Pentru inducerea remisiunii în leucemia mieloidă acută la adulţi şi pentru alte tipuri de leucemii acute, la adulţi, adolescenţi şi copii, inclusiv profilaxia și tratamentul implicării SNC (leucemie meningeală)..

Citarabină Accord este destinat administrării intravenoase, intramusculare, subcutanate sau intratecale.

Injecția subcutanată este în general bine tolerată și poate fi recomandată atunci când este administrată în terapia de întreținere.

Citarabină Accord poate fi diluat cu soluție sterilă de apă pentru preparate injectabile, soluție perfuzabilă de glucoză sau soluție perfuzabilă de clorură de sodiu.

Tratamentul cu citarabină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă vastă în tratamentul cu

citostatice sau în consultare cu acesta. Se pot oferi numai recomandări generale, deoarece leucemia acută este tratată, aproape exclusiv, cu asocieri de medicamente citostatice.

Recomandările cu privire la doze pot fi efectuate în funcţie de greutatea corporală (mg/kg) sau în funcţie de suprafaţa corporală (SC, mg/m²). Exprimarea dozelor recomandate în funcţie de masa corporală poate fi transformată în exprimarea în funcţie de suprafaţa corporală prin intermediul nomogramelor.

Inducerea remisiunii

Tratament continuu: doza uzuală pentru leucemie este de 2 mg/kg/zi în injecție rapidă intravenoasă, zilnic, timp de 10 zile. Dacă după 10 zile nu se observă niciun efect anti-leucemic şi nu există

toxicitate aparentă, se poate creşte doza la 4 mg/kg/zi şi se menţine până când răspunsul terapeutic sau toxicitatea devin evidente. Aproape toţi pacienţii pot prezenta toxicitate la aceste doze.

Se poate adminstra o doză de 0,5-1,0 mg/kg/zi printr-o perfuzie zilnică cu durata de 1 până la 24 de ore, timp de 10 zile, apoi doza poate fi crescută la 2 mg/kg/zi, până când apare toxicitatea. Se va

continua până la apariţia toxicităţii sau până la apariţia remisiunii. Rezultatele obţinute ca urmare a perfuziilor cu durata de o oră au fost satisfăcătoare la majoritatea pacienţilor.

Tratament intermitent: Citarabina poate fi administrată în doze intermitente intravenoase de 3-5 mg/kg zilnic, timp de cinci zile consecutiv. După o perioadă de pauză de 2 până la 9 zile, se poate repeta ciclul și se poate continua până apare răspuns sau toxicitate.

Primele dovezi de ameliorare a funcţiei măduvei au fost raportate după 7-64 zile (în medie 28 de zile) de la începutul tratamentului.

În general, în cazul în care un pacient nu prezintă nici toxicitate, nici remisie după o perioadă de probă, administrarea prudentă de doze mai mari este justificată. Ca regulă, s-a observat faptul că pacienţii tolerează doze mai mari atunci când se administrează prin injecţie intravenoasă rapidă,

comparativ cu administrarea prin perfuzie lentă. Această diferenţă este determinată de metabolizarea rapidă a citarabinei şi, ca urmare, a duratei scurte de acţiune a dozei mari.

Doza de citarabină 100-200 mg/m²/24 de ore, a fost utilizată sub formă de perfuzie continuă timp de 5- 7 zile în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice, incluzând, de exemplu, o antraciclină. Pot fi

administrate cicluri adiţionale la intervale de 2-4 săptămâni, până când se atinge remisia sau se produce toxicitate inacceptabilă.

Tratamentul de întreţinere:

Remisiile pot fi menţinute prin injectarea intravenoasă sau subcutanată a dozei de 1 mg/kg săptămânal sau de două ori pe săptămână.

De asemenea, citarabina a fost administrată în doze de 100-200 mg/m² sub formă de perfuzie continuă timp de 5 zile, lunar, în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice.

Administrarea intratecală

Au fost administrate doze cuprinse între 5 și 30 mg /m² SC.

Pentru tratamentul leucemiei meningeale, se administrează de obicei o doză de 30 mg/m² SC o dată la 4 zile, până când rezultatele lichidului cefalorahidian sunt normale, urmată de o doză suplimentară.

Injectarea trebuie să fie lentă. Vezi pct. 4.8.

Doze mari:

Sub supraveghere medicală strictă, citarabina se administrează în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice, în doză de 2-3 g/m², în perfuzie intravenoasă cu durata de 1-3 ore, la interval de 12 ore, timp de 2-6 zile (în total 12 doze pe ciclu). Nu trebuie să se depăşească o doză totală de 36 g/m² per tratament. Frecvenţa ciclurilor de tratament depinde de răspunsul la tratament şi de toxicitatea

hematologică şi non-hematologică. A se consulta, de asemenea, măsurile de precauţie (vezi pct. 4.4) pentru cerinţele de întrerupere a tratamentului.

Copii şi adolescenţi:

Copiii par să tolereze doze mai mari decât adulții și, acolo unde sunt citate dozele, copiii trebuie să primească doza mai mare, iar adulții pe cea mai mică.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală

Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală: dozele trebuie reduse.

Citarabina poate fi eliminată prin dializă. Prin urmare, citarabina nu trebuie administrată imediat înainte sau după şedinţa de dializă.

Vârstnici:

Tratamentul cu doze mari la pacienţii cu vârsta > 60 de ani trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu. Nu există informații care să sugereze că o modificare a dozei este justificată la vârstnici. Cu toate acestea, pacientul în vârstă nu tolerează toxicitatea medicamentului, nici pacientul mai tânăr, trebuind acordată astfel atenție deosebită leucopeniei induse de medicament, trombocitopeniei și anemiei, cu inițierea corespunzătoare a terapiei de susținere atunci când este

indicată.

Mod de administrare:

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate cunoscută la citarabină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Anemie, leucopenie şi trombocitopenie de etiologie non-malignă (de exemplu, aplazie medulară), cu excepția situației în care beneficiile depășesc riscurile.

Encefalopatii degenerative şi toxice, în special după utilizarea metotrexatului sau după tratament cu radiaţii ionizante.

În timpul sarcinii, citarabina trebuie administrată numai la indicație strictă, în cazul în care beneficiile medicamentului la mamă sunt comparate cu riscurile posibile pentru făt (vezi pct. 4.6).

General:

Numai medicii cu experiență în chimioterapia cancerului trebuie să administreze citarabină.

Atenţionări:

Citarabina este un supresor puternic al măduvei osoase; severitatea depinde de doza medicamentului și de schema de administrare. Tratamentul trebuie început cu prudenţă la pacienţii cu supresie medulară indusă de tratamentele medicamentoase anterioare. Pacienții tratați cu acest medicament trebuie supravegheați îndeaproape, iar în timpul tratamentului de inducție, numărul de leucocite și de

trombocite trebuie evaluat zilnic. Examinarea medulară trebuie efectuată frecvent după dispariţia blaştilor din sângele periferic.

Principalul efect toxic al citarabinei este supresia măduvei osoase cu leucopenie, trombocitopenie, anemie, megaloblastoză și reticulocite reduse. Toxicitatea mai puțin gravă include greață, vărsături, diaree și durere abdominală, ulcerații orale și disfuncție hepatică (vezi pct. 4.8).

După perfuzii constante timp de 5 zile sau injecții acute de 50 mg/m² până la 600 mg/m², scăderea

numărului leucocitelor urmează o traiectorie bifazică. Indiferent de numărul inițial, nivelul dozei sau schema de tratament, se înregistrează o scădere inițială începând cu primele 24 de ore cu un maxim în

zilele 7-9. Aceasta este urmată de o scurtă creștere care se ridică în jurul zilei 12. Cea de-a doua și mai adâncă cădere atinge valoarea maximă în zilele 15-24. Apoi, se înregistrează o creștere rapidă până la valoarea inițială în următoarele 10 zile. Scăderea plachetară este vizibilă la 5 zile, cu un vârf al scăderii

care apare între zilele 12-15. Apoi, o creștere rapidă față de valoarea inițială are loc în următoarele 10 zile.

Trebuie asigurată disponibilitatea mijloacelor adecvate pentru tratamentul complicaţiilor, aplazie medulară posibil letală (infecţii induse de granulocitopenie şi diminuarea altor mijloace de apărare a organismului, hemoragii determinate de trombocitopenie).

Ca urmare a tratamentului cu citarabină au apărut reacţii anafilactice. A fost raporată anafilaxie, care a avut ca rezultat stop cardiorespirator acut, care a necesitat resuscitare. Această reacţie a apărut imediat după administrarea intravenoasă a citarabinei.

A fost raportată toxicitate SNC, GI şi pulmonară (diferită faţă de cea observată în schemele de tratament convenţionale cu citarabină), severă şi uneori letală, ca urmare a unor scheme terapeutice cu doze experimentale mari (2-3 g/m²) de citarabină. Aceste reacţii includ toxicitate corneană reversibilă, disfuncţie cerebrală şi cerebeloasă, de obicei reversibilă; somnolenţă; convulsii; ulceraţii

gastrointestinale severe, inclusiv pneumatoză intestinală chistică, care poate duce la peritonită, sepsis şi abces hepatic şi edem pulmonar.

Citarabina s-a dovedit a fi mutagenă cancerigenă la animale. Posibilitatea unui efect similar trebuie avută în vedere atunci când se concepe abordarea terapeutică de lungă durată a pacientului.

Precauţii:

Pacienții tratați cu citarabină trebuie monitorizați îndeaproape. Evaluarea frecventă a numărului de trombocite și de leucocite este obligatorie. În cazul în care numărul de trombocite este sub 50000 sau numărul de leucocite polimorfonucleare sub 1000/mm³ trebuie avută în vedere posibila întrerupere a tratamentului sau modificarea schemei terapeutice. Numărul elementelor mature din sângele periferic poate continua să scadă după întreruperea tratamentului medicamentos şi să atingă cele mai scăzute valori după intervale de 12-24 zile de la întreruperea administrării medicamentului. Dacă este indicat, tratamentul poate fi reluat numai după apariţia semnelor de remisiune medulară (constatată după

examene medulare succesive). În cazul pacienţilor cărora nu li se mai administrează medicamentul până la “normalizarea” valorilor din sângele periferic, tratamentul poate scăpa de sub control.

Neuropatiile periferice motorii şi senzoriale au apărut la pacienţii adulţi cu leucemie acută

nonlimfocitară, după consolidarea cu doze mari de citarabină, daunorubicină şi asparaginază.

Pacienţii trataţi cu doze mari de citarabină trebuie ţinuţi sub observaţie pentru apariţia neuropatiilor, întrucât pot fi necesare modificări ale schemei terapeutice, pentru a evita tulburări neurologice ireversibile.

Ca urmare a administrării tratamentului cu citarabină în schemele terapeutice cu doze mari s-au produs toxicitate pulmonară, severă şi uneori letală, sindrom de destresă respiratorie la adulţi şi edem pulmonar.

În cazul utilizării experimentale de doze mari de citarabină în asociere cu ciclofosfamidă în pregătirea pentru transplant medular, au fost raportate cazuri de cardiomiopatie cu deces ulterior. Aceasta poate să fie dependentă de schema de tratament.

Atunci când dozele intravenoase sunt administrate rapid, pacienţii resimt frecvent greaţă şi pot

prezenta vărsături timp de mai multe ore după aceea. Această problemă tinde să fie mai puţin severă dacă medicamentul este administrat prin perfuzie.

La pacienţii trataţi cu doze convenţionale de citarabină în asociere cu alte medicamente au fost raportate sensibilitate abdominală (peritonită) şi colită guaiac-pozitivă, concomitent cu neutropenie şi trombocitopenie. Pacienţii au răspuns la tratament medical nechirurgical.

Paralizia progresivă ascendentă apărută tardiv, având rezultat letal, a fost raportată la copii cu LMA (leucemie mielogenă acută) ca urmare a administrării intravenoase de citarabină la doze convenţionale, în asociere cu alte medicamente.

Afectare hepatică și renală

Ficatul uman aparent detoxifică o fracție substanțială a unei doze administrate de citarabină. În special, pacienții cu insuficiență renală sau hepatică pot avea o probabilitate mai mare de toxicitate asupra SNC după tratamentul cu doze mari de citarabină. Utilizați medicamentul cu prudență și la doză redusă la pacienții a căror funcție hepatică este slabă.

În cazul pacienţilor cu antecedente de insuficienţă hepatică, citarabina trebuie administrată doar cu precauţie maximă.

În cazul tratamentului cu citarabină, se recomandă examinarea periodică a funcţiilor medulară, hepatică şi renală.

Siguranța administrării acestui medicament la sugari nu este stabilită.

Ca şi în cazul altor medicamente citotoxice, citarabina poate induce hiperuricemie secundară lizei

rapide a celulelor neoplazice. Medicul trebuie să monitorizeze uricemia şi să aibă disponibile mijloace farmacologice şi de susţinere necesare intervenţiei în aceste situaţii.

Efecte imunosupresive/susceptibilitate crescută la infecţii

Utilizarea de vaccinuri cu virusuri vii sau cu virusuri vii atenuate la pacienţii cu imunitate compromisă indusă de administrarea de medicamente chimioterapice, inclusiv citarabină, poate duce la infecţii grave sau letale. Vaccinarea cu un vaccin cu virus viu trebuie evitată la pacienţii trataţi cu citarabină. Pot fi administrate vaccinurile inactivate; cu toate acestea, răspunsul la aceste vaccinuri poate fi diminuat.

Doze mari

Riscul de toxicitate la nivelul SNC crește dacă se administrează doze mari de citarabină împreună cu

alte tratamente cu toxicitate asupra SNC, cum este radioterapia sau la pacienţii cărora li s-a administrat anterior tratament la nivelul SNC sub formă de chimioterapie administrată intratecal.

Trebuie evitată transfuzia concomitentă de granulocite, deoarece a fost raportată insuficienţă respiratorie severă.

În cazul utilizării experimentale de doze mari de citarabină în asociere cu ciclofosfamidă în pregătirea pentru transplant medular, au fost raporate cazuri de cardiomiopatie cu deces ulterior.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1mmol (23 mg) în 5 ml, adică practic ”nu conține sodiu”.

Digoxină

După administrarea de beta-acetildigoxină şi chimioterapie cu ciclofosfamidă, vincristină şi prednison, cu sau fără utilizarea concomitentă de citarabină sau procarbazină apare o scădere reversibilă a

concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei şi a eliminării renale a glicozidului. Date limitate sugerează că gradul de absorbție a digoxinei la nivel GI nu este în mod substanțial afectat de administrarea concomitentă a schemelor de chimioterapie combinată cunoscute a scădea absorbția digoxinei. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de digoxină la pacienţii trataţi cu asocieri de chimioterapice cum sunt cele menţionate. Utilizarea de digitoxină la aceşti

pacienţi poate fi considerată o alternativă. Gentamicină

Un studiu de interacţiune in vitro între gentamicină şi citarabină a arătat antagonismul citarabinei faţă de sensibilitatea tulpinilor de K. pneumoniae. La pacienţii trataţi cu citarabină cărora li se

administrează concomitent gentamicină pentru infecţii cu K. pneumoniae, lipsa unui răspuns terapeutic prompt poate indica necesitatea reevaluării terapiei antibacteriene.

5-Fluorocitozina

5-Fluorocitozina nu trebuie administrată concomitent cu citarabina, întrucât s-a demonstrat faptul că 5- fluorocitozina nu are eficacitate terapeutică în cadrul unei astfel de scheme de tratament.

Utilizarea citarabinei în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente imunosupresoare

Din cauza acţiunii imunosupresoare a citarabinei, infecţiile virale, bacteriene, fungice, parazitare sau saprofite, cu diverse localizări în organism, pot fi asociate cu utilizarea citarabinei în monoterapie sau

în asociere cu alte medicamente imunosupresive, ca urmare a utilizării unor doze imunosupresive, care afectează imunitatea celulară sau umorală. Aceste infecţii pot fi uşoare dar, uneori, pot fi severe şi chiar letale.

Femeile cu potențial fertil/contracepție la bărbați și femei

Femeile trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 6 luni după tratament. Având în vedere faptul că citarabina are un potenţial mutagen, care ar putea induce anomalii cromozomiale la nivelul spermatozoizilor, barbaţii care urmează tratament cu citarabină şi partenerele lor trebuie sfătuiţi să folosească o metodă contraceptivă de încredere în timpul și până la 6 luni după tratament.

Sarcina

Citarabina are efecte teratogene la anumite specii de animale. Administrarea citarabinei la gravide sau la femei care plănuiesc să devină gravide se va face numai după evaluarea beneficiilor şi riscurilor

potenţiale.

Din cauza potențialului de apariție de anomalii datorate terapiei citotoxice, în special în timpul primului trimestru, o pacientă care este sau care poate rămâne gravidă în timpul tratamentului cu

citarabină trebuie să fie informată despre riscul potențial pentru făt și despre oportunitatea continuării sarcinii. Există un risc clar, dar semnificativ redus dacă terapia este inițiată în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru. Deși sugari normali au fost născuți de paciente tratate în toate cele trei trimestre de sarcină, se recomandă monitorizarea acestor sugari.

Alăptarea

Nu se știe dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Deoarece multe medicamente sunt

excretate în laptele uman și datorită potențialului de reacții adverse grave la copiii care sunt alăptați în timpul tratamentului cu citarabină, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau

întreruperea tratamentului, luând în considerare importanța medicamentului pentru mamă.

De regulă, acest medicament nu trebuie administrat pacientelor gravide sau mamelor care alăptează.

Fertilitatea

Nu au fost efectuate studii de fertilitate pentru a evalua toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a citarabinei. Suprimarea funcţiei gonadelor, având ca rezultate amenoree sau azoospermie, poate să apară la pacienţii care urmează tratament cu citarabină, mai ales în asociere cu agenţi alchilanţi. În general, aceste efecte par a fi legate de doză şi de durata tratamentului şi pot fi ireversibile (vezi pct. 4.8).

Citarabina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacienţii cărora li se administrează chimioterapie pot avea o capacitată scăzută de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje şi trebuie avertizaţi cu privire la această posibilitate, fiind sfătuiţi să evite astfel de activităţi, dacă sunt afectaţi.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în asociere cu tratamentul cu citarabină. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarele convenţii:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Cele mai frecvente reacții adverse includ greață, vărsături, diaree, febră, erupție cutanată tranzitorie, anorexie, inflamație orală sau ulcerație și disfuncție hepatică.

Tulburări hematologice și limfatice: deoarece citarabina este un supresor al maduvei osoase, pot fi de așteptate anemii, leucopenie, trombocitopenie, megaloblastoză și reticulocite reduse ca urmare a

administrării. Severitatea acestor reacții adverse este proporțională cu doza și cu regimul de

administrare. Sunt de așteptat modificări morfologice la nivel medular și pe frotiurile de sânge periferic.

Sindrom citarabinic (Ara-C): (efect imunoalergic):

Pot apărea febră, mialgie, dureri osoase, dureri ocazionale în piept, exantem, conjunctivită și stare generală de rău la 6-12 ore după administrarea medicamentului. Corticosteroizii pot fi luați în considerare în tratamentul sau prevenția sindromului. Dacă sunt eficace, tratamentul cu citarabină poate continua.

Dupa administrarea intratecala

Tulburări ale sistemului nervos

Riscul toxicității la nivelul SNC crește dacă tratamentul cu citarabină – administrat în doză mare i.v. sau intratecal – este combinat cu un alt tratament toxic asupra SNC, cum ar fi radioterapia, metotrexatul în doze mari administrat intratecal sau când este administrat intratecal în intervale scurte sau în doze mai mari de 30 mg/m².

După tratamentul intratecal au fost raportate leucencefalopatie necrotizantă, deprimarea măduvei osoase, mielopatie care a condus la para- sau cvadriplegie, paralizie și alte neurotoxicități izolate.

Tulburări oculare

Orbire.

Tulburări gastrointestinale

Greață, vărsături.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Cefalee, febră și/sau alte simptome de arahnoidită

Reacțiile adverse determinate de tratamentul cu citarabină în doze mari, altele decât observate în cazul dozelor convenționale, includ:

Infecții și infestări

Sepsis, apces hepatic

Toxicitate hematologică:

Se manifestă ca pancitopenie profundă, care poate dura 15-25 de zile împreună cu aplazie a măduvei spinării mai severă decât observată la doze convenționale.

Tulburări ale sistemului nervos

După tratamentul cu doze mari de citarabină, la 8-37% dintre pacienți au fost observate simptome de influență cerebrală sau cerebeloasă, precum modificări de personalitate și ale stării de alertă, dizartrie, ataxie, tremor, nistagmus, cefalee, confuzie, somnolență, amețeli, comă, convulsii, neuropatii motorii și senzoriale. Incidența la vârstnici (>55 ani) poate fi chiar mai mare. Alți factori predispozanți sunt afectare a funcției hepatice și renale, tratamente anterioare la nivelul SNC (de exemplu radioterapie) și abuz de alcool etilic. Tulburările SNC sunt în cele mai multe cazuri reversibile.

Riscul de toxicitate la nivelul SNC crește dacă tratamentul cu citarabină este administrat intravenos în doze mari și în asociere cu alte tratamente toxice pentru SNC, precum radioterapia sau medicamente citotoxice în doze mari.

Toxicitate corneană şi conjunctivală:

Au fost descrise leziuni reversibile la nivelul corneei şi conjunctivită hemoragică. Aceste fenomene pot fi prevenite sau diminuate în intesitate prin instilarea unor picături oculare cu corticosteroizi.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Pot să apară semnele clinice ale edemului pulmonar/SDRA, în special la tratamenul în doze mari.

Reacţia este cauzată, probabil, de o lezare a capilarelor alveolare. Este dificil de făcut o evaluare a frecvenţelor (declarate ca 10-26% în diverse publicaţii), întrucât, de regulă, pacienţii sunt în stadiul de recidivă, iar în acest caz alţi factori pot contribui la această reacţie.

La pacienți tratați cu doze intermediare experimentale de citarabină (1g/m²) cu și fără alți agenți chimioterapeutici (meta-AMSA, daunorubicină, VP-16), s-a raportat o pneumonită interstițială difuză fără cauză clară care poate fi asociată cu citarabina.

A fost raportat un sindrom de detresă respiratorie bruscă, care progresează rapid la edem pulmonar și o cardiomegalie radiografică pronunțată, după o terapie cu doze mari experimentale cu citarabină

administrată pentru tratamentul leucemiei recidive; s-a raportat și deces.

Tulburări gastrointestinale:

Necroză gastrointestinală, colită necrozantă, ulcerații gastrointestinale (incluzând pneumatoza cistoidă intestinală care duce la peritonită).

Pot apărea reacţii mai severe, în plus faţă de simptomele frecvente, mai ales în cazul tratamentului cu doze mari de citarabină. Au fost raportate perforaţie intestinală sau necroză cu ileus şi peritonită.

Tulburări hepatobiliare:

Abcesele hepatice, hepatomegalia, sindromul Budd-Chiari (tromboză venoasă hepatică) şi pancreatita au fost observate după tratamentul cu doze mari.

Afecțiuni cutanate și la nivelul țesutului subcutanat:

Erupție cutanată tranzitorie care determină descuamare, alopecie.

Altele:

Ca urmare a tratamentului cu citarabină, au fost raportate cardiomiopatia şi rabdomioliza. A fost raporat un caz de anafilaxie care a avut ca rezultat stop cardiorespirator acut care a necesitat resuscitare. Această reacţie a apărut imediat după administrarea intravenoasă a citarabinei.

Reacţiile adverse gastrointestinale sunt reduse dacă citarabina se administrează sub formă de perfuzie. Se recomandă administrarea locală a glucocorticoizilor ca profilaxie a conjuctivitei hemoragice.

Amenoree și azoospermie (vezi pct. 4.6).

Infecțiile virale, bacteriene, fungice, parazite sau saprofite în orice locație în organism pot fi asociate cu utilizarea citarabinei în monoterapie sau în asociere cu alte imunosupresoare în doze care afectează imunitatea celulară sau umorală. Aceste infecții pot fi ușoare, dar și severe sau uneori letale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Nu există antidot specific pentru supradozajul cu citarabină. Întreruperea tratamentului, urmată de tratamentul deprimării medulare consecutive, incluzând transfuzie de sânge integral sau transfuzie de masă trombocitară şi antibiotice, după cum este necesar.

Administrarea a douăsprezece doze de 4,5 g/m², în perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, la interval de 12 ore, induce toxicitate la nivelul sistemului nervos central, ireversibilă şi letală.

În cazul supradozei intratecale: lichidul trebuie înlocuit imediat cu soluție salină izotonică. Citarabina poate fi eliminată prin hemodializă.