LOPERAMIDA GRINDEKS 2 mg CAPS.

Pentru tratamentul simptomatic al diareei acute la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani.

Doze

Adulți

Doza inițială este de 2 capsule (4 mg) urmată de 1 capsulă (2 mg) după fiecare scaun moale ulterior. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 6 capsule (12 mg).

Adolescenți cu vârsta peste 12 ani

Doza inițială este de 2 capsule (4 mg) urmată de 1 capsulă (2 mg) după fiecare scaun moale ulterior. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 4 capsule (8 mg).

Copii cu vârsta sub 12 ani

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.8). Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani, pot fi mai adecvate alte medicamente care conțin loperamidă și care se prezintă sub o formă farmaceutică diferită (de exemplu soluție orală) și în concentrație mai mică. Utilizarea la copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani nu se poate face fără prescripție medicală.Copii cu vârsta sub 2 ani, vezi pct. 4.3.

Durata maximă a tratamentului este de 48 ore.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.

Insuficiență hepatică

Cu toate că nu există date farmacocinetice disponibile la pacienții cu insuficiență hepatică, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți din cauza metabolismului redus de prim pasaj (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Pentru adminstrare orală.

Loperamidă Grindeks capsule trebuie înghițite întregi, cu puțin lichid. Capsulele nu trebuie mestecate deoarece au un gust amar. Capsulele pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

• Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 2 ani.

• Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat ca tratament principal:

  • la pacienții cu dizenterie acută asociată cu febră crescută și prezența de sânge în scaun

  • la pacienții cu colită ulcerativă

  • la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu

    spectru larg

  • la pacienții cu enterocolită bacteriană cauzată de organisme invazive cum sunt Salmonella, Shigella și Campylobacter.

Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat în situațiile în care inhibarea peristaltismului poate fi dăunătoare (de exemplu ileus, subileus, megacolon, megacolon toxic etc). Administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie întreruptă imediat în cazul în care apar constipație, distensie abdominală sau ileus.

Pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic în cazul în care scaunul este format și este neobișnuit de tare sau în cazul în care pacientul nu mai prezintă tranzit intestinal în timpul tratamentului cu acest medicament.

Tratamentul nu înlocuiește tratamentul antibacterian în diareea infecțioasă.

Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă tratamentul și să se adreseze medicului în caz de diaree acută dacă nu observă ameliorare clinică în decurs de 48 ore.

Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori se poate determina o etiologie subiacentă, trebuie administrat un tratament specific atunci când este cazul. Prioritatea în diareea acută constă în prevenirea sau antagonizarea depleției de lichide și electroliți. În caz de deshidratare, administrarea unei terapii adecvate de substituție a lichidelor și electroliților reprezintă ceamai importantă măsură. Acest lucru este deosebit de important la copiii mici și la pacienții fragili și vârstnici cu diaree acută. În caz de deshidratare, pacientul poate prezenta amețeli și vărsături. Xerostomia poate fi, de asemenea, un semn de deshidratare.

La pacienții cu SIDA tratați cu acest medicament pentru diaree trebuie să se întrerupă tratamentul la primele semne de balonare abdominală. Au existat raportări de megacolon toxic la pacienții cu SIDA tratați cu clorhidrat de loperamidă care aveau colită infecțioasă cauzată de agenți patogeni virali și bacterieni.

Cu toate că nu există date farmacocinetice disponibile la pacienții cu insuficiență hepatică, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți din cauza metabolismului redus de prim pasaj.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauție crescută la pacienții cu insuficiență hepatică deoarece

supradozajul relativ poate duce la toxicitate a SNC.

În asociere cu supradozajul au fost raportate evenimente cardiace care includ prelungirea intervalului QT și a complexului QRS și torsada vârfurilor. Unele cazuri au avut evoluție letală (vezi pct. 4.9). Supradozajul poate demasca existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să depășească doza recomandată și/sau durata de tratament recomandată.

Excipienți

Pacienții trebuie avertizați că fiecare capsulă de Loperamidă Grindeks conține lactoză 95 mg. Pacienții cu problemeereditarerare de intoleranțăla galactoză, deficit total delactază sau malabsorbție de glucoză galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Datele non clinice au demonstrat că loperamida este un substrat al glicoproteinei P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir (inhibitori ai glicoproteinei P) a demonstrat o creștere de 2 până la 3 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. Nu se cunoaște relevanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P, atunci când loperamida este administrată în doze recomandate (2 până la 16 mg pe zi).

Administrarea concomitentăde loperamidă(dozăunică de 4 mg) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al glicoproteinei P, a dus la o creștere de 3 până la 4 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. În același studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentrația de loperamidă de aproximativ 2 ori. Asocierea itraconazolului și gemfibrozilului a dus la o creștere de 4 ori a concentrațiilor plasmaticemaximeale loperamidei și la o creștere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central, măsurate prin teste psihomotorii (cum sunt starea subiectivă de somnolență și testul de substituire a simbolurilor cifrelor).

Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) și ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al glicoproteinei P, a dus la o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. Această creștere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate prin pupilometrie.

Tratamentul concomitent cu desmopresină orală a dus la o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilității gastrointestinale încetinite.

Se anticipează că medicamentele cu proprietăți farmacologicesimilare pot potența efectul clorhidratului

de loperamidă și că medicamentele care accelerează tranzitul intestinal pot scădea efectul acestuia. Loperamida poate interacționa cu saquinavir, sunătoare și valeriană.

Sarcina

Există un număr limitat de date privind administrarea clorhidratului de loperamidă la femeile gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este preferabil să se evite administrarea clorhidratului de loperamidă în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.

Alăptarea

Mici cantități de loperamidă pot fi eliminate în laptele matern. Prin urmare, acest medicament nu este recomandat în timpul alăptării

Femeile gravide sau care alăptează trebuie să se adreseze medicului cu privire la utilizarea acestui

medicament. Fertilitatea

Nu există date disponibile cu privire la efectul clorhidratului de loperamidă asupra fertilității la om. Rezultatele studiilor la animale nu indică niciun efect al clorhidratului de loperamidă asupra fertilității la doze terapeutice.

Loperamidă Grindeks are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Atunci când diareea este tratată cu clorhidrat de loperamidă pot apărea oboseală, amețeli sau somnolență; prin urmare, se impune prudență în cazul conducerii vehiculelor sau efectuării unor activități potențial periculoase.

Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani

Siguranța clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la un număr total de 3076 adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani care au participat în 31 studii clinice controlateși necontrolatepentru tratamentul diareei. Dintre aceștia, 2755 pacienți au fost tratați pentru diaree acută în 26 studii și 321 pacienți cu diaree cronică au fost tratați în 5 studii.

Reacțiile adverse la medicament cel mai frecvent raportate (frecvență ≥ 1%) în studiile clinice în care s-a administrat clorhidrat de loperamidă în diareea acută au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%). Reacțiile adverse la medicament cel mai frecvent raportate (frecvență

≥ 1%) în studiile clinice la pacienții cu diaree cronică au fost: flatulență (2,8%), constipație (2,2%), greață (1,2%) și amețeli (1,2%).

Categoriile de frecvențăsunt definitefolosind următoareaconvenție: foartefrecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); și foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1 RAM raportate în cazul administrării clorhidratului de loperamidă din studiile

clinice la adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani sau din experiența după punerea pe piată

* Simptome raportate după punereamedicamentului pe piață. Având în vedere faptul că raportăriledupă punerea medicamentului pe piață nu au diferențiat între indicațiile acute și cronice sau între populația adultă și copii și adolescenți, frecvența este estimată din toate studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă.

Copii și adolescenți

Siguranța clorhidratului de loperamidă fost evaluată la un număr total de 607 copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 10 și 13 ani care au participat la un număr total de 13 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, reacțiile adverse la acest grup de pacienți au fost comparabile cu cele observate în studiile clinice efectuate la adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptome

În caz de supradozaj (inclusiv supradozajul relativ caurmare a disfuncției hepatice) pot apărea deprimare a SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie muscolară și deprimare respiratorie), xerostomie, disconfort abdominal, greață, vărsături, constipație, retenție urinară și ileus.

Copiii pot fi mai sensibili la efectele SNC comparativ cu adulții.

La persoanele care au ingerat loperamidă în supradozaj (s-au raportat doze cuprinse între 40 mg și 792 mg), au fost observate evenimente cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT și a complexului QRS și/sau alte aritmii ventriculare grave (inclusiv torsada vârfurilor), stop cardiac și sincopă (vezi pct 4.4). S-au raportat de asemenea cazuri letale. Supradozajul poate demasca existența sindromului Brugada.

Tratament

În caz de supradozaj trebuie inițiată monitorizarea ECG pentru prelungirea intervalului QT.

Dacă apar simptome de supradozaj la nivelul SNC, trebuie administrată naloxonă ca antidot. Având în vedere faptul că acțiunea loperamidei depășește acțiunea naloxonei (1 – 3 ore), ar putea fi indicat tratamentul repetat cu naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat atent timp de cel puțin 48 ore pentru a detecta o deprimare posibilă a SNC.