Lunsumio în monoterapie este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu limfom folicular (LF) recidivat sau refractar, cărora li s-au administrat cel puţin două tratamente sistemice anterioare.

Lunsumio trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic cu experienţă în utilizarea tratamentelor antineoplazice, într-un spaţiu cu dotări medicale corespunzătoare pentru gestionarea reacţiilor severe, precum sindromul eliberării de citokine (SEC) și sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune (SNCEI) (Immune Effector Cell-Associated Neurotoxicity Syndrome - ICANS) (vezi mai jos și pct. 4.4).

Doze

Profilaxie şi premedicaţie

Lunsumio trebuie administrat pacienţilor după o hidratare corespunzătoare.

În Tabelul 1 sunt furnizate detalii cu privire la premedicaţia recomandată pentru SEC şi reacţiile legate

de administrarea în perfuzie.

Tabelul 1 Premedicaţie care trebuie administrată pacienţilor înainte de perfuzia cu

Lunsumio

Doza recomandată de Lunsumio pentru fiecare dintre ciclurile de 21 de zile este specificată în Tabelul 2.

Tabelul 2 Doza de Lunsumio pentru pacienţii cu limfom folicular recidivat sau refractar

Durata tratamentului

Lunsumio trebuie administrat timp de 8 cicluri, cu excepţia cazului în care apar toxicităţi inacceptabile sau se înregistrează progresia bolii.

La pacienţii care obţin răspuns complet la tratament nu este necesară continuarea acestuia mai mult de 8 cicluri. La pacienţii cu răspuns parţial sau la care boala se stabilizează ca răspuns la tratamentul cu Lunsumio după 8 cicluri, tratamentul ar trebui continuat timp de încă 9 cicluri (17 cicluri în total), cu excepţia situaţiei în care pacientul are reacţii toxice inacceptabile sau prezintă progresia bolii.

Omiterea sau întârzierea administrării dozelor

Dacă în ciclul 1 se întârzie administrarea oricărei doze cu > 7 zile, se va administra din nou doza

anterioară tolerată înainte de a se relua tratamentul conform schemei planificate.

Dacă întreruperea administrării are loc între ciclurile 1 şi 2 iar perioada de întrerupere rezultată este

≥ 6 săptămâni, Lunsumio se va administra în doză de 1 mg în ziua 1, în doză de 2 mg în ziua 8, iar apoi se va continua tratamentul planificat în ciclul 2, cu doza de 60 mg în ziua 15.

Dacă întreruperea administrării având ca rezultat o perioadă fără tratament de ≥ 6 săptămâni are loc între oricare dintre ciclurile începând cu ciclul 3, Lunsumio se va administra în doză de 1 mg în ziua 1, în doză de 2 mg în ziua 8, iar apoi se va continua tratamentul conform schemei planificate, cu doza de 30 mg în ziua 15.

Modificarea dozei

În cazul pacienţilor care prezintă reacţii adverse de gradul 3 sau 4 (de exemplu, infecţie gravă, exacerbare tumorală, sindrom de liză tumorală), tratamentul trebuie oprit temporar până la remiterea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Sindromul eliberării de citokine

SEC trebuie identificat pe baza manifestărilor clinice (vezi pct. 4.4). Pacienţii trebuie evaluaţi şi trataţi pentru alte cauze ale febrei, hipoxiei şi hipotensiunii arteriale, cum ar fi infecţia/sepsisul. Este posibil ca reacţiile legate de perfuzie (RLP) să fie imposibil de distins clinic de manifestările SEC. În cazul în care se suspectează RLP sau SEC, pacienţii trebuie trataţi conform recomandărilor din tabelul 3.

Tabelul 3 Gradele de severitate SEC¹ şi gestionarea corespunzătoare

• Trebuie întreruptă perfuzia şi tratate

• Perfuzia trebuie reluată la aceeaşi viteză de perfuzare după ce simptomele s-au remis

• Dacă simptomele reapar odată cu reluarea perfuziei, aceasta trebuie întreruptă

• Trebuie tratate simptomele

• Trebuie luată în considerare administrarea de dexametazonă³ şi/sau tocilizumab^4,5

• Trebuie întreruptă perfuzia şi tratate

• Perfuzia trebuie reluată la o viteză redusă cu 50% după ce simptomele s-au remis

• Dacă simptomele reapar odată cu reluarea perfuziei, aceasta trebuie întreruptă

• Trebuie tratate simptomele

• Trebuie luată în considerare administrarea de dexametazonă³ şi/sau tocilizumab^4,5

• Trebuie întreruptă perfuzia administrată

• Trebuie tratate simptomele

• Trebuie administrate dexametazonă³ şi

• Trebuie tratate simptomele

• Trebuie administrate dexametazonă³ şi

• Trebuie administrate tipuri alternative de imunosupresoare⁹ şi metilprednisolon în doză de 1000 mg/zi pe cale intravenoasă până la ameliorarea clinică

• Trebuie întrerupt definitiv tratamentul cu Lunsumio

• Trebuie tratate simptomele

• Trebuie administrate dexametazonă³ şi tocilizumab^4,5

• Trebuie administrate tipuri alternative de imunosupresoare⁹ şi metilprednisolon în doză de 1000 mg/zi pe cale intravenoasă până la ameliorarea clinică

1 ASTCT = Societatea Americană pentru Transplant şi Terapie Celulară (American Society for Transplant and Cellular Therapy). Premedicaţia poate masca febra, prin urmare, dacă manifestările clinice sunt sugestive pentru SEC, vă rugăm să urmaţi aceste instrucțiuni privind gestionarea lor

2 Dacă SEC este refractar la tratament, luaţi în considerare alte etiologii, cum ar fi limfohistiocitoza hemofagocitară

3 Dexametazona trebuie administrată în doze de 10 mg pe cale intravenoasă la fiecare 6 ore (sau doze echivalente)

până la ameliorarea clinică

4 În studiul GO29781, tocilizumab a fost administrat pe cale intravenoasă în doze de 8 mg/kg (a nu se depăşi 800 mg de perfuzie), așa cum este necesar pentru gestionarea SEC

5 Dacă după administrarea primei doze nu se observă nicio ameliorare clinică a semnelor şi simptomelor de SEC, se poate administra intravenos o a doua doză de tocilizumab de 8 mg/kg, la interval de minimum 8 ore de la prima doză (maxim 2 doze per eveniment de SEC). În cadrul fiecărei perioade de 6 săptămâni de tratament cu Lunsumio, cantitatea totală de tocilizumab, nu trebuie să depăşească 3 doze

6 Oxigenul cu flux scăzut este definit ca oxigen cu debit < 6 l/minut

7 Pentru informaţii suplimentare, consultaţi Tabelul 1

8 Oxigenul cu flux crescut este definit ca oxigen cu debit ≥ 6 l/minut

9 Riegler L et al. (2019)

Gradele de severitate asociate sindromului de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune (SNCEI) şi gestionarea corespunzătoare

SNCEI trebuie identificat pe baza datelor clinice (vezi pct 4.4). Eliminați alte cauze pentru simptomele neurologice. Dacă este suspectată apariția SNCEI acesta trebuie gestionat în conformitate cu recomandările din Tabelul 4.

Tabelul 4 Sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune (SNCEI) (Immune Effector Cell-Associated Neurotoxicity Syndrome - ICANS)

a Criteriile de gradare prin consens ale Societății Americane pentru Transplant şi Terapie Celulară

(American Society for Transplant and Cellular Therapy - ASTCT).

b Dacă pacientul poate fi trezit și poate urma evaluarea pentru encefalopatia asociată celulelor efectoare imune (ECI) (Immune Effector Cell-Associated Encephalopathy – ICE), evaluați: orientarea (anul, luna, orașul, spitalul = 4 puncte); recunoașterea (denumește 3 obiecte, de exemplu arată ceasul, stiloul, nasturele = 3 puncte); execută comenzi (de exemplu “arată-mi 2 degete” sau “ închide ochii și scoate limba” = 1 punct); scrierea (abilitatea de a scrie o propoziție standard = 1 punct); și atenția (numără în sens invers de la 100 câte zece = 1 punct). Dacă pacientul nu poate fi trezit și nu este capabil să efectueze evaluarea ICE (Gradul 4 SNCEI) = 0 puncte.

c Luați în considerare tipul toxicității neurologice înainte de a decide să întrerupeți administrarea

Lunsumio.

d A se vedea Omiterea sau întârzierea administrării dozelor pentru recomandări privind reintroducerea Lunsumio după întârzierea administrării dozelor.

e Evaluați raportul risc/beneficiu înainte de reintroducerea Lunsumio.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor de Lunsumio la pacienţi cu vârsta ≥ 65 de ani (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Lunsumio nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Pe baza datelor farmacocinetice, ajustările dozei nu sunt considerate necesare la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Mosunetuzumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Pe baza datelor farmacocinetice, ajustările dozei nu sunt considerate necesare (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranța și eficacitatea Lunsumio la copii cu vârsta mai mică de 18 ani nu a fost încă stabilită.

Mod de administrare

Lunsumio este destinat exclusiv administrării în perfuzie intravenoasă.

Lunsumio trebuie diluat utilizând o tehnică aseptică, sub supravegherea unui profesionist din domeniul sănătății. Trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă, printr-o linie de perfuzie destinată doar acestui medicament. Pentru administrarea Lunsumio nu trebuie utilizate filtre de tipul celor încorporate în linia de perfuzie. Filtrele din camerele de picurare pot fi utilizate pentru a administra Lunsumio.

În primul ciclu, Lunsumio trebuie administrat în perfuzie intravenoasă pe parcursul a minimum 4 ore. Dacă perfuziile din ciclul 1 sunt bine tolerate, în ciclurile ulterioare acestea se pot administra pe parcursul a 2 ore.

Lunsumio nu trebuie administrat prin injectare intravenoasă rapidă sau în bolus.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Sindromul eliberării de citokine (SEC)

La pacienţii cărora li s-a administrat Lunsumio au apărut reacţii ce pun în pericol viaţa, inclusiv SEC (vezi pct. 4.8). Semnele şi simptomele au inclus pirexie, frisoane, hipotensiune arterială, tahicardie, hipoxie şi cefalee. Reacţiile legate de perfuzie pot fi imposibil de distins clinic de manifestările SEC. Evenimentele SEC au survenit preponderent în ciclul 1 şi au fost asociate în special cu dozele administrate în zilele 1 şi 5.

Pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie constând în corticosteroizi, antipiretice şi antihistaminice cel puţin până în ciclul 2. Înainte de administrarea Lunsumio pacienții trebuie să primească o hidratare corespunzătoare. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de SEC. Pacienții trebuie sfătuiţi să solicite imediat asistenţă medicală dacă şi în orice moment apar semne sau simptome de SEC. Medicii trebuie să instituie tratament de susţinere, cu administrare de tocilizumab şi/sau corticosteroizi, după cum este indicat (vezi pct. 4.2).

La pacienții cărora li s-a administrat Lunsumio, s-a raportat limfohistiocitoză hemofagocitară (LHH), inclusiv cazuri letale. LHH este un sindrom care pune în pericol viaţa, caracterizat prin febră, hepatomegalie și citopenie. LHH trebuie luată în considerare atunci când manifestarea SEC este atipică sau prelungită. Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea semnelor și simptomelor clinice ale LHH (vezi pct. 4.2). Pentru LHH suspectată, Lunsumio trebuie întrerupt și inițiat tratamentul pentru LHH.

Infecţiile grave

La pacienţii trataţi cu Lunsumio au apărut infecţii grave precum pneumonia, bacteriemia şi sepsisul sau şocul septic, unele dintre acestea punând în pericol viaţa sau fiind soldate cu deces (vezi pct. 4.8). După administrarea perfuziei cu Lunsumio au fost înregistrate cazuri de neutropenie.

Lunsumio nu trebuie administrat în prezenţa infecţiilor active. Trebuie exercitată precauţie atunci când se ia în considerare utilizarea Lunsumio a pacienţii cu infecţii cronice sau recurente în antecedente (de exemplu, infecţie cronică, activă, cu virusul Epstein-Barr), cu afecţiuni subiacente care îi pot face susceptibili la infecţii sau care au fost trataţi anterior intensiv cu imunosupresoare. Pacienților trebuie să li se administreze profilactic medicamente antibacteriene, antivirale şi/sau antifungice, în funcţie de caz. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de infecţie, atât înainte cât şi după administrarea Lunsumio şi trataţi corespunzător. În cazul apariţiei neutropeniei febrile, pacienții trebuie evaluați pentru prezenţa unei infecţii şi controlată prin tratament cu antibiotice, administrare de lichide şi alte măsuri de susţinere, conform ghidurilor locale.

Sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune (SNCEI)

La pacienţii trataţi cu Lunsumio a apărut SNCEI, care include și reacții adverse grave, care pot pune viața în pericol. Debutul SNCEI poate fi în același timp cu SEC, după ameliorarea SEC sau în absența SEC. Manifestările SNCEI raportate în studiile clinice au inclus starea confuzională, letargia, encefalopatia, scăderea nivelului conștienței și afectarea memoriei. Majoritatea cazurilor a apărut în timpul Ciclului 1 de tratament.

Pacienții trebuie monitorizați pentru apariția semnelor și simptomelor de SNCEI după administrarea Lunsumio. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală dacă apar semne sau simptome în orice moment (vezi Cardul pacientului mai jos).

Pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți (sau să evite aceste activități dacă sunt simptomatici) în cazul conducerii vehiculelor, mersului pe bicicletă sau utilizării mașinilor și utilajelor grele sau potențial periculoase (vezi pct 4.7).

La apariția primelor semne sau simptome de SNCEI, gestionați cazul în conformitate cu ghidul SNCEI din Tabelul 4. Tratamentul cu Lunsumio trebuie întrerupt temporar sau oprit permanent așa cum este recomandat.

Exacerbarea tumorală

La pacienţii trataţi cu Lunsumio au fost raportate cazuri de exacerbare tumorală (vezi pct. 4.8). Manifestările au inclus apariţia sau agravarea revărsatului pleural, durere localizată, tumefiere la nivelul leziunilor limfomatoase şi inflamaţie tumorală. În concordanţă cu mecanismul de acţiune a

Lunsumio, exacerbarea tumorală este probabil cauzată de influxul de limfocite T la nivelul sediilor tumorii în urma administrării Lunsumio.

Nu au fost identificaţi factori de risc specifici asociaţi cu exacerbarea tumorală; cu toate acestea, la pacienţii cu tumori voluminoase localizate în proximitatea căilor respiratorii şi/sau organelor vitale, există un risc de compromitere a funcţiei acestora şi de morbiditate din cauza efectului de masă produs de tumoră secundar exacerbării tumorale. Pacienţii trataţi cu Lunsumio trebuie monitorizați şi evaluați pentru eventuale exacerbări tumorale în regiunile anatomice critice.

Sindromul de liză tumorală (SLT)

La pacienţii trataţi cu Lunsumio au fost raportate cazuri de SLT (vezi pct. 4.8). Înainte de administrarea Lunsumio pacienților trebuie să li se asigure o hidratare corespunzătoare. Pacienților li se va administra preventiv tratament antihiperuricemic (de exemplu, alopurinol, rasburicază). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor sau simptomelor de SLT, în special pacienţii cu încărcătură tumorală mare sau cu tumori care proliferează rapid şi pacienţii cu funcţie renală scăzută. Pacienții trebuie monitorizați pentru parametrii biochimici sanguini şi orice anomalii trebuie gestionate cu promptitudine.

Imunizări

Nu trebuie administrate vaccinuri cu virus viu și/sau viu-atenuat concomitent cu Lunsumio. Nu au fost

efectuate studii la pacienţi imunizaţi cu vaccinuri vii. Cardul pacientului

Medicul prescriptor trebuie să discute riscurile tratamentului cu Lunsumio cu pacientul. Pacientului

trebuie să i se furnizeze un card al pacientului şi să fie instruit să îl păstreze permanent asupra sa. Cardul pacientului include o descriere a semnelor şi simptomelor de SEC și ICANS, inclusiv instrucţiuni privind situaţiile în care pacientul trebuie să solicite asistenţă medicală.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Nu se poate exclude un efect tranzitoriu relevant din punct de vedere clinic asupra substraturilor CYP450 cu interval terapeutic îngust (de exemplu, warfarina, voriconazol, ciclosporină, etc), având în vedere că iniţierea tratamentului cu Lunsumio cauzează o creştere temporară a nivelurilor de citokine, care ar putea determina inhibarea enzimelor CYP450. Atunci când se iniţiază tratamentul cu Lunsumio la pacienţii trataţi cu substraturi ale CYP450 cu interval terapeutic îngust, trebuie luată în considerare monitorizarea terapiei şi ajustată doza medicamentului concomitent după cum este necesar.

Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepţia

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficiente în timpul tratamentului cu Lunsumio şi încă 3 luni după administrarea ultimei perfuzii de Lunsumio.

Sarcina

Datele provenite din utilizarea Lunsumio la femeile gravide sunt inexistente. Studiile la animale privind utilizarea Lunsumio sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Lunsumio nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă mosunetuzumab/metaboliții săi se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Lunsumio.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date cu privire la efectele asupra fertilităţii la om. În studiile de toxicitate cu durata de 26-săptămâni efectuate la maimuţe cynomolgus, nu s-au observat efecte asupra organelor reproducătoare masculine sau feminine la niveluri de expunere (ASC) similare cele ale pacienţilor cărora li s-a administrat doza recomandată.

Lunsumio are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Din cauza posibilității de apariție a SNCEI, pacienții care sunt tratați cu Lunsumio au un risc de scădere a nivelului conștienței (vezi pct 4.4). Din cauza posibilității de apariție a SNCEI, pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți (sau să evite aceste activități dacă sunt simptomatici) în cazul conducerii vehiculelor, mersului pe bicicletă sau utilizării mașinilor și utilajelor grele sau potențial periculoase.

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse (RA) descrise în această secţiune au fost identificate în cadrul studiului clinic pivot GO29781 la pacienţi trataţi cu doza recomandată (n=218). Pacienţii aveau limfom folicular (41,3%), limfom difuz cu celule B mari/limfom folicular transformat (40,4%) limfom cu celule în manta (11,5%), transformare richteriană (6,4%) şi alte histologii (0,5%). Numărul median al ciclurilor de tratament cu Lunsumio a fost de 8 (interval 1 -17), 37% dintre pacienţi au primit 8 cicluri şi 15% au primit mai mult de 8 cicluri, până la 17 cicluri.

Reacţiile adverse cel mai frecvent (≥ 20%) observate au fost sindromul eliberării de citokine, neutropenia, pirexia, hipofosfatemia şi cefaleea. Reacţiile adverse grave cel mai frecvent (≥ 2%) observate au fost sindromul eliberării de citokine (SEC) (21% conform sistemului ASTCT de clasificare pe grade de severitate), pirexia (5%) şi pneumonia (3%). Nouă din 218 pacienţi (4,1%) au întrerupt tratamentul cu Lunsumio din cauza unui eveniment advers. SEC a fost singura reacţie adversă care a determinat întreruperea tratamentului la mai mult de un pacient (2 pacienţi [0,9%]).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos pe clase MedDRA de aparate, sisteme şi organe (ASO) şi pe categorii de frecvenţă. Categoriile de frecvenţă sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10 000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 5 Reacţiile adverse apărute la pacienţii trataţi cu Lunsumio

1 Neutropenia include neutropenie şi scăderea numărului de neutrofile

2 Trombocitopenia include trombocitopenie şi scăderea numărului de trombocite

3 Conform Societăţii Americane pentru Transplant şi Terapie Celulară (American Society for Transplant and Cellular Therapy)

4 În acord cu conceptul medical de SNCEI conform Societăţii Americane pentru Transplant şi Terapie Celulară și include stare confuzională, SNCEI, letargie, encefalopatie, scăderea nivelului conștienței, și afectarea memoriei.

5 Calculul frecvenței se bazează pe studii clinice suplimentare.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Sindromul eliberării de citokine (SEC)

SEC (sistemul ASTCT de clasificare pe grade de severitate) de orice grad au apărut la 39% (86/218) dintre pacienţi, evenimentele de gradul 2 survenind la 14%, cele de gradul 3 la 2,3% şi cele de

gradul 4, la 0,5% dintre pacienţii trataţi cu Lunsumio. Singurul pacient cu eveniment de gradul 4 a fost

un pacient care avea LF în fază leucemică, care a manifestat concomitent şi SLT.

SEC de orice grad a apărut la 15% dintre pacienţi după doza din ziua 1 a ciclului 1; la 5% după doza din ziua 8 a ciclului 1; la 33% după doza din ziua 15 a ciclului 1, iar 5% dintre evenimente au survenit la pacienți după ciclul 2 şi 1% în ciclul 3 şi ciclurile ulterioare. Intervalul median de timp de la iniţierea administrării până la debutul SEC a fost de 5 ore (interval: 1-73 ore) în ziua 1 a ciclului 1, de 28 de ore (interval: 5-81 ore) în ziua 8 a ciclului 1, de 25 de ore (interval: 0,1-391 ore) în ziua 15 a ciclului 1 şi de 46 de ore (interval: 12-82 ore) în ziua 1 a ciclului 2. SEC s-a remis la toţi pacienţii şi durata mediană a evenimentelor SEC a fost de 3 zile (interval de 1-29 zile).

În rândul celor 86 de pacienţi care au prezentat SEC, cele mai frecvente semne şi simptome de SEC au fost pirexia (98%), frisoanele (36%), hipotensiunea arterială (35%), tahicardia (24%), hipoxia (22%) şi

cefaleea (16%).

La 16% dintre pacienţi s-a utilizat tocilizumab şi/sau corticosteroizi pentru gestionarea evenimentului de SEC: 6% au primit tocilizumab în monoterapie, 6% doar corticosteroizi şi 4%, atât tocilizumab, cât şi corticosteroizi. Dintre cei 10% pacienţi care au fost trataţi cu tocilizumab (în asociere cu sau fără corticosteroid), 86% au primit doar o doză de tocilizumab, cu nu mai mult de două doze de tocilizumab, administrat pentru un singur eveniment de SEC. Dintre pacienţii care au prezentat SEC de gradul 2, 48% au primit tratament simptomatic fără corticosteroizi sau tocilizumab, 18% au primit tocilizumab în monoterapie, 21% au primit doar corticosteroizi şi 12% au fost trataţi atât cu corticosteroizi, cât şi cu tocilizumab. Pacienţilor cu SEC de gradul 3 sau 4 li s-a administrat tratament cu tocilizumab, corticosteroizi, vasopresoare şi/sau oxigenoterapie. Trei procente dintre pacienţi au prezentat hipotensiune arterială şi/sau hipoxie fără febră după administrarea Lunsumio; 2% dintre pacienţi au fost trataţi cu tocilizumab şi/sau corticosteroizi în absenţa febrei.

Spitalizările din cauza SEC au fost necesare la 21% dintre pacienţi şi durata mediană a spitalizării a

fost de 5 zile (interval de 0-30 zile).

Neutropenia

Neutropenia de orice grad a fost înregistrată la 28% dintre pacienţi, dintre care 24% au prezentat evenimente de gradul 3-4. Intervalul median până la debutul primelor evenimente de neutropenie/scădere a numărului de neutrofile a fost de 48 de zile (interval: 1-280 zile), iar durata mediană a acestora a fost de 8 zile (interval: 1-314 zile). La 68% dintre cei 60 de pacienţi care au prezentat evenimente de neutropenie/scădere a numărului de neutrofile s-au administrat factori de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF) pentru tratarea evenimentelor.

Infecţiile grave

Infecţiile grave de orice grad au survenit la 17% dintre pacienţi. O proporţie de 1,8% dintre pacienţi au prezentat infecţii grave concomitent cu neutropenie de gradul 3-4. Intervalul median până la debutul primei infecții grave a fost de 50 de zile (interval: 1-561 zile), iar durata mediană a infecţiei a fost de 12 zile (interval: 2-174 zile). Evenimentele de gradul 5 au fost înregistrate la 0,9% dintre pacienţi şi au inclus pneumonia şi sepsisul.

Sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune

Sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune (SNCEI) a apărut la 2,1% (20/949) dintre pacienți, 19 pacienți au avut evenimente de grad 1-2 și un pacient a avut un eveniment de grad

3. Majoritatea evenimentelor au apărut în cursul primului ciclu de tratament. Majoritatea cazurilor au fost rezolvate. Timpul mediu de debut de la administrarea dozei inițiale a fost de 17 zile (interval: 1 până la 48 zile). Durata medie a fost de 3 zile (interval: 1-20 zile).

Exacerbarea tumorală

Cazurile de exacerbare tumorală (incluzând revărsat pleural şi inflamaţia tumorii) au fost înregistrate la 4% dintre pacienţi, dintre care 1,8% au prezentat evenimente de gradul 2 şi 2,3%, evenimente de gradul 3. Intervalul median până la debut a fost de 13 zile (interval de 5-84 zile), iar durata mediană a evenimentelor a fost de 10 zile (interval de 1-77 zile).

Sindromul de liză tumorală (SLT)

SLT a survenit la 0,9% dintre pacienţi, concomitent cu SEC. A existat un pacient cu limfom folicular în fază leucemică care a prezentat SLT de gradul 4. SLT a debutat în zilele 2 şi 24 şi s-a remis în 4 şi, respectiv, 6 zile.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

În caz de supradozaj, pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru apariţia semnelor sau simptomelor de reacţii adverse şi trebuie instituit tratamentului simptomatic corespunzător.