Salbutamolul este un agonist selectiv al receptorilor beta2 adrenergici indicat în tratamentul sau prevenţia bronhospasmului. Acesta produce bronhodilataţie de scurtă durată în obstrucţia reversibilă a căilor aeriene datorată astmului bronşic, bronşitei cronice şi emfizemului.

Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte singura sau principala medicaţie a pacienţilor cu astm bronşic persistent. La pacienţii cu astm bronşic persistent care nu răspund la tratamentul cu salbutamol, este recomandat tratamentul cu corticoizi inhalatori pentru a atinge şi menţine controlul acestuia. Lipsa răspunsului la tratamentul cu salbutamol poate indica necesitatea solicitării urgente a sfatului medicului.

Ventolin soluţie injectabilă este indicat pentru ameliorarea bronhospasmului sever, asociat cu astm bronşic sau bronşită şi pentru tratamentul status astmaticus. Se utilizează în managementul atacului de astm bronşic, sub îndrumarea medicului.

Ventolin soluţie injectabilă este indicat la adulţi şi adolescenţi.

La doze terapeutice acţionează asupra receptorilor beta-2 adrenergici din fibrele musculare de la nivelul bronhiilor, acţionând slab sau deloc asupra receptorilor beta-1 adrenergici de la nivelul cordului.

Tratamentul simptomatic în toate tipurile de astm bronşic, bronhospasm şi/sau bronhopneumopatii obstructive reversibile.

De asemenea, la doze terapeutice acţionează asupra receptorilor beta-2 adrenergici din uter, acţionând slab sau deloc asupra receptorilor beta-1adrenergici de la nivelul cordului.

Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii

Este indicat pentru a opri travaliul între 22 şi 37 săptămâni de sarcină la paciente fără contraindicaţii medicale sau obstetricale privind terapia tocolitică, sub supraveghere medicală.

Salbutamolul are o durată de acţiune de la 4 la 6 ore la cei mai mulţi pacienţi.

Ventolin soluţie injectabilă poate fi administrat subcutanat, intramuscular sau intravenos, sub supravegherea unui medic.

Ventolin soluţie injectabilă nu se injectează nediluat pe cale intravenoasă. Concentraţia trebuie redusă cu 50% înainte de administrare.

Preparatele parenterale cu salbutamol nu trebuie administrate în aceeaşi seringă sau în acelaşi dispozitiv de perfuzie cu alte medicamente.

Doze

Afecţiuni respiratorii

Creşterea utilizării agoniştilor beta-2 adrenergici poate reprezenta un semn de agravare a astmului bronşic. În acest caz sunt necesare reevaluarea schemei terapeutice şi luarea în considerare a asocierii de glucocorticoizi.

Adulţi – bronhospasm sever sau status astmaticus

Subcutanat: doza recomandată este de 500 micrograme (8 micrograme/kg corp), cu repetare la fiecare 4 ore, dacă este necesar.

Intramuscular: doza recomandată este de 500 micrograme (8 micrograme/kg corp), cu repetare la fiecare 4 ore, dacă este necesar.

Intravenos: doza recomandată este de 250 micrograme (4 micrograme/kg corp) injectat încet. Dacă este necesar, doza poate fi repetată.

Administrarea Ventolin soluţie injectabilă 500 micrograme/ml poate fi facilitată prin diluarea cu apă pentru preparate injectabile.

Perfuzie : dozele obişnuite administrate în status astmaticus sunt de 3-20 micrograme /min dar au fost folosite cu succes doze mai mari în caz de insuficienţă respiratorie. Doza de începere este de 5 micrograme

/min, ea urmând să fie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului.

O soluţie perfuzabilă convenabilă poate fi preparată prin diluarea a 5 ml de soluţie de salbutamol pentru perfuzie i.v. în 500 ml soluţie pentru perfuzie cum ar fi clorură de sodiu sau dextroză pentru a obţine o doză de salbutamol de 10 micrograme/ml.

Populaţie pediatrică

Siguranţa şi eficacitatea Ventolin soluţie injectabilă la copiii cu vârste sub 12 ani nu a fost stabilită. Din datele disponibile, nu se pot face recomandări cu privire la dozaj.

Gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii

Tratamentul cu Ventolin soluţie injectabilă trebuie iniţiat doar de către obstetricieni/medici cu experienţă în utilizarea medicamentelor tocolitice. Acesta trebuie efectuat în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului.

Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore, întrucât datele arată că principalul efect al tratamentului tocolitic este întârzierea naşterii cu până la 48 ore; în studiile controlate randomizate nu au fost

observate efecte semnificative din punct de vedere statistic privind mortalitatea sau morbiditatea perinatală. Această întârziere poate fi utilizată pentru a administra glucocorticoizi sau pentru a implementa alte măsuri cunoscute pentru a ameliora sănătatea perinatală.

Ventolin soluţie injectabilă trebuie administrat cât mai devreme posibil după stabilirea diagnosticului de travaliu prematur şi după evaluarea pacientei pentru a elimina eventualele contraindicaţii privind utilizarea salbutamolului (vezi pct. 4.4).

Pentru această indicaţie se pot folosi perfuzii cu soluţie preparată ca mai sus. Rata de perfuzare de 10-45 micrograme /min este în general potrivită pentru a controla contracţiile uterine dar, în funcţie de puterea sau de frecvenţa contracţiilor, dozele pot fi mărite sau micşorate. Doza de iniţiere recomandată este de 10 micrograme /min şi poate fi crescută la intervale de 10 minute, până când contracţiile se reduc ca intensitate, frecvenţă şi durată. După aceea, rata de perfuzare poate fi crescută, până când contracţiile încetează.

Precauţii speciale pentru perfuzie: Doza trebuie titrată individual ţinând cont de suprimarea contracţiilor, creşterea frecvenţei cardiace şi modificările tensiunii arteriale, care sunt factori limitatori. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a acestor parametri în timpul tratamentului. Ritmul cardiac al mamei nu trebuie să depăşească 120 bătăi/minut.

Monitorizarea atentă a nivelului de hidratare este esenţial pentru a evita riscul de apariţie a unui edem pulmonar la mamă (vezi pct. 4.4). Astfel, volumul de lichid în care se administrează medicamentul trebuie minimizat. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv controlat de administrare a injecţiei, de preferinţă o pompă cu seringă.

O atenţie specială trebuie acordată de asemenea monitorizării funcţiei cardiovasculare. Dacă există semne de edem pulmonar sau de cardiopatie ischemică trebuie luată în considerare oprirea administrării de Ventolin, soluţie injectabilă (a se vedea pct. 4.4 şi 4.8).

Odată cu încetarea contracţiilor uterine, rata de perfuzare trebuie menţinută la acelaşi nivel pentru încă o oră şi apoi redusă cu câte 50% la interval de 6 ore.

Ca şi procedură alternativă sau pentru a contracara supradozajul accidental cu medicamente ocitocice, Ventolin soluţie injectabilă poate fi administrat şi prin injectare i.v. Doza recomandată este de 100-250 micrograme salbutamol. Doza poate fi repetată în funcţie de răspunsul pacientei la tratament.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Ventolin soluţie injectabilă este contraindicat în următoarele situaţii:

• Orice afecţiune la o vârstă gestaţională < 22 săptămâni

• Ca medicament tocolitic la pacientele cu boală cardiacă ischemică preexistentă sau la cele cu factori majori de risc pentru boala cardiacă ischemică.

• Iminenţă de avort în trimestrele 1 şi 2

• Orice afecţiuni ale mamei sau fătului în care prelungirea sarcinii reprezintă un pericol, de exemplu, toxemie severă, infecţie intrauterină, hemoragie vaginală cauzată de placenta praevia, eclampsie sau preeclampsie severă, dezlipirea placentei sau compresia cordonului ombilical.

• Deces fetal intrauterin, malformaţie congenitală letală sau cromozomială cunoscută.

  Ventolin soluţie injectabilă este, de asemenea, contraindicat în orice situaţie medicală preexistentă în care un betamimetic ar avea o reacţie adversă, de exemplu, hipertensiune pulmonară şi afecţiuni cardiace precum

  cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau orice tip de obstrucţie a tractului de ejecţie a ventriculului stâng, de exemplu, stenoza aortică.

Tratamentul astmului bronşic trebuie realizat treptat, iar răspunsul pacientului trebuie monitorizat clinic şi prin probe funcţionale respiratorii.

Creşterea folosirii bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acţiune şi în special a beta-2 agoniştilor pentru controlul simptomatologiei astmului bronşic indică deteriorarea controlului afecţiunii. În acest caz, regimul terapeutic al pacientului trebuie reevaluat.

Deteriorarea bruscă şi progresivă a controlului astmului bronşic constituie o condiţie ameninţătoare de viaţă şi trebuie avută în vedere începerea tratamentului cu/sau creşterea dozei de glucocorticoid. La pacienţii consideraţi cu risc, trebuie instituită monitorizarea zilnică a fluxului respirator maxim.

Tratamentul cu agonişti beta-2 adrenergici poate produce hipokaliemie potenţial severă, mai ales în cazul administrării parenterale sau prin nebulizare. Este necesară prudenţă, în special în cazul astmului bronşic acut sever, deoarece hipokaliemia poate fi potenţată prin administrarea concomitentă de derivaţi xantinici, glucocorticoizi, diuretice şi prin hipoxie. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea kaliemiei.

Salbutamolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tireotoxicoză.

Utilizarea salbutamolului în tratamentul bronhospasmului sever sau în status astmaticus nu exclude utilizarea terapiei cu glucocorticoizi după cum este necesar.

Când este posibil, se recomandă administrarea de oxigen împreună cu salbutamol, mai ales dacă se administrează i.v. perfuzabil la pacienţii hipoxici.

Similar altor agonişti beta-2 adrenergici, salbutamolul poate determina modificări metabolice reversibile, cum este hipokaliemie reversibilă sau creşterea glicemiei. Pacienţii cu diabet zaharat nu vor putea să compenseze această creştere a glicemiei, ceea ce va conduce la cetoacidoză. Administrarea concomitentă de glucocorticoizi poate exacerba acest efect.

Pacienţii care suferă de diabet zaharat, precum şi cei care primesc corticosteroizi trebuie monitorizaţi frecvent în timpul perfuziei cu salbutamol, astfel încât să se poată lua măsuri de contracarare a oricăror modificări metabolice care eventual apar (de exemplu, prin creşterea dozei de insulină). Pentru aceşti pacienţi, soluţia de salbutamol pentru perfuzare trebuie diluată cu ser fiziologic, în loc de soluţie injectabilă de ser fiziologic şi dextroză.

Foarte rar a fost raportată acidoză lactică în combinaţie cu doze mari terapeutice de agonişti β2-adrenergici administraţi intravenos sau prin nebulizare, mai ales la pacienţii trataţi pentru exacerbări acute ale astmului bronşic (a se vedea pct. 4.8). Creşterea nivelurilor lactaţilor poate duce la dispnee şi hiperventilaţie compensatorie, simptome care pot fi interpretate greşit ca fiind semne ale tratamentului necorespunzător al astmului bronşic şi care pot duce la intensificarea tratamentului cu agonişti beta-2 adrenergici cu timp scurt de acţiune. Este astfel recomandat ca pacienţii să fie monitorizaţi pentru depistarea nivelului crescut de lactat şi a acidozei metabolice consecutive.

Tocoliza

Orice decizie de a iniţia terapia cu Ventolin soluţie injectabilă trebuie luată după o analiză atentă a riscurilor şi beneficiilor tratamentului.

Tratamentul trebuie efectuat doar în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului. Tocoliza cu substanţe beta-agoniste nu este recomandată după ruperea membranelor sau dacă dilataţia colului depăşeşte 4 cm.

Ventolin soluţie injectabilă trebuie utilizat atent în tocoliză, pe perioada tratamentului fiind necesară monitorizarea funcţiei cardiorespiratorii, monitorizarea ECG.

Următoarele funcţii trebuie monitorizate în mod constant la mamă şi, dacă este posibil/adecvat, la făt:

• tensiunea arterială şi ritmul cardiac

• ECG

• balanţa hidroelectrolitică - pentru monitorizarea edemelului pulmonar

• glucoza şi nivelul acidului lactic - îndeosebi la pacientele cu diabet

• nivelul potasiului – substanţele beta-agoniste sunt asociate cu o scădere a potasiului seric, ceea ce duce la creşterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.5)

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar simptome de ischemie miocardică (de exemplu, dureri în piept sau modificări ECG).

Ventolin soluţie injectabilă nu trebuie utilizat ca medicament tocolitic la pacientele cu factori majori de risc pentru boala cardiacă sau boală cardiacă preexistentă (de exemplu, tahiaritmii, insuficienţă cardiacă sau boli valvulare; vezi pct. 4.3). În cazul travaliului prematur la paciente cu boală cardiacă cunoscută sau suspectată, caracterul adecvat al tratamentului trebuie evaluat de către un specialist în cardiologie înainte de administrarea prin perfuzie intravenoasă a Ventolin soluţie injectabilă.

Edemul pulmonar

Întrucât în timpul sau în urma tratamentului travaliului prematur cu substanţe beta-agoniste au fost raportate cazuri de edem pulmonar şi ischemie miocardică la mamă, se recomandă monitorizarea atentă a balanţei fluidelor şi funcţiei cardio-respiratorii. Pacientele cu factori predispozanţi printre care se numără sarcinile multiple, supraîncărcările volemice, infecţia maternă şi preeclampsia pot avea un risc crescut de a dezvolta edem pulmonar. Administrarea cu ajutorul unei pompe cu seringă în locul perfuziei i.v. limitează riscul supraîncărcării volemice. Dacă apar simptome de edem pulmonar sau ischemie miocardică, se va lua în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Tensiunea arterială şi ritmul cardiac

Administrarea de substanţe beta-agoniste prin perfuzie este asociată de obicei cu o creştere a ritmului cardiac de 20 - 50 bătăi pe minut. Frecvenţa cardiacă a mamei trebuie monitorizată, iar necesitatea de a controla creşterea acesteia prin reducerea dozei sau întreruperea administrării tratamentului trebuie evaluată de la caz la caz. În general frecvenţa cardiacă a mamei nu trebuie să depăşească valoarea constantă de 120 bătăi pe minut.

Tensiunea arterială a mamei poate scădea uşor în timpul administrării perfuziei, efectul fiind mai semnificativ asupra tensiunii diastolice decât asupra celei sistolice. Scăderile tensiunii diastolice se încadrează de obicei între 10 şi 20 mmHg. Efectul perfuziei asupra ritmului cardiac al fătului este mai puţin marcat, dar pot apărea creşteri cu până la 20 bătăi pe minut.

Pentru a minimiza riscul de hipotensiune arterială asociată cu terapia tocolitică, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a evita compresia venei cave, menţinând pacienta în poziţie laterală pe partea stângă sau dreaptă în timpul administrării perfuziei.

Diabetul

Administrarea de substanţe beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei. De aceea se recomandă monitorizarea nivelului glicemiei şi acidului lactic şi ajustarea tratamentului antidiabetic conform nevoilor mamei în timpul tocolizei (vezi pct. 4.5).

Hipertiroidia

Ventolin soluţie injectabilă trebuie administrat doar cu precauţie pacientelor care suferă de tireotoxicoză, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor tratamentului.

Indicaţia respiratorie

Pacienţii cu boală cardiacă de fond severă (de exemplu boală cardiacă ischemică, tahiaritmie sau insuficienţă cardiacă severă) care primesc salbutamol pentru boli respiratorii, trebuie avertizaţi să solicite consult medical dacă prezintă dureri precordiale sau alte manifestări de agravare a bolii cardiace.

Salbutamolul şi medicamentele β-blocante neselective (ca propranololul) nu trebuie asociate.

Compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice

Datorită efectului antihipertensiv suplimentar, apare o creştere a inerţiei uterine cu risc de hemoragie; în plus, au fost raportate cazuri de tulburări grave ale ritmului ventricular datorită creşterii reactivităţii cardiace, ca interacţiune cu compuşii halogenaţi folosiţi ca anestezice. Tratamentul trebuie întrerupt, dacă este posibil, cu cel puţin 6 ore înainte de o eventuală anestezie programată cu compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice.

Corticosteroizi

Corticosteroizii sistemici sunt frecvent administraţi în timpul travaliului prematur pentru a spori dezvoltarea pulmonară fetală. Au fost raportate cazuri de edem pulmonar la femei cărora li s-au administrat simultan substanţe beta-agoniste şi corticosteroizi.

Se ştie despre corticosteroizi că aceştia cresc nivelul glicemiei şi pot reduce potasiul seric, motiv pentru care administrarea simultană a acestora trebuie efectuată cu atenţie, cu monitorizarea în permanenţă a pacientei datorită riscului crescut de hiperglicemie şi hipopotasemiei (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice

Administrarea de medicamente beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei, care poate fi interpretată ca o atenuare a terapiei antidiabetice; de aceea poate fi necesară ajustarea terapiei antidiabetice (vezi pct. 4.4).

Agenţi care favorizează depleţia potasiului

Datorită efectului hipopotasemic al medicamentelor beta-agoniste, administrarea simultană a medicamentelor care favorizează depleţia potasiului, despre care se ştie că sporesc riscul de hipopotasemie, cum ar fi diureticele, digoxina, metil-xantinele şi corticosteroizii, trebuie să se facă precaut, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor în special cu privire la creşterea riscului de aritmie cardiacă datorită hipopotasemie (vezi pct. 4.4).

Salbutamol nu este contraindicat la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori de monoaminooxidază.

Sarcina

Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai atunci când beneficiul potenţial matern depăşeşte orice risc posibil la făt.

După punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat foarte puţine cazuri de malformaţii congenitale variate, incluzând palatoschizis şi defecte ale membrelor la copii născuţi de mame tratate cu salbutamol în timpul sarcinii. O parte dintre mame primiseră medicaţie multiplă în timpul sarcinii. Deoarece nu s-a putut evidenţia un tipar de malformaţii congenitale în această situaţie iar rata de malformaţii congenitale în populaţia generală este de 2-3%, nu s-a putut stabili o legătură a acestor malformaţii congenitale cu salbutamolul.

Alăptarea

Deoarece salbutamolul este excretat în laptele matern, nu se recomandă utilizarea acestuia de către femeile care alăptează, doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la sugar. Nu se cunoaşte dacă salbutamolul excretat în laptele matern are un efect nociv asupra nou-născutului.

Fertilitatea

Nu există date cu privire la efectul salbutamolului asupra fertilităţii la oameni. Nu au fost înregistrate efecte adverse asupra fertilităţii la animale (vezi ,,Date preclinice de siguranţă”).

Nu s-au raportat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite în felul următor: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), incluzând şi raportările izolate şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Evenimentele foarte frecvente şi frecvente au fost, în general, rezultate din datele furnizate din studiile clinice. Evenimentele rare, foarte rare şi cu frecvenţă necunoscută au fost, în general, rezultate din raportări spontane.

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând angioedem, urticarie, bronhospasm, hipotensiune şi colaps.

Tulburări de metabolism şi nutriţie

Frecvente: *hipopotasemie Rare: *hipoglicemie

Ca urmare a tratamentului cu agonişti beta-2 adrenergici poate să apară hipopotasemie severă. Foarte rare: acidoză lactică

Acidoza lactică a fost raportată foarte rar la pacienţi care primesc terapie cu salbutamol intravenos sau sub formă nebulizată în cadrul tratamentului exacerbărilor acute ale astmului.

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: tremor Frecvente: cefalee

Foarte rare: hiperactivitate

Tulburări cardiace

Foarte frecvente: *tahicardie

Frecvente: *palpitaţii, *scăderea tensiunii diastolice

Rare: *aritmii cardiace, de exemplu, fibrilaţie atrială, ischemie miocardică (vezi pct. 4.4), extrasistole

Tulburări vasculare

Frecvente: *hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4) Rare: *vasodilataţie periferică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: *edem pulmonar

În managementul travaliului prematur, salbutamolul injectabil a fost asociat mai puţin frecvent cu edemul pulmonar. Pacientele cu factori predispozanţi cum ar fi naşteri multiple, cantitate mare de lichid amniotic, infecţii la naştere sau pre-eclampsie ar putea avea un risc crescut de a face edem pulmonar.

Tulburări gastrointestinale

Foarte rare: greaţă, vărsături

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: crampe musculare

Răniri, otrăviri sau complicaţii procedurale

Foarte rare: uşoară durere sau senzaţie de înţepătură la injectarea intramusculară a soluţiei nediluate.

* Aceste reacţii au fost raportate în asociere cu utilizarea de medicamente beta-agoniste cu durată scurtă de acţiune în indicaţiile obstetricale şi sunt considerate efecte de clasă (vezi pct. 4.4).

În managementul travaliului prematur

Cele mai frecvente reacţii adverse ale Ventolin soluţie injectabilă sunt corelate cu activitatea farmacologică a betamimeticelor şi pot fi limitate sau evitate prin monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici, cum ar fi tensiunea arterială şi ritmul cardiac şi ajustarea corespunzătoare a dozei. Aceste reacţii dispar în general la întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Semne şi simptome :

Cele mai comune semne şi simptome ale supradozajului cu salbutamol sunt reacţii trecătoare, farmacologic mediate de beta-agonişti (vezi pct. 4.8).

După o supradoză de salbutamol poate apărea hipokaliemia. Ca urmare, nivelurile potasiului seric trebuie monitorizate.

Acidoza lactică a fost raportată în asociere cu doze terapeutice ridicate cât şi cu supradozaj cu beta-agonişti cu durată scurtă de acţiune. Aşadar, monitorizarea acidului lactic seric precum şi a acidozei lactice consecutive ar trebui indicate în stabilirea diagnosticului de supradozaj (în mod particular dacă există persistenţa tahipneei sau înrăutăţirea acesteia în ciuda îmbunătăţirii simptomelor de bronhospasm precum wheezing-ul).

Au fost raportate simptome de greaţă, vomă şi hiperglicemie, cu precădere la copii şi atunci când supradoza de salbutamol a fost luată pe cale orală.

Tratament:

Trebuie realizată o monitorizare continuă ca şi indicaţie clinică sau la recomandarea centrului naţional de otrăvuri, unde este aplicabil.