar de potasiu.