ETOMIDAT-LIPURO 2 mg/ml EMULSIE INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ETOMIDAT-LIPURO 2mg/ml
Inducerea anesteziei generale.
Notă:
În cazul în care este utilizată în anestezia de scurtă durată, Etomidat - Lipuro trebuie asociat cu un analgezic corespunzător.
Doze
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul individual şi de efectul clinic. Trebuie avut in vedere următoarea schemă de dozare:
Copii şi adulţi
La adulţi şi copii, doza hipnotică eficace este de 0,30 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat – Lipuro/kg corp). Astfel, la pacienţii adulţi, o fiolă este suficientă pentru a induce narcoză cu durată de 4-5 minute.
Aceste doze pot fi adaptate în funcţie de greutatea corporală.
Hipnoza poate fi prelungită prin administrare injectabilă adiţională de Etomidat-Lipuro. A nu se depăşi doza maximă recomandată de 3 fiole (30 ml).
Deoarece etomidatul nu prezintă efect analgezic, se recomandă administrarea unui opioid adecvat (de exemplu 1-2 ml fentanil intravenos 1-2 minute) înainte de administrarea etomidatului.
La copii cu vârsta sub 15 ani, poate fi necesar creşterea dozei: o doză suplimentară de până la 30% din doza pentru adult poate fi necesară pentru a obţine aceeaşi profunzime şi durată a narcozei ca şi la adult.
Vârstnici
La vârstnici se administrează o singură doză de 0,15 – 0,2 mg etomidat, (0,075 – 0,1 ml Etomidat- Lipuro/kg), ajustată în funcţie de efectul clinic.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei trataţi anterior cu neuroleptice, doza trebuie micşorată.
La pacienţii cu epilepsie manifestată sau cu risc convulsivant crescut, injectarea trebuie efectuată rapid, în câteva secunde, pentru a evita pătrunderea prea lentă a etomidatului în creier. Biodisponibilitatea bună a etomidatului şi distribuţia rapidă a acestuia în creier previne apariţia convulsiilor.
În cazul utilizării anesteziei în marele rău epileptic sau în crizele de epilepsie în serie, se injectează rapid 0,3 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat-Lipuro), în decurs a 10 secunde. Dacă este necesar, această doză poate fi repetată de mai multe ori.
Mod de administrare
Etomidat-Lipuro poate fi administrat doar de către un medic cu experienţă în intubaţia endotraheală având disponibil echipamente pentru respiraţie artificială.
Etomidat-Lipuro trebuie injectat strict intravenos, de regulă lent (o doză în aproximativ 30 secunde) si, dacă este necesar, fracţionat.
Injectarea intra-arterială trebuie evitată, datorită riscului de necroză. Injectarea paravenoasă provoacă durere puternică.
Pentru a evita apariţia miocloniilor înainte de a administra Etomdiat-Lipuro, trebuie administrată medicaţie adecvată. Se recomandă utilizarea benzodiazepinelor, de exemplu diazepam care trebuie administrat intramuscular timp de o oră sau intravenos timp de 10 minute, înainte de a se administra Etomidat-Lipuro.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Etomidat-lipuro nu trebuie administrat la pacienţii cu hipersensibilitate la etomidat, ulei de soia sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Nou-născuţii şi copii sub 6 luni nu trebuie trataţi cu Etomidat-Lipuro, exceptând cazurile în care este imperios necesar.
În timpul inducţiei anestezice cu etomidat poate să apară o scădere uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice (în special dacă se administrează în prealabil droperidol). La pacienţii debilitaţi la care poate să apară hipotensiune arterială severă, următoarele măsuri trebuie luate:
-
înainte de inducţia anesteziei se va asigura o linie venoasă în vederea administrarării lichidelor perfuzabile
-
pe cât posibil, trebuie evitată administrarea altor inductori
-
inducţia anesteziei trebuie efectuată cu pacientul în clinostatism
-
medicamentul trebuie administrat încet (de exemplu 10 ml într-un minut).
Apnee tranzitorie poate să apară mai ales după administrarea de doze mari de etomidat asociat cu deprimante ale sistemului nervos central. Când se administrează Etomidat-Lipuro, trebuie avut la îndemână echipamentul pentru resuscitare în cazul apariţiei detresei respiratorii şi a apneei.
În studii efectuate la animale, s-a demonstrat că Etomidat-Lipuro poate induce porfirie. De aceea, produsul nu trebuie administrat la pacienţii cu tulburări ereditare ale biosintezei hemului, cu excepţia cazurilor în care
indicaţia administrării etomidatului a fost luată după o atentă evaluare a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic.
Dozele de etomidat pentru asigurarea inducţiei au fost asociate cu o reducere a cortizolului plasmatic şi a concentraţiei de aldosteron (vezi pct. 5.1). La pacienţii aflaţi în condiţii de stres severe, în special la cei cu disfuncţie adreno-corticală, poate fi luată în considerare administrarea suplimentară de cortizol exogen. În astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă.
Supresia prelungită a cortizolului endogen şi a aldosteronului poate fi o consecinţă directă a etomidatului când este administrat prin perfuzie continuă sau în doze repetate, de aceea acest lucru trebuie evitat. În astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă. Totuşi, când etomidatul este folosit pentru inducţie anestezică, creşterea post-operatorie a cortizolului seric, observată după inducţia anestezică cu tiopentonă, este întârziată timp de 3-6 ore.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cortico-suprarenaliană preexistentă, precum la pacienţii cu sepsis.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei care au primit anterior neuroleptice, opioide sau sedative, doza de etomidat trebuie micşorată.
Mişcări spontane se pot produce la una sau mai multe grupe musculare, în special dacă nu s-a administrat premedicaţie. Aceste mişcări au fost atribuite dezinhibiţiei subcorticale. Acestea pot fi prevenite prin administrare intravenoasă de fentanil în doză mică, cu droperidol sau diazepam cu 1-2 minute înainte de inducţia anesteziei cu etomidat.
Miocloniile şi durerea la injectare, inclusiv durere venoasă, s-a observat în timpul administrării de etomidat, în special când este administrat într-o venă de calibru mic. Acest lucru poate fi evitat prin administrarea intravenoasă a unui oipoid adecvat în doză mică, de exemplu fenatnil, cu 1-2 minute înainte de inducţie.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la vârstnici, deoarece există riscul de scădere a fracţiei de ejecţie cardiace. Acest lucru a fost raportat la pacienţii la care s-au utilizat doze mai mari decât cele recomandate (vezi pct. 4.2).
La pacienţii fără premedicaţie pot să apară convulsii.
Etomidat - Lipuro nu are efect analgezic. În cazul în care este utilizat pentru anestezia de scurtă durată, înainte sau concomitent cu Etomidat – Lipuro trebuie administrat un analgezic puternic, de exemplu fentanil.
Rar, uleiul de soia poate provoca reacţii alergice grave.
Efectul hipnotic al etomidatului poate fi potenţat de neuroleptice, opioide, sedative si alcool.
Inducţia anestezică cu etomidat poate fi asociată cu o scădere uşoară şi tranzitorie a rezistenţei vasculare periferice. Acest lucru poate potenţa efectul altor medicamente hipotensoare.
Etomidatul este compatibil din punct de vedere farmacologic cu relaxantele musculare şi anestezicele inhalatorii în practica clinică curentă.
Efectul altor medicamente asupra etomidatului
În cazul administrării concomitente a etomidatului cu alfentanil s-a observat o scăderea a timpului de înjumătăţire plasmatic a etomidatului la 29 minute. Este nevoie de precauţie la pacienţii la care se administrează cele două medicamente deoarece concentraţia etomidatului poate să scadă sub pragul hipnotic.
Clearance-ul plasmatic total şi volumul de distribuţie al etomidatului este scăzut cu un factor de 2-3 fără a se modifica timpul de înjumătăţire plasmatic, când se administrează împreună cu fentanil intravenos. Când etomidatul este administrat concomitent cu fentanil intravenos, poate fi necesară scăderea dozei de etomidat.
Efectul etomidatului asupra altor medicamente
Aparent, administrarea concomitentă a etomidatului cu ketamina nu prezintă efecte semnificative asupra concentraţiei plasmatice sau asupra parametrilor farmacocinetici ai ketaminei sau ale metabolitului său principal, norketamina.
Fertilitatea
La animale, etomidatul nu a prezentat efecte primare asupra fertilităţii, efecte primare embriotoxice sau teratogene. La doze toxice la mame s-a observat o scădere a supravieţuirii la şobolani.
Sarcina
Etomidatul trebuie utilizată în perioada de sarcină doar dacă acest lucru este neapărat necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic /risc potenţial la făt.
În timpul anesteziei obstetricale, etomidatul poate traversa placenta. Scorul Apgar la nou-născuţi din mame care au primit etomidat este comparabil cu al nou-născuţilor după administrarea altor medicamente hipnotice. La nou-născuţii din mame care au primit etomidat s-a observat o scădere tranzitorie a valorii serice de cortizol pentru o perioadă de aproximativ 6 ore.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă etomidatul se excretă în laptele uman. Deoarece multe medicamente se excretă în laptele uman, se recomandă precauţie în cazul utilizării etomidatului la mame care alăptează.
Etomidat-Lipuro are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii cărora li s-a administrat produsul nu vor fi capabili de a conduce vehicule sau utiliza utilaje timp de minim 24 de ore de la administrare. Revenirea la starea de alertă normală depinde de durata operaţiei, de doza totală de etomidat şi de medicaţia utilizată concomitent. În final, decizia de a permite utilizarea utilajelor sau conducerea vehiculelor trebuie luată de echipa de tratament post-anestezie.
Siguranţa utilizării etomidatului a fost evaluată la 812 pacienţi care au participat la 4 studii clinice deschise, în care s-a utilizat etomidatul pentru inducerea anesteziei generale. Subiecţii au primit cel puţin o doză de etomidat. Pe baza rezultatelor din aceste trialuri clinice s-a observat că cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă ≥ 5%) au fost diskinezia (incidenţă 10,3%) şi durerea venoasă (incidenţă 7,6%).
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după utilizarea etomidatului, fie în studii clinice, fie din experienţa de după punerea pe piaţă.
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse, a fost întrebuinţată următoarea terminologie: Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10 Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (precum şoc anafilactic, reacţie anafilactică, reacţie anafilactoidă).
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cortico-suprarenaliană
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: diskinezie. Frecvente: mioclonie.
Mai puţin frecvente: hipertonie, contracţii musculare involuntare, nistagmus.
Cu frecvenţă necunoscută: convulsii (inclusiv convulsii grand-mal).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie, extrasistolie, extrasistole ventriculare. Cu frecvenţă necunoscută: stop cardiac, bloc atrio-ventricular complet.
Tulburări vasculare
Frecvente:durere venoasă, hipotensiune arterială. Mai puţin frecvente: flebită, hipertensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: şoc, tromboflebită (inclusiv tromboflebită superficială şi tromboză venoasă profundă).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: apnee, hiperventilaţie, stridor.
Mai puţin frecvente: hipoventilaţie, sughiţ, tuse.
Cu frecvenţă necunoscută: deprimare respiratorie, bronhospasm.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături.
Mai puţin frecvente: hipersalivaţie.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie.
Mai puţin frecvente: eritem.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Steven-Johnson, urticarie.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: rigiditate musculară,
Cu frecvenţă necunoscută: trismus.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: durere la locul de injectare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Mr. Ștefan Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
email:adr@anm.ro
Simptomele unui supradozaj
În caz de supradozaj cu etomidat administrat în bolus, perioada de somn poate fi prelungită şi pot să apară depresie respiratorie şi chiar stop respirator, caz în care este necesar suport respirator adecvat. S-a mai raportat şi hipotensiune arterială. Supradozajul poate deprima secreţia cortizonică. Acest lucru se poate asocia cu dezorientare şi întârzierea revenirii din anestezie.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Se recomandă monitorizare atentă şi măsuri generale suportive (de exemplu suport respirator). Dacă este necesar, se pot administra 50-100 mg hidrocortizon în caz de deprimare a secreţiei cortizonice.
Proprietăți farmacologice - ETOMIDAT-LIPURO 2mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX07
Perioada de latenţă pe EEG este de 36 de secunde, iar efectul maxim apare după 46 de secunde. Mecanism de acţiune
Etomidatul este un hipnotic intravenos cu durată scurtă de acţiune, ca rezultat al redistribuirii și al metabolizării enzimatice. O singură doză de 0,3 mg/kg corp duce în 10 secunde la inconştienţă şi anestezie cu durată de 3-5 minute.
Efecte farmacodinamice
Nu determină eliberare de histamină şi nu are efect asupra funcţiei hepatice. Studiile in vitro au arătat că etomidatul produce inhibiţia enzimelor microzomiale. Studii limitate in vivo au demonstrat o inhibiţie minimă a metabolismului hepatic.
Etomidatul suprimă funcţiile cortexului glandelor suprarenale. Etomidatul inhibă celule corticosuprarenale responsabile de secreţia de cortizon prin inhibarea reversibilă a enzimei sintetizatoare de steroid 11-β hidroxilaza. Suprimarea cortizonului nu răspunde la ACTH şi durează până la 6 ore după o singură doză de 0,3 mg etomidat/kg. Inhibarea sintezei de cortizon este reversibilă şi depinde de concentraţia etomidatului în plasmă. De obicei valoarea plasmatică de cortizol revine al normal în 24 ore. Concentraţiile plasmatice sub 50 nanomoli au efect redus sau nu au niciun efect inhibitor. Aceste concentraţii sunt atinse după 4 ore de la o singură doză de etomidat.
Mişcări musculare involuntare s-au observat după administrarea de etomidat. Ele corespund dezinhibării diencefalice fiziologice, similare miocloniilor hipnogene din timpul somnului fiziologic.
Deoarece etomidatul nu are efect analgezic asocierea cu analgezice este necesară pentru toate procedurile chirurgicale.
Absorbţie
Conform datelor din literatură, timpul de înjumătăţire plasmatică al particulelor lipidice este mic. În timpul injectării, etomidatul se separă rapid de particulele lipidice, fapt demonstrat de valorile concentraţiei plasmatice, comparabile cu cele obţinute după administrarea formei apoase. Dispariţia emulsiei lipidice nu influenţează timpul de înjumătăţire a etomidatului.
Distribuţie
Etomidat - Lipuro are timp de înjumătăţire plasmatică, distribuţie şi durata de activitate comparabilă cu formula apoasă. Nu au putut fi detectate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
Etomidatul se leagă în proporţie de 76,5% de proteinele plasmatice (îndeosebi de albumină); legarea este redusă în disfuncţii renale şi afecţiuni cronice hepatice. Nu s-a observat acumulare.
Volumul aparent de distribuţie, total, de 4.6 ± 2.2 l/kg, este foarte mare şi indică o concentraţie tisulară considerabilă; volumul de distribuţie în compartimentul central de 24,2 ± 4,2 l sau 21,2 ± 2,8 l sau 23,2 ± 11,41 l este mult mai mare decât volumul plasmatic; de asemenea, compartimentul central include organe cu flux sanguin mare (de exemplu ficatul, creierul), redistribuţia din compartimentul profund periferic în cel central determină viteza de eliminare.
Metabolizare
Curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp are 3 faze, care pot fi suprapuse unui model tricompartimental. Distribuţia rapidă din compartimentul central în cel periferic şi în compartimentul periferic profund, precum şi viteza de eliminare mai mare, determină scăderea rapidă a concentraţiei plasmatice după o singură administrare (timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de 1,3 pănă la 4,5 minute). Volumul mare de distribuţie determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare relativ lung (timp de înjumătăţire terminal 2,4 – 5 ore) deşi rata extracţiei hepatice este mare.
Proprietăţile lipofile determină trecerea rapidă prin bariera hemato-encefalică. Concentraţia în lichidul cefalo-rahidian corespunde, aproximativ, concentraţiei etomidatului liber, nelegat de proteinele plasmatice (25 ± 3%).
Prima etapă în cadrul metabolizării este reprezentată de hidroliza etil esterului în ficat. De asemenea, o proporţie mică este supusă N-dezalchilării oxidative. Toţi metaboliţii cunoscuţi sunt inactivi din punct de vedere farmacologic.
Eliminare
După injectarea intravenoasă a 15 mg etomidat ( marcat radioactiv), aproximativ 75% din radioactivitatea totala s-a detectat în urină în decurs de 24 de ore. Aproximativ 50% din doză a apărut în urină, în primele 4 ore de la injectare. Extrapolarea rezultatelor a permis să se estimeze, faptul că aproximativ 87% din doză s-ar excretat în urină după o perioadă suficient de lungă, adică alte căi de excreţie având un rol minor.
Metabolitul major din urină este reprezentat de produsul de hidroliză al etomidatului, anume acidul R – (+) – 1 – (α-metilbenzil)-5-imidazolcarboxilic, din care o parte este prezent ca glucuronid, care este responsabil pentru aproximativ 80% din radioactivitatea din urină; din care 55-59% sub forma de acid si 21-24% sub formă de glucuronid.
Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
Valorile LD50 sunt disponibile atât pentru soluţiile de etomidat, cât şi pentru Etomidat - Lipuro:
| Specie | LD50 (mg/kg) | DE 50 (mg/kg) | Raport terapeutic | ||
| S | E | S | E | ||
| Şoarece | 29,5 | 37,0 | 1,0 | 29 | 37 |
| Şobolan | 18,5 | 16,8 | 0,6 | 31 | 28 |
| Cobai | 7,1 | - | 0,1 | 50 | - |
| Iepure | 11,9 | - | 0,5 | 24 | - |
| Câine | 7,6 | - | 0,5 | 16 | - |
S = soluţie, E = Etomidat - Lipuro, Doza terapeutică = LD50/ DE50
Toxicitate subcronică
ECG, tensiunea arterială, analizele hematologice şi biochimice, examenul de urină şi histopatologic nu au evidenţiat reacţii adverse determinate de medicament, după administrarea zilnică de etomidat la şobolan timp de peste 3 săptămâni (cea mai mare doză 5,0 mg/kg corp) şi la câine timp de peste 2 săptămâni (cea mai mare doză de 1,50 mg/kg corp).
Efecte asupra funcţiei de reproducere
Studii efectuate la şobolan si iepuri, în care etomidatul s-a administrat în doze de 5 mg/kg corp şi zi sau 4,5 mg/kg corp şi zi în timp organogenezei, nu au evidenţiat nici un efect teratogen sau alte efecte embriotoxice. Nu s-au făcut studii în timpul dezvoltării fetale. Experienţa privind administrarea la femeile gravide, este limitată la perioada naşterii. Etomidatul traversează placenta, atunci când este utilizat pentru anestezia obstetricală. Scorurile Apgar ale nou-născuţilor sunt comparabile cu cele obţinute după administrarea altor hipnotice.
Nu se cunosc gradul şi efectele clinice ale inhibiţiei sintezei steroidiene în corticosuprarenala copilului.
Studii de mutagenitate/carcinogenitate
Etomidatul nu a fost studiat privind eventualele efecte mutagene. În principiu, nu se pot exclude asemenea efecte.
La animale, nu sunt disponibile studii de carcinogenitate de lungă durată.
