TRODELVY 200 mg PULB. PT. CONC. PT. SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
**: Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (**) se efectueaza pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății;
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - TRODELVY 200mg
Trodelvy administrat în monoterapie este indicat pentru tratarea pacienților adulți cu cancer mamar nerezecabil sau metastazat, triplu negativ (mTNBC), care au utilizat anterior două sau mai multe terapii sistemice, incluzând cel puțin una pentru boală în stadiu avansat (vezi pct. 5.1).
Trodelvy administrat în monoterapie este indicat pentru tratarea pacienților adulți cu cancer mamar nerezecabil sau metastazat, receptor hormonal pozitiv (HR-pozitiv), HER2-negativ, care au utilizat anterior terapie endocrină și cel puțin două terapii sistemice suplimentare pentru boală în stadiu avansat (vezi pct. 5.1).
Trodelvy trebuie prescris și administrat pacienților numai de către profesioniștii din domeniul sănătății cu experiență în utilizarea terapiilor împotriva cancerului și trebuie administrat într-un mediu unde sunt disponibile echipamente pentru resuscitarea completă.
Doze
Doza recomandată de sacituzumab govitecan este de 10 mg/kg greutate corporală, administrată ca perfuzie intravenoasă o dată pe săptămână, în ziua 1 și ziua 8 a ciclurilor de tratament cu durata de 21 de zile. Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii sau atingerea unei toxicități inacceptabile.
Tratament de prevenire
Înainte de administrarea fiecărei doze de sacituzumab govitecan, se recomandă tratamentul de prevenire a reacțiilor asociate perfuziei și de prevenire a stărilor de greață și vărsături induse de chimioterapie (CINV) (vezi pct. 4.4).
Profilaxia neutropeniei
La pacienții cu risc crescut de neutropenie febrilă, inițierea profilaxiei primare cu factor de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF) trebuie luată în considerare începând cu primul ciclu de tratament (vezi pct. 4.4).
Modificarea dozei pentru reacții adverse
Abordarea reacțiilor adverse poate necesita întreruperea temporară a administrării, reducerea dozei sau oprirea tratamentului cu sacituzumab govitecan. Schema recomandată de reducere a dozei este prezentată în Tabelul 1, iar modificările dozei recomandate în cazul apariției reacțiilor adverse sunt prezentate în Tabelul 2. Doza de sacituzumab govitecan nu trebuie crescută din nou, după reducerea unei doze ca urmare a reacțiilor adverse apărute.
Tabelul 1: Schema de reducere a dozei
| Schema de reducere a dozei | Nivelul dozei |
| Doza inițială recomandată | 10 mg/kg |
| Prima reducere a dozei | Se reduce la 7,5 mg/kg |
| A doua reducere a dozei | Se reduce la 5 mg/kg |
| Necesitatea de a reduce și mai mult doza | Se oprește tratamentul |
Tabelul 2: Modificarea dozei recomandate în caz de reacții adverse
| Reacții adverse | Severitate | Modificarea dozei |
| Neutropenie | (NAN < 1000/mm3) | ≤ gradul 1 (NAN ≥ 1500/mm3) pentru doza din ziua 1 sau până la gradul 2 (NAN ≥ 1000/mm3) pentru doza din ziua 8 (vezi pct. 4.4).cu un nivel de doză la fiecare recurență sau se oprește tratamentul, conform Tabelului 1. |
| Greață/Vărsături/Diaree | controlate cu antiemetice și agenți anti-diaree | ≤ gradul 1 (vezi pct. 4.4).sau se oprește tratamentul, conform Tabelului 1. |
| Reacții asociate perfuziei | govitecan sau se întrerupe perfuzia | |
| Alte toxicități | ≤ gradul 1.sau se oprește tratamentul, conform Tabelului 1. |
-
Neutropenie de gradul 3-4 (NAN < 1000/mm3)
-
Neutropenie febrilă de gradul 3-4
-
Se amână tratamentul până când se remite până la
-
Se administrează G-CSF în timpul tratamentului, după cum este indicat din punct de vedere clinic.
-
În caz de evenimente ulterioare de neutropenie febrilă de gradul 3-4 sau evenimente ulterioare prelungite de neutropenie de gradul 3-4, se reduce
-
Greață de gradul 3-4, vărsături sau diaree, cauzate de tratament, care nu sunt
-
Se amână tratamentul până când se remit până la
-
Se reduce cu un nivel de doză la fiecare apariție
-
Reacții asociate perfuziei de gradul 1-3
-
Se reduce rata de perfuzare a sacituzumab
-
Reacții asociate perfuziei de gradul 4
-
Se oprește tratamentul
-
Alte toxicități de gradul 3-4, indiferent de durată, în ciuda abordării medicale optime
-
Se amână tratamentul până când se remit până la
-
Se reduce cu un nivel de doză la fiecare apariție
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu vârsta ≥ 65 de ani. Datele despre utilizarea de sacituzumab govitecan la pacienții cu vârsta ≥ 75 de ani sunt limitate.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară nicio ajustare a dozei inițiale atunci când se administrează sacituzumab govitecan la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (bilirubinemie ≤ 1,5 limita superioară a valorilor normale [LSVN] și valorile serice ale aspartat-aminotransferazei [AST]/alanin aminotransferazei [ALT]
< 3 LSVN).
Siguranța sacituzumab govitecan la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă nu a fost stabilită. Sacituzumab govitecan nu a fost studiat la pacienții cu oricare dintre următoarele: bilirubinemie > 1,5 LSVN sau la pacienții fără metastază hepatică cu valori serice ale AST sau ALT
> 3 LSVN sau la pacienții cu metastază hepatică cu valori serice ale AST sau ALT > 5 LSVN. Utilizarea sacituzumab govitecan trebuie evitată la acești pacienți.
Insuficiență renală
Nu este necesară nicio ajustare a dozei inițiale atunci când se administrează sacituzumab govitecan la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată.
Sacituzumab govitecan nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență renală severă sau boală renală în
stadiu terminal (clearance-ul creatininei [ClCr] < 15 ml/minut).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea sacituzumab govitecan la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 18
ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Mod de administrare
Sacituzumab govitecan este destinat doar pentru utilizare intravenoasă. Trebuie reconstituit și diluat de către un profesionist din domeniul sănătății cu experiență în manipularea terapiilor împotriva cancerului. Acesta trebuie administrat ca perfuzie intravenoasă, nu ca injecție sau bolus intravenos.
Prima perfuzie: perfuzia trebuie administrată timp de 3 ore.
Următoarele perfuzii: perfuzia trebuie administrată timp de 1-2 ore, dacă perfuziile anterioare au fost tolerate.
Pacienții trebuie ținuți sub observație în timpul fiecărei perfuzii și cel puțin 30 de minute după fiecare perfuzie, pentru a detecta eventualele semne sau simptome de reacții asociate perfuziei (vezi pct. 4.4).
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Trasabilitate
Pentru a îmbunătăți trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului
medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Neutropenie
Sacituzumab govitecan poate cauza neutropenie severă sau care poate pune viața în pericol (vezi pct. 4.8). În studiile clinice cu sacituzumab govitecan au fost observate infecții letale în contextul neutropeniei, în principal în primele două cicluri de tratament.
La pacienții cu risc crescut de neutropenie febrilă, de exemplu, pacienții vârstnici (în special cu vârsta de 65 de ani sau peste), la pacienții cu neutropenie anterioară, cu status de performanță redus, cu disfuncție de organe (inclusiv disfuncție renală, hepatică sau cardiovasculară) sau cu comorbidități multiple trebuie luată în considerare inițierea profilaxiei primare cu G-CSF în primul ciclu de tratament. În timpul tratamentului se monitorizează numărul absolut de neutrofile (NAN).
Sacituzumab govitecan nu trebuie administrat în cazul în care NAN este mai mic de 1500/mm3 în ziua 1 a oricărui ciclu sau dacă numărul de neutrofile este mai mic de 1000/mm3 în ziua 8 a oricărui ciclu. Sacituzumab govitecan nu trebuie administrat în cazul prezenței febrei neutropenice. Modificarea dozei poate fi necesară din cauza neutropeniei sau a neutropeniei febrile. Se tratează neutropenia cu G- CSF și se ia în considerare profilaxia în ciclurile ulterioare, după cum este indicat din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.8).
Diaree
Sacituzumab govitecan poate provoca diaree severă (vezi pct. 4.8). La debutul diareii și în cazul în care nu este detectată nicio cauză de natură infecțioasă, trebuie inițiat tratamentul cu loperamidă. Pot fi luate și măsuri de sprijin suplimentare (de exemplu, terapia cu lichide și electroliți), conform indicațiilor clinice.
La pacienții care prezintă un răspuns colinergic excesiv la tratamentul cu sacituzumab govitecan (de exemplu crampe abdominale, diaree, salivare etc.), pentru tratamentele ulterioare cu sacituzumab govitecan se poate administra o terapie corespunzătoare (de exemplu atropină).
Hipersensibilitate
Sacituzumab govitecan poate cauza hipersensibilitate severă sau care poate pune viața pericol (vezi pct. 4.3).
La pacienții tratați cu sacituzumab govitecan se recomandă tratament înainte de perfuzie, inclusiv cu antipiretice, blocante ale H1 și H2 sau corticosteroizi (de exemplu 50 mg de hidrocortizon sau echivalent, prin administrare orală sau intravenoasă). Pacienții trebuie ținuți sub observație strictă pentru reacții care pot să apară în timpul fiecărei perfuzii și timp de cel puțin 30 de minute după fiecare perfuzie cu sacituzumab govitecan. Rata de perfuzare cu sacituzumab govitecan trebuie redusă sau perfuzia trebuie întreruptă dacă pacientul dezvoltă o reacție asociată cu perfuzia. Administrarea de sacituzumab govitecan trebuie oprită definitiv în cazul în care apar reacții asociate cu perfuzia care pun viața în pericol (vezi pct. 4.2).
Greață și vărsături
Sacituzumab govitecan este emetogen (vezi pct. 4.8). Se recomandă tratamentul preventiv antiemetic cu două sau trei medicamente (de exemplu dexametazonă în asociere cu un antagonist de receptor 5- hidroxitriptamină 3 [5-HT3] sau cu un antagonist al receptorului neurokinină-1 [NK-1], precum și alte medicamente, conform indicațiilor) pentru prevenirea grețurilor și vărsăturilor induse de chimioterapie (CINV).
Sacituzumab govitecan nu trebuie administrat în cazul grețurilor de gradul 3 sau vărsăturilor de gradul 3-4 în momentul administrării tratamentului programat, iar tratamentul trebuie continuat doar cu măsuri de susținere suplimentare, după revenirea la ≤ gradul 1 (vezi pct. 4.2). Pot fi administrate și alte antiemetice sau luate alte măsuri de susținere suplimentare, conform indicațiilor clinice. Tuturor pacienților trebuie să li se pună la dispoziție medicamente pentru administrare la domiciliu, cu instrucțiuni clare pentru prevenirea și tratarea grețurilor și a vărsăturilor.
Utilizarea la pacienții cu activitate UGT1A1 redusă
SN-38 (subunitatea moleculară mică a sacituzumab govitecan) este metabolizată prin uridin difosfat glucuronozil transferază (UGT1A1). Variantele genetice ale genei UGT1A1, precum alelele UGT1A1*28, determină o activitate enzimatică UGT1A1 redusă. Persoanele care sunt homozigote pentru alelele UGT1A1*28 prezintă un risc crescut pentru neutropenie, neutropenie febrilă și anemie și prezintă un risc crescut pentru alte reacții adverse, în urma inițierii tratamentului cu sacituzumab govitecan (vezi pct. 4.8). Aproximativ 20% din populația de persoane negroide, 10% din populația de persoane caucaziene și 2% din populația din Asia de Est sunt homozigote pentru alelele UGT1A1*28. La anumite populații pot exista și alte alele cu funcționare redusă, în afară de UGT1A1*28. Pacienții cu activitate UGT1A1 redusă cunoscută trebuie monitorizați strict pentru reacții adverse. Când nu se cunoaște acest status, nu este necesară testarea funcției UGT1A1, deoarece abordarea reacțiilor adverse, inclusiv modificările dozei recomandate, va fi identică pentru toți pacienții.
Toxicitate embrio-fetală
Conform mecanismului său de acțiune, sacituzumab govitecan poate fi teratogen și/sau poate provoca letalitate embrio-fetală în cazul administrării la gravide. Sacituzumab govitecan conține o componentă genotoxică, SN-38, și țintește celulele care se înmulțesc rapid. Gravidele și femeile aflate la vârsta fertilă trebuie informate despre eventualele riscuri pentru făt. La femeile aflate la vârsta fertilă, statusul de sarcină trebuie verificat înainte de inițierea tratamentului cu sacituzumab govitecan (vezi pct. 4.6).
Sodiu
Acest medicament va fi preparat ulterior pentru administrare cu soluție care conține sodiu (vezi pct. 6.6) și acest aspect trebuie avut în vedere în legătură cu aportul total de sodiu al pacientului din toate sursele, în fiecare zi.
Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. Inhibitori ai UGT1A1
Administrarea concomitentă de sacituzumab govitecan cu inhibitori ai UGT1A1 poate crește incidența reacțiilor adverse, din cauza unei posibile creșteri a expunerii sistemice la SN-38. Sacituzumab govitecan trebuie utilizat cu atenție la pacienții tratați cu inhibitori ai UGT1A1 (de exemplu propofol, ketoconazol, inhibitori ai tirozin kinazei EGFR).
Inductori ai UGT1A1
Expunerea la SN-38 poate fi redusă la pacienții tratați concomitent cu inductori ai enzimei UGT1A1. Sacituzumab govitecan trebuie utilizat cu atenție la pacienții tratați cu inductori ai UGT1A1 (de exemplu carbamazepină, fenitoină, rifampicină, ritonavir, tipranavir).
Pe baza datelor limitate, disponibile de la pacienții care au primit inhibitori ai UGT1A1 (n=16) sau inductori ai UGT1A1 (n=5) în timpul tratamentului cu sacituzumab govitecan, expunerile la SN-38 liber la acești pacienți au fost comparabile cu cele ale pacienților care nu au primit tratament cu inhibitori sau inductori ai UGT1A1.
Femei aflate la vârsta fertilă/contracepția la bărbați și femei
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului și timp de 6 luni după administrarea ultimei doze.
Pacienții de sex masculin cu partenere de sex feminin aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului cu sacituzumab govitecan și timp de 3 luni după administrarea ultimei doze.
Sarcina
Nu există date disponibile privind utilizarea sacituzumab govitecan la gravide. Cu toate acestea, pe baza mecanismului său de acțiune, sacituzumab govitecan poate fi teratogen și/sau poate provoca letalitate embrio-fetală în cazul administrării în timpul sarcinii. Sacituzumab govitecan conține o componentă genotoxică, SN-38, și țintește celulele care se înmulțesc rapid.
Sacituzumab govitecan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a
femeii necesită tratamentul cu sacituzumab govitecan.
La femeile aflate la vârsta fertilă, statusul de sarcină trebuie verificat înainte de inițierea tratamentului cu sacituzumab govitecan.
Femeile care rămân gravide trebuie să-și contacteze imediat medicul. Alăptarea
Nu se știe dacă sacituzumab govitecan sau metaboliții săi se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude riscul pentru nou-născuții/sugarii alăptați. Alăptarea trebuie oprită în timpul tratamentului cu sacituzumab govitecan și timp de o lună după administrarea ultimei doze.
Fertilitatea
Pe baza observațiilor făcute la animale, sacituzumab govitecan poate afecta fertilitatea femeilor aflate la vârsta fertilă (vezi pct. 5.3). Nu sunt disponibile date privind efectul sacituzumab govitecan asupra fertilității la om.
Sacituzumab govitecan are influență redusă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje, de exemplu, amețeală, oboseală (vezi pct. 4.8).
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan au fost: neutropenie (67,6%), greață (62,6%), diaree (62,5%), oboseală (61,5%), alopecie (45,6%), anemie
(40,7%), constipație (36,2%), vărsături (33,6%), scădere a apetitului alimentar (25,7%), dispnee
(22,1%) și dureri abdominale (20,2%).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse de gradul 3 sau mai mare au fost neutropenie (50,7%), leucopenie (10,5%), diaree (10,3%), anemie (9,3%), oboseală (6,8%), neutropenie febrilă (6,1%),
hipofosfatemie (4,2%), dispnee (3,1%), limfopenie (2,9%), dureri abdominale (2,8%), greață (2,8%), vărsături (2,5%), hipopotasemie (2,5%), pneumonie (2,3%) și creșterea aspartat aminotransferazei (2,2%).
Cele mai frecvente reacții adverse severe, raportate la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan, au
fost neutropenia febrilă (4,8%), diaree (3,9%), neutropenie (2,6%) și pneumonie (2%).
Lista tabelară cu reacțiile adverse
Frecvențele reacțiilor adverse se bazează pe datele combinate din trei studii clinice efectuate la 688 de pacienți la care s-a administrat sacituzumab govitecan 10 mg/kg greutate corporală, ca tratament pentru cancer mamar TNBC și HR+/HER2- metastazat. Expunerea mediană la sacituzumab govitecan la această populație a fost de 4,63 luni.
Frecvența reacțiilor adverse este bazată pe frecvența evenimentelor adverse generale, unde, un procent din evenimentele cu reacții adverse, poate avea alte cauze decât terapia cu sacituzumab govitecan, cum ar fi boala, alte medicamente sau cauze care nu prezintă legătură cu acestea. Severitatea reacțiilor adverse la medicament a fost evaluată în conformitate cu Criteriile terminologiei comune pentru evenimente adverse (CTCAE), care definesc gradul 1 = ușor, gradul 2 = moderat, gradul 3 = sever, gradul 4 = care pune viața în pericol și 5 = deces.
Reacțiile adverse sunt prezentate pe aparate, sisteme, organe și în funcție de categoria de frecvență. Categoriile de frecvență sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (între ≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (între ≥ 1/1 000 și < 1/100); rare (între ≥ 1/10 000 și < 1/1 000); foarte
rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tabelul 3: Lista reacțiilor adverse
| Aparate, sisteme, organe(ASO) | Frecvență | Reacții adverse |
| Infecții și infestări | ||
| Foarte frecvente | Infecție a tractului urinarInfecție a tractului respirator superior | |
| Frecvente | Sepsis Pneumonie Gripă Bronșită Rinofaringită SinuzităHerpes oral | |
| Tulburări hematologice și limfatice | ||
| Foarte frecvente | Neutropenie1Anemie2Leucopenie3 Limfopenie4 | |
| Frecvente | Neutropenie febrilăTrombocitopenie5 | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | ||
| Foarte frecvente | Hipersensibilitate6 | |
| Tulburări metabolice și de nutriție | ||
| Foarte frecvente | Scădere a apetitului alimentarHipopotasemie Hipomagneziemie | |
| Frecvente | Deshidratare Hiperglicemie HipofosfatemieHipocalcemie Hiponatremie | |
| Tulburări psihice | ||
| Foarte frecvente | Insomnie | |
| Frecvente | Anxietate | |
| Tulburări ale sistemului nervos | ||
| Foarte frecvente | CefaleeAmețeală | |
| Frecvente | Disgeuzie | |
| Aparate, sisteme, organe(ASO) | Frecvență | Reacții adverse |
| Tulburări vasculare | ||
| Frecvente | Hipotensiune arterială | |
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | ||
| Foarte frecvente | Dispnee7Tuse | |
| Frecvente | EpistaxisTuse productivă Rinoree Congestie nazalăSindromul tusigen al căilor respiratorii superioare | |
| Tulburări gastrointestinale | ||
| Foarte frecvente | Diaree Vărsături Greață ConstipațieDurere abdominală | |
| Frecvente | Colită neutropenică8 ColităStomatităDurere abdominală superioară DispepsieBoală de reflux gastroesofagian Distensie abdominală | |
| Mai puțin frecvente | Enterită | |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | ||
| Foarte frecvente | AlopecieErupții cutanate tranzitorii Prurit | |
| Frecvente | Erupții maculopapulare Hiperpigmentare a pielii Dermatittă acneiformăXerodermie | |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | ||
| Foarte frecvente | Dureri de spateArtralgie | |
| Frecvente | Dureri musculo-scheletice la nivelul toracelui Spasme musculare | |
| Tulburări renale și urinare | ||
| Frecvente | Hematurie ProteinurieDisurie | |
| Tulburări generale și afecțiuni la locul de administrare | ||
| Foarte frecvente | Oboseală9 | |
| Frecvente | Durere Frisoane | |
| Investigații diagnostice | ||
| Frecvente | Scădere în greutateValori crescute ale fosfatazei alcaline în sângeTimp de tromboplastină parțial activat prelungit Valori crescute ale lactat dehidrogenazei în sânge | |
| Leziuni, intoxicații și complicaţii legate de procedurile utilizate | ||
| Mai puțin frecvente | Reacție asociată perfuziei | |
1: Include următorii termeni preferați: neutropenie; valori scăzute ale numărului de neutrofile.
2: Include următorii termeni preferați: anemie; hemoglobină scăzută; valori scăzute ale numărului de globule roșii. 3: Include următorii termeni preferați: leucopenie; valori scăzute ale numărului de globule albe.
4: Include următorii termeni preferați: limfopenie; valori scăzute ale numărului de limfocite.
5: Include următorii termeni preferați: trombocitopenie; valori scăzute ale numărului de trombocite.
6: Evenimentele de hipersensibilitate raportate până la sfârșitul zilei, după administrarea tratamentului. Include evenimente codificate pentru următorii termeni preferați: dispnee, hipotensiune arterială, eritem facial tranzitoriu, eritem, disconfort toracic, rinită alergică, respirație șuierătoare, edem, urticarie, reacție anafilactică, ulcerație orală, exfoliere a pielii, limbă tumefiată, constricție la nivelul gâtului.
7: Include următorii termeni preferați: dispnee; dispnee de efort
8: Include termenul preferat de colită neutropenică și evenimente raportate ca tiflită 9: Include următorii termeni preferați: oboseală, astenie
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Neutropenie
Durata mediană de apariție a neutropeniei (inclusiv neutropenie febrilă) după începerea primului ciclu
de tratament a fost de 16 zile. Durata mediană a neutropeniei a fost de 8 zile.
Neutropenia a apărut la 67,6% (465/688) dintre pacienții tratați cu sacituzumab govitecan, inclusiv o neutropenie de gradul 3-4 la 50,7% dintre pacienți. Neutropenia a fost motivul reducerii dozei pentru 12,4% dintre pacienți. Colita neutropenică a fost observată la 1% (7/688) dintre pacienți.
Neutropenia febrilă a apărut la 6,1% (42/688) dintre pacienții tratați cu sacituzumab govitecan. Neutropenia febrilă a fost motivul reducerii dozei pentru 2,9% dintre pacienți.
Utilizarea la pacienții cu activitate UGT1A1 redusă
Incidența neutropeniei de gradul 3-4 a fost de 60,6% (43/71) la pacienții homozigoți pentru alelele UGT1A1*28, 52,9% (144/272) la pacienții heterozigoți pentru alelele UGT1A1*28 și 49,1% (140/285) la pacienții homozigoți pentru alelele de tip sălbatic. Incidența neutropeniei febrile de gradul 3-4 a fost de 14,1% (10/71) la pacienții homozigoți pentru alelele UGT1A1*28, 5,9% (16/272) la pacienții heterozigoți pentru alelele UGT1A1*28 și 4,6% (13/285) la pacienții homozigoți pentru alelele de tip sălbatic. Incidența anemiei de gradul 3-4 a fost de 15,5% (11/71) la pacienții homozigoți pentru alelele UGT1A1*28, 7,4% (20/272) la pacienții heterozigoți pentru alelele UGT1A1*28 și 8,1% (23/285) la pacienții homozigoți pentru alelele de tip sălbatic.
Comparativ cu pacienții homozigoți pentru alelele de tip sălbatic, la pacienții homozigoți pentru alelele UGT1A1*28 și la pacienții heterozigoți pentru alelele UGT1A1*28 s-a observat un debut median mai precoce al neutropeniei și anemiei.
Diaree
Durata mediană de apariție a diareii după începerea primului ciclu de tratament a fost de 13 zile. Durata mediană a diareii a fost de 8 zile.
Diareea a apărut la 62,5% (430/688) dintre pacienții tratați cu sacituzumab govitecan. Evenimentele de gradul 3 au apărut la 10,3% (71/688) dintre pacienți. Trei din 688 de pacienți (< 1%) au oprit tratamentul din cauza diareii.
Hipersensibilitate
Reacțiile de hipersensibilitate raportate până la sfârșitul zilei, după administrarea dozei, au apărut la 33,0% (227/688) dintre pacienții tratați cu sacituzumab govitecan. Hipersensibilitatea de gradul 3 și peste a apărut la 1,7% (12/688) dintre pacienții tratați cu sacituzumab govitecan. Incidența reacțiilor de hipersensibilitate care au dus la oprirea permanentă a administrării de sacituzumab govitecan a fost de 0,1% (1/688).
Imunogenitate
În studiile clinice efectuate la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan, 9 (1,1%) din 785 de pacienți au dezvoltat anticorpi la sacituzumab govitecan; 6 dintre acești pacienți (0,8% din toți pacienții tratați cu sacituzumab govitecan) au prezentat anticorpi neutralizanți împotriva sacituzumab govitecan.
Categorii speciale de pacienți
Nu a existat nicio diferență în ceea ce privește frecvența opririi administrării din cauza evenimentelor adverse la pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste, comparativ cu pacienții mai tineri cu TNBCm. A
existat o frecvență mai mare de oprire a administrării din cauza reacțiilor adverse la pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste (14%), comparativ cu pacienții mai tineri (3%), cu cancer mamar HR+/HER2- metastazat. A existat o rată de incidență mai mare a evenimentelor adverse grave la pacienții cu vârsta de 75 de ani sau peste (67%), comparativ cu pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste (43%) și pacienții cu vârsta sub 65 de ani (24%) cu cancer mamar HR+/HER2- metastazat.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
În cadrul studiilor clinice, dozele mai mari de 18 mg/kg (aproximativ de 1,8 ori mai mari decât doza maximă recomandată de 10 mg/kg greutate corporală) au provocat creșterea incidenței neutropeniei severe.
În cazul supradozajului, pacienții trebuie monitorizați strict pentru semne sau simptome de reacții adverse, în special de neutropenie severă, și trebuie administrat un tratament corespunzător.
Proprietăți farmacologice - TRODELVY 200mg
Grupa farmacoterapeutică: agenți antineoplazici, anticorpi monoclonali și conjugați anticorp medicament, alți anticorpi monoclonali, codul ATC: L01FX17.
Mecanism de acțiune
Sacituzumab govitecan se leagă de celulele canceroase care exprimă Trop-2 și este internalizat prin eliberarea ulterioară de SN-38 dintr-o legătură hidrolizabilă. SN-38 interacționează cu topoizomeraza I și previne relegarea șirurilor singulare induse de topoizomeraza I. Deteriorarea ADN rezultată duce la apoptoză și moarte celulară.
Eficacitate și siguranță clinică
Cancer mamar nerezecabil sau metastazat triplu negativ (ASCENT)
Eficacitatea și siguranța sacituzumab govitecan au fost evaluate în cadrul ASCENT (IMMU-132-05), un studiu internațional de fază 3, multricentric, în regim deschis, randomizat, efectuat la 529 de pacienți cu cancer mamar avansat local și nerezecabil sau metastazat, triplu negativ (mTNBC), care a recidivat după cel puțin două (fără limită superioară) chimioterapii anterioare pentru cancer mamar. S- a stabilit că terapia precoce, în regim adjuvant sau în regim neoadjuvant, pentru o boală mai limitată, reprezintă unul dintre regimurile anterioare necesare dacă dezvoltarea bolii nerezecabile, avansată local sau metastazate a apărut în decurs de 12 luni de la finalizarea chimioterapiei. Toți pacienții au utilizat anterior tratament cu taxani în regim adjuvant, neoadjuvant sau avansat, cu excepția cazului în care aveau contraindicație sau prezentau intoleranță la taxani. A fost permisă utilizarea de inhibitori de poli- ADP-riboz-polimerază (PARP) pentru una dintre cele două chimioterapii anterioare la pacienții cu mutație a genelor BRCA1/BRCA2 documentată.
Pacienții au fost randomizați (1:1) pentru administrarea de sacituzumab govitecan 10 mg/kg ca perfuzie intravenoasă în ziua 1 și ziua 8 a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile sau pentru tratamentul la alegerea medicului (Treatment of Physician’s Choice, TPC), care presupunea scheme terapeutice în funcție de aria suprafaței corporale și conform informațiilor aprobate referitoare la medicament. TPC a fost ales de către medicul investigator înainte de randomizare, din una dintre
următoarele scheme terapeutice cu un singur medicament: eribulină (n = 139), capecitabină (n = 33), gemcitabină (n = 38) sau vinorelbină (cu excepția cazurilor în care pacientul avea neuropatie ≥ gradul 2, n = 52). Au fost eligibili pacienții cu metastază cerebrală stabilă (tratați anterior, non-progresivi, fără terapie cu medicamente anticonvulsive și cu o doză stabilă de corticosteroizi timp de cel puțin 2 săptămâni). Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru determinarea metastazelor cerebrale a fost necesară doar pentru pacienții cu metastaze cerebrale cunoscute sau suspectate. Pacienții cu boala Gilbert cunoscută, afecțiuni doar la nivelul oaselor, istoric cunoscut de angină pectorală instabilă, infarct miocardic sau insuficiență cardiacă congestivă, boli intestinale inflamatorii cronice active sau perforație gastrointestinală (GI), infecție cu virusul imunodeficienței umane (HIV), hepatită B sau C activă, administrare de vaccin cu virus viu în ultimele 30 de zile sau care au utilizat anterior irinotecan au fost excluși.
Pacienții au fost tratați până la progresia bolii sau atingerea unei toxicități inacceptabile. Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost supraviețuirea fără progresie (SFP) a pacienților fără metastaze cerebrale la inițiere (de exemplu, Brain Metastates Negative population - BMNeg), conform măsurătorilor realizate de un grup de revizuire centralizat, independent și în regim orb (Blinded, Independent, Centralised Review, BICR) de experți în radiologie, folosindu-se criteriile de evaluare a răspunsurilor pentru tumori solide (Response Evaluation Criteria in Solid Tumours, RECIST) v1.1.
Criteriile secundare de evaluare a eficacității au inclus SFP conform BICR pentru populația globală, incluzând toți pacienții, cu și fără metastaze cerebrale, supraviețuire generală (SG), o rată de răspuns obiectivă (RRO) și durata de răspuns obiectivă (DRO).
Analiza principală a inclus 235 de pacienți BMNeg în grupul de tratament cu sacituzumab govitecan și 233 de pacienți BMNeg în grupul TPC. Analiza populației globale a inclus 267 de pacienți în grupul de tratament cu sacituzumab govitecan și 262 de pacienți în grupul TPC.
Caracteristicile demografice și inițiale ale populației globale (n =529) au fost: vârsta medie de 54 de ani (interval: 27-82 ani) și 81% < 65 de ani, 99,6% femei, 79% caucazieni, 12% negroizi, numărul mediu de terapii sistemice anterioare a fost 4, 69% au utilizat anterior 2 sau 3 chimioterapii, 31% au utilizat anterior >3 chimioterapii, 42% au avut metastaze hepatice, 12% aveau metastaze cerebrale la momentul includerii în studiu sau aveau un istoric de metastaze cerebrale. 8% aveau status pozitiv pentru mutația BRCA1/BRCA2; statusul BRCA a fost disponibil pentru 339 de pacienți. La începerea studiului, toți pacienții au avut un status de performanță ECOG de 0 (43%) sau 1 (57%). Durata mediană de la diagnosticarea stadiului 4 la începerea studiului a fost de 16,2 luni (interval: -0,4 și 202,9 luni). Cele mai frecvente chimioterapii anterioare au fost cu ciclofosfamidă (83%), antraciclină (83%) inclusiv doxorubicină (53%), paclitaxel (78%), carboplatină (65%), capecitabină (67%), gemcitabină (36%), docetaxel (35%) și eribulină (33%). În general, 29% dintre pacienții au utilizat anterior terapie PD-1/PD-L1. Treisprezece la sută dintre pacienții din grupul de tratament cu sacituzumab govitecan din populația globală au utilizat anterior o singură linie de terapie sistemică, în stadiul metastazat.
Rezultatele de eficacitate obținute la populația BMNeg au indicat o îmbunătățire statistic semnificativă a SFP și SG pentru tratamentul cu sacituzumab govitecan, față de TPC, cu rate ale riscului relativ (RR) de 0,41 (n=468; IÎ 95%:0,32; 0,52; valoare p: <0,0001) și, respectiv, 0,48 (n=468; IÎ 95%: 0,38; 0,59;
valoare p: <0,0001). Mediana SFP a fost de 5,6 luni, comparativ cu 1,7 luni, iar mediana SG a fost de
12,1 luni, comparativ cu 6,7 luni, la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan, respectiv TPC.
Rezultatele eficacității la populația globală au fost similare cu rezultatele obținute la populația BMNeg în analiza finală specificată în prealabil (data de întrerupere 11 martie 2020) și sunt rezumate în Tabelul 4.
Tabelul 4: Criteriile finale de eficacitate (populația globală) – analiză finală specificată în prealabil
| Analiză finală specificată în prealabil (data întreruperii 11 martie 2020) | ||
| Sacituzumab govitecann=267 | Tratament la alegerea medicului (TPC) n=262 | |
| Supraviețuirea fără progresie1 | ||
| Număr de evenimente (%) | 190 (71,2) | 171 (65,3) |
| Mediana SFP în luni (IÎ 95%) | 4,8 | 1,7 |
| (4,1; 5,8) | (1,5; 2,5) | |
| Risc relativ (IÎ 95%) | 0,43 (0,35, 0,54) | |
| valoare p2 | <0,0001 | |
| Rată de supraviețuire globală | ||
| Număr de decese (%) | 179 (67,0) | 206 (78,6) |
| Mediana SG în luni (IÎ 95%) | 11,8 | 6,9 |
| (10,5; 13,8) | (5,9; 7,7) | |
| Risc relativ (IÎ 95%) | 0,51 (0,41, 0,62) | |
| valoare p2 | <0,0001 | |
| Rată globală de răspuns (RRO) | ||
| Număr de respondenți (%) | 83 (31) | 11 (4) |
| Probabilitate relativă (IÎ 95%) | 10,99 (5,66; 21,36) | |
| valoare p3 | <0,0001 | |
| Răspuns complet, n (%) | 10 (4) | 2 (1) |
| Răspuns parțial, n (%) | 73 (27) | 9 (3) |
| Durata răspunsului (DRO) | ||
| Mediana DRO în luni | 6,3 | 3,6 |
| (IÎ 95%) | (5,5; 9,0) | (2,8; NE) |
-
SFP este definit ca timpul de la data randomizării la data primei progresii a bolii dovedite radiologic sau la deces din
orice motiv, indiferent care apare prima.
-
Test de rang logaritmic stratificat pentru factori de stratificare: numărul de chimioterapii anterioare, prezența metastazelor cerebrale cunoscute la începutul studiului și regiunea.
-
Pe baza testului Cochran-Mantel-Haenszel. IÎ = Interval de încredere
Într-o analiză actualizată privind eficacitatea (blocare bază de date finală pe 25 februarie 2021), rezultatele au fost similare cu analiza finală specificată în prealabil. Mediana SFP în funcție de BICR a fost de 4,8 luni comparativ cu 1,7 luni la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan și, respectiv, TPC (HR de 0,41; IÎ 95%: 0,33, 0,52). Mediana SG a fost de 11,8 luni comparativ cu 6,9 luni (RR de 0,51; IÎ 95%: 0,42, 0,63). Curbele Kaplan-Meier pentru SFP actualizat în funcție de BICR și SG sunt prezentate în Figurile 1 și 2.
Trodelvy TPC CenzuratFigura 1: Durata de supraviețuire fără progresia bolii (populația totală; blocare bază de date finală pe 25 februarie 2021) după BICR
Probabilitatea de SFP (%) Durată (luni) Număr de pacienți cu risc Trodelvy 267 184 135 82 55 34 23 17 11 8 5 1 0 TPC 262 86 36 12 6 3 1 1 0 0 0 0 0Figura 2: Rată de supraviețuire globală (populația totală; blocare bază de date finală pe 25
Trodelvy Probabilitatea de OS (%)februarie 2021)
| TPC | ||||||||||||||
| Cenzurat | ||||||||||||||
| Număr de pacienți cu risc | Durată (luni) | |||||||||||||
| Trodelvy 267 250 | 232 | 209 | 178 | 152 | 125 | 108 79 | 62 | 49 | 37 | 25 | 14 | 7 | 2 | 0 |
| TPC 262 222 | 174 | 132 | 101 | 66 | 54 | 45 34 | 31 | 26 | 12 | 7 | 3 | 2 | 0 | 0 |
Analiză de subgrup
În cadrul analizelor de subgrup, îmbunătățirile SFP și SG la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan, față de TPC, au fost consistente pentru toate subgrupele de pacienți, indiferent de vârstă, rasă, status BRCA, numărul de terapii sistemice anterioare totale (2 și > 2, 2-3 și > 3) și în stadiul metastazat (1 și
> 1), terapiile anterioare cu antraciclină sau PDL1 și metastaze hepatice.
Metastaze cerebrale
O analiză exploratorie a SFP și SG la pacienții cu metastaze cerebrale tratați anterior, stabili, a indicat un RR stratificat de 0,65 (n=61; IÎ 95%: 0,35; 1,22) și, respectiv, de 0,87 (n=61; IÎ 95%: 0,47; 1,63). Mediana SFP a fost de 2,8 luni comparativ cu 1,6 luni, iar mediana SG a fost de 6,8 luni comparativ cu 7,5 luni, la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan și, respectiv, TPC.
Expresie Trop-2
Analizele de subgrup suplimentare au fost realizate pentru evaluarea eficacității în funcție de nivelurile de expresie Trop-2 ale tumorii, iar rezultatele au fost consistente pentru toate metodele diferite de acordare a scorurilor. La pacienții cu niveluri reduse de Trop-2, beneficiul sacituzumab govitecan față de TPC a fost confirmat prin metoda scorului H membrană pe cvartile, în privința SFP (RR 0,64; IÎ 95%: 0,37; 1,11) și SG (RR de 0,71; IÎ 95%: 0,42; 1,21).
Cancer mamar nerezecabil sau metastazat cu receptor hormonal (HR) pozitiv/receptor al factorului uman de creștere epidermică de tip 2 (HER2) negativ (TROPiCS-02)
Eficacitatea sacituzumab govitecan a fost evaluată într-un studiu multicentric, deschis, randomizat TROPiCS-02 (IMMU-132-09), efectuat la 543 de pacienți cu cancer mamar HR-pozitiv nerezecabil local avansat sau metastazat, HER2-negativ (IHC 0, IHC 1+ sau IHC 2+/ISH-) a căror boală a progresat după oricare dintre următoarele tratamente: un inhibitor CDK 4/6, terapie endocrină și un taxan; pacienților li s-au administrat cel puțin două chimioterapii anterioare în stadiu metastazat (dintre care una ar fi putut fi în context neoadjuvant sau adjuvant dacă progresia sau recurența au apărut în decurs de 12 luni de la finalizarea chimioterapiei). Pacienții cu afecțiuni doar la nivelul oaselor, cei cu boală intestinală inflamatorie cronică activă și istoric cunoscut de obstrucție intestinală, cu istoric cunoscut de angină instabilă sau infarct miocardic sau insuficiență cardiacă congestivă sau infecție activă cu hepatită B sau C au fost excluși din studiu.
Pacienții au fost randomizați (1:1) pentru a li se administra sacituzumab govitecan 10 mg/kg sub formă de perfuzie intravenoasă în zilele 1 și 8 ale unui ciclu de 21 de zile (n=272) sau TPC (n=271). TPC a fost ales de către medicul investigator înainte de randomizare, din una dintre următoarele scheme terapeutice cu un singur medicament: eribulină (n=130), vinorelbină (n=63), gemcitabină (n=56) sau capecitabină (n=22). Randomizarea a fost stratificată pe baza schemelor terapeutice anterioare de chimioterapie pentru boala metastatică (2 versus 3-4), metastazele viscerale (da versus nu) și terapia endocrină în stadiu metastatic timp de cel puțin 6 luni (da versus nu).
Pacienții au fost tratați până la progresia bolii sau atingerea unei toxicități inacceptabile. Criteriul principal pentru evaluarea eficacității rezultatului a fost SFP, determinat prin BICR conform RECIST v1.1. Criterii suplimentare folosite pentru determinarea rezultatului de eficacitate au fost SG, RRO prin BICR și DRO prin BICR.
Vârsta mediană a populației studiate a fost de 56 de ani (interval: 27-86 de ani), iar 26% dintre pacienți aveau 65 de ani sau peste. Aproape toți pacienții au fost femei (99%). Majoritatea pacienților au fost caucazieni (67%); 4% au fost negroizi, 3% asiatici și 26% erau de rasă necunoscută. Pacienților li s-au administrat, în medie, 7 (interval: 3 până la 17) scheme terapeutice sistemice anterioare în orice context și 3 (interval: 0 până la 8) regimuri anterioare de chimioterapie sistemică în context metastatic. Aproximativ 42% dintre pacienți primiseră 2 scheme de chimioterapie anterioare pentru boala metastatică, comparativ cu 58% dintre pacienții care primiseră 3 până la 4 scheme de chimioterapie anterioare. Majoritatea pacienților au primit terapie endocrină în context metastatic timp de ≥ 6 luni (86%). Pacienții au avut un status performanță ECOG de 0 (44%) sau 1 (56%). Nouăzeci și cinci la sută dintre pacienți aveau metastaze viscerale; 4,6% dintre pacienți aveau metastaze cerebrale stabile, tratate anterior.
Sacituzumab govitecan a demonstrat o îmbunătățire semnificativă statistic a SFP prin BICR și SG, comparativ cu TPC. Îmbunătățirea SFP prin BICR și SG a fost în general consecventă între subgrupurile specificate în prealabil. Rezultatele de eficacitate sunt rezumate în Tabelul 5.
Tabelul 5: Criteriile finale de eficacitate – analiză finală specificată în prealabil
| Sacituzumab govitecann=272 | TPC n=271 | |
| Supraviețuirea fără progresie prin BICR1 | ||
| Număr de evenimente (%) | 170 (62,5%) | 159 (58,7%) |
| Mediana SFP în luni (IÎ 95%) | 5,5 (4,2; 7,0) | 4,0 (3,1; 4,4) |
| Risc relativ (IÎ 95%) | 0,661 (0,529; 0,826) | |
| valoare p2 | 0,0003 | |
| Rata SFP la 12 luni (IÎ 95%) | 21,3 (15,2; 28,1) | 7,1 (2,8; 13.9) |
| Rată de supraviețuire globală3 | ||
| Număr de decese (%) | 191 (70,2%) | 199 (73.4%) |
| Mediana SG în luni (IÎ 95%) | 14,4 (13,0; 15,7) | 11,2 (10,1; 12.7) |
| Risc relativ (IÎ 95%) | 0,789 (0,646; 0,964) | |
| valoare p2 | 0,0200 | |
| Rată de răspuns obiectiv prin BICR3 | ||
| Număr de respondenți (%) | 57 (21,0%) | 38 (14%) |
| Probabilitate relativă (IÎ 95%) | 1,625 (1,034; 2,555) | |
| valoare p3 | 0,0348 | |
-
SFP este definit ca timpul de la data randomizării la data primei progresii a bolii dovedite radiologic sau la deces, din orice cauză, indiferent care apare prima (data limită pentru blocarea datelor: 3 ianuarie 2022).
-
Test de rang logaritmic stratificat pentru factori de stratificare: schemele terapeutice anterioare de chimioterapie pentru boala metastatică (2 versus 3-4), metastazele viscerale (da versus nu) și terapia endocrină în context metastatic timp de cel puțin 6 luni (da versus nu).
-
Pe baza celei de-a doua analize intermediare a SG (data limită pentru blocarea datelor: 1 iulie 2022). BICR = revizuire centralizată, independentă și în regim orb; IÎ = Interval de încredere
Într-o analiză actualizată a eficacității cu o durată mediană de monitorizare de 12,8 luni (data limită pentru blocarea datelor: 1 decembrie 2022), rezultatele au fost în concordanță cu analiza finală specificată în prealabil. Mediana SFP prin BICR a fost de 5,5 luni față de 4,0 luni, la pacienții tratați cu sacituzumab govitecan și, respectiv, TPC (RR de 0,65; IÎ 95%: 0,53; 0,81). SG mediană a fost de 14,5 luni față de, respectiv, 11,2 luni (RR de 0,79; IÎ 95%: 0,65; 0,95). Curbele Kaplan-Meier pentru SFP actualizate prin BICR și SG sunt prezentate în Figurile 3 și 4.
Trodelvy TPC
Cenzurat
Durată (luni)
Numărul de pacienți la risc
Trodelvy
TPC
Probabilitatea de supraviețuire fără progresie (%)
Figura 3: Supraviețuirea fără progresie prin BICR (data limită pentru blocarea datelor: 1 decembrie 2022)
Trodelvy TPC
Cenzurat
Durată (luni)
Numărul de pacienți la risc
Trodelvy
TPC
Probabilitatea de supraviețuire globală (%)
Figura 4: Supraviețuirea globală (data limită pentru blocarea datelor: 1 decembrie 2022)
Copii și adolescenți
Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu sacituzumab govitecan la toate subgrupele de copii și adolescenți pentru tratamentul cancerului de sân (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Proprietățile farmacocinetice serice ale sacituzumab govitecan și SN-38 au fost evaluate în cadrul
studiului ASCENT, la o populație de pacienți mTNBC la care s-a administrat sacituzumab govitecan
în monoterapie, la o doză de 10 mg/kg greutate corporală. Parametrii farmacocinetici ai sacituzumab govitecan și SN-38 liber sunt prezentați în Tabelul 6.
Tabelul 6: Rezumatul parametrilor FC (CV%) medii pentru sacituzumab govitecan și SN-38 liber
| Sacituzumab govitecan | SN-38 liber | |
| Cmax [ng/ml] | 242 000 (22%) | 91 (65%) |
| ASC0-168 [ng x oră/ml] | 5 560 000 (24%) | 2 730 (41%) |
Cmax: concentrație serică maximă
ASC0-168: aria de sub curba concentrației serice în 168 de ore
Distribuție
Pe baza analizelor farmacocinetice asupra populației, volumul de distribuție al sacituzumab govitecan, la starea de echilibru, a fost de 3,58 l.
Eliminare
Mediana timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t1/2) pentru sacituzumab govitecan și SN-38 liber, la pacienții cu cancer mamar metastazat triplu negativ, a fost de 23,4 și, respectiv,
17,6 ore. Pe baza analizelor farmacocinetice populaționale, clearance-ul pentru sacituzumab govitecan
a fost de 0,128 l/oră. Metabolizare
Nu a fost desfășurat niciun studiu cu privire la metabolizarea sacituzumab govitecan.
SN-38 (subunitatea moleculară mică a sacituzumab govitecan) este metabolizată prin intermediul
UGT1A1.
Grupe speciale de pacienți
Analizele farmacocinetice pentru pacienții tratați cu sacituzumab govitecan (n = 789) nu au indicat niciun efect al vârstei, rasei sau insuficienței renale ușoare sau moderate asupra proprietăților farmacocinetice ale sacituzumab govitecan.
Insuficiență renală
Se cunoaște faptul că eliminarea renală contribuie foarte puțin la excreția SN-38, subunitatea moleculară mică a sacituzumab govitecan. Nu există date despre proprietățile farmacocinetice ale sacituzumab govitecan la pacienții cu insuficiență renală severă sau boală renală în stadiu terminal (ClCr ≤ 15 ml/minut).
Insuficiență hepatică
Expunerea la sacituzumab govitecan este asemănătoare la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (bilirubinemie ≤ LSVN și valori serice ale AST > LSVN sau bilirubinemie > 1,0 și ≤ 1,5 LSVN și valori serice ale AST de orice nivel; n = 257) cu pacienții cu funcție hepatică normală (bilirubinemie și valori serice ale AST ≤ LSVN; n = 526).
Nu se cunoaște expunerea la sacituzumab govitecan și SN-38 liber la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă.
Date preclinice de siguranță
SN-38 a avut efecte clastogene într-un test in vitro pe micronuclee celulare de mamifere din celule ovariene de hamster chinezesc și nu a fost mutagen în cadrul unei evaluări in vitro a mutației bacteriene inverse (Ames).
În cadrul unui studiu asupra toxicității după doze repetate efectuat la maimuțe cynomolgus, administrarea intravenoasă de sacituzumab govitecan a cauzat atrofie endometrială, hemoragie uterină, atrezie foliculară ovariană crescută și atrofie a celulelor epiteliale vaginale la doze ≥ 60 mg/kg (de 1,9
ori mai mari decât doza de 10 mg/kg recomandată la oameni, pe baza scalării alometrice a greutății corporale).
Datele non-clinice pentru noul excipient MES nu identifică niciun risc special pentru oameni, pe baza
studiilor convenționale privind toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea.
