AMPICILINA ATB 500 mg CAPS.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AMPICILINA 500mg
Infecţii cu microorganisme sensibile la ampicilină, cu diferite localizări:
-infecţii ale aparatului respirator: faringite, traheite, pneumonii bacteriene, bronşite cronice acutizate;
-infecţii ORL: otite medii, sinuzite;
-infecţii ale aparatului uro-genital: infecţii urinare, uretrită gonococică; anexită, salpingită
-infecţii ale aparatului digestiv: infecţii biliare; ampicilina reprezintă o alternativă terapeutică în febra tifoidă şi paratifoidă;
-alte infecţii: meningită bacteriană, endocardită bacteriană, listerioză.
Trebuie avute în vedere recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a agenţilor antibacterieni.
Doze
Adulţi:
Doza uzuală este de 500 mg (2 capsule de 250 mg sau 1 capsulă de 500 mg) la intervale de 6 ore. Doza poate fi crescută în funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, fără a depăşi 4 g/zi.
Copii şi adolescenţi:
Doza uzuală este de 50 -100 mg/kg şi zi, fracţionat la intervale de 6-8 ore.
Insuficienţa renală
În insuficienţa renală doza se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei.
Pentru valori cuprinse între 30-60 ml/min doza maximă zilnică recomandată pentru adult este de 4 g/zi, pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min se administrează o doză de atac de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 12 ore. Când clearence-ul creatininei este de 10 ml/min, se administrează iniţial o doză de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 24 ore.
Mod de administrare
Se recomandă ca ampicilina să se administreze cu jumătate de oră înainte sau la 2 ore după mese. Capsulele se administrează pe cale orală cu o cantitate suficientă de lichid.
Pentru copii sub 6 ani se recomandă administrarea de forme farmaceutice de ampicilină adecvate vârstei.
-Hipersensibilitate la ampicilină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-Hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice, cum sunt peniciline, cefalosporine.
-Mononucleoza infecţioasă
-Copii cu vârsta sub 6 ani, din cauza formei farmaceutice.
Apariţia oricăror manifestări alergice impune întreruperea tratamentului şi instituirea tratamentului specific. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu teren atopic. Pacienţii alergici la peniciline pot
prezenta reactivitate imunologică încrucişată pentru cefalosporine.
La pacienţii care se aflau sub tratament cu peniciline au apărut reacţii de hipersensibilitate (reacţii anafilactice) grave şi care, ocazional, au dus la deces. Aceste reacţii sunt mai des întâlnite la pacienţii cu antecedente patologice de hipersensibilitate.
Poate fi necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reacţiei anafilactice, cum ar fi administrarea urgentă de adrenalină, glucocorticoizi cu administrare intravenoasă şi tratamentul insuficienţei respiratorii.
Ampicilina nu se recomandă la pacienţii cu mononucleoză infecţioasă şi nici la pacienţii cu leucemie limfatică, deoarece mulţi pacienţi care primesc ampicilină prezintă, ulterior administrării, erupţii cutanate, pe durata tratamentului.
La pacienţii cu diaree severă sau la cei cu vărsături nu se recomandă administrarea ampicilinei pe cale orală, deoarece există riscul absorbţiei antibioticului în proporţie scăzută.
Infecţiile severe (meningite, septicemii, artrite, pericardite) necesită tratament parenteral.
La bolnavii cu insuficienţă renală, doza se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei; la aceşti pacienţi se recomandă supravegherea funcţiei renale pe durata tratamentului.
La pacienţii cu infecţii biliare (colecistită, colangită) antibioterapia trebuie completată cu tratament specific, cu excepţia formelor uşoare, fără colestază majoră; la aceşti pacienţi trebuie supravegheată funcţia hepatică, mai ales în condiţiile tratamentului prelungit cu doze mari.
În timpul tratamentului îndelungat există riscul suprainfecţiilor bacteriene sau fungice cu germeni rezistenţi.
Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi persistentă, trebuie suspectată apariţia colitei pseudomembranoase. În acest caz, administrarea antibioticului trebuie oprită şi se instituie tratament specific; administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicată.
Ampicilină Atb conţine galben amurg, carmoizină; aceşti excipienţi pot provoca reacţii alergice. Ampicilină Atb conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil; aceşti excipienţi pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
Deoarece penicilinele au acţiune bactericidă, nu trebuie asociate cu antibiotice bacteriostatice. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alopurinol (creşte riscul erupţiilor cutanate). Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conţin estrogeni.
Administrarea concomitentă de probenecid determină concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de antibiotic, prin reducerea eliminării renale.
Excreţia metotrexatului poate fi redusă de către ampicilină, putând rezulta concentraţii plasmatice toxice de metrotrexat. Concentraţiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii care primesc concomitent ampicilină.
În unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombină, de aceea administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale cu ampicilină trebuie făcută cu precauţie.
La doze mari, ampicilina poate modifica rezultatele dozării glucozei în plasmă şi urină precum şi a proteinelor serice totale, în cazul utilizării metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt influenţate.
Sarcina
Ampicilina traversează bariera placentară. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau fetotoxice. Deoarece nu există studii controlate la om care să evidenţieze
eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra în perioada sarcinii numai dacă este absolut necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Alăptarea
Deoarece ampicilina se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii de hipersensibilizare la sugar, se va lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.
Ampicilina nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei: foarte frecvente (≥1/10), frecvente(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar: urticarie, erupţii cutanate tranzitorii, eozinofilie, febră, edem Quincke, tulburări respiratorii cum ar fi stridor laringian, excepţional şoc anafilactic.
La pacienţii cu febră tifoidă, leptospiroză sau sifilis poate să apară reacţia Jarish-Herxheimer, ca urmare a eliberării endotoxinelor din bacteriile lizate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nealergică, rar dermatită exfoliativă şi eritem polimorf.
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, candidoză, glosită, stomatită, enterocolită, ocazional colită pseudomembranoasă.
Tulburări hepato-biliare: rar a fost semnalată creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice; foarte rar au fost raportate hepatită şi icter colestatic.
Tulburări hematologice: rar au fost raportate anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie, agranulocitoză, purpură trombocitopenică reversibilă.
Tulburări ale aparatului renal şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială acută.
Tulburări ale sistemului nervos: au fost raportate ameţeli, cefalee, convulsii, hiperactivitate, halucinaţii, anxietate, vertij, insomnie, confuzie, agresivitate. Aceste reacţii apar mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală sau în cazul administrării de doze foarte mari de medicament. De regulă aceste tulburări sunt reversibile.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Proprietăți farmacologice - AMPICILINA 500mg
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru larg, codul ATC:J01CA01.
Ampicilina este o aminopenicilină semisintetică cu acţiune bactericidă.
Acţiunile ampicilinei la nivelul microorganismelor sensibile sunt reprezentate de legarea de proteine membranare specifice (PBP-penicilin binding proteins), inactivarea transpeptidazelor cu inhibarea formării peretelui microbian şi activarea unor enzime autolitice (autolizine şi mureinhidrolaze).
Ampicilina are un spectru de acţiune lărgit faţă de celelalte peniciline, care cuprinde microorganisme Gram-pozitiv şi Gram-negativ: streptococi alfa- şi beta-hemolitici, Streptococus pneumoniae, stafilococi nesecretori de penicilinază, Bacillus anthracis, Clostridium sp., Listeria, unele tulpini de enterococi, Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, unele tulpini de Salmonella, Shigella, Escherichia coli.
Parte din tulpinile de bacili din familia Enterobacteriaceae cum ar fi Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Proteus mirabilis iniţial sensibile, au devenit actualmente rezistente.
Ampicilina este inactivată de penicilinaze şi nu este activă faţă de microorganisme secretoare de penicilinaze precum majoritatea tulpinilor de stafilococi, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris. Nu este activă faţă de rickettsii şi mycoplasme. Mecanism de apariţie a rezistenţei:
Rezisitenţa la ampicilină se instalează prin 3 mecanisme:
-
Alterarea permeabilităţii membranei externe a microorganismelor prin modificarea porilor membranari. Acest mecanism de instalare a rezistenţei a fost detectat la specii de Pseudomonas aeruginosa, Citrobacter, Enterobacter, Serratia marcescens şi Neisseria gonorrhoeae.
-
producerea de betalactamază;
-
alterarea proteinelor de legare a penicilinelor.
Ampicilina este inactivată de penicilinaze şi nu este activă faţă de microorganismele secretoare de penicilinaze, precum majoritatea tulpinilor de stafilococi, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris. Nu este activă faţă de rickettsii şi micoplasme.
Absorbţie
Ampicilina este stabilă la acţiunea acidului clorhidric. Se absoarbe în proporţie de 40-65 %. Absorbţia este scăzută în prezenţa alimentelor. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după două ore de la administrarea orală.
Distribuţie
Ampicilina se leagă în proporţie de 18% de proteinele plasmatice. Se distribuie larg în lichidele organismului, realizând concentraţii de peste 60% din cele plasmatice în lichidul pleural, peritoneal şi sinovial. Trece puţin în lichidul cefalorahidian, dar în prezenţa inflamaţiei meningelui realizează
concentraţii de 40–70% din cele plasmatice, la doze mari fiind eficace terapeutic în meningite. Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Ampicilina nu se metabolizează în organism.
Eliminare
Ampicilina se elimină repede prin urină sub formă neschimbată, în proporţie de 80% din doza administrată. Concentraţiile urinare sunt foarte mari, depăşind 1 mg/ml.
Cantităţi relativ mari se elimină prin bilă (atunci când căile biliare nu sunt obstruate) şi prin scaun; intră în circulaţia enterohepatică.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,3-2 ore. Insuficienţa renală şi insuficienţa hepatică favorizează acumularea antibioticului.
Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru evidenţierea efectelor mutagenic şi carcinogenic. Studii efectuate la animale cu doze mai mari decât cele terapeutice pentru om nu au evidenţiat efecte fetotoxice.
Proprietăți farmaceutice - AMPICILINA 500mg
Conţinutul capsulei:
Talc
Stearat de magneziu
Corpul capsulei:
Galben de chinolină (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218) p-hidroxibenzoat de propil (E 216) Gelatină
Capacul capsulei: Carmoizină (E 122)
Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218) p-hidroxibenzoat de propil (E 216) Gelatină
Ampicilină Atb 250 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule. Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Ampicilină Atb 500 mg
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.