Diafer este indicat în tratarea deficitului de fer la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică care efectuează şedinţe de dializă atunci când preparatele cu administrare orală care conţin fier sunt ineficace sau nu pot fi utilizate.

Diagnosticul deficitului de fier trebuie să se bazeze pe teste de laborator adecvate (de exemplu feritină serică, fier seric, saturaţia transferinei sau celule roşii hipocrome).

Doze

Diafer poate fi administrat în doze zilnice de până la 200 mg şi în doză saptămânală maximă de 1000 mg. Dacă sunt necesare doze mai mari de 200 mg de fer, se recomandă administrarea altor medicamente cu administrare intravenoasă care conţin fier.

Doza de fier trebuie stabilită individual, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic la tratament, inclusiv prin evaluarea valorilor hemoglobinei, feritinei, nivelului de saturaţie al transferinei, de tratamentul concomitent cu un agent de stimulare a eritropoezei (ESA) şi de dozele în care este administrat acesta. Valoarea ţintă optimă poate varia între pacienţi şi depinde de ghidurile de tratament oficiale.

Pentru a menţine valorile testelor de laborator în limitele specifice, în faza de întreţinere a tratamentului se administrează intravenos doze mici de fier, la intervale regulate, cu scopul de a evita apariţia deficitului de fier sau scăderea valorilor parametrilor testelor de laborator specifice fierului sub limitele normale.

Copii şi adolescenţi:

Diafer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani, din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate.

Mod de administrare:

Monitorizaţi cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în timpul şi după fiecare administrare de Diafer.

Diafer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare injecţie cu Diafer (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi vârstnici:

Diafer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus sau injectare directă în linia venoasă a dializorului. Poate fi administrat nediluat sau diluat în maxim 20 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%.

Diafer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele cu administrare orală care conţin fier, pentru că absorbţia de fier din formele farmaceutice cu administrare orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).

• Anemie care nu este determinată de carenţa de fier(de exemplu anemia hemolitică)

• Supraîncărcare cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză)

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la Diafer sau la oricare dintre excipienţii săi enumeraţi la pct. 6.1

• Hipersensibilitate gravă cunoscută la alte medicamente cu fier administrate parenteral

• Ciroză hepatică decompensată şi hepatită

Medicamentele cu fier administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de asemenea după doze de complecşi parenterali cu fier administrate anterior fără evenimente. Au fost raportate reacții de hipersensibilitate care au progresat la sindromul Kounis (arteriospasm coronarian acut alergic care poate avea ca rezultat un infarct miocardic, a se vedea cap. 4.8).

Riscul este crescut în cazul pacienţilor cu alergii diagnosticate, inclusiv alergii medicamentoase, inclusiv pacienţi cu antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice. Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi de fier cu administrare parenterală la pacienţii cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă).

Diafer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare injecţie cu Diafer. Dacă în timpul administrării apar reacţii de hipersensibilitate sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat. Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea reacţiilor anafilactice/anafilactoide acute, inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este cazul, trebuie administrat un tratament suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.

Fierul cu administrare parenterală trebuie utilizat cu precauţie în cazul infecţiilor acute sau cronice. Diafer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.

Pot apărea episoade de hipotensiune arterială, dacă injecţia intravenoasă este administrată prea repede.

În momentul administrării Diafer, se recomandă atenție pentru a se evita scurgerea paravenoasă. Scurgerea paravenoasă de Diafer la locul injectării poate duce la iritații ale pielii și la potențial de colorare a pielii, până la maro, la locul injectării, pe termen lung. În caz de scurgeri paravenoase, administrarea Diafer trebuie oprită imediat.

Un mililitru de soluţie Diafer nediluată conţine până la 4,6 mg sodiu (0,2 mmol). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricție de sodiu.

Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală care conţin fier, absorbţia de fier din formele farmaceutice cu administrare orală utilizate concomitent este scăzută. Terapia orală cu fier nu trebuie începută mai devreme de 5 zile după ultima injecţie de Diafer.

Administrarea parenterală de fier poate determina valori fals crescute ale bilirubinei serice şi valori fals scăzute ale calciului seric.

Sarcina

Nu există studii adecvate, controlate cu Diafer la gravide. Ca urmare, este necesară o evaluare atentă

a raportului risc/beneficiu înainte de utilizarea în timpul sarcinii, iar Diafer nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (vezi pct. 4.4).

Anemia determinată de deficitul de fier apărută în primul trimestru de sarcină poate fi tratată în multe cazuri prin administrarea orală de fier. Tratamentul cu Diafer trebuie să se limiteze la trimestrele al doilea şi al treilea dacă se consideră că beneficiul depăşeşte riscul potenţial, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.

Bradicardia fetală poate apare după administrarea de preparate injectabile cu fier. De obicei este tranzitorie și o consecință a reacției de hipersensibilitate la mamă. Fătul nenascut trebuie să fie monitorizat cu atenție în timpul administrării intravenoase de preparate parenterale cu fier la femeile gravide.

Alăptarea

Nu există informaţii cu privire la excreţia de Diafer în laptele uman.

Fertilitatea

Nu există informaţii cu privire la efectele Diafer asupra fertilităţii masculine şi feminine.

Diafer nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Diafer, reacţiile adverse se bazează în principal pe datele privind siguranţa provenite de la alte soluţii cu administrare parenterală care conţin fier.

Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.

Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele cu administrare parenterală care conţin fier, cu toate că sunt mai puţin frecvente. Acestea apar, de obicei, în primele minute de la administrare şi sunt caracterizate, în general, de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps cardiovascular; au fost raportate decese. De asemenea, alte manifestări mai puţin severe de hipersensibilitate imediată sunt mai puţin frecvente şi includ urticarie, erupţii cutanate tranzitorii, prurit, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită imediat dacă apar semne de reacţie anafilactoidă.

Pot apărea şi reacţii adverse tardive la medicamentele cu administrare parenterală care conţin fier, care pot fi severe. Acestea sunt caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de la câteva ore la patru zile de la administrare. Simptomele durează, de obicei, două până la patru zile şi dispar spontan sau după utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor articulare în poliartrita reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la nivelul locului de administrare sau adiacent locului de administrare, precum şi o reacţie flebitică locală.

Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Tulburări cardiace

Rare: aritmie, tahicardie

Foarte rare: bradicardie fetală, palpitaţii Necunoscute: Sindrom Kounis

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: hemoliză

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, amorţeli, disfonie

Rare: pierdere a conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, status mental alterat Foarte rare: cefalee, parestezie

Tulburări acustice si vestibulare

Foarte rare: surditate temporară

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: dispnee

Rare: dureri toracice

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie Rare: diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: eritem facial, prurit, erupţie cutanată tranzitorie Rare: angioedem, transpiraţie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: crampe Rare: mialgie, artralgie

Tulburări vasculare

Rare: hipotensiune arterială Foarte rare: hipertensiune arterială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: reacţii anafilactoide, senzaţia de căldură locală, febră, durere, inflamaţie adiacentă locului injectării, reacţie flebitică locală

Rare: oboseală

Foarte rare: reacţii anafilactice acute severe

Necunoscută: Infecție asemănătoare gripei a cărei debut poate varia de la câteva ore la mai multe zile

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Complexul de derisomaltoză ferică din Diafer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine tolerat şi are un risc minim de supradozaj accidental.

S-a observat că administrarea parenterală de doze mari de fier (500 mg sau mai mult) determină o culoare maronie a serului din mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.

Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, care poate duce la hemosideroză.

Monitorizarea parametrilor fierului, cum este feritina serică, poate ajuta la recunoaşterea acumulărilor de fier.

Se pot utiliza măsuri de susţinere, cum sunt agenţii de chelare.